142 matches
-
ale ființei umane, în perimetrul cărora autorul și-a dus existența, a simțit și a gândit). Scrisul, lumina textului, expresiile, uneltele literare poartă pecetea inconfundabilă a prozatorului Berhold Aberman, numai că de data aceasta autorul își alege o altă perspectivă... Istoricistă, s-o numim, cu o viziune spațio-temporală asupra lumii mult mai largă Personajul central al cărții, care străbate toată cartea seamănă într-un fel cu Mirel, din romanul „Deziluzii”. „Ce a mai contat cu câtă greutate a reușit până la o
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457439007.html [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
un tur tematic de două ore (între 13.00 - 15.00), sâmbătă 12 noembrie '11, împreună cu expertul în Case de Epocă, Valentin Mandache, pe tema arhitecturii Bucureștiului de sfârșit de sec. 19 și început de sec. 20, inspirată din stilurile istoriciste franțuzești și alte țări occidentale, care au facut orașul cunoscut lumii întregi sub apelativul de "micul Paris al Balcanilor", imprimindu-i permanent de atunci caracterul și identitatea să arhitecturală. Sunteți invitați în mod călduros să participați! Primul boom imobiliar al Bucureștiului
BUCURESTIUL CA MICUL PARIS AL BALCANILOR de VALENTIN MANDACHE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Tur_arhitectural_tematic_sambata_12_nov_bucurestiul_ca_micul_paris_al_balcanilor.html [Corola-blog/BlogPost/341746_a_343075]
-
un tur tematic de două ore (între 13.00 - 15.00), sâmbătă 12 noembrie '11, împreună cu expertul în Case de Epocă, Valentin Mandache, pe tema arhitecturii Bucureștiului de sfârșit de sec. 19 și început de sec. 20, inspirată din stilurile istoriciste franțuzești și alte țări occidentale, care au facut orașul cunoscut lumii întregi sub apelativul de "micul Paris al Balcanilor", imprimindu-i permanent de atunci caracterul și identitatea să arhitecturală. Sunteți invitați în mod călduros să participați! Primul boom imobiliar al Bucureștiului
VALENTIN MANDACHE by http://confluente.ro/articole/valentin_mandache/canal [Corola-blog/BlogPost/341749_a_343078]
-
un tur tematic de două ore (între 13.00 - 15.00), sâmbătă 12 noembrie '11, împreună cu expertul în Case de Epocă, Valentin Mandache, pe tema arhitecturii Bucureștiului de sfârșit de sec. 19 și început de sec. 20, inspirată din stilurile istoriciste franțuzești și alte țări occidentale, care au facut orașul cunoscut lumii întregi sub apelativul de "micul Paris al Balcanilor", imprimindu-i permanent de atunci caracterul și identitatea să arhitecturală. Sunteți invitați în mod călduros să participați!Primul boom imobiliar al Bucureștiului
VALENTIN MANDACHE by http://confluente.ro/articole/valentin_mandache/canal [Corola-blog/BlogPost/341749_a_343078]
-
fost un arhitect român. S-a distins prin clădirile în stil neoromânesc. A proiectat, în special în Bucuresti, vile și imobile de raport. Este arhitectul care definește cel mai bine denumirea de stil neo-românesc, o prelucrare și reconfigurare a elementelor istoriciste, după combinații proprii, personalizate. El a îmbinat tipul de bovindou de început de secol parizian cu foișorul, ca în cazul casei sale din București (1913-1914), de pe strada Luterană, o compoziție care, pentru că este asimilată "sacnasiului" prezent în arhitectura vernaculară locală
Paul Smărăndescu () [Corola-website/Science/319272_a_320601]
-
o singură fațadă, care a fost probabil deteriorată în cursul evenimentelor din 1849, după aceea fiind refăcute fațade individuale. Clădirea adăpostește clasele primare (I-IV) ale Liceului „Nikolaus Lenau”. Fațada clădirii a fost refăcută între 1995 și 1996 în stil istoricist simplificat, proiectul aparținându-i arhitectei Lucia Pfaff. Casa cu Lei este un monument de arhitectură care a fost clădit inițial în stil baroc. Încă de la început a existat bovindoul cu contur rotund de pe colț. Imobilul a fost refăcut după 1900
