424 matches
-
ceva mai ludică și mai degajată, chiar dacă fără a renunța la simbolurile livrești și la atitudinea gravă, de ordin metafizic, de pînă acum. Vădind o mai accentuată tendință de simplificare a limbajului sibilinic, oracular care făcea dificilă receptarea versurilor din Istm, Tobele fragede sau chiar din Copacul cu 10.000 de imagini, poemele de acum îi aduc în scenă pe "bătrînul orb purtat de mînă de un copil (și nu invers)", pe frizerul care "perorează către scaunul gol din fața oglinzii", pe
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
prima carte din Tristele care începe așa: "Episolele-aceste - oricare dintre ele -/ în calea-mi zbuciumată să știi că eu le-am scris./ Cînd tremuram de frigul de gheaț-al lui decembre,/ Chiar Hadria pe mine văzutu-m-a scriind,/ Iar cînd trecut-am Istmul ce taie-n două marea,/ Și am luat cealaltă corabie la drum,/ S-or fi mirat de mine ostroavele Ciclade/ Că-n mugetul furtunii sălbatice... eu scriu!" Și pentru că nu are condițiile pe care orice scriitor adevărat ar trebui să
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
vocația transcendenței, oficiată într-un limbaj solemn, cvasiliturgic, croit pe o trăsătură endemică, exprimată cu eclatanță de poeții toposului, de la Lucian Blaga la Ștefan Aug. Doinaș. Succint, l-am putea defini drept un blagian trecut prin avangardă. Asocierea dintre autorul Istmului și autorul Nebănuitelor trepte se poate susține prin considerarea unui element comun care este nostalgia „paradisului pierdut”. Iar mentalitatea avangardistă, atît de abrupt inovatoare, dramatic despărțită de practicile trecutului, jinduiește în fond după o genealogie, după o integrare, fie și
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
un foșnet de aripi din al șaptelea cer desfășoară alaiul de înstelări cohorta de duhuri ce mi-au fost date Rana uitării pe cărări de mătrăgună mă las purtat de pași orbi șovăitori către un meleag pecetluit de taină pe istmul tăcerii vipere cresc flori de otravă guri mușcătoare adâncind în coapsa nevinovată rana uitării Rugina foșnitoare de din frunza depărtării rugina foșnitoare trecând prin frăgezimea firii răpune timpul și-ascunde clipa drumeției fugitive unde-i steaua ce-ar fi să
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
o pulbere galbenă peste îndrăgostiți, peste oameni. Iar noi - zei tineri, păgâni, severi - ne ridicăm strigând: "Iată-ne! Iată-ne! Luați-ne, sfere, voi, arbori și păsări! Luați-ne, munților, și tu, lună bezmetică, liană neinventată, și tu, planetă triunghiulară, istm solemn, văzut deodată, amintire înaltă, tot mai curată! Iată-ne! Iată-ne! Iată-ne!!" O, jubilație a simțurilor. Secundă de aur, din moarte mari hălci mușcând! Plutire O, cine noaptea se-nălța din otrava magmei mele, tăind codri de văzduh
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
bună e tanti Lina care vine din urmă cu mopul și ne mai vinde un vers și ne mai spune odată "las-o bă că merge așa ne-am obișnuit cu ea" De parcă nici n-a fost Durerea care frânge istmul dintre coapse - locul ce i se spune al însămânțării - simțită-i de trupul întreg fu vremea lui de parcă nici n-a fost un gol ce nu lasă urme nici nume nici formă încărunțesc și noaptea în somn scâncesc ca o
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
Kârgâstan, Republica Moldova, Rusia, Tadjikistan, Uzbekistan) au semnat la Moscova acordul-cadru al Tratatului de Uniune Economică. Ucraina și Turkmenistan au solicitat statut de membru-asociat. Joi, 25 septembrie TRAVERSARE În urmă cu 490 ani, spaniolul Vasco Nunez de Balboa (1475-1517) a traversat istmul Panama de la Marea Caraibilor până la Golful Panama, devenind primul european care a reușit să vadă atât Oceanul Pacific, cât și Oceanul Atlantic. Vineri, 26 septembrie THOMAS STEARNS ELIOT Acum 115 ani s-a născut poetul, eseistul și dramaturgul de origine americană Thomas
Agenda2003-38-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281483_a_282812]
-
alți doi, Borges și Nabokov, "au avut onoarea de a fi considerați de imbecili niște trădători ai "geniului lor național"", cu toții aspirau la universal. Concluzia lui Rolin este că: "Peisajele originare sînt spații sentimentale prin care sîntem legați de lume, istmurile memoriei, dar scrisul aspiră și la libertatea de a fi de nicăieri, de a uita. Nici o operă demnă de numele ei nu se lasă închisă într-un determinism al locului. Să lăsăm "înrădăcinarea" pe seama sfeclelor." * Un alt grupaj tare este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
