71 matches
-
îngurgitabile, asimilabile viețuirii și supraviețuirii noastre”. Silvana este un port al vieții. Trăiești, uiți și mergi mai departe: titlul furnizează, degajă și induce mesajul cărții. Din punct de vedere tehnic, romanul ne aduce într-un repertoriu textual familiar și, simultan, istoricizat. În opinia lui W. Iser, „repertoriul textual” reprezintă materialul prin care textul se raportează la sistemele lumii („Actul lecturii”, Pitești, Paralela 45, 2006, p. 206). Telexul prin care jurnalistul transmite articolele și casetofonul ce cu cântecul său dă sens nopții
Constantin Stan: Mai departe … şi mai încet, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/constantin-stan-mai-departe-si-mai-incet-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339611_a_340940]
-
ieri și de azi (Editura Crigarux, 2009) și Echinox sau solstițiu (Timpul, 2010), motiv de a reveni asupra virtuților și ticurilor optzeciste, consolidate mai bine în scriitura „însoțitorilor”, decît în aceea a „fruntașilor” din linia întîi, astăzi unii dintre ei istoricizați, alții uitați. Pe de altă parte, tarele unei mișcări literare își vădesc energiile doctrinare și obsesiile cu mai mare intensitate la începuturi, în primul segment al afirmării, decît atunci cînd li s-au epuizat/ banalizat atributele în conștiința publică și
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1409485409.html [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
arta, Noi, Caiete critice, Vatra, Vatra veche, Familia, Observator cultural ș.a. „Apariția volumului Poeți de pe vremea lui Eminescu certifică și capacitatea conștiinței estetice actuale din Basarabia de a se detașa de eminescianism, de a-1 privi ca pe un fenomen istoricizat. Comentariile critice semnate de eminentul critic și istoric literar Eugen Lungu se remarcă prin luciditate. Este evident că a trecut vremea admirației naive și nediferențiate față de literatura trecutului.” „Surpriza oferită de Eugen Lungu este remarcabilă: cititorul român contemporan ia nemijlocit
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
în mare măsură, neutralizată, substituindu-i-se o disponibilitate fără margini. În așa-zisa epocă postmodernă, cuvântul de ordine pare a fi impuritatea, după cunoscuta formulă a lui Guy Scarpetta. În acest spațiu al hibridizării, al eclectismului nelimitat, unde formele istoricizate ale trecutului intră în combinații surprinzătoare și neașteptate, înclinația către narativitate - sesizabilă inclusiv în „regatul” poeziei, până nu demult izolat în atmosfera rarefiată a esențelor atemporale - demonstrează că, într-un fel sau altul, perioada pe care Octavio Paz o numea
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
etichetă. Concluzia urmează de la sine: „Ne întrebăm, scrutând această veritabilă față a domnului Arghezi, cum a fost posibilă confuziunea: Arghezi poet modernist?”. Plasată în opoziție cu purismul intensiv al moderniștilor, poezia argheziană - nelirică, neintelectuală, prozaică, hibridă, meșteșugărească, revalorificatoare a genurilor istoricizate, guvernată de un principiu al extensiei și al aglutinării - pare să prefigureze, dacă nu un antimodernism, cel puțin un „alt modernism”. Cu îndreptățire s-a observat că fiecare argument invocat de Ion Barbu, cu toate exagerările inerente unui articol-pamflet, „are
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
zona propagandei (în favoarea unor minorități zise "discriminate") și a laicității înțeleasă îngust, secularist, "la granița ateismului". Există un canon occidental, susține autorul sprijinindu-se pe autoritatea unui Harold Bloom și a lui Giani Vattimo, însă nu unul universalist-omogenizant, dincolo de transcendență, istoricizat, purtând la vedere toate "sulimanurile" stridente ale corectitudinii politice. Da, literatura occidentală a luat naștere "prin ruptura de cartea unică. De la împărăția Cărții s-a trecut la împărăția cărților". Însă această ruptură nu înseamnă o despărțire de "ceea ce