350 matches
-
moment de răspântie al noii culturi naționale românești, Filocalia și isihasmul au rămas absente din orizontul intelectual și spiritual. Faptul era valabil și pentru recent înființatele facultăți de teologie ortodoxă (1875 Cernăuți; 1884 București) unde învățământul era dominat fie de istorism, fie de scolasticism sau moralism, dimensiunea duhovnicească fiind cu totul uitată. Despre Nichifor Crainic și întoarcerea misticii răsăritene în Teologia și Spiritualitatea românească Un reviriment filocalic în teologia românească s-a produs abia în anii ’30 ai secolului XX, și
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1470046320.html [Corola-blog/BlogPost/344350_a_345679]
-
Silesius și M. Eckhart prin filiera poeziei germane a lui R.M. Rilke (1875-1926), dar și pe cea ortodoxă bizantină prin intermediul poetului dadaist Hugo Ball (1886-1927), convertit la catolicism și autor al unei importante cărți despre „creștinismul bizantin”. În fața excesului de istorism și scolasticism al teologiei academice, are revelația misticii ca experiență vie care-l face pe om „contemporanul lui Dumnezeu”, iar nu prizonierul trecutului sau schemelor gândirii proprii. Tot la Viena descoperă prin intermediul șvabului din Caransebeș Renè Fulöp Muller (1891-1963), traducător
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_nichifor_crainic_.html [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
moment de răspântie al noii culturi naționale românești, Filocalia și isihasmul au rămas absente din orizontul intelectual și spiritual. Faptul era valabil și pentru recent înființatele facultăți de teologie ortodoxă (1875 Cernăuți; 1884 București) unde învățământul era dominat fie de istorism, fie de scolasticism sau moralism, dimensiunea duhovnicească fiind cu totul uitată. Despre Nichifor Crainic și întoarcerea misticii răsăritene în Teologia și Spiritualitatea românească Un reviriment filocalic în teologia românească s-a produs abia în anii '30 ai secolului XX, și
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_schimbarea_la_fata_in_traditia_ortodoxa_p_i_.html [Corola-blog/BlogPost/364698_a_366027]
-
familiei mă interesa foarte mult” Și pentru că „în viața aceasta terestră suntem frunze, suntem mlădițe dintr-un arbore genealogic din care ne desprindem ușor, odată cu venirea toamnei”, povestea Oresiei începe de la rădăcini. Ne aflăm în „secolul al nouăsprezecelea, secol al istorismului”, când „totul era tulbure.” Suntem în orașul Ismail și cea dintâi amintire importantă este legată de o căsătorie. Aceea a mamei Ioana, străbunica scriitoarei. „Soție de moșier, rămasă văduvă, aceasta se recăsătorește cu administratorul moșiei, mai tânăr ca ea cu
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_cartea_mamei_amintiri_cu_parfum_de_altadata_intr_un_poem_in_proza_semnat_vavila_popovici.html [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
familiei mă interesa foarte mult” Și pentru că „în viața aceasta terestră suntem frunze, suntem mlădițe dintr-un arbore genealogic din care ne desprindem ușor, odată cu venirea toamnei”, povestea Oresiei începe de la rădăcini. Ne aflăm în „secolul al nouăsprezecelea, secol al istorismului”, când „totul era tulbure.” Suntem în orașul Ismail și cea dintâi amintire importantă este legată de o căsătorie. Aceea a mamei Ioana, străbunica scriitoarei. „Soție de moșier, rămasă văduvă, aceasta se recăsătorește cu administratorul moșiei, mai tânăr ca ea cu
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/_cartea_mamei_de_vavila_popovici_un_cantec_despre_mama_intrupat_intr_un_roman_eseu.html [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
Silesius și M. Eckhart prin filiera poeziei germane a lui R.M. Rilke (1875-1926), dar și pe cea ortodoxă bizantină prin intermediul poetului dadaist Hugo Ball (1886-1927), convertit la catolicism și autor al unei importante cărți despre „creștinismul bizantin”. În fața excesului de istorism și scolasticism al teologiei academice, are revelația misticii ca experiență vie care-l face pe om „contemporanul lui Dumnezeu”, iar nu prizonierul trecutului sau schemelor gândirii proprii. Tot la Viena descoperă prin intermediul șvabului din Caransebeș Rénè Fülöp Müller (1891-1963), traducător
