23 matches
-
a punctajelor proiectelor și de aprobare a unui număr de proiecte cu punctaje similare (prin aceasta se înțelege similar de slabe) . Această tendință rațională a universităților poate fi descrisă ca un comportament isomorfic . Powell și DiMaggio (1983) vorbesc despre un isomorfism coercitiv, unul mimetic sau unul normativ (p. 67). Isomorfismul pe care îl identific în cazul de față se situează la intersecția acestora, în special a primelor două, pe de o parte existând constrângerile instituționale impuse de guvern prin instituțiile coordonatoare
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mihaela Coşescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1824]
-
de proiecte cu punctaje similare (prin aceasta se înțelege similar de slabe) . Această tendință rațională a universităților poate fi descrisă ca un comportament isomorfic . Powell și DiMaggio (1983) vorbesc despre un isomorfism coercitiv, unul mimetic sau unul normativ (p. 67). Isomorfismul pe care îl identific în cazul de față se situează la intersecția acestora, în special a primelor două, pe de o parte existând constrângerile instituționale impuse de guvern prin instituțiile coordonatoare, care conduc mai degrabă spre un isomorfism coercitiv, iar
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mihaela Coşescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1824]
-
p. 67). Isomorfismul pe care îl identific în cazul de față se situează la intersecția acestora, în special a primelor două, pe de o parte existând constrângerile instituționale impuse de guvern prin instituțiile coordonatoare, care conduc mai degrabă spre un isomorfism coercitiv, iar de altă parte, de la o rundă la alta, odată ce informația cu privire la comportamentele anterioare ale universităților devine publică, tendința de imitare a celorlalți competitori considerați a fi de succes conduce la isomorfism mimetic. Competitorii potențiali pentru obținerea de granturi
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mihaela Coşescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1824]
-
coordonatoare, care conduc mai degrabă spre un isomorfism coercitiv, iar de altă parte, de la o rundă la alta, odată ce informația cu privire la comportamentele anterioare ale universităților devine publică, tendința de imitare a celorlalți competitori considerați a fi de succes conduce la isomorfism mimetic. Competitorii potențiali pentru obținerea de granturi în competițiile analizate se constituie în ceea ce autorii numesc câmp organizațional. Două ipoteze ale autorilor sunt ilustrative pentru cazul analizat în această lucrare: (1) cu cât este mai mare dependența unui câmp organizațional
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mihaela Coşescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1824]
-
numesc câmp organizațional. Două ipoteze ale autorilor sunt ilustrative pentru cazul analizat în această lucrare: (1) cu cât este mai mare dependența unui câmp organizațional de o singură sursă care susține resursele vitale, cu atât este mai ridicat nivelul de isomorfism în cadrul acelui câmp. Centralizarea resurselor conduce la omogenizare, organizațiile fiind supuse aceluiași set de constrângeri de către furnizorii resurselor; (2) cu cât este mai mare nivelul de interacțiune al organizațiilor dintr-un câmp organizațional cu agențiile statului, cu atât nivelul de
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mihaela Coşescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1824]
-
în cadrul acelui câmp. Centralizarea resurselor conduce la omogenizare, organizațiile fiind supuse aceluiași set de constrângeri de către furnizorii resurselor; (2) cu cât este mai mare nivelul de interacțiune al organizațiilor dintr-un câmp organizațional cu agențiile statului, cu atât nivelul de isomorfism este mai mare, pe ansamblu, în cadrul acelui câmp. Acest fapt se datorează, conform autorilor, accentului pus de agențiile guvernamentale asupra regulilor și modului prin care regulile îngrădesc comportamentul organizațiilor (Powell și DiMagio, 1983, p. 76). În cazul analizat aici, puternica
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mihaela Coşescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1824]
-
se ajungă la o utilizare optimă a resurselor. După cum am observat însă în partea dedicată constrângerilor instituționale, formularea lor a permis ocolirea regulilor și identificarea de „portițe” de către actorii participanți în competiție, ajungându-se mai degrabă la un tip de isomorfism pe care l-aș putea numi de tip laissez-faire decât coercitiv. S-a ajuns astfel la rezultate sub-optime de utilizare a resurselor comune, isomorfismul manifestându-se prin omogenizarea comportamentelor necolegiale și parteneriale, care nu produc însă cele mai bune rezultate
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mihaela Coşescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1824]