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
zidăria inițială a fost menținută, în acea perioadă i-a fost aplicată o fațadă de vilă modernă interbelică, fațadă care nu se potrivea în ansamblul pieței. În consecință, fațada a fost remodelată de Șerban Sturdza în 1983, în stil eclectic istoricist. Pe locul actualei case exista la 1758 o casă cu parter și etaj. De-a lungul timpului, în clădire a funcționat farmacia „La Crucea de Aur”. Imobilul actual a fost construit în 1910, fiind dat în comandă de Salomon Brück
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
până la actuala Landhausgasse. Suprafața sa a fost aproape înjumătățită prin 1550 după construirea noii clădiri a primăriei, în stil renascentist. Casele care înconjurau piața erau construite în stil gotic târziu. Fațadele erau realizate în stil gotic târziu, baroc, Biedermeier și istoricist. De asemenea, casele aveau decorațiuni din stuc cu motive populare. În anul 1878 în mijlocul pieței a fost instalată fântâna Erzherzog-Johann-Brunnendenkmal. În timpul reconstruirii Primăriei din anii 1887-1893, piața principală a primit un „accent monumental nou”. Inițial, la intersecția Hauptplatz cu Sackstraße
Hauptplatz (Graz) () [Corola-website/Science/328016_a_329345]
-
Sinagoga din Iosefin (Templul ortodox) este un lăcaș de cult evreiesc din municipiul Timișoara, situat pe str. Iuliu Maniu nr. 55. A fost construită în stil eclectic istoricist cu elemente maure, în cartierul Iosefin, de unde îi vine și numele. Arhitect Karl Harț. Sinagoga din Iosefin a fost inaugurată în 1895 de primarul Károly Telbisz. Având dimensiuni mai modeste, ea a deservit în trecut pe credincioșii ritului evreiesc ortodox
Sinagoga din Iosefin (Timișoara) () [Corola-website/Science/312791_a_314120]
-
Gabriel (von) Hackl (n. 24 martie 1843, în Marburg an der Drau, Styria de Jos, Imperiul Austriac -- d.5 iunie 1926, în München) a fost un pictor german istoricist. s-a născut în localitatea Marburg an der Drau, Styria de Jos din Imperiul Austriac în familia unui medic chirurg. Studiile primare le-a făcut în localitatea natală, după care la dorința tatălui său a urmat studii de arheologie, anatomie
Gabriel Hackl () [Corola-website/Science/334526_a_335855]
-
ca prevestind evenimente viitoare, în special venirea unui mileniu de paradis pe pământ. În Antichitatea târzie și Evul Mediu, Biserica dezaproba ideea mileniului drept regat literal de o mie de ani. Odată cu Reforma Protestantă oponenții catolicismului au adoptat o viziune istoricistă, în care apocalipsa prezisă se desfășoară de-a lungul istoriei bisericii. În secolul al XIX-lea, futurismul (credința că predicțiile sale se referă la evenimente care nu s-au întâmplat încă) a înlocuit în mare parte istoricismul la protestanții conservatori
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
pentru care premilenialismul a fost condamnat de Biserica Catolică. Postmilenialismul crede că Hristos se va intoarce după („post-”) o mie de ani literală sau la figurat, în care lumea să fi devenit preponderent creștină. Aceasta era viziunea lui Jonathan Edwards. Istoriciștii susțin că evenimentele prezise de Biblie au avut loc de-a lungul istoriei. Istoricismul a căpătat popularitate odată cu Reforma Protestantă. În secolul al XIX-lea, odată cu apariția dispensaționalismului, protestanții conservatori au abandonat în mare parte istoricismul în favoarea futurismului. Adventiștii afirmă
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
evenimentele prezise de Biblie au avut loc de-a lungul istoriei. Istoricismul a căpătat popularitate odată cu Reforma Protestantă. În secolul al XIX-lea, odată cu apariția dispensaționalismului, protestanții conservatori au abandonat în mare parte istoricismul în favoarea futurismului. Adventiștii afirmă o interpretare istoricistă a predicțiilor Bibliei din Cartea Apocalipsei. Rastafarienii interpretează istoricist Cartea Apocalipsei, legând-o atât de evenimente din secolul XX cum ar fi încoronarea Împăratului etiopian Haile Selassie și Al Doilea Război Italo-Etiopian, cât și de evenimente viitoare cum ar fi
