55 matches
-
slujesc, în felul lor nu prea măgulitor, la completarea portretului spiritual al visătorului. La fel, nehotărârea atitudinală față de conținutul premonitor al viselor dezvăluie și ea o nehotărâre mai generală a caracterului memorialistului, asupra căreia el nu este dispus să discute. Irumperea dramei în viața lui Haralambie Grămescu are loc în legătură cu circumstanțele existenței tot mai melancolic șterse a unui critic de artă (și un mare stilist al limbii române) împins de valul istoriei în afara granițelor manifestării publice. Numele exegetului la care mă
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) by http://revistaderecenzii.ro/haralambie-gramescu-pactul-cu-diavolul-1994/ [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
Pe când frumusețea ei spirituală e în afectul adânc, unde nisipul nefierbinte al vieții pătimește și se preface lavă de sentimente. Destinul oricât de generos, ar fi declasat dacă nu i-ar face omului parte măcar o dată în viață de mirabila irumpere în el a plăcerii atingerii cu lumina ochilor săi a unei adevărate frumuseți umane. Dintr-o tainică trăire, această plăcere cheamă inimile să bată auzit în prezența apropiată a actriței Carmen Tănase. Privirea ochilor ei limpezește cu strălucire albastră privirea
CARMEN TĂNASE. DRUMUL CUNOAŞTERII ACTRIŢEI ÎNCEPE DE LA FRUMUSEŢE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1422767899.html [Corola-blog/BlogPost/376117_a_377446]
-
loc. Doar neliniștea e omniprezentă, ca o permanență lunară înmărmurită. Asemenea ipostaze, când stelele s-au ascuns în luceferi,/ luceferii s-au învelit cu nori,/ norii au uitat să se joace,/ joaca a uitat că există! (NIMICUL DE PRETUTINDENI), determină irumperea irepresibilă a dorinței evadării din circumstanțele constrângătoare proprii mundaneității. Întrebările vor fi mereu prezente în acest areal clocotitor. Lirismul Viorelei Codreanu Tiron poate avea și patina fin de siècle caracteristică vechilor vise trăitoare între viață și moarte: Cununată cu timpul
CRONICĂ LA VOL. FĂRĂ TITLU/OHNE TITEL, VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 by http://confluente.ro/Metamorfoze_cronica_la_vol_fara_ti_viorela_codreanu_tiron_1346315951.html [Corola-blog/BlogPost/355320_a_356649]
-
propriul ei sistem co-planetar, căci poartă-n inima-i un mini-soare închis, clocotitor, puternic, un soare-n devenire, chiar periculos, abia ținându-i izbucnirea violentă ce-ar vrea să detoneze însuși Soarele rival, să-i scape din robie printr-o irumpere totală și umilitoare. Surâzători, privim ironici la schisma-i inocentă, la frica lui cumplită de bombele unei comete sparte (bezmetica Shoemaker-Levy, ce-ar vrea să-l detoneze-n pulberi), la fierberea-i rebelă de aburi somnambuli ce desenează mici fantome
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1496113544.html [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
integreze în sistemul socialist “proletcultist”, ori nu au fost acceptați de canonul criticii literare din epocă și s-au pierdut în anonimat. Dar asta e un alt subiect care nu face parte din eseul meu. Vreau doar să subliniez că, irumperea modernității prin „Postmodernismul românesc” (Humanitas, 1999) al lui M. Cărtărescu, cu așa-zisa “experiența ontologică, epistemologică și istorică “slabă”, anunțând “sfârșitul artelor”, a scindat generația lui I.P. Culianu (1950-1991). Această carte critică cu pretenții de “monografie“ - la origine o teză
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_scrisoar_constantin_milea_sandu_1392286595.html [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
Ferestre... Spații albe închise reîntoarcerii în sine. Întrebări legate de... Cine sunt? CURCUBEUL TRĂIRILOR Mă îmbrac în frunze albastre de gânduri în fiecare an. Mă scutur de vise neîmplinite în fiecare clipă. Curcubeul trăirilor mă înconjoară. Știi... Înfloresc pentru tine. IRUMPERE Lacătul negru s-a spart și pe lume au inundat CULORILE. Numai sensul iubirii a rămas alb. CĂLĂTORIE Între Alb și Negru pendulează sufletul meu. Vasul iluziilor mă poartă pe marea vorbelor nerostite, încă. Aștept să se ivească, în zare
