176 matches
-
oamenilor din trecut, ci în schimbarea lumii. Și triumful istoriei asupra speculațiilor pălește în fața noii acțiuni, a viitorului luminos la care trebuie să se raporteaze acum adevărul. La început, creștinismului și raționalismul, iluminismul făceau casă bună împreună și la ascentiunea istoricismului creștinii au ținut oarecum pasul, însă curentul care vede adevărul în schimbarea lumii a dus la Războiul Rece. Ortodocșii s-au baricadat în mesianicul Lagăr comunist, iar occcidentali erau încercați și ei de cântecul de sirenă al adevărului din viitorul
CREDINŢĂ ŞI RAŢIUNE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 by http://confluente.ro/Viorel_roman_credinta_si_ratiune_viorel_roman_1342088074.html [Corola-blog/BlogPost/366778_a_368107]
-
o ideie din articolul meu „Credința și rațiune”, care v-a făcut „o plăcută surpriza.. (la) intermezzo metafizic” (Huma, I.: Ortodoxie și uniația, Iași 2014, p.59). La început, creștinismului și raționalismul, iluminismul făceau casă bună împreună și la ascensiunea istoricismului creștinii au ținut oarecum pasul, însă curentul care vede adevărul în schimbarea lumii a dus la Războiul Rece. Ortodocșii s-au baricadat în mesianicul lor Lagăr ortodoxo-comunist, iar occcidentali erau încercați și ei de cântecul de sirenă al adevărului din
DIALOGURI PRINCIPIALE DESPRE CONDIŢIA RELIGIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 by http://confluente.ro/viorel_roman_1436183228.html [Corola-blog/BlogPost/381560_a_382889]
-
Vest, pentru un iluminism liberal, cosmopolitism, un nou comparatism. Deoarece traducerile sunt agenți ai schimburilor literare, intermediari ai culturilor, necesari în cooperarea literară internațională, el militase pentru poliglotism, organizarea activităților de traducere, formarea și recompensarea adecvată a traducătorilor. Marino contestase istoricismul pozitivist, minimalizând rolul cronologiei literare, deoarece sincronismele, coincidențele, analogiile de structură, identitatea simbolurilor, demonstrau că literatura universală se bazează pe generalitate și invarianță. Invariantul este un fapt de recurență, de eternă reîntoarcere literară, de circularitate, elementul constitutiv, constant, permanent al
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/elena_negoita_1462193865.html [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
au construit mai multe clădiri impresionante în stil baroc, atât în Capitală cât și în provincie. Neoclasicismul francez a fost adoptat încet și de arhitecții autohtoni danezi care au participat din ce în ce mai mult la definirea stilului arhitectural. O perioadă productivă de istoricism s-a transformat apoi în stilul național romantic al secolului al XIX-lea. Secolul al XX-lea a adus noi stiluri arhitecturale; inclusiv expresionismul, exemplificat cel mai bine de proiectele arhitectului Peder Vilhelm Jensen-Klint, care se bazau mult pe tradițiile
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
nu admit nicio contradicție, respingând probele evidente constatate empiric, sunt pseudoștiințifice și capătă astfel - datorită unor interese de grup, fanatismului sau nepăsării - un caracter ideologic. Sunt denunțate astfel autosigilarea sistemelor neștiințifice care caută să fie neinfirmabile experimental: psihanaliza lui Freud, istoricismul lui Marx, psihologia individuală a lui Adler și astrologia. Criteriul de demarcație dintre știință și pseudoștiință este cel al falsificabilității. Popper introduce pentru aceasta conceptele de "conținut empiric" (clasa falsificatorilor potențiali) și "conținut logic" (mulțimea de consecințe). Gradul de informație
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
de acele societăți în care sunt garantate libertatea gândirii și libera confruntare a ideilor. Acestea sunt societățile deschise, în contrast cu cele închise, în care domnește autoritarismul politic pe baze ideologice contrare raționalismului critic. Pe această linie, Popper critică ceea ce el numește ""Istoricism"" (""The Poverty of Historicism"", "Mizeria Istoricismului", 1957), concepție, după care evoluția istorică a umanității ar fi predeterminată pe baza unor reguli intrinsece. Se recunoaște aici doctrina lui Marx asupra socialismului științific, care părăsește terenul unei analize formulate de el însuși