s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nivelul mitic (înțeleptul) nivelul religios (prelatul) nivelul național (eroul) nivelul socio-istoric (parvenitul) Algoritmul de mai sus e fără-ndoială elastic întrucât, interferându-se în universul imaginarului, ipostazele omului sud-est european oferă tabloul complex al unui spațiu (nu numai) cultural, puternic istoricizat și redevabil, în aceeași măsură, unor cadre cu valoare încă paradigmatică, înțeleptul Nastratin Hogea are culoare națională (ca la echivalentul său bulgar, Hităr Petăr) dar și un anume statut social, ca în prelucrarea lui Anton Pann; de asemenea, țăranul se
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
speciale menite să câștige inima publicului, cât și formularea teoriei despre catharsis, termen medical desemnând "purificarea" de patimi ca efect al participării la spectacol 50. Nu întâmplător, prin contradicțiile semnalate între forma ideală a teatrului (tragedia canonică) și expresia sa istoricizată (drama lui Euripide), tratatul lui Aristotel suscită și azi vii controverse, majoritatea specialiștilor creditându-l pe autorul Bacantelor drept precursorul dramei burgheze (și prin veriga aceasta, zic eu, al melodramei). Într-o foarte inteligentă interpretare, ce rezonează surprinzător cu câteva
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
reclamă exercițiul distanței, medierea intelectuală), fie ca melodramă (dintr-o perspectivă a trăirii nemediate, care cere participarea și se adresează simțurilor). Cu alte cuvinte, dacă am traduce distincția în termeni lovinescieni, ar trebui să vedem în tragedie o specie literară istoricizată, "ruginită", supusă procesului de mutație a valorilor și, în consecință, resuscitabilă în prezent doar via intellectualis; pe când (melo)drama, prin impactul său psihologic și forma deschisă, capabilă să suporte reconfigurări multiple de la o epocă la alta, se dovedește capabilă să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
narațiunii și a celorlalte elemente de compoziție. (Pentru a nu confunda lucrurile, trebuie precizat chiar de pe acum că, deși literatura lovinesciană ilustrează cu varii mijloace categoria melodramaticului, criticul-scriitor nu a compus, totuși, nicio melodramă.) Aceeași distincție necesară dintre "melodramă" (specie istoricizată) și melodramatic (categorie tipologică) o întâlnim la majoritatea cercetătorilor serioși ai fenomenului la care ne referim. Eric Bentley 71, de pildă, confirmă peste timp intuiția lui Lovinescu, atunci când consideră melodrama, în ultim resort, drept expresia concentrată a impulsului spre dramatizare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
urmărească o logică vizuală iar scenele și mișcările lor "să se deruleze ca niște diapozitive" (iată caracterizată chiar metoda de creație a romancierului-critic)201. Scurt spus: în Lulù identificăm, e drept, vechea structură a tragediei dar în varianta sa degradată (istoricizată), de melodramă. Câteva cuvinte, acum, și despre "paradoxala etică a sexualității" la care trebuia convertit Andrei. Ligia Tudurachi sesiza, cu sagacitate, că în romanul lovinescian "tensiunea freudiană între libido și conștiință nu funcționează", ceea ce face ca Id-ul "să se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pe care o propune teoreticianul francez oferă analizei reprogramarea operelor existente (când, de pildă, Mike Kelley și Paul McCarthy înregistrează actori profesioniști și modele pentru a interpreta performance-uri ale lui Vito Acconci în Fresh Acconci, 1995), habitarea stilurilor și formelor istoricizate (când, de exemplu, Sarah Morris întrebuințează grid-ul modernist în picturile ei pentru a descrie abstracția fluxului economic), folosirea imaginilor (când Angela Bulloch prezintă filmul Solaris a lui Andrei Tarkovsky, la Bienala de la Veneția din 1993, înlocuindu-i coloana sonoră cu
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