PICTURI LIRICE de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 by http://confluente.ro/cristina_oprea_1426417620.html [Corola-blog/BlogPost/381461_a_382790]
-
a fost îndemnătoriul la atât [e]a pustiiri și vărsări de sânge, ci s-a înjosit încă la tradarea de patrie, ce nu i se poate ierta niciodată, ba nu s-a înfloriat a provoca, a îndemna și a mijloci irumperea de putere armată străină în țară, pentru a măcela pre poporul propriei sale patrie, și acestea toate le face așa încît totodată a fost destul de vil a juca un rol de fațarnic mincinos, pentru ca în mijlocul păcatelor sale trădătoare de patrie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
116, fără a se contopi însă complet. Ele dezvăluie un alt aspect al aceleiași restructurări ideologice orientate spre globalizarea economică, percepută prin prisma dinamicilor de incluziune și excluziune pe care le generează. Asociația de înfrățire din Lille apare ca produsul irumperii și al mutațiilor cooperării descentralizate, în sânul căreia orașul Lille și regiunea Nord-Pas-de-Calais revendică o poziție de pionierat, îndeosebi în baza acordurilor privilegiate încheiate de douăzeci de ani cu orașul Saint-Louis și regiunea acestuia. Asociația se străduiește așadar, conform celor
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
la fiecare pagină, apărea doar de șase ori, dar întotdeauna în puncte cruciale. Iar numele său era asociat cu titlul unei cărți nu mai puțin exotic, Vayu, un zeu indo-european al cărui nume doar comunica deja ideea de putere și irumpere, chiar dacă, potrivit lui Bianchi, nu merita calificativul de Hochgott, atribuit lui de maeștrii Școlii de la Uppsala. Câțiva ani mai târziu am admirat această carte, împreună cu alte două volume ale aceluiași autor, la Roma, în biblioteca Școlii de studii istorico-religioase, mai precis
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Însoțirea la drum, acea co-apartenență la un mers dinspre un reper către un alt reper, nu oferă doar fermitatea echilibrării lăuntrice prin diminuarea până la anulare a sentimentului necrozant al solitudinii unei pierderi irecuperabile în depărtări. Mai mult, ea induce și irumperea speranței în ducerea la bun sfârșit a călătoriei. Însoțitorul, celălalt călător nu doar te confirmă pe tine drept călător existent, real, dotat cu o personalitate ce se opune anihilării în extensii interminabile, dar îți este și martor al întregului tău
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
susținută prin dogmă ca o teză, afirmație disponibilă credinței sau non-credinței individuale. Activarea potențialității de alegere a fiecăruia, capabilității de opțiune particulară este apelată aici. Admiterea însoțirii divine permanente a omului ca fapt tăinuit, drept o realitate ascunsă determină, așadar, irumperea unei aspirații, a unei năzuințe de a afla neîntârziat pe zeu, de a primi dezvăluirea sa. Cele două experiențe evoluează proporțional. Astfel, sentimentul de acceptare al însoțirii divine ascunse ca un fapt ce este cu putință, se poate transforma, evolutiv
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
din Om o ființă înzestrată cu darul vorbirii"36. Iluminismul ne-a înfundat în deșertăciune, dar omul n-a încetat să-l caute pe acest Deus absconditus, grația divină, în toate manifestările sale, dar în primul rînd în inferioritate, ca "irumpere a eternului în timp"37, pulsiunc arhetipală (Auni). Filosofia iluministă a rupt atît cu tradiția platoniciană, cît și cu cea aristotelică, pentru care virtuțile erau tocmai acele calități ce per-miteau omului redobîndirea Cerului, a altitudinii spirituale la care a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și în acest context, prin și întru transformările, remodelările dureroase, metamorfozările determinate spiritului de către suferința ce-l încearcă. Bipolaritatea raportului pozitiv-negativ drept o constantă a imanentului impusă de dincolo de acesta, prezența copleșitoare a răului în oceanul afectelor umane dar și irumperea insulară a binelui ca profeție despre o realitate invariabilă ce impune mundaneității efemere axiome primordiale, constituie pentru conștiința care îndură suferințele de ordin spiritual descoperiri, relevări ale propriei intuiții trezite și perfecționate prin spasmul durerilor pur sufletești. Cel lovit de