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
garantate libertatea gândirii și libera confruntare a ideilor. Acestea sunt societățile deschise, în contrast cu cele închise, în care domnește autoritarismul politic pe baze ideologice contrare raționalismului critic. Pe această linie, Popper critică ceea ce el numește ""Istoricism"" (""The Poverty of Historicism"", "Mizeria Istoricismului", 1957), concepție, după care evoluția istorică a umanității ar fi predeterminată pe baza unor reguli intrinsece. Se recunoaște aici doctrina lui Marx asupra socialismului științific, care părăsește terenul unei analize formulate de el însuși, pentru a se face profetul unei
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
Herseni să identifice „ prin logica problemelor și a problematicii sociologiei” o serie de paradigme în istoria sociologiei. Integrarea demersului său în istoria sociologiei, a însemnat lămurirea limitelor și a cadrului de manifestare al următoarelor paradigme: mecanicism, contractualism, psihologism, relaționism, naturalism, istoricism, sociologism, universalism, noologism, fenomenologism. El nu a identificat aceste paradigme pentru a le accepta, ci pentru a avea față de ele o poziție critică, dezvăluind astfel originalitatea gândirii sale. Astfel, pentru Herseni, mecanicismul este „poziția cea mai puțin întemeiată”. Contractualismul, în raport cu
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
relații, ci „ea ne apare ca o realitate dincolo de ele”, iar relaționismul nu lămurește ce este societatea. În ce privește naturalismul, Traian Herseni are convingerea că „analogiile de suprafață cu natura organică nu contribuie la clarificarea realității sociale și a specificului ei”. Istoricismul reprezintă un plus pentru viața științifică a societății. Indubitabil, „societatea este și un proces istoric”, dar sociologia trece dincolo de istorie, adoptând și un punct de vedere static. Sociologismul devine cel dintâi curent științific care „dovedește existența sui generis a societății
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
în drumul lor către alte închisori germane și lagăre de concentrare naziste. În perioada 1939-1941, Armata Germană și Gestapo-ul au organizat o amplă reconstrucție a cetății Špilberk, în scopul de a o transforma într-o cazarmă model în spiritul istoricismului romantic atât de iubit de ideologii celui de-al Treilea Reich. Armata Cehoslovacă a părăsit castelul Špilberk în 1959, punându-se astfel capăt unei perioade îndelungate de folosire a fortificației în scop militar. În anul următor, Špilberk a devenit sediul
Castelul Špilberk () [Corola-website/Science/335963_a_337292]
-
ieftină a materialelor, nemaifiind necesară forța de muncă scumpă a meșteșugarilor. Fabricile, centralele hidroelectrice și termice au adus prosperitate, oferind multiple posibilități de dezvoltare. Francezii preferau stilul neobaroc, englezii se orientau spre neogotic, iar germanii valorificau stilurile neo-bizantin și neo-romanic. Istoricismul era o altă metodă de abordare a arhitecturii, pentru care trecutul constituia o sursă de inspirație și un izvor de stiluri ce puteau fi reproduse fidel sau cu modificări. Neogoticul apărut în Anglia, a alimentat interesul față de ideile romanice din
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
feminină (écriture féminine) și limbaj al femeilor a fost esențialismul noțiunii de diferență a femeilor, care polarizează excesiv cele două genuri, feminin și masculin. De asemenea, li s-a reproșat promotoareleor acestor concepte, mai ales din partea lingviștilor, utopismul și a-istoricismul lor: deși se pot schimba unele convenții ale uzului lingvistic (și feministele au reușit chiar să schimbe unele dintre ele - vezi limabjul non-sexist) nu se poate reinventa total limba, după cum propun unele feministe (Mary Daly: 1987). Limba depinde de facultățile
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
pe calea investigării adevărului posibilitatea comunicării prin limbaj, un patrimoniu care precede orice discuție speculativă. Jürgen Habermas reproșează raționalismului critic faptul de a nu fi suficient de autoreflexiv, ceea ce îl apropie de pozițiile pozitiviste. Joachim Hoffmann apără metodologia inducției și istoricismul și respinge teza unei societăți deschise durabile.