-
identificarea de „portițe” de către actorii participanți în competiție, ajungându-se mai degrabă la un tip de isomorfism pe care l-aș putea numi de tip laissez-faire decât coercitiv. S-a ajuns astfel la rezultate sub-optime de utilizare a resurselor comune, isomorfismul manifestându-se prin omogenizarea comportamentelor necolegiale și parteneriale, care nu produc însă cele mai bune rezultate în raport cu criteriul cost-eficiență al proiectelor și cu utilizarea bunului comun. Este un efect pervers, chiar paradoxal, în teoria guvernării bunurilor comune elaborată de Ostrom
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mihaela Coşescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1824]
-
de mai multe exmple care ilustrează conceptele teoretice dar sugerează și diverse posibilități de aplicare ale acestora. A doua parte a volumului este consacrată algebrelor asociative de dimensiune finita peste corpul real, determinării algebrelor cu diviziune, dar și determinării - până la isomorfism - a tuturor tipurilor de algebre cu proprietăți și ordin date ; o astfel de problemă este pe cât de dificilă, pe atât de importantă în aplicații. Ultimul capitol prezintă unele probleme aplicative care sunt rezolvate pe cale algebrica. Am menționat mai sus grijă
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
manifestare, orice sistem comportă un triplu aspect macrofizic, biologic și cuantic (micro-fizic sau psihic) este cu certitudine surprinzătoare și plină de multiple consecințe. Lupasco nu a afirmat niciodată că lumea microfizică este lumea psihică. El a pus doar în evidență isomorfismul dintre aceste două lumi, datorat faptului că nimic nu este de o actualitate (realitate) absolută și nimic nu este de o potențialitate absolută. Lupasco nu a spus niciodată că sufletul se află în electron, sau în proton, sau în muon
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
proton, sau în muon, sau în pion, afirmație care ar fi, de altfel, absurdă, căci sutele de particule cunoscute sunt la fel de fundamentale unele ca și celelalte. Lumea microscopică și lumea psihică sunt două manifestări diferite ale unui același dinamism tridialectic. Isomorfismul lor, similar celui studiat de Pauli și de Jung, este asigurat prin prezența continuă, ireductibilă a stării T în orice manifestare. Ludovic de Gaigneron ajungea la o concluzie apropiată: "... reiese că esențialul Subiectului, ca și cel al Obiectului, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
asociat cu o dialectică cuantică, cea a "contradicției relativ actualizate prin posibilul ambivalent, prin echivoc". Ea oferă accces spre "logica concretă care domnește adesea în adîncimile "sufletului", logica "psihică"". Terminologia este semnificativă aici. Într-adevăr, pentru Lupasco trebuie să existe isomorfism (și nu identitate) între lumea microfizică și lumea psihică. Isomorfismul lor se naște din prezența continuă, ireductibilă a stării T în orice manifestare. Dialectica cuantică este, potrivit frumoaselor cuvinte ale lui Lupasco, cea a "dilatării îndoielii"13. Noțiunea de trei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
prin posibilul ambivalent, prin echivoc". Ea oferă accces spre "logica concretă care domnește adesea în adîncimile "sufletului", logica "psihică"". Terminologia este semnificativă aici. Într-adevăr, pentru Lupasco trebuie să existe isomorfism (și nu identitate) între lumea microfizică și lumea psihică. Isomorfismul lor se naște din prezența continuă, ireductibilă a stării T în orice manifestare. Dialectica cuantică este, potrivit frumoaselor cuvinte ale lui Lupasco, cea a "dilatării îndoielii"13. Noțiunea de trei materii este deja prezentă în Principiul antagonismului. Dialectica cuantică dă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fiind diferite, transparența absolută apare ca un voal, din punctul de vedere al experiențelor, reprezentărilor, descrierilor, imaginilor sau formalizărilor noastre matematice. De fapt, unitatea deschisă a lumii implică faptul că ceea ce e "jos" este la fel cu ceea ce e "sus". Isomorfismul între "sus" și "jos" este restabilit de zona de non-rezistență. Non-rezistența acestei zone de transparență absolută se datorează pur și simplu limitărilor corpului și organelor noastre de simț, oricare ar fi instrumentele de măsură care prelungesc aceste organe de simț
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
transdisciplinar. Fluxului de informație ce traversează în mod coerent diferitele niveluri de realitate a obiectului îi corespunde un flux de conștiință ce traversează în mod coerent diferitele niveluri de realitate a subiectului. Cele două fluxuri sunt într-o relație de isomorfism grație existenței unei singure și aceleiași zone de non-rezistență. Zona de non-rezistență joacă rolul terțului ascuns, care permite unificarea, în diferența lor, a subiectului transdisciplinar și a obiectului transdisciplinar. Ea permite și solicită interacțiunea între subiect și obiect. Există o