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA by http://confluente.ro/stelian_gombos_1492666048.html [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
Dumnezeu pe pământ pentru ca ideile să fie sesizate senzorial și de proști. 47. Nu știu de ce gluma asta de-a face istorie se practică atât de mult. Dacă ai cultul istoriei, ai cultul apariției și dispariției; e consolator acest joc? Istorismul, adică perspectiva istorică asupra vieții și lumii, a dus în cimitir. Ne înecăm în istorie. Pentru că istoria nu te învață numai să faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce însemnezi în interiorul unui popor devine discutabil prin faptul că nu
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1474354981.html [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
ea în esență teologiei creștine. Cu Kierkegaard, existențialismul prinde contur din ce în ce mai mult. Prin sistemul său pozitivist, A.Comte pune bazele așa numitei religii a umanității și filosofiei, care va ține cont numai de datele pozitive ale științei. La sfârșitul secolului istorismul a avut o importanță capitală, declanșând reacția împotriva academismului și impulsionând mișcarea modernă. În secolul al XX-lea gândirea filosofică se întrepătrunde tot mai mult cu datele științifice, veacul debutând sub semnul existențialiștilor Heidegger și Jaspers. Jean-Paul Sartre realizează o
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1454423935.html [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
prin sudare, alăturare și abreviere. Formarea cuvintelor prin abreviere. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea). Adverbe provenite din alte părți de vorbire. Adjective provenite din alte părți de vorbire. Substantive provenite din alte părți de vorbire. Familia lexicala. Sinonimele. Antonimele. Omonimele. Arhaismele, istorismele și regionalismele, Pleonasmul. Paronimele Câmpurile lexicale (actualizare). 3.2. Noțiuni de fonetica (actualizare). Folosirea corectă a accentului. Neologismele (aspecte ortoepice). Silaba (actualizare). 3.3. Noțiunea de sintaxa. Felul propozițiilor. Frază. Propoziția regenta. Elementul regent. Coordonarea și subordonarea. 3.4. . Morfosintaxă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/214604_a_215933]
-
orașului precum și a câtorva blocuri înalte, cartierele centrale primesc puțin aer proaspăt. Aspectul general al centrului orașului este determinat de următoarele fapte: Din aceste motive centrul Wiesbadenului de azi prezintă un tablou destul de unitar, majoritatea clădirilor aparținând stilurilor architectonice clasicism, istorism și ""Art Nouveau"" (Franța) sau "Jugendstil" (Germania și Olanda). La sfârșitul sec. XIX au fost construite aici numeroase cartiere de case de o familie și vile, cu fațadele împodobite bogat, precum și alei frumoase, largi. Renumele de oraș balnear de talie
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
legilor inexorabile ale evoluției, chiar și în cazurile în care tradiția le prezenta confuz sau le pierduse complet din vedere. Pe scurt: opera lui Mommsen se situează în istoria gândirii istorice moderne, pe care o considerăm de câteva decenii drept istorism. În cadrul acestuia el n-a fost însă unul dintre cei mulți, ci a făcut, în sensul propriu-zis al cuvântului, epocă, deoarece a știut să conceapă istoria Romei luând în considerație specificul ei, condițiile ei caracteristice, ceea ce i-a asigurat un
Theodor Mommsen () [Corola-website/Science/298183_a_299512]
-
persoana a III-a, scriitorul este omniprezent (poate face flashback-uri, poate nara ceea ce se întâmplă simultan în mai multe locuri), este ubicuu (prezența lui nu e obligatorie, dar el descrie sentimentele personajelor, descrie acțiunile, pe care le prevestește), preferă istorismul (comentează trecutul personajelor). El e asemenea unui păpușar, rezultatul nefiind oricând veridic. Reprezentanți: Mihail Sadoveanu - "Nicoară Potcoava", "Frații Jderi" etc., Cezar Petrescu - "Calea Victoriei", Liviu Rebreanu - "Ion", "Răscoală" etc. Românul modernist se manifestă prin interiorizare. Lumea e văzută prin ochii unui
