175 matches
-
ci o atitudine de scriitor, literat, dornic de a fi citit și înțeles de contemporani (chiar dacă uneori cădeau în excesele vorbirii ardelenești). Am putea spune, în termenii de astăzi, că aceștia ar fi fost "populiști", în timp ce latiniștii puriști manifestau un istoricism "elitist". Aceste două tendințe se continuă și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Excesele latinismului lui A. Treboniu Laurian (1810-1881) din Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae romanae in utraque Dacia vigentis, vulgo Valachicae (1840
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
mai bună, face de înțeles această interpretare. Cuvântul constelație apare deseori la Walter Benjamin, de pildă, în Passagen-Werk: "imagine în care odinioara și prezentul se unesc, fulgerător, într-o constelație" (V, 578). Tradiția culturii germane balansează sub constelația idealismului și istoricismului. Istoria iluminează și orbește, deopotrivă. în general, cuvântul a fost folosit pentru a pune accent pe ezitarea lui Benjamin între poli diametral opuși, de pildă între materialism istoric și misticism iudaic (bine cunoscut datorită prieteniei cu G. Scholem, hermeneutul Kabbalei
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
ale secolului XX, totuși ele au fost puțin studiate de specialiștii în istoria arhitecturii contemporane 1; în ultimul timp însă, acest capitol a reintrat în atenția cercetătorilor și au început să se vehiculeze formulări diverse, de la "romantismul național" englez, la "istoricismul" german, "regionalismul" francez și până la arhitectura identitară. În secolul al XIX-lea, caracterul național al diferitelor culturi este exprimat în cele mai variate modalități, de la studierea și valorificarea folclorului, la expozițiile universale (ce debutează la Londra în 1851), unde pavilioanele
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
Nicolae Manolescu A apărut, ceva mai de mult, pentru prima oară, în românește Mizeria istoricismului a lui Karl R. Popper (Editura All, 1996, 1998). Tradusă binișor de Dan Suciu, și Adela Zamfir (totuși părtinire și partinitate nu sînt același lucru!), dar cu multe greșeli de tipar, prefațată de Mihail Radu-Solcan, cartea datează din 1944-1945 (în
Lege și scop în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17257_a_18582]
-
prefațată de Mihail Radu-Solcan, cartea datează din 1944-1945 (în volum, în italienește, abia în 1954), cînd a fost publicată într-o formă prescurtată în trei numere succesive din revista Economica. Titlul aduce aminte de Mizeria filosofiei a lui Karl Marx. "Istoricismul" este un concept creat de Popper și explicat de el însuși drept acea "abordare din științele sociale care consideră predicția istorică drept țelul ei principal și care consideră că la acest țel se poate ajunge descoperind "ritmul" sau "tiparul", "legile
Lege și scop în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17257_a_18582]
-
tiparul", "legile" sau "tendințele" care stau la baza evoluției istorice" (p. XXV). Cu alte cuvinte, o metodă care îmbracă în straie moderne mai vechile doctrine teleologice, în care istoria avea un țel ascuns și se desfășura conform unui scenariu divin. Istoricismul este varianta secularizată a istoriei sacre. Popper observă că istoricismul modern, născut de fapt în secolul al XIX-lea și dominant în secolul al XX-lea, s-a dotat cu tehnici necunoscute, firește, perspectivei religioase de odinioară, combinînd, de exemplu
Lege și scop în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17257_a_18582]
-
p. XXV). Cu alte cuvinte, o metodă care îmbracă în straie moderne mai vechile doctrine teleologice, în care istoria avea un țel ascuns și se desfășura conform unui scenariu divin. Istoricismul este varianta secularizată a istoriei sacre. Popper observă că istoricismul modern, născut de fapt în secolul al XIX-lea și dominant în secolul al XX-lea, s-a dotat cu tehnici necunoscute, firește, perspectivei religioase de odinioară, combinînd, de exemplu, doctrina pronaturalistă cu cea antinaturalistă din științele sociale. Una susține
Lege și scop în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17257_a_18582]
-
s-a dotat cu tehnici necunoscute, firește, perspectivei religioase de odinioară, combinînd, de exemplu, doctrina pronaturalistă cu cea antinaturalistă din științele sociale. Una susține că se pot aplica în domeniul social legile fizicii, alta că nu. în definitiv, Popper consideră istoricismul vinovat de utopiile totalitare care au însîngerat lumea ultimei sute de ani. Nu o recenzie a unei cărți riguroase și dificile îmi propun să fac. Vreau doar să semnalez că problema ridicată de Popper acum cincizeci și cinci de ani
Lege și scop în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17257_a_18582]
-
sociale, după o lungă perioadă de triumf al metodei istoriciste. Marxismul n-a fost decît vîrful - dar cît de bine vizibil! - al unui iceberg. Popper și-a scris considerațiile antiistoriciste începînd din anii 20, cînd marxismul și celelalte variante de istoricism stăpîneau gîndirea sociologică. Filosoful liberal n-a fost ascultat cum se cuvine. Ca și Hayek, acela care i-a deschis paginile revistei Economica în 1944-1945, ca și Aron și alții, Popper a predicat o bună bucată de vreme în deșertul
