142 matches
-
perturbat prin realizarea arogantei statui a lui Lenin de la Casa Scânteii. Dar nu numai reconstrucția simbolică încearcă Buculei să o facă acum, ci și, sau chiar în primul rînd, reconstrucția formală și estetică. Evitînd radical tentația descriptivismului și a răspunsului istoricist și personalizat, aceea de a-l înlocui pe Lenin cu o altă personalitate de o anvergură similară, dar cu un alt suport doctrinar și de o altă orientare morală, așa cum, de obicei, se întîmplă în cazuri identice, Buculei a ales
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
restaurări, așa cum sunt ele ilustrate în expoziția de la Mogoșoaia, se poate observa, cu ușurință, gradul înalt de responsabilitate pe care și l-a asumat principesa, dar și gustul ei fără cusur, în tot acest demers de reînviere - în spiritul curentului istoricist al epocii sale a atmosferei epocii Brâncoveanu. De altfel ea declara explicit că "Fiecare dintre noi duce viața altcuiva care neputând să și-o ducă pe a sa, ne deleagă, murind, sarcini și plăceri care nu sunt ale noastre...". Lucrările
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
fragilitatea dragostei, pe care le găsim evocate în interiorul fin de sičcle de pe scena lui Pelléas et Mélisande, de Claude Debussy, la opera din Glyndebourne. Teatrul se află într-un sat englez, în mijlocul unei superbe grădini înflorite. Iar pe scenă, montarea istoricistă a lui Graham Vick plasează acțiunea chiar în epoca lui Debussy, cu ajutorul unor nenumărate crizanteme artificiale roșii și galbene care decorează în buchete enorme larga scară în colimason ce ocupă partea stângă a încăperii. Personajele nu părăsesc niciodată acest interior
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
om de societate, uneori chiar de viață mondenă, și totuși simțind o singurătate ultimă, pe care credem că a încercat-o la răstimpuri; optimism și totuși o bună dispoziție care cîteodată se hrănea din melancolii; preocupat de viitor și totuși istoricist în chip organic și deliberat; universal ca om, fiind interesat și sugerînd adesea simpatii chiar cu taberele cele mai adverse și totuși autohtonizat; ceva nefixat, de Ťneglijențăť care e a vieții însăși și de formulă veșnic deschisă și totuși posedînd
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
însăși și de formulă veșnic deschisă și totuși posedînd anume stele polare; degajare dacă nu dispreț pentru erudiție și totuși avînd o informație pătrunzătoare în mai toate domeniile; simțul momentului, dar nu Ťimpresionistť; liric, dar contra oricărui melodramatism și Ťschwarmereiť; istoricist dar nu evoluționist; iubitor al preciziei, al faptului conturat și just depistat și totuși antipozitivist; om de teorie, artist și totuși avînd bucuria și aptitudinea organizării, a gospodăriei". Comentariul final al exegetului actual constă dintr-o interogație retorică și din
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
o recenzie a unei cărți riguroase și dificile îmi propun să fac. Vreau doar să semnalez că problema ridicată de Popper acum cincizeci și cinci de ani redevine actuală în științele sociale, după o lungă perioadă de triumf al metodei istoriciste. Marxismul n-a fost decît vîrful - dar cît de bine vizibil! - al unui iceberg. Popper și-a scris considerațiile antiistoriciste începînd din anii 20, cînd marxismul și celelalte variante de istoricism stăpîneau gîndirea sociologică. Filosoful liberal n-a fost ascultat
Lege și scop în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17257_a_18582]
-
unui țel al evoluției și anume orînduirea comunistă. Noi am fost învățați să credem că scenariul (de la comuna primitivă la comunism) este ineluctabil, că roata istoriei nu poate fi întoarsă. Mult înainte ca neadevărul acestei costisitoare (în vieți omenești) teze istoriciste să fie probat, Popper îl ataca în cartea lui cu argumente logice și pline de bun-simț.