Teoria romanului () [Corola-website/Science/299180_a_300509]
-
oferă măsura standardului de viață cotidiană. Din punct de vedere stilistic, de la vasele de ceramică italiană cu accente manieriste și porțelanul rococo produs în manufacturile de la Meissen sau Viena, de la sticlăria boemiană Biedermeier până la ceasurile franceze Empire, parcurgând neostilurile caracteristice istorismului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea până la piese Art-Deco din metal, executate în atelierele Berndorf din Austria, sunt reprezentate toate stilurile artistice care au circulat în Europa. Pictura europeană constituie una din colecțiile principale ale Muzeului de
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
fi avut la subsol toate unitățiile necesare. Grandoarea proiectului se diminuează treptat, astfel încat recepția făcută mult mai târziu decât ar fi fost dispus primarul Coiciu să îngăduie, constata existența unei săli de dans cu culoar. În lupta sa cu istorismul, Arta 1900 face tranziția către funcționalism prin recursul la ornament. De fapt, se încearcă travestirea unei necesități economice într-o inedita experiență bazată pe unicatul artizanal. La 21 decembrie 1909, inginerul Elie Radu și arhitecții Ion Mincu si D. Maimarolu
Cazinoul din Constanța () [Corola-website/Science/309354_a_310683]
-
titlul împreună cu orașul sârbesc Novi Sad și orașul grecesc Eleusina. Timișoara deține cel mai amplu ansamblu de clădiri istorice din România (cca 14.500), constituit din ansamblurile urbane ale cartierelor Cetate, Iosefin, Fabric și Elisabetin. Diversitatea arhitecturală, reprezentată de baroc, istorism și Wiener Secession, au adus Timișoarei renumele de „Mica Vienă”. Bastionul Maria Therezia cuprinde cea mai mare parte a zidului de apărare a vechii Cetăți a Timișoarei, care s-a păstrat până azi. Mai există un fragment din zidurile fostei
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
mică parte, un mic fragment al lumii care se scrie întruna”. (Nicoleta Sălcudeanu) ”Viguros prozator modern, oferindu-și lungi pauze, George Bălăiță nu are rădăcina debilitata prin cultism. Romancierul nu îmbrățișează o formulă canonica: el vrea și lirism freatic și istorism vizionar și sociologism catalizant. Cu intarsii livrești, proza să nu respectă structurile prestabilite; povestirea da sens curgerii timpului, dar repeta haosul viului, încâlceala polimorfului, încercând a stăpâni universul prin cuvânt, repudiind, însă, fixarea. George Bălăiță s-a statornicit, totuși, în
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
XIX-lea, dominat de maeștrii ca Wilhelm Leibl sau Franz von Lenbach, pictorii Carl Schuch, Hans Thoma, Arnold Böcklin, Max Slevigt, Fritz von Uhde, Wilhelm Trubner, Lovis Corinth, Franz von Stuck care reprezentau curente importante cum au fost realismul, impresionismul, istorismul, naturalismul, Jungendstil sau simbolismul, la toate aceste alipindu-se în mod evident operele vechilor maeștri existente în marile muzee. În opera lui Coulin se regăsesc elemente înnoitoare ale curentelor existente, dar ceea ce-l definește în creația sa este puternica influență
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
ἐκλεκτός, eklektos, "selectat") este un sistem de gandire neunitar, care alege din diverse sisteme de gîndire, stiluri artistice etc. ceea ce i se pare mai bun. ul este tipic pentru stilurie de artă europeană de la începutul clasicismului, dar mai ales in istorism. În ceea ce privește calitatea artistică trebuie făcută distincție între imitație și evoluție artistică. Termenul eclectism poate avea o conotație negativă, în cazul în care artistul, în locul creației proprii, selectează elemente din alte lucrări și le combină într-una nouă. Termenul era cunoscut
Eclectism () [Corola-website/Science/322296_a_323625]
-
în artele plastice și decorative. Termenul mai este uneori folosit pentru a descrie la varietatea stilistica a arhitecturii secolului 19, după perioada Neoclasicismului (aprox. 1820), desi revirimentul stilurilor din această perioadă, incepand cu anii 1870, au fost numit, în general, istorism. Numeroși arhitecți, formați în spiritul eclectismului au realizat în România un număr mare de construcții în acest stil. Exemple de arhitectură eclectica pot fi: Palatul Băncii Naționale (1885) de Cassien Bernard și Albert Galleron, Atheneul Român (1888) de Albert Galleron