observatoare, cu care se află în simetrie structurală și în afinitate de rosturi cognitive. Funcționarea în act și în teritoriul pragmatic presupune, însă, și o traducere a doctrinei generale extrase din constantele suprastructurale în categorii sintetice ale temporalității, reprezentând omologul istoricizat al principiului general de curgere destinală. Ritmul evolutiv concret are multe de-a face cu modelul său peren în măsura în care implică o colaborare între tipurile de conștiință aflate în exercitare cognitivă, adică în măsura în care "adoptă" rațiunea eficientă a unei sinteze funcționale de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
întrebarea pe care trebuie s-o adresăm cu toții filozofiei."89 Tocmai din această cauză, în conceptul de trăire care angajează "totalitatea ființei noastre" nu putem delimita niște forme apriorice în adevăratul sens al cuvântului. La drept vorbind, o conștiință permanent istoricizată nici n-ar putea rămâne prizoniera unui concept transcendental. Să ne reamintim că din punctul de vedere al lui Dilthey "separarea materiei impresiilor de formele sintezei" nu este decât "un simplu instrument al abstractizării" ulterioare. Operată din capul locului, o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
evreiești, nu erau ei oare preocupați să le ofere coreligionarilor acces la o moștenire care începea să lipsească în cămine, în țări unde aceștia se percepeau din ce în ce mai mult și în primul rând în calitate de cetățeni cu drepturi depline? Prin acest discurs istoricizat al suferinței, în continuare consolator, și sprijinindu-se pe el, evreul integrat, ieșit din ghetou, începe să-și construiască noua identitate evreiască seculară. Salo W. Baron a fost unul dintre primii istorici ai evreilor care au combătut viguros această concepție
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ai sciților. Celții împărțeau societatea în druizi (preoți, juriști), aristocrație militară (flaith, literal, "putere", echivalentul skr. Ksatră) și bo airig, oameni liberi (airig) posesori de vaci (bo). După Dumezil, se poate discerne o diviziune asemănătoare în tradițiile mitice, dar puternic istoricizate, ale întemeierii Romei: regele Romulus, protejat de Jupiter; etruscul Lucumon, tehnician al războiului; Tatius și sabinii care aduc femeile și bogățiile. Triada capitolină - Jupiter, Marș, Quirinus - constituie întrucâtva modelul divin, celest al societății romane, în sfârșit, o triadă analoagă domină
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
unui dragon (cf., de exemplu, Indra-Vrtra, Baal-Yam, Zeus-Typhon etc.). S-a putut demonstra că un scenariu analog exista la indienii vedici și în Iranul an tic j5, deși în acest din urmă caz izvoarele sunt târzii și prezintă mitul puternic istoricizat. Într-adevăr, lupta eroului Thraetona împotriva dragonului Azi Dahâka la care face aluzie Avesta (Yast, 9: 145; 5: 34; 19: 92 sq.) este povestit de Firdusi ca lupta regelui Farâdun (<Freton <Thraetona) împotriva unui uzurpator străin, dragonul Azdăhăk, care le
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Este promotorul unei critici în esența ei de origine romantică, prin care se urmărește cu toate instrumentele disponibile - psihologice, sociologice, istorice, estetice - determinarea fizionomiilor individuale, a „monadei inexprimabile“, ireductibile la vreo formă de determinism. Frumosul este relativizat și esența umană istoricizată. Singurul efort clasificator al lui Sainte-Beuve a fost acela de a circumscrie „familii de spirite“ și de a schița o „istorie naturală a spiritelor“. -SAINT-SIMON, LOUIS DE ROUVROY, duce de ăParis, 1675-Paris, 1755). Memorialist, soldat, diplomat și curtean. Tatăl său
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
păcate nefinalizată, este antologia comentată Biblioteca de poezie românească (1997), concepută în două părți: „de la începuturi până la Eminescu și mai departe până unde voi ajunge” și „de aici până... unde voi ajunge”. Remarcabilă este prospețimea cu care S. actualizează secvențe istoricizate, arhivate, verva cu care le oferă o a doua viață. Tratat de inspirație rămâne, nu numai în contextul relativei restricționări în epocă a accesului la informație, un manual neprețuit de poezie. Volumul cuprinde dialoguri (ilustrate de traduceri din creațiile interlocutorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