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
la articole casnice. În 1906 Hoffmann a construit prima sa mare clădire la marginea orașului Viena, Sanatoriul Purkersdorf. Prin comparație cu Casa Moser, cu acoperișul său rusticizat, clădirea sanatoriului a fost un pas mare spre abstractizare și o îndepărtare de istoricism și de tradiționalismul mișcării Arts and Crafts. Acest proiect a servit ca un important precedent și o sursă de inspirație pentru arhitectura modernă, care s-a dezvoltat în prima jumătate a secolului al XX-lea, spre exemplu pentru activitatea de
Josef Hoffmann () [Corola-website/Science/336247_a_337576]
-
ample lucrări de renovare în anii 1994-1997. Casa Municipală a fost construită în anii 1905-1912, în urma unui concurs de proiecte, după planurile arhitecților Antonín Balšánek și Osvald Polívka. Clădirea a fost construită într-un stil arhitectonic ce face trecerea de la istoricism la Art Nouveau, iar exteriorul este decorat cu artă alegorică și stuc. Cele două aripi ale clădirii sunt unite într-un unghi ascuțit. Fațada aflată la intersecția celor două corpuri conține portalul de intrare și deasupra sa un balcon, înfrumusețat
Casa Municipală din Praga () [Corola-website/Science/336069_a_337398]
-
adoptat o viziune istoricistă, în care apocalipsa prezisă se desfășoară de-a lungul istoriei bisericii. În secolul al XIX-lea, futurismul (credința că predicțiile sale se referă la evenimente care nu s-au întâmplat încă) a înlocuit în mare parte istoricismul la protestanții conservatori. Viziunea futuristă consideră toate sau cea mai mare parte din profeții ca referindu-se la viitor, cu puțin timp înainte de a doua venire, în special atunci când e vorba de interpretarea lui Daniel, , și a altor secțiuni eshatologice
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
va intoarce după („post-”) o mie de ani literală sau la figurat, în care lumea să fi devenit preponderent creștină. Aceasta era viziunea lui Jonathan Edwards. Istoriciștii susțin că evenimentele prezise de Biblie au avut loc de-a lungul istoriei. Istoricismul a căpătat popularitate odată cu Reforma Protestantă. În secolul al XIX-lea, odată cu apariția dispensaționalismului, protestanții conservatori au abandonat în mare parte istoricismul în favoarea futurismului. Adventiștii afirmă o interpretare istoricistă a predicțiilor Bibliei din Cartea Apocalipsei. Rastafarienii interpretează istoricist Cartea Apocalipsei
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
viziunea lui Jonathan Edwards. Istoriciștii susțin că evenimentele prezise de Biblie au avut loc de-a lungul istoriei. Istoricismul a căpătat popularitate odată cu Reforma Protestantă. În secolul al XIX-lea, odată cu apariția dispensaționalismului, protestanții conservatori au abandonat în mare parte istoricismul în favoarea futurismului. Adventiștii afirmă o interpretare istoricistă a predicțiilor Bibliei din Cartea Apocalipsei. Rastafarienii interpretează istoricist Cartea Apocalipsei, legând-o atât de evenimente din secolul XX cum ar fi încoronarea Împăratului etiopian Haile Selassie și Al Doilea Război Italo-Etiopian, cât
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
Duhem referitoare la ansamblurile teoretice a fost etichetată ulterior ca "holistă sau corporatistă"47. În plus, o analiză evoluționistă a schimbării conceptuale, realizată într-o manieră similară modelului propus de Stephen Toulmin 48, poate releva cu ușurință influența pe care istoricismul și organicismul secolului al XIX-lea au avut-o asupra holismului lui Duhem. Concepția lui Duhem a avut o notorietate limitată până la mijlocul secolului trecut, când Quine o menționează în "Două dogme ale empirismului"49. Acest articol reprezintă un adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