Eclectism () [Corola-website/Science/322296_a_323625]
-
str. Fântânii", apoi "str. Dr. Lueger") din București, lăcaș de cult care servește drept catedrală a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București. Catedrala a fost construită între anii 1875-1883 după planurile arhitecților Carol Benesch și Friedrich Schmidt din Viena. Stilul construcției aparține istorismului și împrumută mai ales caracteristici ale stilului romanic, cu unele elemente gotice. Clădirea are 40 m lungime și 22 m lățime. Este cea mai cunoscută biserică romano-catolică din București. Catedrala a fost consacrată de arhiepiscopul Ignatius Paoli, la 15 februarie
Catedrala Sfântul Iosif din București () [Corola-website/Science/298822_a_300151]
-
economice și au cerut colectivizarea mijloacelor de producție. Reprezentanții cei mai importanți ai acestui curent au fost: Robert Owen, Charles Fourier și Karl Marx. În același timp alți oameni de știință puternic animați de un sentiment burghez național au creat istorismul: Friedrich List și Gustav von Schmoller. Ei cereau ca statul să se implice pentru a proteja economia națională și investigarea realității în locul generalizărilor rapide. La sfârșitul secolului al XIX-lea a fost înființată școala utilității marginale, sub influența unor economiști
Macroeconomie () [Corola-website/Science/299416_a_300745]
-
fie înșelat sistematic cu privite la toate; în esență, el reabilizează metodele obișnuite de știință și raționare, ca fiind failibile, dar nu false. Empirismul este o teorie a cunoașterii care se opune altor teorii ale cunoașterii, precum raționalismul, idealismul și istorismul. Empirismul afirmă că cunoașterea vine (numai sau în primul rând) prin experiență senzorială, fiind în contradicție cu raționalismul, care susține că cunoașterea vine (de asemenea) din gândire pură. Atât empirismul, cât și raționalismul sunt teorii individuale ale cunoașterii, în timp ce istorismul
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
istorismul. Empirismul afirmă că cunoașterea vine (numai sau în primul rând) prin experiență senzorială, fiind în contradicție cu raționalismul, care susține că cunoașterea vine (de asemenea) din gândire pură. Atât empirismul, cât și raționalismul sunt teorii individuale ale cunoașterii, în timp ce istorismul este o epistemologie socială. Pe când istorismul recunoaște, de asemenea, rolul experienței, el diferă de empirism prin presupunerea că datele senzoriale nu pot fi înețlese fără luarea în considerare a circumstanțelor istorice și culturale în care sunt făcute observațiile. Empirismul nu
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
numai sau în primul rând) prin experiență senzorială, fiind în contradicție cu raționalismul, care susține că cunoașterea vine (de asemenea) din gândire pură. Atât empirismul, cât și raționalismul sunt teorii individuale ale cunoașterii, în timp ce istorismul este o epistemologie socială. Pe când istorismul recunoaște, de asemenea, rolul experienței, el diferă de empirism prin presupunerea că datele senzoriale nu pot fi înețlese fără luarea în considerare a circumstanțelor istorice și culturale în care sunt făcute observațiile. Empirismul nu trebuie amesecat cu cercetara empirică deoarece
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
de rezolvare a unei alte probleme, care - la rândul ei - devine accesibilă capacității de înțelegere. Prin aceasta, Popper ia poziție împotriva metodei hermeneutice a psihologizării, lipsită de obiectivitate, întrucât totul este redus la motive individuale, și - în același timp - împotriva istorismului, care încearcă să explice fenomenele prin necesitatea istorică și, în consecință, poate duce la dogmatism. Progresul cunoștințelor și înțelegerea dezvoltării teoriilor alcătuiesc împreună o teorie a cunoașterii, care admite că nu este posibilă o perspectivă globală a problemelor. În consecință
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]