350 matches
-
-și schimba soarta." 25 octombrie 1951 (cursul de Introducere în lingvistică): "în epoca imperialistă apare idealismul în lingvistică. F. de Saussure tratează limba în mod idealist și metafizic, socotind limba ca un sistem în sine, rupt de societate. Este împotriva istorismului și dă întîietate lingvisticii statice. Continuatorii lui, structuraliștii, au accentuat trăsăturile reacționare și idealiste ale teoriei lui Saussure. Ei afirmă că în limbă există elemente constante, permanente, universal valabile. Semanticii susțin că oamenii nu se înțeleg între ei deoarece nu
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
într-o unitate sistematică. De fapt, ideea artei ca formă perfectă a muncii s-a clarificat pe deplin și a fost accentuată de Vianu în lucrările imediat următoare Esteticii: Asupra ideii de perfecțiune în artă (1937), Prefața la Raționalism și istorism (1938), Prefața la ediția a II-a de care ne ocupăm aici, Arta și munca, în „Muncă și voie bună” din 15 noiembrie 1939, Despre cîteva prejudecăți estetice (1940), Permanența frumosului (1941), Trei momente din istoria conștiinței estetice (1946), fără
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
estetica lui Kant - de „noua prețuire acordată muncii în civilizația noastră”; în Prefața la ediția a II-a gînditorul se referă la „civilizația modernă a muncii”. Vianu numea civilizațiile țărilor occidentale dezvoltate „civilizații activiste”, iar în prefața la Raționalism și istorism (1938) scria: „Concepția activistă a culturii a alcătuit baza filozofică generală a Esteticii mele, unde arta este înfățișată ca forma cea mai perfectă a muncii omenești...”. Valorizarea muncii, implicată în ideea artei ca muncă, se încadra în filozofia politică liberală
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
fi cât se poate de plauzibilă: „ceva semnificativ îmi pare să se fi petrecut în această artă în ce privește comportamentele, strategiile în raport cu problema stilului, indicând emergența unei concepții diferite de cea moștenită și încă activă, pe care o conturam mai sus. Istorismul postmodern se manifestă adesea ca o revizitare și reactualizare a stilurilor preexistente, mai distante sau mai apropiate în timp, fie în globalitatea lor (clasicism, romantism, expresionism, dar și minimalism), fie în exemplificările lor singulare. Stilul își redobândește (sau tinde să
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
cât ilustrativ, după cum urmează: adepți ai "studiilor culturale" (Catherine Belsey și Thomas Healy), adepți ai "canonului" (Terence Brown, Kevin L. Cope, Valentine Cunningham, James Engell, Andrew Sanders), critici neo-marxisti (Terry Eagleton), adepți ai "studiilor afro-americane" (Henry Louis Gates jr.), noul istorism (Stephen Greenblatt), adepți ai "political corectness" (Richard Pells), deconstructivisti (Barbara Johnson); schimbând criteriile, mai sunt prezenți an această carte-dialog universitari de origine română (Sorin Alexandrescu, Irina Grigorescu-Pană, Ștefan Stoenescu și Mihai Spăriosu, acesta din urmă prin intermediul unei cărți comentate de
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
din povestirea lui John Barth, în fragmentele poetice ale Renașterii Sudului (Robert Penn Warren, Ernest Suarez, James Dickey) sau în superbul eseu despre artă al lui Wayne Booth își revelează astfel originalitatea și valorile comparabile cu cele europene. "Practica noului istorism", eseul lui Stephen Greenblatt e o alegere excelentă, un text edificator pentru tendințele gândirii critice americane. Radiografia jurnalismului american actual, făcută de Sheilah Kast Rosapepe și conceptele de generație X și Baby Boomer explicitate de sociologul Janelle Wilson completează imaginea
Metafora viitorului by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16983_a_18308]
-
de cronicar muzical completează tabloul noului canon cultural. E. Lovinescu, în speță, modifică discursul critic autohton, grație istoricizării valorilor estetice, a încercărilor de epistemologie culturală (analiza fenomenului estetic în conexiune cu ceilalți vectori spirituali ai momentului), a deconstrucției istoriei în istorism (reîntoarcerea la trecut, sub pana tradiționaliștilor, n-ar putea produce decît un mimetism sterp): "Echilibrînd raportul dintre tradiție și experiment, în sensul că recuperarea spiritului originar este imposibilă, generațiile ulterioare realizînd totdeauna cel mult o rescriere (antichitatea era doar o
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
prelungirea naturii în spirit, ori tocmai această trăsătură convenea sensibilității noastre filosofice". Pentru Xenopol, "istoria nu e o disciplină particulară, ci "un mod de concepțiune a lumii"". El socotește istoria omenirii ca o "urmare a istoriei ce a precedat-o", istorismul său dobîndind o alură cosmică. La rîndul său, Pârvan scria (în Idei și Forme Istorice): "Fenomenele vieții omenești sînt o parte integrantă din ritmica universală", omul aflîndu-se inseparabil legat de pămînt, datoria noastră fiind de a stabili un acord deplin