umanismului juridic de ceea ce, În modernitatea Însăși, riscă să-i pervertească valorile?” (Ferry și Renaut, 1996, p. 43). De ce natură ar fi Însă această „dură negare” ce se ascunde În sânul modernității? Ea poate fi rezumată Într-un singur cuvânt: istoricism, adică ideea că orice fenomen uman este un produs istoric, idee care, evident, abolește orice transcendență. În Drept natural și istorie, Strauss Încearcă să arate că toate filosofiile moderne sunt istoriciste (ne putem Întreba totuși, ca Ferry și Renaut, dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Strauss Încearcă să arate că toate filosofiile moderne sunt istoriciste (ne putem Întreba totuși, ca Ferry și Renaut, dacă putem accepta o teză care omogenizează Într-o asemenea măsură diversele filosofii moderne, ibidem, p. 46). Critica este foarte puternică, pentru că istoricismul conduce inevitabil la negarea distincției dintre ceea ce este și ceea ce trebuie să fie și, prin urmare, Îi refuză dreptului funcția sa de instanță critică În raport cu pozitivitatea. Ideea dreptului natural, care face din natură etalonul, criteriul a ceea ce este just, este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
analizat În calitate de „produs al epocii moderne” (Villey, 1983, p. 8), este acuzat că ar confunda dreptul cu morala. Totuși, chiar dacă recunoaștem o anumită pertinență a naturalismului anticilor, putem să punem sub semnul Întrebării coerența unei gândiri care conține În germene istoricismul pe care tot ea Îl denunță. Într-adevăr, dacă Încredințăm naturii grija de a determina norma, nu Înseamnă oare că renunțăm la drept ca transcendență? În felul acesta, „natura, lăsată liberă, Își realizează scopurile În funcție de dezvoltarea sa imanentă, iar dreptul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Înlocuire. Vom evoca În continuare cinci curente sau grupuri de curente care ne par deosebit de semnificative; demersul nostru este Însă departe de a epuiza lista acestor școli. Dincolo de eterogenitatea sa, instituționalismul tradițional american (aproximativ 1885-1914), pornind de la o triplă tradiție (istoricism, darwinism și pragmatism), după Veblen, este centrat pe un comportament individual care se modifică sub efectul incitațiilor venite dinspre mediul Înconjurător natural și social, aflat el Însuși În schimbare. Instinctele și obiceiurile conjugate dictează comportamentele umane, iar instituțiile ă care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
altor culturi, ei au constatat etnocentrismul acestora. Or, așa se putea justifica și pretenția la superioritate a culturii occidentale, contrară spiritului democratic. Încet-încet, în educație s-a instalat paradoxul că se predă "deschiderea la închidere", că trebuie să se crediteze istoricismul viclean care susține că "orice gândire este esențialmente legată de timpul său și nu-l poate transcende"(12, p. 42) Paradoxul poate fi depășit dacă " Adevărata deschidere înseamnă închiderea față de toate farmecele care ne fac să ne simțim confortabili cu
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
formelor, pluralismul istoriilor și eterna lor reîntoarcere comparativă, putem obține explicația "oricărei sacralități, al oricărei "sfințenii" a istoriei". (16, p. 78) Durand precizează că nu respinge științele istorice, ci vrea doar "reașezarea lor cu mai multă modestie decât o fac istoricismul și, în special, "filosofii istoriei", în contextul lor antropologic care, am încercat s-o demonstrăm, îi întemeiază înțelegerea. Mitul este postamentul antropologic pe care se înalță semnificația istorică". (16, p. 87) Iar specialiștilor științelor religioase el le recomanda programul tradiționalistului
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]