Lege și scop în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17257_a_18582]
-
critici literare cât mai libere de ideologie și ăntemeiată pe valori. Negarea istoricității nu era atunci posibilă decât prin crearea unui alibi puternic și anume autonomia esteticului. Aparent, cel putin o vreme, generația noastră a combătut doar formă primitivă a istoricismului, botezata oarecum impropriu sociologism vulgar, și tot acel exces documentarist provenit din lipsă interpretării și a judecății critice. an fond, miza era mai importantă, chiar dacă nu pot bagă mâna an foc că eram pe deplin conștienți de ea. an orice
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
din anii '60, trebuie să recunosc că ea ne depășea cu mult atât posibilitățile asa-zicănd obiective de exprimare, ăn condițiile cenzurii, cât și, probabil, cultura filosofica și literară. M-am străduit ani buni după aceea să-mi explic aversiunea față de istoricism. Mi-am intitulat eseul din 1968 Metamorfozele poeziei, nu numai fiindcă metamorfoza era mai la modă decât istoria, dar și fiindcă nu descopeream an mine nici o chemare față de o abordare a literaturii care avea, de această eram conștient, două neajunsuri
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
Și nu doar o succesiune de opere, ci și una de lecturi, ăn care conexiunile de tot felul să concureze liniarul determinism după remarcă lui Gadamer? Aceste ăntrebări m-au eliberat de temerile și de aprehensiunile care ma ăndepărtaseră de istoricism și m-au făcut să scriu eu ănsumi o Istorie, deocamdată, neterminata, ca și căutarea lui Popper, fără să mi se mai pară nefirească, fără să mă mai terorizeze cu implacabilele ei, deschizăndu-mi, din contră, ochii spre splendida libertate a
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
păcat al prozei noastre despre comunism: prea multe personaje comune cu pretenția singularității, incapabile să explice o istorie deformată mai mult decât ne-am fi închipuit. Prin urmare, Eugen Uricaru aduce în primplan indivizi care strică ordinea unui soi de istoricism conservator. Este aspectul ce unește volumele amintite. În cel mai recent roman, Beniamin are toate datele unui Mesia. Există o mitologie a nașterii sale și a minunilor. În orășelul Lespezi, asistăm la adevărate pelerinaje datorate lui Beniamin, care deschide drumul
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
o ideie din articolul meu „Credința și rațiune”, care v-a făcut „o plăcută surpriza.. (la) intermezzo metafizic” (Huma, I.: Ortodoxie și uniația, Iași 2014, p.59). La început, creștinismului și raționalismul, iluminismul făceau casă bună împreună și la ascensiunea istoricismului creștinii au ținut oarecum pasul, însă curentul care vede adevărul în schimbarea lumii a dus la Războiul Rece. Ortodocșii s-au baricadat în mesianicul lor Lagăr ortodoxo-comunist, iar occcidentali erau încercați și ei de cântecul de sirenă al adevărului din
DIALOGURI PRINCIPIALE DESPRE CONDIŢIA RELIGIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381560_a_382889]
-
asemenea convențional - decembrie. După care par a-și înceta nu numai activitatea, ci și validitatea, luând, temeinic, totul de la-nceput. Cu fiecare nouă etapă anuală, trecutul - în viață și în pagini - pare a se cere inventat și reinventat. Un atare istoricism este, în genere, preferabil cazuisticii structuraliste. Dar nu în forma aceasta, ci lăsând în urmă strictețea delimitărilor calendaristice. Curentele s-au infiltrat și vânturile dogmatice au bătut, chiar în anii aceia, din toate direcțiile, iar plăcile tectonice ale ideologiei s-
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
o mare rezervă față de istoria literară. După cum bine ne amintim cu toții, la începutul anilor '60 marxismul apăsa asupra acesteia, ca și de altminteri asupra oricărei forme de expresie literară, precum "o lespede de mormînt". Discursul istorico-literar, înfeudat accepției primitive a istoricismului cunoscute sub numele de sociologism vulgar, trebuia să ilustreze neapărat determinismul ideologic, acea concepție dogmatică potrivit căreia istoria ar avea un curs anumit, revelat de "marii dascăli" ai marxism-leninismului. Pretinsa "necesitate" dădea istoriei o turnură finalistă, previzibilă. Mesianismul laic al
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
asigurată de eseu. Pătată de ideologizare și propagandă, perspectiva istorică părea a se descalifica în sine. Era ca o saturație produsă de un fel de mîncare oferit invariabil multă vreme și încă într-o variantă indigestă. Recunoscîndu-și o "aversiune față de istoricism", N. Manolescu își intitula, degajat, un eseu din 1968, Metamorfozele poeziei, sub impulsul nevoii de schimbare, care presupunea înlăturarea "falselor legități introduse de marxism în istoria literaturii". Aventura critică și eseistică era așadar efectul unei aprehensiuni față de istoria literară resimțită
