54 matches
-
lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării însăși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, îngerul, ca teme
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul,Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, îngerul, ca teme
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul,Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
atributul deplasării, Maitec repertoriază doar acele forme care sunt egal distribuite în cele două orizonturi și a căror stabilitate este tocmai consecința anulărilor reciproce. Paul Neagu Cînd se vorbește despre Paul Neagu, chiar și acum, după ce arta lui s-a istoricizat, este invocat aproape mecanic sculptorul. Dar în egală măsură s-ar putea aminti pictorul, desenatorul, teoreticianul, profesorul, actantul în happeninguri și în performance, poetul ș.a.m.d. Personalitatea lui și întregul său profil cultural sînt abuziv minimalizate, însă, dacă ne
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
mai toate, niște farse, deși unora le pot părea pamflete deghizate. Sigur, pe undeva se face simțită și o firavă tendință moralizatoare, dar această impresie ține de natura subiectului în sine. Poate fi aici și o parodie la adresa literaturii satirice (istoricizate oricum), dacă nu chiar a mijloacelor literaturii în general. Cam ca la Urmuz. Numai că prozatorul ieșean nu construiește atent o strategie profundă cu bătaie teoretică lungă, îmbinând multiple elemente, ci speculează anecdotic pe spații mici, având ca finalitate amuzamentul
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
trimiteri la starea de lucruri din acea perioadă, erau referiri incisive la o „actualitate” care nu spun că azi nu mai interesează, dar interesează altfel decât ar fi făcut-o atunci. În chip fatal, imaginile despre anii ’70 s-au istoricizat, au căpătat patină. Putem urmări în romanul de care vorbim, astfel cum a fost el restaurat, o linie fermă și totuși discretă de critică socială, vizând realitățile timpului. Îndeajuns de fermă încât să-i fie și azi sesizate țintele și
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
viguroase și mai surprinzătoare prezențe artistice din ultimile decenii. Și asta pentru că, practic, Constantin Cerăceanu n-a existat în arta românească și, în afara unui cerc foarte restrîns de prieteni, nimeni nu i-a cunoscut pictura, deși opera lui s-a istoricizat în mod abuziv și în plină contemporaneitate. Astfel, deși artistul zace dramatic într-un con de umbră în pofida faptului că un personaj dubios a încercat chiar sechestrarea lui pentru a i se exploata o creativitate, din păcate, acum epuizată, el
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
spune autoarea, poate fi considerată definitivă. Între timp, ,dosarul" a ajuns, cel puțin pentru admiterea la facultate, o modestă învelitoare de carton, iar raccourci-ul, locvacitatea și ubicuitatea prozei au făcut modă. Totuși. Drumul egal al fiecărei zile nu s-a istoricizat, așa cum li se-ntîmplă romanelor-experiment, în toate sensurile. Adică, deopotrivă, cărților de public (avid de noutăți) și cărților de autor (avid de noutate). Gabriela Adameșteanu alege șina alunecoasă care, rulată la viteza potrivită, ruginește încet: povestea, scrisă de o tînără femeie
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
mea "publică", e firesc să fie foarte puțin cunoscută. Este mai ales necesar. Nu-mi recunosc o "biografie", ci doar conștiința unei existențe confruntată cu ceea ce îi transgresează neîntrerupt limitele: despărțirea de singurătate, nostalgia rânduielii, apelul la lege pentru a istoriciza un fel de onoare a datoriei (...), opțiune datată și așezată într-o normă personală: voința de ne-putere. De unde și graba cu care refuz acea parte "publică" a "biografiei" mele care e un sărman accident de destin. "Povestea" exilului n-
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din stocul de imagini curente, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme
In memoriam, Ovidiu Maitec - Contradicțiile materiei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9803_a_11128]
-
lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
de nici o astfel de restricție de trafic. E meritul lui Manolescu de a fi sesizat legătura. Specific teoretică însă, aceasta ar fi fost absolut inaccesibilă comparatiștilor, după cum verdictul critic al fi fost, la rândul său, absolut inaccesibil teoreticienilor. Stilistica diacronică istoricizează o dată în plus, Istoria. (va urma)
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul,Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
așezate atent de Creator la cotiturile lucrurilor). Pe de altă parte, însă, literarul este în mod ideal o esență înspre care tinde oricine încearcă să producă valoare, prin deznodarea și reînnodarea formei și a istoriei. E simplu: clișeizată, forma se istoricizează; istoria, pe de altă parte, se regăsește de la un punct încolo cu totul în forma pe care o impune cumva scriitorului devenit un executant al unei practici care-l depășeșete. Dacă primul proces ne apare evident, al doilea funcționează în
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
volumul survolează și actualizează conținutul/elementele/componentele de fond ale raportului diferența - diferend, o problemă cu adevarat ignorată în/de alte intervenții pe tema feminismului românesc: daca diferend-ul semnalează existența unui conflict/raport, diferența este conceptul care posedă dimensiuni istoriciza(n)te, fiind considerat semn/ semnal cultural - politic. Facil de dedus din selecția și publicarea documentelor cuprinse în volumul de față, impulsul și dorința perseverența de maturizare ale mișcării feminismului românesc interbelic sunt revăzute prin filtrul diferenței, transmise explicit de
