218 matches
-
ocupat intens de repararea drumurilor și podurilor, a releelor de poștă, sporind numărul de cai etc. A organizat serviciul poștal, cu orare și curse regulate. Fălticenii, nu putea rămâne în afara acestor preocupări, dacă ne gândim că aici își avea sediul isprăvnicia ținutului și tot pe aici se făcea legătura cu Suceava. Cert este că Țările Române au fost nevoite, între anii 1711-1821, să accepte desfășurarea mai multor războaie pe teritoriul lor, să întrețină armatele beligerante, să presteze obligații în bani sau
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
și cea pentru înființarea consiliilor județene, din 1864, transformă denumirea de ținut în județ. Județul era condus de un prefect, ajutat de un subprefect și de un consiliu județean. Noile denumiri au fost folosite și înainte de această dată. În 1857, Isprăvnicia Ținutului Sucevei și-a schimbat denumirea în Administrația Ținutului Sucevei, iar din anul 1860, în aceea de Prefectura Districtului Suceava. Teritoriul județului era împărțit în plaseăcu subprefectură de plasă), iar plasele în comune. În anul 1864, județul Suceava era împărțit
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
secolul al XVIII-lea), cutumiare și imprecise. Nu sunt notate alte reguli formale decât aceea de prezență. Când numărul prea mare de oameni făcea dificilă adunarea obștii, aceasta era separată pe coturi de sat. Când era necesară delegarea (vechilia sau isprăvnicia), ea era restrânsă fie la un anumit obiectiv sau la o sarcină finită în timp, fie la o anumită sarcină nefinită în timp. Exemple de asemenea sarcini sunt mai ales cele „diplomatice”, ținând de legătura cu exteriorul: reprezentarea obștii în
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
1 ianuarie 1832 a legiuirii numită „Regulamentul Organic”, prima constituție pentru șările Române, prin porunca din 10 ianuarie 1832 se introduce serviciul de stare civilă. Preotul era obligat să completeze registrul pentru născuți, cununați și morți. Situația trebuia înaintată lunar isprăvniciei ținutului (prefectura de astăzi). O dovadă clară că preoții nu au răspunsă acestei porunci este hotărârea luată de Alexandru Ioan Cuza, în cadrul noii împărțiri administrative, din 1865, ca starea civilă să fie luată de la biserici și trecută la Primării. În
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
regulă dintre mazili, sau chiar dintre răzeși. În epoca modernă, privighetorul de ocol (un fel de subprefect) ordona mazililor să strâng dările pe sferturi, plătite în moneda care circula atunci: galbeni, carboave, sorocoveți, ruble și lei. Printr-o poruncă a isprăvniciei ținutului Tecuci adresată privighetorului ocolului Berheci, Grigore Popa, se face cunoscut ciohodarului răzeșilor Antohești, din satul Oțelești, că a fost numit bumbășir (un fel de perceptor) asupra satelor: Glodurile, Oțelești, Tarnița, Filipeni și Fruntești, poruncindu-i să meargă prin ele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Pe lângă curtea boierilor Rosetti funcționau oameni de încredere ai boierului: vechilul (ținea locul titularului), era și administrator, fecior boieresc, scotea oamenii la muncă, trebuie să fi fost și un vornică al satului, mai mult cu numele. Dacă veneau porunci de la isprăvnicia ținutului, de la cancelaria domnească, de la episcopia de Roman și protoieria din târgul Bacăului, aceste porunci veneau la curtea boierească, unde era și sediul administrativ pentru satele dependente (Slobozia - Filipeni, Lunca și Valea Boțului). Într-o hotărâre din 31 decembrie 1831
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
episcopului de Roman, Meletie, care, prin protoiereu, era adusă la cunoștința tuturor preoților cu popor, cu parohie, se referă la introducerea registrelor pentru născuți, cununați și morți. De asemenea, trebuiau însemnate pricinile și evenimentele mai importante și predate lunar la isprăvnicia ținutului. Bazat probabil pe o tradiție distorsionată de vreme, Gheorghe (Ghiță) D. Iacobeanu, în Monografia sa despre Lunca, nu spune că în Lunca a fost primar cumnatul lui Petru Furcaru, Luca Pușcuță. Dacă vreun Pușcuță a fost fruntaș al luncașilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mirați. Bătrânii își făceau cruci iar negustorii clipeau speriați că schimbarea domnilor ducea, de fiecare dată, la mărirea impozitelor ori la pierderea dreptului de a pleca peste graniță după produsele cerute pe piață. După un timp, vizitiul opri trăsura în fața isprăvniciei, cu un „ho!” atât de puternic încât Ana tresări din gândurile sale cu întrebarea: „Am ajuns doică?” În fața lor, o clădire cu etaj, din piatră masivă, cu ornamente florale din marmură albă, la arcadele ferestrelor, prinsă în cercul unei grădini
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