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
scriitorilor, teoria jungiană a arhetipurilor și a memoriei colective consolidând ipoteza semnificațiilor trans-istorice ale unor comportamente umane. Influențat nu numai de eseul menționat, ci de întreaga activitate de cercetare a lui Eliade, I. P. Culianu își propune să depășească dogmatismul și istoricismul oamenilor de litere ce au încercat în mod zadarnic să se transforme în oameni de știință practicând "un joc universitar" menit să perpetueze o "pălăvrăgeală savantă" și propune o "lectură a textului literar văzut ca mit"(p. 95), ca un
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
Istoreme, sunt alocate definirii noțiunii care dă titlul cărții, să o recunoaștem, nu din cale afară de uzuale. Așadar, ce iaște istoremul? Explică autorul în chiar în debutul Cuvântului înainte: Noțiunea de istorem nu-mi aparține. Ea vine din poetica noului istoricism și înseamnă - foarte pe scurt spus - anecdotă. Nu chiar orice fel de anecdotă, se înțelege, este vorba mai curând despre acea povestire absolută, indivizibilă, pe care se întemeiază - foarte frecvent - marea istorie. Dacă dorim să păstrăm perspectiva strict științifică asupra
Teme ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7294_a_8619]
-
oamenilor din trecut, ci în schimbarea lumii. Și triumful istoriei asupra speculațiilor pălește în fața noii acțiuni, a viitorului luminos la care trebuie să se raporteaze acum adevărul. La început, creștinismului și raționalismul, iluminismul făceau casă bună împreună și la ascentiunea istoricismului creștinii au ținut oarecum pasul, însă curentul care vede adevărul în schimbarea lumii a dus la Războiul Rece. Ortodocșii s-au baricadat în mesianicul Lagăr comunist, iar occcidentali erau încercați și ei de cântecul de sirenă al adevărului din viitorul
CREDINŢĂ ŞI RAŢIUNE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366778_a_368107]
-
Vest, pentru un iluminism liberal, cosmopolitism, un nou comparatism. Deoarece traducerile sunt agenți ai schimburilor literare, intermediari ai culturilor, necesari în cooperarea literară internațională, el militase pentru poliglotism, organizarea activităților de traducere, formarea și recompensarea adecvată a traducătorilor. Marino contestase istoricismul pozitivist, minimalizând rolul cronologiei literare, deoarece sincronismele, coincidențele, analogiile de structură, identitatea simbolurilor, demonstrau că literatura universală se bazează pe generalitate și invarianță. Invariantul este un fapt de recurență, de eternă reîntoarcere literară, de circularitate, elementul constitutiv, constant, permanent al
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
care azi pare a fi uitat. Este vorba despre distanțarea omului de magie, de religios și de salvare a sa prin rațiune și raportare la realitate. Banul ne vorbește despre acest efort de emancipare .Nu vom cădea însă într-un "istoricism"11 desuet în care să considerăm că doar prin luarea în considerare a faptului istoric vom găsii explicațiile căutate. Vom păstra istoria doar ca pe un fundal al judecăților, iar matematica drept baza acestor judecăți. Raționamentul uman și logica își
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
ateu feuerbachian ((n prima perioadă) la adoptarea sfioasă a apriorismului kantian (n teoria cunoașterii ș( a unor idei estetice schopenhaueriene ((n cea de a doua), p(nă la influențele mai mult indirecte, deși neortodoxe, dar reale, a[le] hegelianismului ș( istoricismului (n teoria culturii" (Ghiță, 1995, p. 18). (ntr-o exprimare cu tentă malițioasă strecurată (ntr-un text ce amintea prima cuv(ntare a lui Maiorescu ținută la v(rsta de 11 ani, Nicolae Manolescu arăta: "De altfel, ș( mai t(rziu, originalitatea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și cultură populară românească. București: Editura Științifică și Enciclopedică. Popa, Ioan. 1996. Țara Secașelor monografie folclorică. Centrul Județean al Creației Populare Alba, Alba Iulia. Popescu, Critian, Tiberiu, 2000. Istoria mentalității românești. Editura Universal Dalsi. Popper, Karl, R. 1996 [1954]. Mizeria istoricismului. București: Editura All. Portes, Alejandro. 1973. The factorial Structure of Modernity: Empirical Replications and a Critique, în American Journal of Sociology, vol 79, 1, pp. 13-44. Poznanski, Kazimierz. 1999. Teoria comparativă a tranziției: recesiune și redresare în economiile postcomuniste, în
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
are șanse solide să fie mai bună și invers. Firește, că sub aspect strict istoric, secvența nu se regăsea uneori în fapte: spre exemplu, la Atena, tirania lui Pisistrate a precedat instaurarea democrației și nu i-a urmat. Totuși acest istoricism descendent al lui Platon are o remarcabilă forță de convingere, prezentând prima încercare de raționalizare a istoriei, adică de punere în acord a desfășurării acesteia în timp cu o ierarhie rațională și ontologică atemporală. Numai că această punere în acord
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]