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
Andreea Deciu Practicing New Historicism (rom. Profesînd noul istorism) este o carte născută din stupefacția pe care o provoacă uneori succesul. Pe la sfîrșitul anilor '80 apăreau primele studii semnate de Stephen Greenblatt, pe atunci profesor la Berkeley. Subiectul acelor contribuții: texte medievale, renascentiste, shakespearene, dar mai cu seamă contexte
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
vorbitorului și asiști la formarea proceselor sale mentale. Iar aceste procese mentale sînt spectaculoase. Nu știu dacă pot fi rezumate sau analizate în sensul convențional al termenului. Practicing New Historicism e rodul unui effort bizar: de a arăta că noul istorism, categoric întruchipat de Greenblatt, refuza sinteze și analize în egală măsură. În urmă cu cîțiva ani, autorii au descoperit întîmplător un anunț referitor la un post academic în Statele Unite, pentru care se cerea drept calificare "specializare în domeniul noului istorism
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
istorism, categoric întruchipat de Greenblatt, refuza sinteze și analize în egală măsură. În urmă cu cîțiva ani, autorii au descoperit întîmplător un anunț referitor la un post academic în Statele Unite, pentru care se cerea drept calificare "specializare în domeniul noului istorism". Surpriză! Cînd a devenit noul istorism un domeniu? Poate fi cu adevărat un domeniu? I se pot desluși temeliile teoretice, presupozițiile și aspirațiile, un set de concepte fundamentale, o metodă distinctă de a citi literatura? Pe scurt, răspunsul ar fi
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
sinteze și analize în egală măsură. În urmă cu cîțiva ani, autorii au descoperit întîmplător un anunț referitor la un post academic în Statele Unite, pentru care se cerea drept calificare "specializare în domeniul noului istorism". Surpriză! Cînd a devenit noul istorism un domeniu? Poate fi cu adevărat un domeniu? I se pot desluși temeliile teoretice, presupozițiile și aspirațiile, un set de concepte fundamentale, o metodă distinctă de a citi literatura? Pe scurt, răspunsul ar fi: nu. Mai în detaliu, răspunsul ar
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
domeniu? I se pot desluși temeliile teoretice, presupozițiile și aspirațiile, un set de concepte fundamentale, o metodă distinctă de a citi literatura? Pe scurt, răspunsul ar fi: nu. Mai în detaliu, răspunsul ar fi cu totul altul. La origine, noul istorism a fost răsfățul unor intelectuali americani dezamăgiți de rigiditatea noii critici (New Criticism) și deopotrivă sceptici față de ideologia marxistă dar mai cu seamă dezgustați de vocabularul marxist (cu ale sale "supraproducție", "bază" și "consum"). Importurile sale teoretice soseau, aflăm în
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
înșiruire de localități nume precum Lacan, Jauss, Adorno, sau Lotman, și se vor mira, probabil, cum de pot fi ele puse laolaltă într-un curent de gîndire de sine stătător? Răspunsul, ocolit de autori, după părerea mea este acesta: noul istorism reprezintă un efort de reconciliere a unor tendințe aparent opuse, transcenderea textului literar și deplasarea focusului analizei la nivelul contextului istoric, cultural, social și politic, urmată însă imediat de o lectură a contextului ca text. Cu alte cuvinte: dacă noul
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
reprezintă un efort de reconciliere a unor tendințe aparent opuse, transcenderea textului literar și deplasarea focusului analizei la nivelul contextului istoric, cultural, social și politic, urmată însă imediat de o lectură a contextului ca text. Cu alte cuvinte: dacă noul istorism nu zăbovește asupra prozodiei sonetului shakespearean (aleg un exemplu arbitrar, nu-mi sînt cunoscute studii de poetică întreprinse de noul istorism), cu siguranță va aplica într-un fel sau altul un anumit tip de sensibilitate lirică la explicarea lumii în
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
cultural, social și politic, urmată însă imediat de o lectură a contextului ca text. Cu alte cuvinte: dacă noul istorism nu zăbovește asupra prozodiei sonetului shakespearean (aleg un exemplu arbitrar, nu-mi sînt cunoscute studii de poetică întreprinse de noul istorism), cu siguranță va aplica într-un fel sau altul un anumit tip de sensibilitate lirică la explicarea lumii în care aceste sonete au fost produse. Această abordare a literaturii e rezultatul unei adevărate revelații disciplinare și metodologice, inspirată de antropologia
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
particular de Clifford Geertz. În faimosul său volum din 1973, The Interpretation of Cultures, Geertz descoperea critica literară ca metodă de investigație a mai largului spațiu cultural, în special a unui spațiu cultural străin interpretului. La rîndul lor, reprezentanții noului istorism descoperă analiza culturală ca metodă de investigație a mai restrînsului spațiu literar. Diferența, însă, între antropologie și critica literară, e subtilă fiindcă ea nu ține de concepte ci de aspirații și premise, de o anumită epistemologie a literaturii. Altminteri, și