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nivelurilor de realitate este o structură complexă: fiecare nivel este ceea ce este pentru că toate celelalte niveluri există în același timp. Nivelurile de realitate a obiectului și de realitate a subiectului, terțul inclus și complexitatea definesc metodologia transdisciplina-rității31. Ele induc un isomorfism între diferitele domenii ale cunoașterii, determinînd astfel o structură fractală a Realității. Deci, acești trei stîlpi ai cunoașterii transdisciplinare sunt sursa unor noi valori, datorită caracterului gödelien al naturii și al cunoașterii. Un nou principiu de Relativitate emerge din coexistența
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Ei își pun problema clădirii unui nou model de Realitate, în acord cu, pe de o parte, experiența psihologică și, de cealaltă, experiența microfizică. Pasul următor era aproape inevitabil, iar Jung, Pauli și Lupasco recunosc, pe căi diferite, existența unui isomorfism între lumea cuantică și lumea psihică. În Franța, puțin înaintea lui Jung și Pauli, Lupasco ajunge la aceeași concluzie 10. De altfel, tăcerea stingherită ce înconjoară lucrările lui Jung, Pauli și Lupasco în lumea filosofilor are aceeași densitate. Căci consecințele
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ajunge la aceeași concluzie 10. De altfel, tăcerea stingherită ce înconjoară lucrările lui Jung, Pauli și Lupasco în lumea filosofilor are aceeași densitate. Căci consecințele acceptării unui asemenea punct de vedere ar fi imense și chiar incalculabile: un astfel de isomorfism ar pune sub semnul în-trebării întreaga evoluție a lumii moderne, de la Galilei pînă în zilele noastre. Dar această repunere în discuție nu e negatoare: ea presupune o întoarcere la sursele modernității, întoarcere îmbogățită cu toată experiența aventurii tehnoștiinței. Modelul de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
observatorului în cazul lui Pauli. La prima vedere, realul lui Pauli (pe care Laurikainen îl numește, cu o terminologie nu prea fericită, "realul transcendent"12), este practic identic cu "realul voalat" al lui d'Espagnat. Există, însă, o diferență capitală: isomorfismul dintre lumea psihică și lumea cuantică lipsește la d'Espagnat. Într-o scrisoare către Fierz din 5 martie 1957, Pauli scrie că e rezonabil să gîndești că pînă și materia așa-zis "inertă" ar prezenta slabe componente psihice 13. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
intuiția acestui lucru atunci cînd scrie: "centrul va marca locul conștiinței (naturală cînd se deschide în jos, transcendantală cînd privește în sus)"17. Pentru a limpezi această problemă, trebuie să trecem prin logica lui Lupasco. În 1984, am stabilit un isomorfism între logica lui Abellio și cea a lui Lupasco 18, 19. Abellio era cu totul de acord cu isomorfismul pe care l-am propus, chiar dacă respingea cu înverșunare formula de "terț inclus"20. STRUCTURA ABSOLUTĂ ESTE SENARĂ, SEPTENARĂ SAU NONARĂ
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
privește în sus)"17. Pentru a limpezi această problemă, trebuie să trecem prin logica lui Lupasco. În 1984, am stabilit un isomorfism între logica lui Abellio și cea a lui Lupasco 18, 19. Abellio era cu totul de acord cu isomorfismul pe care l-am propus, chiar dacă respingea cu înverșunare formula de "terț inclus"20. STRUCTURA ABSOLUTĂ ESTE SENARĂ, SEPTENARĂ SAU NONARĂ? Întrebarea formulată în titlul acestui capitol nu are nici caracter numerologic, nici academic. Ea privește mai degrabă problema sensului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și cu eneagrama lui Gurdjieff și legile sale asociate de 3, 7 și 925. Dezvoltarea acestor considerații ar fi foarte instructivă, atît în plan teoretic, cît și practic (operatoriu), dar depășește de departe cadrul cărții de față. În orice caz, isomorfismul descris mai sus arată clar că nu există și nici nu poate fi vreo "structură absolută" unică în plan conceptual. Diferitele structuri simbolice sau matematice nu sunt decît aproximări ale unei eventuale "structuri absolute" ascunse pe veci în misterul lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este "de asemenea opera de voință și discriminare"52, adică, implică intervenția activă, conștientă a autorului în materia amorfa care îi servește drept obiect, printr-o serie de operațiuni specifice. Denunță, de aceea, "eroarea suprarealista", care identifică, în mod greșit, isomorfismul ("legătură eloedrică") dintre poezie și vis, deci o simplă similaritate a formei, cu homorfismul ("legătură meriedrică"53), în care similaritatea implică o relație reală, prin care unul din termeni (visul) devine modelul pentru celălalt (poezia). Poetul român, el însuși, experimentase
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]