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
lungul istoriei. Istoricismul a căpătat popularitate odată cu Reforma Protestantă. În secolul al XIX-lea, odată cu apariția dispensaționalismului, protestanții conservatori au abandonat în mare parte istoricismul în favoarea futurismului. Adventiștii afirmă o interpretare istoricistă a predicțiilor Bibliei din Cartea Apocalipsei. Rastafarienii interpretează istoricist Cartea Apocalipsei, legând-o atât de evenimente din secolul XX cum ar fi încoronarea Împăratului etiopian Haile Selassie și Al Doilea Război Italo-Etiopian, cât și de evenimente viitoare cum ar fi a doua venire a lui Selassie din ziua judecății
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
modernității? Ea poate fi rezumată Într-un singur cuvânt: istoricism, adică ideea că orice fenomen uman este un produs istoric, idee care, evident, abolește orice transcendență. În Drept natural și istorie, Strauss Încearcă să arate că toate filosofiile moderne sunt istoriciste (ne putem Întreba totuși, ca Ferry și Renaut, dacă putem accepta o teză care omogenizează Într-o asemenea măsură diversele filosofii moderne, ibidem, p. 46). Critica este foarte puternică, pentru că istoricismul conduce inevitabil la negarea distincției dintre ceea ce este și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Lévi-Strauss ne-a plasat În miezul problemei fundamentale, aceea de a defini ca extensie și conținut categoria „rasism”, fără a extinde sau restrânge În mod abuziv definiția. Este vorba Încă o dată de stabilirea unor frontiere și de justificarea lor. Reducția istoricistă face din „rasism” un lucru din trecut, care este de acum total depășit de starea cunoașterii științifice și, de la sentințele pronunțate la Nürnberg, universal condamnat. Lévi-Strauss Întărește astfel Declarația UNESCO despre rasă și prejudecățile rasiale din 26 septembrie 1967, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de exemplu, ale celei de la epoca tradițională la epoca modernă sau de la societatea industrială la cea postindustrială. Totuși, accentuarea până la exclusivitate a specificității tranziției postcomuniste ține mai degrabă de o abordare marxistă a tranziției. Se știe că în analiza sa istoricistă, lineară și deterministă, K. Marx a vorbit despre tranziția de la capitalism la socialism și apoi la comunism în termeni de inevitabilitate istorică obiectivă, întrucât s-ar conforma legii concordanței dintre forțele și relațiile de producție. Capitalismul, spunea Marx, ajunge în
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
contra căreia se răzvrătește, mai mult chiar decât facultatea critică a rațiunii noastre, conștiința noastră etică”. Giorgio del Vecchio respinge critic: „divinizarea Statului, sau Statolatria care nu poate să fie admisă decât de aceia ce sunt sclavii prejudecății materialiste sau istoriciste (s.n. - V.V.), care confundă fenomenul cu ideea, forța cu dreptul, posibilul cu licitul, legitimând astfel orice formă de dominație, oricât de opresivă și tiranică ar fi ea. Contra unei asemenea opinii se ridică principiile nemuritoare și eterne ale Eticii creștine
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
lupta finală dintre Bine și Rău, asemuită fără greutate cu înfruntarea apocaliptică dintre Cristos și Anticrist 128. Nu este lipsit de importanță faptul că Marx preia speranța eshatologică iudeo-creștină într-un sfârșit absolut al Istoriei, ceea ce îl deosebea de alți istoriciști (Croce, Ortega y Gasset) pentru care tensiunile, rupturile și resurecțiile erau consubstanțiale condiției umane, neputând fi abolite în întregime 129. Lectura operei lui Marx cere, așadar, un anumit tip de înțelegere a autorului care suferă prin personajele sale130: în cel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