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
omul Sadoveanu. Desigur, subiectivismul meu, cel rezultat din efectul frumuseții scrisului și mesajului operei sadoveniene asupra cititorului care mă aflu, e direcționat și spre o anume obiectivitate, sprijinită pe câteva argumente plauzibile, găsite în contextul acestei relații. Cele două personalități istoricizează, cu dublă măsură, locul comun al nașterii celor doi copii de demult, unul Mihail Ursachi, fiul nelegitim al avocatului Alexandru Sadoveanu, iar celălalt Victor Puiu, fiul ceferistului Ioan Puiu. Cum Victor s-a născut la 27 februarie 1979, cu un
MIHAIL SADOVEANU ŞI MITROPOLITUL VISARION PUIU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351986_a_353315]
-
Ion (Nică)* din Miroslăvești, care susține că la trei-patru ani dupa ultimul război, Sadoveanu a fost găzduit vreo lună de zile în gospodăria tatălui său, aflată pe malul Moldovei (azi gospodăria urmașilor lui Vasile Axinte). Acest eveniment care ne-a istoricizat meleagul a coincis cu perioada proiectului legat de romanul „Nicoară Potcoavă”. E foarte probabil (deci) ca prezența scriitorului la Miroslovești să fi avut drept scop explorarea locurilor în care el avea să amplaseze, cu exactitatea-i proverbială, acțiunea episodului din
NICOARĂ POTCOAVĂ – 60 DE ANI DE LA PUBLICAREA ULTIMEI CAPODOPERE SADOVENIENE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356871_a_358200]
-
în care mi-am prezentat cartea, m-am simțit în rolul lui Badea Cârțan, săteanul iubitor de Neam din Cârțișoara Sibiului, aflat și el în contrast cu peisajul atunci când, într-o altă epocă, se afla în compania celebrităților bucureștene care l-au istoricizat. Cu acest prilej am reîntâlnit o parte din acel întreg onorant, reprezentându-i pe distinșii prieteni basarabeni ai comunității noastre mirosloveștene, pe scriitorii Vlad Pohilă, Nicolae Rusu, Ionel Căpiță, pe publicistul și, mai nou, poetul Valeriu Rață, pe maestrul Vasile
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VI) – AM FOST, DIN NOU, LA CHIŞINĂU… de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372194_a_373523]
-
epoca romantică, este sistematizat de Dimitrie Gusti, care publică, în 1937, Știința națiunii o sumă de studii empirice efectuate de echipe pluridisciplinare. Aceste rezultate se sprijină pe o limită a sensului sau cel puțin pe dinamica acestuia, în măsura în care tradiția este istoricizată. Trecutul său este garantat și reperabil, iar viitorul incert. Acesta este momentul în care filosoful Lucian Blaga reușește să lege trecutul și viitorul, definind tradiția ca expresie a structurii mentale și creatoare a poporului. După ce romanticii descoperiseră și dezvăluiseră specificul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
după criterii în veșnică schimbare. Departe de a reprezenta experiența realistă cea mai simplă cu putință, probitatea unei investigații este și ea marcată de o flagrantă temporalitate 2. De altfel, chiar istoria ideilor nu începe decât în clipa când este istoricizată însăși ideea filosofică de adevăr 3. Știința și mitul au exprimat două forme, oarecum complementare, de inteligibilitate 4, aceeași funcție cognitivă - căutarea adevărurilor profunde, ascunse - apropiind încă o dată cele două domenii aparent incompatibile 5. Marxismul nu inventează mare lucru, mitul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care să ne facă inteligibil acest haos de întâmplări, de personalități, de coincidențe 156. În spatele obiectelor venerabile dar neînsuflețite, începea să prolifereze o istorie a vieții umane, a economiei, a convențiilor sociale etc.157. Secolul XIX a vrut așadar să istoricizeze totul, să scrie despre fiecare lucru în parte o istorie generală, să controleze viitorul cu ajutorul unui trecut pe cât de îndepărtat pe atât de stabil 158. Stătea în firea acelor vremuri să găsească explicații omnivalabile, grație unor formule miraculoase, universale 159
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Cordoș: Ei, nu vreau să-l plasez pe Corin nicăieri. Dar el spune „găsesc forme ale anarhetipului În literatura cu sertare, la Apuleius...”. Deci el s-a scufundat În trecut la un moment dat. Asta Înseamnă că există niște locuri istoricizate În care anarhetipul există și că probabil pentru astea trebuie creată o „poziție” separată. Apoi eu, după mintea mea, arhetipală, zic că scufundarea nu-i un lucru rău. Corin Braga: O foarte mică precizare: când mergeam Înapoi la Apuleius, În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Ïambhala - și am ezitat câteva zile, captiv modelului Honigberger, să continuu studiul erudit sau să caut urmele necesare unei proiecții literare fantastice, nu mai puțin ispititoare și nu mai puțin decisivă pentru păstrarea memoriei unui asemenea destin. Chiar dacă nu aș istoriciza oricum respectiva emoție, Îmi e clar că acolo, În jurul unor astfel de bilete (cel de la Georgian poate nu mai fusese observat ori descifrat altcândva) se verifică orientarea noastră latentă, iar din fluxul câtorva, Înlănțuite, un personaj devine fantastic sau rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Dumnezeu, ci ca oportunitate oferită de acesta omului de a se împăca și a intra în comuniune cu el, se poate susține, după cum pledează Vrieze, că aceasta era credința majorității israeliților? f) Dacă am remarcat că sărbătorile agricole au fost istoricizate și corelate cu istoria mântuirii, nu este acesta un semn al victoriei partidului care susținea îndepărtarea componentelor cananeene din cult? În cazul în care n-ar fi fost așa, atunci împotriva cui se îndrepta predica profetică? 9.5. Sacrificiile În
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]