bun... Căci, ce alt poet român îl va fi pomenit mai expresiv pe marele surghiunit? * În iarna anului 8 al erei noastre, corabia poetului exilat pleacă în toată graba de la Brindisi de pe marea Adriatică, se îndreaptă spre marea Ionică, spre istmul Corint. De aici este închiriată altă corabie cu numele fatidic Minerva, pătrunzând în marea Egee... Coboară apoi spre Samotracia, și, în primăvara anului 9, cu o căruță, ajunge în fine în cetatea Tomis. Aici, în Constanța românească de mai târziu
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
Deși ‘ « te răstignesc în fiecare zi » La mine-n suflet,Doamne,te coboară ! Speranța prin mine mai străbate Iar rugăciunea pe buze n-a apus O spun cu frunzele odată Știu !..niciodată nu e de ajuns ! Te-ntoarce dar,prin istmul clipei Ridică-mă,să fac numai un pas Privirea-mi goală o umple de lumină Durerii mele,Doamne,pune-i un dulce glas ! Referință Bibliografică: PSALM / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1747, Anul V, 13 octombrie 2015
PSALM de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382194_a_383523]
-
amintind folclorica de-acum plîngere a lui Cioran că poporul român nu a participat la "Marea Istorie" și remarcînd, nu neaparăt polemic, totuși, că dacă românii n-au făcut Istorie, aceasta s-a făcut însă destul de des la ei, "pe istmul Baltica-Marea Neagră, acolo unde s-au revărsat migrații și invazii răsăritene, din Evul Mediu pînă la tălăzuirea Armatei Roșii din vara 1944". întrebarea, în consecință, este alta, observă Traian Sandu: "cum se poate crede că un popor s-a format
O istorie a României apărută la Paris by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8110_a_9435]
-
de clopot de sticlă, exersând tot felul de scenarii de evoluție și identități insolite pentru această zonă "sărită" din schema obișnuită, prin care se străduiesc să valorifice niște prefabricate ideologice, de tipul "omul nou", înainte de 1989, sau "a treia cale", "istm" între Est și Vest, "Elveția răsăritului" - denominații pretențioase și absconse menite să camufleze aceeași (sau o altă) servitute a Basarabiei față de Rusia. A fost o perioadă când scriam cu patimă, nu reușeam să-mi reprim un anumit impuls moralizator, voiam
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
doua parte a cărții, bunăoară, golul se adâncește, tonul devine sarcastic, nemișcarea, plumbul, senzația carcerală, pigmentată cu scene grotești și străbătută de o mare oboseală, de blazare, domină, în poeme precum: Orașul ("Oh, atâta oboseală/ În oftatul uriaș/ Al orașului"), Istm ("Înstrăinați de tot, iubito,/ Alături ne aflăm în țara nimănui/ Sub cer de gheață"), Arătare, La nunta lumii, Merry Jungle, Requiem, Circul, Muzeu sau Tăcere. "Copii din eprubetă, Euforion,/ bolborosind o limbă stranie și neînțeleasă" prefigurează o lume infernală, a
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
explicație. Un an și jumătate mai tîrziu, cînd se Încheiase doliul pentru Rodrigo, Niña Carmen se hotărî să facă o călătorie lungă, care s-o ajute să-l uite, și se Îmbarcă În Guayaquil, cu destinația Panamá, pentru a străbate istmul și a-și continua drumul spre Spania. Acolo, la un bal de la curte, Îl cunoscu pe Germán de Arriaga, un aventurier matur cu o morală Îndoielnică și trecut cam tulbure, de care se Îndrăgosti și căruia i se dărui În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a dat numele de Pacific acestui ocean a fost Magellan, nu Balboa. Magellan a avut parte de vreme frumoasă În timp ce naviga pe apele Oceanului și de aceea l-a botezat Pacific, din latinescul pacifica, „liniștit” (n. t.). Vechiul nume al Istmului Panamá (n.t.). Aluzie la felație, Întrucît termenul de „francés” are În spaniolă și această accepție. (n.t.). PAGE PAGE 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
insulei Piti-UnTai, se ridică încet și porni din nou, pe plajă largă de nisip alb, strălucitor. În curând ajunse la Punta Matira, al cărei contur se înfigea că o sulița în apa mării, mărginind extremitatea sudică a insulei. Trecu de istmul îngust, de numai o sută și ceva de metri și ajunse pe plajă sudică, unde fu surprins, așa cum se-ntâmplă de cele mai multe ori, de calmul incredibil al apelor mării în acel loc, aparat de alizeele care suflau peste Bora Bora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