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
între antropologie și critica literară, e subtilă fiindcă ea nu ține de concepte ci de aspirații și premise, de o anumită epistemologie a literaturii. Altminteri, și Sainte-Beauve s-ar putea declara nou istorist! Influența antropologiei de tip Geertz asupra noului istorism rezultă în ceea ce Greenblatt numește realism etnografic, prin care înțelege alianța între literar și non-literar, o solidaritate a contextului cu textul. În antropologie există un concept important, cunoscut ca "thick description" (rom. descriere în profunzime), și el se referă la
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
există un concept important, cunoscut ca "thick description" (rom. descriere în profunzime), și el se referă la interpretarea unor practici culturale prin descrierea lor detaliată, dar și descrierea unei întregi rețele de intenții, premise, scopuri incluse în acele practici. Noul istorism se inspiră din descrierile în profunzime ale antropologilor, păstrînd o permanentă dialectică între text și context, literar și non-literar. Fiecare din termenii acestor opoziții devine, pe rînd, descrierea în profunzime a celuilalt. Contextul explică și textul și vice-versa, fără însă
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
care a supraviețuit în arhive, Greenblatt și Gallagher propun o înțelegere a literaturii bazată pe vînătoarea după amănunte și contextul lor. Inevitabil, o asemenea critică literară mizează pe anecdotic, pe contraistorie, promovează marginea spre centru și destabilează ordinea preexistentă. Noul istorism e fundamentalmente subversiv. Capitolele acestei cărți sînt o ilustrare a metodei pe care am expus-o, deși metoda în sine nu e riguroasă și nu poate fi preluată de alte studii. Analizele lui Greenblatt și Gallagher sînt fascinante și inimitabile
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
erudiția autorilor se află acea calitate unică a discursului lor critic, pe care am observat-o ascultîndu-l pe Stephen Greenblatt la București și la San Francisco: o uriașă forță de a genera empatie printr-o total dezinhibată maieutică textuală. Noul istorism recunoaște și celebrează, de fapt, talentul, vocația de critic literar. Catherine Gallagher & Stephen Greenblatt--Practicing New Historicism, University of Chicago Press, Chicago and London, 249 pag., 2000.
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
feminismul, și studiile culturale, și cele postcoloniale, și multe altele care-i irită pe unii intelectuali români. Ciudat e că Fish nu-și alege ca exemple feminismul sau postcolonialismul, ținte ușoare pentru nivelul la care plasează el discuția, ci noul istorism și studiile culturale. M-a descumpănit inițial alegerea lui, dar i-am înțeles rostul în economia persuasivă a textului odată ajunsă cu lectura la ultimele capitole. Ceea ce Stanley Fish nu spune explicit în această carte este că există mai multe
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
anticipa, recupera, corija etc. În clipa în care studiile literare își arogă dreptul, sau fie și putința de a-și lăsa amprenta asupra realității, ele deviază din matca lor disciplinară și sînt înglobate în alte domenii. Suprema erezie a noului istorism sau a studiilor culturale este că ele sabotează autonomia spațiului literaturii. Chiar și Marxismul e vinovat, după Fish, în primul rînd de o erodare a dimensiunilor științelor literaturii, și abia apoi de alte păcate, mai concrete. Nu alianțele discutabile din
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
Romano-Catolice de București, și totodată catedrală mitropolitană a Bisericii Romano-Catolice din România, cu excepția Arhiepiscopiei de Alba Iulia, subordonată direct Sfântului Scaun. Catedrala Sf. Iosif a fost construită între anii 1873-1884 după planurile arhitectului Friedrich Schmidt din Viena. Stilul construcției aparține istorismului și împrumută mai ales caracteristici ale stilului romanic, cu unele elemente gotice. Clădirea are 40 m lungime și 22 m lățime. Este cea mai cunoscută biserică romano-catolică din București, fiind în același timp un monument de arhitectură. Ea este cunoscută
De ce bat clopotele catolice pentru Cathedral Plaza? () [Corola-journal/Journalistic/27720_a_29045]
-
francez, Todorov evocă un dublu context al propriei direcții de gândire și de cercetare, în anii �50-'60: soluție de evaziune și retragere apolitică, în Bulgaria comunistă; ciudățenie tinerească, izolată și aproape subversivă în universitățile franceze dominate de filologie și istorism. Evocarea are scopul de a ilustra felul în care o dogmă și un exces au fost înlocuite în timp cu altă dogmă și alt exces, cu efecte neașteptate asupra învățămîntului preuniversitar: în programele și în manualele școlare franceze - sub efectele
Păcate ale școlii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8426_a_9751]