vând jumătate de „bătrân” din moșia Românești de pe Jeravăț. 1740 Grigore Ghica voievod întărește nepoților lui Dumitrescu stăpânirea pe mai multe moșii, printre care și o parte a Româneștilor de pe apa Jeravățului. 1783 Carte a lui Alexandru Constantin voievod către isprăvnicia Tutovei, după o jalbă a lui Ion Căpățână, având stăpânirea pe unele părți din moșia Românești de pe Jeravăț 1806 Scrisoare către răzășii de Bălăbănești, pe Jeravăț, pentru a se înfățișa la judecata domnească. Cercetări, studiu și analiză: Florin Munteanu / Nicolae
Mărturii de pe Jeravăț () [Corola-blog/BlogPost/339945_a_341274]
-
extrem de împovărați cu îndatoririle de transport, Divanul a fost nevoit - cum s-a întâmplat cu lucrările de la dealul Bordei - să oblige la lucru pe toți locuitorii, „fără osăbire de breslași, slugi, slujitori și alții”. Abia în aprilie 1831 Divanul comunica isprăvniciei de Fălciu că, pentru lucrările de la drumul Focșani-Sculeni, se vor recruta „numai birnici, și acei ce purta numiri de scutelnici or breslași nicicum”. Ispravnicilor li s-a ordonat să strângă pe toți meșterii de prin ținuturi și să-i trimită
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
constituit-o refuzul boierilor de a da lemnul necesar pentru construcțiile de poduri, din pădurile lor, fără plată. Din această cauză s-au desființat podurile de pe traseele secundare, iar materialele au fost utilizate pentru construcții de poduri pe căile principale. Isprăvnicia ținutului Suceava comunica, la 1 mai 1828, că nu poate întreprinde nimic din ceea ce i s-a cerut pentru că proprietarii moșiilor „nici cu un chip nu vroesc a le da lemne trebuitoare fără plată”. Divanul Împlinitor a fost nevoit să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a plătit grele despăgubiri. Unii dintre proprietarii de poduri au refuzat categoric să repare podurile, invocând lipsa de bani. Așa au procedat spătarul Aslan, proprietarul podului de la Onești pe Trotuș, și beizadeaua Iorga Sturdza, proprietarul podului de la Săucești, care comunica Isprăvniciei că nu va plăti lemnul adus la pod pentru a-l reface, nici în fața „ezecuției oștenești”. În felul acesta toată greutatea obligațiilor apăsa pe restul populației. Deoarece ea era deja extenuată de havalele sau beilicuri, a răspuns acestor noi obligații
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
până la malul apei numit scheli ? La întâmplare când râurile nu vor fi plutitoare pentru vasă, trebuie a să socoti măsura vasului ce ar putea să plutească”. Chiar în aceeași zi s-au cerut răspunsurile, „fără nici o prelungire”. Din păcate, răspunsurile isprăvniciilor, care ar fi fost de un excepțional interes, nu se află în arhive. Pe baza lor s-ar fi putut stabili măsura în care râurile noastre erau navigabile sau puteau fi făcute navigabile. Un singur răspuns a fost găsit, al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care ar fi fost de un excepțional interes, nu se află în arhive. Pe baza lor s-ar fi putut stabili măsura în care râurile noastre erau navigabile sau puteau fi făcute navigabile. Un singur răspuns a fost găsit, al isprăvniciei Iași, din 13 decembrie 1832; parcă făcut anume să sfideze chestionarul, autorul lui semnala că pe teritoriul ținutului Iași nu trec plute cu cherestele. Cheresteaua care se duce la Sculeni se transportă cu carele locuitorilor. Atât. Rezultatele administrației ruse au
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
59 de zile ca să suie râul și să ajungă la punctul de plecare. În 1804, 59 de corăbii, mai mici, încărcate, au coborât pe Nistru până la Maiaki. În anul 1816, ,,se lucra la navigabilizarea Prutului”, iar în 1827 - după cum anunță isprăvnicia de Tecuci - „s-au ispitit caicile a pluti pe apa Siretului și în sus de Călieni și nu au avut îndemânare din pricina apei Siretului, ce se află împărțită în osăbite despărțiri din un curs”. Această perioadă poate fi socotită ca
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
considerabilă în epoca regulamentară, pe măsura creșterii exportului de lemn și a industriei de prelucrare a lemnului. În 1842 se aflau 50 de ferăstraie numai pe domeniul Comănești, 16 la Dărmănești, 20 la Dofteana și 6 la Larga. În 1843, isprăvnicia Bacău semnala că pe Trotuș plutele trec „necontenit”. Exploatarea lemnului ajunsese să se facă într-un mod irațional, „sălbatec”. Călătorul german Wilhelm Hamm nota 15 ani mai târziu că pe Siret se transportau cantități enorme de lemne și că „dacă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de comunicație corespunzătoare. Rămâne de văzut în ce măsură erau sau puteau fi făcute navigabile râurile noastre în epoca regulamentară. Cercetări neizbutite au fost întreprinse în toamna anului 1832, de către administrația rusă, fiind reluate de către moldoveni trei ani mai târziu. Din răspunsurile isprăvniciilor la chestionarul Sfatului ocârmuitor din noiembrie 1835 reiese că, pe râurile de pe teritoriul ținutului Bacău, caicele nu puteau pluti. Pe teritoriul ținutului Tecuci, aceste ambarcațiuni puteau circula pe Siret, de la vărsare până la Călieni. Pe teritoriul ținutului Covurlui, caicele puteau transporta