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cum percepe lumea prezența, cel mai adesea, în mijlocul ei, a suferindului? Această prezență survine, în primul rând ca perturbare insulară, ca pată metafizică de neconformitate în raport cu mundaneitatea aplatizantă. Suferindul apare drept o disfuncție ce atentează la normalitatea optimismului cotidian, drept irumpere și sincopă în fluxul banalității ce-și consumă agitația zi de zi. Ca problemă ce obstrucționează țipând strident în uniformitatea apatiei sociale, suferința individuală trebuie estompată și rezolvată în sensul normalizării, reintegrării în firescul mundan a permetrului ontic afectat de către
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
aprofundat analitic în experiența sa revelatorie. El trebuie vindecat sau exilat în sfera celor incurabili fără demersul unei decriptări prealabile a ecourilor ce trepidează în interioritatea sa trezită de cutremurări telurice. Vindecarea lui nu presupune abordarea deschiderilor interioare determinate prin irumperea lăuntrică a suferinței. Acest tip de tămăduire oferit de paradigma lumescului cotidian intenționează, în esență, nu aprofundarea fenomenului suferinței mai ales în efectele sale metamorfozante ci stoparea și uitarea sa pe fondul reașezării individualității în cadrele normalității ce temperează diluând
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
moment de mistică, acest lucru nu trebuie înțeles ca o fiind o trăire asemănătoare „misticii medievale” și nici ca o stare de extaz sau viziune pe care unii sfinți privilegiați au avut-o. Ea trebuie înțeleasă mai degrabă ca o „irumpere” a lui Dumnezeu în existența umană a penitentului, făcându-l pe acesta să trăiască o experiență care îl eliberează de mizeria păcatului și a morții. O asemenea stare mistică este recunoscută de unii autori și în momentul botezului, ca și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de mijloace). Fenomenul țeserii unei rețele conceptuale peste realitatea internă (care, practicată "supraîncărcat", conduce la mântuirea diferențelor) este absolut necesar în perspectiva unei norme protective care reclamă prezervarea unei realități interioare intangibile și care moșește schimbarea doar cu prețul unei irumperi spontane ce se petrece oarecum de la sine. Acesta este și principalul beneficiu al unei asemenea practici sintetice: un dublaj aproape perfect al realității subiective care, departe de a da frâu liber inventivității gratuite, face cu putință însăși funcția esențială a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
schimbarea cu instrumentul unei purificări prin introspecție, a unei adânciri (scufundări) în rezervorul de înnoire care este propria interioritate. El înfăptuiește o necesară eliberare a spațiului esențial în care urmează să se nască starea consecutivă, lăsând forței generative sufletești ocazia irumperii conținuturilor sale înnoitoare. Dacă se spune că orice schimbare autentică vine din interior este pentru că această forță a emergenței individuale nu poate fi trezită și susținută decât de supravegherea conștientă și voluntară a însuși subiectului acțiunii. El moșește cu grija
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
reîntoarcere este definitoriu contrară extazelor mistice sau structurii tipice a oricărui gen de inspirație, întrucât operațiile ei se realizează în deplină lumină a cunoașterii și prezență exactă și nu presupun un ferment creator a cărui acumulare difuză este hărăzită unei irumperi scânteietoare și, în mare parte, neașteptate, surprinzătoare. Experiența extatică aduce schimbarea prin reacție inspirată (rămânând în elementul unei pasivități "vizitate", "preluate", "răpite"), pe când conștiința o pregătește, o inițiază și o realizează cu metodă, cu permanentă atenție pragmatică și cu oportun