or mai întoarce! Căpeteniei Războinicilor nu-i trebuiră decât câteva minute de gandire ca să accepte ideea, astfel că zilele următoare fură zile de activitate febrila, căci trebuiau depozitate alimente și apa în micuța peninsula, la care se ajungea traversând un istm strâmt, cu nisip foarte alb, peninsula ce se ridică laextremitatea cea mai puțin populată a insulei. Când totul fu pregătit, Roonuí-Roonuí alese vreo douăzeci de femei și copii pe care ii muta în peninsula, lăsând restul prizonierilor în libertate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întregi de privit orizontul, conștienți că erau zile din viața lor care se iroseau prostește sub privirile ostile a douăzeci de perechi de ochi, ce păreau să-i urmărească peste tot, precum și sub privirile celor care, din extremitatea cealaltă a istmului, păreau să aștepte și ei cea mai mica greșeală pe care ar fi făcut-o. Erau, din nou, prizonierii propriilor prizonieri, însă acum se aflau într-un spațiu atât de limitat, ca deseori se surprindeau învârtindu-se de colo colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
doctrină fără viață. Cînd apare un om care posedă în egală măsură ambele calități, el va fi privit ca o ființă hibridă aflată la răscruce de tabere: nici filozof și nici literat. Precum o făptură intermediară mișcîndu-se în hotarele unui istm pe care nu poate păși decît dacă are ambele calități - talent literar și disciplină a minții -, intelectualul va fi tratat de cele două tabere precum victimele miticului tîlhar Sinis. Legat de vîrful a doi pini aplecați, el va fi sfîrtecat
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
mie!lăsam în dorință, albastră/ spirală,/ să mă contemplu deacolo, să mă bucur/ de-nalta desfă tare dobândită/ de-a nu mai fi eu, de-a fi atât numai:între oameni/ un om. Întâmplarea care m-a dus în acest istm de poezie a avut loc, zilele trecute, după cum aminteam la începutul acestui text, în Timișoara, în Palatul Baroc, unde o mână de tineri croiau o expoziție dedicată unui om de-al locului, plecat în floarea tinereții dintre ei. Cosmin Lungu
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
grădinilor, multe rămase doar în fotografii, Damé nu se reține de la sugestii. Construcția Bulevardului Colței înaintează cu greutate, fiindcă trebuie să-și taie cale printre case particulare. Damé sugerează ca bucata terminată deja să fie legată cu Calea Victoriei printr-un istm care ar descongestiona bătrâna promenadă a Bucureștiului. Problema, știm, se menține. Traseele sunt și ale oamenilor, dar și ale tramvaielor, trăsurilor, omnibuzului care mergea la Văcărești. Pe acestea, Damé nu le nesocotește. Dimpotrivă, adună anecdote despre calești și birje, despre
Bucureștiul începutului de veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5150_a_6475]
-
Deși ‘ « te răstignesc în fiecare zi » La mine-n suflet,Doamne,te coboară ! Speranța prin mine mai străbate Iar rugăciunea pe buze n-a apus O spun cu frunzele odată Știu !..niciodată nu e de ajuns ! Te-ntoarce dar,prin istmul clipei Ridică-mă,să fac numai un pas Privirea-mi goală o umple de lumină Durerii mele,Doamne,pune-i un dulce glas ! Citește mai mult PSALMFicei mele SilviaE miezul nopții,Doamne-ți bat la ușăSimt cum durerea mă doboarăDeși
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
cum durerea mă doboarăDeși ‘ « te răstignesc în fiecare zi »La mine-n suflet,Doamne,te coboară ! Speranța prin mine mai străbateIar rugăciunea pe buze n-a apusO spun cu frunzele odatăștiu !..niciodată nu e de ajuns !Te-ntoarce dar,prin istmul clipeiRidică-mă,să fac numai un pasPrivirea-mi goală o umple de luminăDurerii mele,Doamne,pune-i un dulce glas !... XXIV. SCRISOARE, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1742 din 08 octombrie 2015. SCRISOARE Împovărată sunt de gânduri La
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
Însemnat limpede malul celălalt, o cărare de pământuri, de insule și de golfuri ce mergea paralel cu țărmurile Europei și ale Africii. Un tărâm fără hotar, o insulă În formă de clepsidră: două mari mase legate Între ele printr-un istm. A cincea parte a lumii. In pentagono secretum mundi. Tărâmul către care se Îndrepta uriașul În mișcare. La Apus, În punctul către care Îi convergea privirea. Acesta era secretul pe care meșterul din Como Încercase să Îl reveleze prin opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ne-am adunat smeriți la Parthenon de unde clar istoria se vede și vă aduc aminte de Solon, de tot ce nu mai e, dar mintea crede! Vă amintesc c-ați fost la Salamina, că lângă Temistocle ați luptat, că-n Istmul din Corint a învins lumina când uriașul lumii-ați înfruntat! Pericle dintre voi s-a ridicat mândria firii-n marmură tăind, pe Akademos l-ați avut bărbat, grădina lui pe Platon găzduind! Privesc de-aici în zare spre Pireu, spre-Areopagul
CUVÂNTAREA LUI MIHAIL CHONIATES CĂTRE ATENIENI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354510_a_355839]