Lege și scop în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17257_a_18582]
-
scara întregii picturi bulgărești de șevalet, dar și dovada că, la acest nivel al practicii artistice, artiștii români și bulgari au în comun atît un repertoriu de elemente formale, cît și tensiunile și motivațiile specifice. Recursul la memorie, fie ea istoricistă sau mai apropiată modelelor spirituale, vitalismul cromatic și arhitecturile cerebrale sînt componente ale unui cadru moral, ale unui peisaj interior, dar și ale unor realități contextuale, dacă nu identice, atunci extrem de asemănătoare. Acestă mică expoziție de pictură contemporană bulgărească, în pofida
Chinurile unei nașteri amînate (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16952_a_18277]
-
al nivelului științific și tehnologic este promotorul postmodernității și poligonul de încercare al postistoriei, din punct de vedere al mentalității și al capacității de înțelegere și de evaluare este captivă încă în modernitate și în historism. Considerînd, asemenea tuturor ficționarilor istoriciști, că formele și comportamentele istorice sunt perisabile și că ele se dizlocă și dispar pe vectorul diacroniei, americanii s-au pregătiti intens pentru a răspunde provocărilor din propriul lor timp, rămînînd complet descoperiți în fața timpilor socotiți simpli produși ai imaginației
Apocalipsa n-a mai avut loc? by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6936_a_8261]
-
nu și-a definit încă, așa-zicând, din lipsă de timp, criteriile de selecție, dar care și-a constituit o substanțială bază de date. Să nu ne poticnim în confuzii. Nu atât conținutul, cât discursul este, la Dan C. Mihăilescu, istoricist. Și încă într-o manieră aparte. Ca prestație publică onestă. S-a observat sau nu anterior, autorul Ideilor cu zimți nu e niciodată susceptibil de ipocrizie. Desigur, uneori îl putem considera prea reticent, alteori - prea atașat de propriile viziuni, din
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
mai preocupată să disece romane ori să parieze, strategic și managerial, pe șansele exportului? Să fie vorba de un dezinteres de natură teoretică în rândul recenzenților care, iată, nu par a se acomoda prea ușor cu ideea criticii cu detentă istoricistă? Să fie oare o limitare voluntară și strictă a privirii către solul infinit mișcător al gherilei publicistice? Ar fi păcat să se întâmple asta, mai ales acum, într-o perioadă ce - deși din direcții extrem de variate și cu rezultate de
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
miradorul din care privim marele spectacol". Intempestiv elan romantic, dar și explicația acestuia, înfrîngerea tiparului procustian, chiar acolo unde se părea că s-a înstăpînit definitiv. Și ceva mai mult decît atît, o revanșă a criticului care, fără o vocație istoricistă ca atare, vrea să ia în posesie planul istoriei, să-l reformeze, să-l organizeze, să-l utilizeze într-un mod specific. O ambițioasă subversiune pe care o pregătește asigurîndu-și alibiul unor înaintași ale căror considerații sînt excavate uneori dintr-
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
contra căreia se răzvrătește, mai mult chiar decât facultatea critică a rațiunii noastre, conștiința noastră etică”. Giorgio del Vecchio respinge critic: „divinizarea Statului, sau Statolatria care nu poate să fie admisă decât de aceia ce sunt sclavii prejudecății materialiste sau istoriciste (s.n. - V.V.), care confundă fenomenul cu ideea, forța cu dreptul, posibilul cu licitul, legitimând astfel orice formă de dominație, oricât de opresivă și tiranică ar fi ea. Contra unei asemenea opinii se ridică principiile nemuritoare și eterne ale Eticii creștine
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
păcătuiește și împotriva Tatălui, și împotriva Sfântului Duh”. Dar tocmai acesta e paradoxul spuselor lui Isus, și anume: cine hulește duhul nu hulește în mod implicit și pe Fiul, și pe Tatăl. Al doilea contraargument al lui Atanasie este unul istoricist, dacă vrem. El repune logion-ul evanghelic în context, reproșându-i lui Origen lectura aeriană, inadecvată. Evanghelia vorbește despre farisei, nu despre cei botezați, despre creștinii desăvârșiți. Așadar, înapoi la farisei și la problemele lor! Întorcându-se la evanghelie, Atanasie insistă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a lăsat în Eneada 4 (4, 40) întâia teorie despre magie din istoria filosofiei. Pasajul prezintă gândirea magică ca pe o dimensiune naturală a unui univers viu și armonios, văzut în indestructibila lui țesătură de determinări și mistere. O abordare istoricistă a acestei discipline atât de volatile, de consistența emoției artistice, se va lovi mereu de imposibilitatea de a alcătui o succesiune de logomahii și revolte față de filosofii anteriori, cum înțelegea Rorty istoria filosofiei culte. Căci, din perspectiva surorii ei oculte
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
în poezie acesta „generează viziuni fragmentate și instantanee semnificative pentru momentul prezent.” (W. Lepenies) Poeticul ar fi „un fenomen cu caracter primar în interiorul procesului biologic”, iar creativitatea are punctul de pornire în ceva neclar, enigmatic, care scapă analizei de tip istoricist, un fel de psihoză în care, ca și schizofrenul, intră decis poetul: „(...) prin această crăpătură vedem într-adevăr adânc în tot ce are existența mai misterios și mai nocturn.” Întâlnindu-se cu teoria creației din estetica lui Liviu Rusu, poetul