năzuința către o anumită ordine îl amintesc pe Paul Klee. Însă aceste asocieri sînt mai degrabă imponderabile, trimiteri psihologice decît epica directă a imaginii sau similitudini factologice. Și apoi Sabin Opreanu nici nu trebuie privit astfel, adică în fluxul imaginii istoricizate, pentru că nașterea să a avut loc spontan și s-a sprijinit pe o altă materie. El este un amator, fără studii și fără nici un reper istoric, dar unul de un profund profesionalism prin autenticitatea limbajului și prin coerentă mesajului interior
Un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17591_a_18916]
-
preavangardiste, dar cu lecția impresionismului și a expresionismului bine învățată, Ioana Bătrânu realizează, de fapt, una dintre cele mai interesante sinteze între vocația ingenuă și recuperarea culturală, între transa aproape mediumnică a gestului creator și judecata lucidă a formelor deja istoricizate. Spre deosebire de experiențele sale anterioare, a căror unitate era mult mai strictă, atît prin repertoriul tematic, cît și prin dominanta stilistică, cercetările ei mai recente extind zona de interes în trei direcții mari: una dintre direcții este aceea care îl preocupa
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
dogmatismului (deci caricaturi ale unei caricaturi - ceea ce e prea mult și imposibil de suportat) avem destule din literatura anilor '50 și chiar '60. Desigur că astăzi se discută cu totul altfel despre comunism, dar dezbaterea satisface curiozitatea pentru o etapă istoricizată. În jurnalul lui Chiril Merișor, romanul Galeria cu viță sălbatică se confruntă cu propriul proiect ideatic. Prin rechizitoriul de la Securitate al caietului lui Chiril, supus investigației, autorul anticipă, nu fără un amuzament secret, posibila critică ideologică a romanului venită de pe
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
vedem care au fost categoriile istorice, stilistico-formale, valorice și tipologice pe care au mizat organizatorii. O primă categorie, din perspectivă cronologică, existentă la nivelul enunțului, dar nedefinită ca atare prin substanța lucrărilor, ar fi aceea, să-i zicem, a artei istoricizate, în care intră nume de artiști importanți, de la finele secolului al XIX-lea și pînă la prelungirile tîrzii ale perioadei interbelice. Inventarul acestei secțiuni, deși impresionant la lectură, - Nicolae Grigorescu, Dimitrie Paciurea, Camil Ressu, Theodor Pallady, Eustațiu Stoenescu, Gheorghe Petrașcu
„De la București la Paris“ și retur (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7415_a_8740]
-
Pavel Șușară 1. Pentru că, în mod real, nu poate exista un muzeu de artă contemporană. Muzeul este o instituție de conservare, ea însăși olecuță conservatoare, cu structuri stabile și cu un patrimoniu istoricizat, în vreme ce arta contemporană este un fenomen diversificat, în plină dinamică, altfel spus, instabil, în proiectul căruia intră mai degrabă revolta față de mesajul care și-a identificat limbajul decît nostalgia galantarului și aspirația către tihna vitrinei. În mod real, arta contemporană
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
Blaga) sau de-a dreptul mincinoase (cazul I. L. Caragiale), alte limpezi ca lumina zilei (cazurile Al. Piru, Eugen Barbu, Ion Gheorghe). De regulă, tot ce era de spus s-a spus la momentul respectiv. O astfel de antologie este cumva istoricizată, textele fiind un material de pe urma căruia poți doar trage niște concluzii, privind mentalitatea scriitorilor sau chiar o posibilă teorie a plagiatului (lat. plagium, vinderea unor sclavi străini). Să ne oprim asupra cazului Eugen Barbu cu Incognito, de departe cel mai
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]