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de artă, sarcina exprimării în cuvinte a ceea ce ele ne transmit pare o întreprindere nesfârșită și lipsită de speranță..."82). Fenomenul unei astfel de inaccesibilități a artei vorbește de limitele conștiinței de sine pe latura ei activă și de teribila irumpere a forțelor inconștiente în constelația imaginală a universului tematic al unui creator. Sau poate o esență spirituală supra-conștientă guvernează teritoriul extralingvistic și aduce un aer transcendent în câmpul supraîncărcat de materialitate al operei. Expresia autenticității și valorii unei creații artistice
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
un autentic weltanschauung (luminat de matrici cognitive ale conștiinței). Este o descoperire a lumii prin celălalt și o descoperire a celuilalt prin tine însuți, o legare cognitivă armonică ce presupune medierea alterității. Sub controlul conștiinței, ofensiva individuală sfârșește într-o irumpere în spațiul comunitar și într-o alipire integrativă de universul spiritual global. Un weltanschauung împărtășit este o premisă fundamentală a unui curent de opinie colectivă și sfârșește prin a determina și prin a configura un zeitgeist, o viziune a unei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
acceptă această circularitate pentru a regăsi pe parcursul evoluției împletite cu creșterea naturală (nereflectată) a trăirilor o semnificație reprezentativă a omenescului. Această dinamică internă este co-responsabilă de funcționarea unitară a conștiinței pe parcursul unei vieți întregi. Misterul cunoașterii se îmbină cu misterul irumperii vitale spontane și arată că orice aplecare teoretică asupra subiectului uman trebuie să păstreze o generoasă marjă a aleatoriului personalizat. Nu se poate pătrunde în universul omenesc decât unind până la sacrificiu metodologic două cutume interpretative aparținând unor tendințe teoretice divergente
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ordinea harului, învăluind-o prin participarea la Nunta din Cană Galileii în ambianța harică ce iradia din Persoană Să. De aceea aceste elemente ale cultului din întrebuințarea lor naturală devin prin întrebuințarea lor, în cadrul cultului Bisericii, sacre căci: „sacrul reprezintă irumperea în această lume a absolutului. Elementele de aici nefiind sacre prin propria lor natură ci doar prin participare. Actul dumnezeiesc scoate o ființă sau un lucru din condițiile sale empirice naturale și îl pune în comuniune cu energiile sfințitoare”. Evident
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
celor ispitiți, feciori de coconi învățați cu știința și bogăția. Cu toate acestea ei nu bănuiesc scenariul, „nu au minte de om”. Inocența amendată de instanța populară este de fapt condiție a inițierii, căci face posibilă glisarea dimensiunilor într-o irumpere a fantasticului în real, a sacrului în profan. Accentul care cade în baladă pe înghițirea cu totul, fără distrugerea trupului, oferă un alt indiciu al sensului ei ritual: „Ăl mai mare ce-mi făcea?/ De haine se dezbrăca/ Și-n
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
necesare. În contingent, durata vocalelor și cuvântul însuși sunt sufici¬ente pentru o funcție referențială a limbajului, pentru a denomina realitatea înconjurătoare, însă planul mitic necesită o extensie a capacităților de percepere și reflectare, ambele trecând prin fiorul născut de irumperea sacrului. Ritmul și rima interioară din sintagma repetitivă (deci, o altă marcă stilistică) codri-s mari și codri-s rari, prezentă în numeroase variante ale colindelor de fecior, sunt realizate la nivel fonetic prin două tipuri de repetiții: a substantivului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]