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
ea plia discursului postmodernist. Cartea despre Nietzsche, scrisă cu nerv și talent literar, stă mărturie pentru inventarul nihilist căruia i se dedică, acribios, scriitorul. Era de înțeles de ce în prozele din Boare pe Waterloo (1984) nu reușea să omogenizeze viziunea istoricistă. Își lua însă revanșa cu romanul Apă neagră (1999). Aici impulsurile filosofice nu mai sunt camuflate savant în interogații magice și tușe fantastice. Radiografia satului din roman nu trece de o formulă în care știința istoriei era tratată la loc
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
pricepe oleacă la tot ce este german și e În stare să facă și un Volkswagen, dacă e nevoie. În plus, ar trebui să vedem dacă existau stilouri pe vremea lui Victor Hugo. Există mulți escroci În libertate. Mie, scepticismul istoricist al tatei Îmi scăpa. Eu credeam legenda cu ochii Închiși, cu toate că nu vedeam cu ochi răi ca don Federico să-mi fabrice un Înlocuitor. Timp va fi fost ca să mă ridic la Înălțimea lui Victor Hugo. Spre consolarea mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ale ființei umane, în perimetrul cărora autorul și-a dus existența, a simțit și a gândit). Scrisul, lumina textului, expresiile, uneltele literare poartă pecetea inconfundabilă a prozatorului Berhold Aberman, numai că de data aceasta autorul își alege o altă perspectivă... Istoricistă, s-o numim, cu o viziune spațio-temporală asupra lumii mult mai largă Personajul central al cărții, care străbate toată cartea seamănă într-un fel cu Mirel, din romanul „Deziluzii”. „Ce a mai contat cu câtă greutate a reușit până la o
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
un tur tematic de două ore (între 13.00 - 15.00), sâmbătă 12 noembrie '11, împreună cu expertul în Case de Epocă, Valentin Mandache, pe tema arhitecturii Bucureștiului de sfârșit de sec. 19 și început de sec. 20, inspirată din stilurile istoriciste franțuzești și alte țări occidentale, care au facut orașul cunoscut lumii întregi sub apelativul de "micul Paris al Balcanilor", imprimindu-i permanent de atunci caracterul și identitatea să arhitecturală. Sunteți invitați în mod călduros să participați! Primul boom imobiliar al Bucureștiului
BUCURESTIUL CA MICUL PARIS AL BALCANILOR de VALENTIN MANDACHE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341746_a_343075]
-
un tur tematic de două ore (între 13.00 - 15.00), sâmbătă 12 noembrie '11, împreună cu expertul în Case de Epocă, Valentin Mandache, pe tema arhitecturii Bucureștiului de sfârșit de sec. 19 și început de sec. 20, inspirată din stilurile istoriciste franțuzești și alte țări occidentale, care au facut orașul cunoscut lumii întregi sub apelativul de "micul Paris al Balcanilor", imprimindu-i permanent de atunci caracterul și identitatea să arhitecturală. Sunteți invitați în mod călduros să participați! Primul boom imobiliar al Bucureștiului
VALENTIN MANDACHE [Corola-blog/BlogPost/341749_a_343078]
-
un tur tematic de două ore (între 13.00 - 15.00), sâmbătă 12 noembrie '11, împreună cu expertul în Case de Epocă, Valentin Mandache, pe tema arhitecturii Bucureștiului de sfârșit de sec. 19 și început de sec. 20, inspirată din stilurile istoriciste franțuzești și alte țări occidentale, care au facut orașul cunoscut lumii întregi sub apelativul de "micul Paris al Balcanilor", imprimindu-i permanent de atunci caracterul și identitatea să arhitecturală. Sunteți invitați în mod călduros să participați!Primul boom imobiliar al Bucureștiului
VALENTIN MANDACHE [Corola-blog/BlogPost/341749_a_343078]
-
un duplicat al istoriei lui Heracles, care învinge taurul cretan, și a lui Tezeu, care capturează Taurul de la Marathon” (6, I, p. 37). Nu mă interesează acum faptul că E. Bethe - a cărui afirmație am reprodus-o mai sus - interpretează istoricist aceste legende, care ar reprezenta „înfrângerea dominației cretane [de către dorieni]”, ci faptul că analogiile de formă și de fond dintre cele trei „istorii” n-au putut fi trecute cu vederea, indiferent de perspectiva din care a fost făcută exegeza. în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sa, prima din aceste trei laturi interesează în mod deosebit poporul, a doua pe înaltul comandant și armata sa, iar a treia privește mai curând guvernul (Ibidem). Asociind acestă triadă cu poporul, armata și guvernul, Clausewitz, de o manieră aproape „istoricistă”, scoate în evidență natura relativa acestei interacțiuni: el este conștient că aceste aspecte sunt într-o relație de influență reciprocă, neputând avea roluri fixe și rigide (Gray, 1999, p. 91). Conceptul trinitar al războiului relevă multitudinea forțelor care „hrănesc” și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
temporal se urmăresc evoluția tiparelor scrisului în raport cu oralitatea, convențiile cărturărești față de cele populare, stilul sacru diferențiat de cel profan. De o atenție specială beneficiază destinul curentelor, ce devin rând pe rând repere de înseriere formală a operelor. Eliberat de algoritmul istoricist, M. își permite să adopte tehnica anacronismului, făcând, când este cazul, naveta între Arghezi, Barbu, suprarealiști și textele medievale, romanul pașoptist și Cristian Teodorescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade și Gh. Sion. Acest mod de tratare implică o reformă valorică - un
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]