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
toată lungimea Siretului. Stărostia Putnei a confirmat și ea că Siretul era navigabil pentru caice până la Călieni. Acest gen de ambarcațiune putea naviga pe acea distanță cu o greutate de 5.000-6.000 oca „și mai mult precât se prepune”. Isprăvniciile Botoșani și Dorohoi au răspuns negativ la întrebarea privitoare la navigabilitatea Siretului și, respectiv, a Prutului. Reiese din aceste informații că Siretul era navigabil pentru caice de la vărsare până la Călieni. Răspunsurile relative la navigabilitatea Prutului au fost următoarele: isprăvnicia Fălciu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
prepune”. Isprăvniciile Botoșani și Dorohoi au răspuns negativ la întrebarea privitoare la navigabilitatea Siretului și, respectiv, a Prutului. Reiese din aceste informații că Siretul era navigabil pentru caice de la vărsare până la Călieni. Răspunsurile relative la navigabilitatea Prutului au fost următoarele: isprăvnicia Fălciu arăta că pe teritoriul ținutului, Prutul era navigabil până la Leova pentru ambarcațiuni cu 1.000-1.500 oca. Isprăvnicia Iași a răspuns că pe teritoriul ei Prutul era navigabil, de asemenea pentru caice, din dreptul satului Bădăranii până la Țuțora și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din aceste informații că Siretul era navigabil pentru caice de la vărsare până la Călieni. Răspunsurile relative la navigabilitatea Prutului au fost următoarele: isprăvnicia Fălciu arăta că pe teritoriul ținutului, Prutul era navigabil până la Leova pentru ambarcațiuni cu 1.000-1.500 oca. Isprăvnicia Iași a răspuns că pe teritoriul ei Prutul era navigabil, de asemenea pentru caice, din dreptul satului Bădăranii până la Țuțora și Petrușeni. Pe teritoriul ținuturilor Botoșani și Dorohoi, Prutul nu putea susține caice. La 30 aprilie 1836, Sfatul administrativ conchidea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
am dovedit. Dar fiindcă cu prilejul cercării ce am făcut însumi, coborându-mă pe Trotuș până în Siret și pe Siret la vale până la Mărășești, am întâmpinat ceva greutăți lesne de îndreptat, alerg la înaltul ajutor”. El cere să se îndatorească isprăvniciile să-i dea oameni pentru curățirea răchișurilor și aducerea vaselor înapoi, adică împotriva curentului, urmând ca să organizeze curse regulate de navigație. El mai cerea, de asemenea, desființarea morilor și a iezăturilor de pe acele râuri. Cererile lui au fost aprobate, dar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
stâlpii etc. Munca de pregătire și de control era executată de către ingineri, în majoritatea lor străini. Restul lucrărilor era lăsat pe seama revizorilor autohtoni, care conduceau efectiv munca. Din cauza lipsei de experiență și a neglijenței acestora, au rezultat pagube însemnate. Bunăoară, isprăvnicia ținutului Roman raporta că stâlpii dintre Săbăoani și Roman s-au aplecat pe partea din afară a șoselei și că sârma atinge copacii. „Așăzarea acestor stâlpi s-au urmat de revizorul paharnic Ioan Brașoveanu, după povățuirile ce au avut de la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
prăjini, au constituit motivele pentru care proprietarii au refuzat să acorde ceea ce Sfatul Administrativ hotărâse. Marii proprietari au refuzat de la început orice concesie în această materie. În 1857 se discuta încă și se adresau rugăminți către proprietari în acest scop. Isprăvnicia de Neamț arăta, la 8 august 1857, că „Dumnealor proprietarii, nu numai că nu vroescu a li da pământul legiuitu cantoniștilor, dar mai ales îi și supun la boierescu”. Unii cantoniști se plângeau din pricina bătăilor și altora ce ar suferi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că la acea fabrică lucrau muncitori calificați străini. În 1855, proprietarul ei arăta că „toți fabricanții și alți lucrători la această fabrică [sînt] oameni străini, aduși de peste hotar cu grele cheltuieli”. În octombrie 1856, agenția consulară austriacă din Iași cerea isprăvniciei Bacău să extrădeze „9 fabricanți austrieci” de la sticlăria din Grozești. Fără îndoială că proprietarul fabricii avea de luptat cu foarte mari greutăți, provocate de „neîndemânările acestui Principat” și de concurența străină. Nicolaie Suțu, referindu-se în 1849 la piedicile pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
își alegea un staroste, iar în celelalte târguri „pentru puținul lor număr” toate breslele meșteșugărești alegeau un singur staroste. Starostii, care erau aleși dintre cei „mai de frunte și mai de ispravă” meșteșugari, atestau calificarea meșterilor și strângeau, sub supravegherea isprăvniciilor, dările. Meșterii erau împărțiți în trei trepte: a. „acei ce țin fabrici” plăteau pe an o patentă de 120 lei; b. „cei ce țin fabrici mici” plăteau câte 80 lei pe an; c. „cei ce țin dugheni și lucrează meșteșugul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]