socială, ci și predicții ale evoluțiilor acestora. Toate acestea nu arată altceva, cred, decât că societatea actuală se află într-o profundă căutare de cale identitară prin care ne cercetăm scopurile definitorii și traseele de dezvoltare sau de tranziție. Demersurile istoriciste au toate șansele de înflorire în acest mediu cognitiv. Am putea chiar considera că epoca postmodernă a încetat să existe, deoarece nu a existat vreodată, decât ca unitate de timp sociocultural tranzitoriu. Mai benefică ar fi însă o abordare prin
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
sub umbrela "drepturilor omului". Societăți, prin contrast, în Occidentul evoluat. Politică a conviețuirii, cooperării și negocierii Principiul identității de sine în cadrul modernității Societatea cunoașterii axiomatice; progres gnoseologic, politic și societal Teleologia istorică; societate a căutării de cale și de sine istoricistă Societatea cunoașterii recursive, reflexive. Multiculturalism Axiologie a drepturilor fundamentale (naturale) Drepturile la viață, libertate, egalitate, securitate, proprietate Aceleași drepturi, cu interpretări alterate și variabile Corectitudine politică Percepție asupra modernizării românești Forme fără fond Izomorfoze fără atractori Modernitate tendențială Tabel 9
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
omului de a trăi în conformitate cu simbolul, cu arhetipul". "În măsura în care omul societăților moderne se regăsește pe sine în simbolismul arhaic antropocosmic, redobândește o nouă dimensiune existențială. Așadar, regăsește un mod de a fi autentic și major, care îl apără de nihilismul istoricist fără să-l scoată totuși din "Istorie". S-ar putea, chiar, ca Istoria să-și reveleze adevăratul ei sens: de epifanie a unei condiții umane "glorioase""). Eliade vedea lumea grea, încărcată de semne, cifru al altei realități transcendentale; căutarea acestor
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
banalitatea cotidiană. Așa cum o nouă axiomă revelează o structură a realului, necunoscută pînă atunci - altfel spus, instaurează o lume nouă -, literatura fantastică dezvăluie, sau mai degrabă creează universuri paralele. Nu este vorba de o evaziune, cum o cred unii filozofi istoriciști; deoarece creația - pe toate planurile și în toate sensurile cuvântului - este trăsătura specifică a condiției umane"6. Lumile imaginare care definesc specificul fantasticului eliadesc se disting "printr-o altă experiență a timpului și a spațiului", sunt o "nouă specie de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
terestru. Din câte știu, Geldner nu a publicat nimic despre acest subiect, dar Rönnow, inspirat de aceste lucruri, a scris articolul „Some Remarks on Ïvetadvșpa”, Bulletin of the School of Oriental Studies, London, V (1929), pp. 253-284, unde respinge interpretările „istoriciste” la Ïvetadvșpa și arată că este vorba de un simbol religios. Poate nu știți că un poet suedez din epoca romantică, Atterbom, a publicat în 1824-1827 un mare poem „universal” numit Lucksalighetens ö (L’île de la félicité), inspirat de o
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
despre culturile exotice ?i despre repertoriile indigene. Dincolo de multiplele pozi?îi individuale pe care o asemenea abunden?? nu poate s? nu le suscite, arhitec?îi ?i, uneori, comanditarii lor se �mpart totu?i �n dou? curente dominante din perspectiva practicii istoriciste. Unul, numit din comoditate �neogotic�, reactuali-zeaz? arhitectură medieval?, �n general gotic?, re?în�nd pitorescul ?i nostalgia sau privilegiind o abordare ra?io-nalist?, pentru a satisface programe func?ionale, pentru a rezolva probleme tehnice sau estetice, pentru a exprima op
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]