655 matches
-
stațiunii știu însă foarte bine că nu clubberii sunt adevărată lor sursă de venituri, astfel că serviciile se prezintă după chipul și asemănarea celor care stiu să-și flexeze mușchiul financiar: între extenuații extatici ai after-hours-urilor de pe plajă și luxul istovit avant-la-lettre al mafiei locale și regionale, Mamaia are aerul fals al unui decor de telenovelă ieftină, pe care scenograful l-a gândit să reziste numai câteva episoade. Mamaia și Vama Veche sunt două încercări eșuate de a crea un stil
Lehamite litorala by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83079_a_84404]
-
treceau pe lângă el, mergea un tânăr ce părea să nu-l lege nimic de moșneag și de pepeni, poate doar recunoștința că fusese adus gratis pe grămada de pepeni. Căci acesta era adevărul. Când moșneagul ieșise din Bașta tânărul mergea istovit din cale afară, de-abia mai târându-și picioarele, iar moșu' Îl lăsă să se urce-n căruță peste grămada de pepeni răcoroși. Nu prea-i venea bine unui bătrân să meargă singur la drum, pe lângă pădurea de plopi de
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
aspru dintre toate, cu o bestie de comandant care trăiește, l-am văzut la televizor deschizând senin ușa locuinței sale... - Cum îl chema? - Cred că Borcea. Căpitanul Borcea. La Midia stătea sus pe mal și pândea dacă unul dintre noi, istovit, se oprea o clipă; arunca îndată cu bolovani în el. Când s-a pensionat a fost numit responsabil al luxosului magazin Djabourov, situat pe Calea Victoriei, cu covoare, obiecte orientale, articole de voiaj... - Cum trecea o zi la canal? - O săptămână
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
împotriva spiritului creator, un protest tacit împotriva tentativelor de afirmare a umanului constructiv. ,,Zidul părăsit" poate fi repus în circuitul creației doar printr-o luptă împotriva naturii insubordonabile, cu riscul prăbușirii lui la nesfîrșit. Dacă lumea vegetală se arată mereu istovită, creației umane îi este dat, se pare, să rămînă veșnic în neisprăvire". Lumea vegetală, oricît de opulentă (o demonie naturală), aparține haosului, pe cînd spiritul are un rol cosmicizant: Un atom de yang plantat într-un ocean yin". Ivirea meșterului
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
la Sfinții Mucenici, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 451) „Raclele mucenicilor nu sunt altceva decât porturi sigure, izvoare cu ape duhovnicești, comori pline de bogății ce nu pot fi jefuite, nici istovite vreodată. Și după cum porturile dau multă siguranță corăbiilor izbite de valuri multe, când se adăpostesc în sânurile lor, tot așa și raclele mucenicilor dau multă liniște și siguranță sufletelor noastre izbite de grijile lumești, când vin alături de ele. Și după cum
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
ierbii precum la Blaga se aud razele de lună lovindu-se de geam precum... În fine - auzeam cum creșteam simțeam cum puțin câte puțin mi se îndepărtează capul de picioare și nicidecum nu uit acel simț nici în inevitabila succesiune istovită a uitărilor deja în ne-creșterea trupului și a lăsării puțin câte puțin a capului mai spre picioare... 2 ...după care va fi iarăși atâta liniște în jur încât se va re-auzi creșterea ierbii și cum razele de lună vor
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
-i pe-aproape. De renunțat la luptă nu mai avea cum să renunțe. Așa că, era de datoria lui să-și îndure chinul până la capăt. O bucată de timp, prin liniștea nepătrunsă a pădurii, nu au răzbit decât icnetele tot mai istovite ale omului, care făcea din ce în ce mai greu față înfruntării și mârâiturile neostoite ale zmeului, care părea a fi de neînvins. Și, înainte cu puțin ca din Anghel Furcilă să se scurgă ultimele picături de vlagă, când nu se mai aștepta la
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
este al ei - în zbieretul neauzit al pescărușului, al lui Treplev, al nostru, al tuturor, al nefericirilor, ratărilor, vinovățiilor asumate. Sau mai degrabă nu...Mirosul de fîn parcă proaspăt cosit îmi gîdilă nările. Iubiri, senzualități ținute în frîu, amînate, risipite, istovite. Ca dimensiunea ratării, semnul sub care Oniga citește acum textul. Ca să capete anvergură și proporții, el o multiplică pe Nina Zarecinaia. Ca într-un joc cu oglinzi. Fețe, ipostaze ale Ninei se recompun în structura acelorași replici, în trei registre
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
prisosință la subiecții la care somatic se observă contagiunea între cele două fundamentale stări. Contagiune ce răpește fiecăreia dintre ele genuitatea, exclusivitatea, puritatea, esența structurală. Un cotidian deficitar la ispitele compactului bloc al realității versus visul târându-se pe șleauri istovite diagnostichează reaua poziționare a eului față de gravitația ce se pregătește să-l centrifugheze. Când energicul "visător" de altădată, acum cu o tot mai subțire aură în jurul genunchilor, împinge cu tot mai multă greutate pereții văzduhului, insul nemaidorindu-și decât ca
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
piscina hotelului. Nu găseam drumul spre restaurant, făceam ocoluri, mă rătăceam. Bivolul Mării Negre în tot timpul insomniei, gâfâind, gâfâind. O alee de-a lungul plajei, fetițe pe bicicletă care se îndepărtau de mine. Bărbații grași ajungeau la marginea piscinei, păroși, istoviți. Femeia unuia dintre ei l-a înfășurat într-un prosop și grasul urcând treptele cu legănări de focă: dacă i-ai întinde o minge ar ține-o în echilibru pe nas. Să aibă un suflet etern și acela? Chibriturile pe
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
cadă bine: Nici o urmă a ochilor noștri nu rămîne pe nimic din ce vedem, iar umbra noastră trece peste lucruri fără să le schimbe, iar lumea este plină de veștedul ecou al mult prea multor încercări pierdute, peste țărîna unor istovite veșnicii". Sau: ,Mărturisește, suflet îndărătnic, că între sfintele culori îți plac vreo două trei îndeosebi, crezînd că a rămas în ele pentru totdeauna, mai mult ascuns, ceva din întunericul atîtor nopți și-o amintire stinsă din lumina multor asfințituri." După ce
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
fără nici o întrebare. Întotdeauna știu unde te duci. Sînt grozavi. Nu-i de mirare că stăm acolo ore întregi, făcînd cu mîna sau salutînd - salutînd acest serviciu minunat. Străzile sînt pline de oameni cu brațele pe sus, uzi leoarcă și istoviți, mulțumind taxiurilor galbene" (p. 98). Scenele de amor, cu dialogurile afectate între amanți, cu etapele inversate și gesturile mecanicizate prin această răsturnare, au ceva caraghios, dar sînt într-un fel verosimile, semn, probabil, că viața e imprevizibilă și anapoda, mai
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
zbuciumîndu-se-n grele suspine, cu jale în suflet,/ Ochii-ațintind, printre lacrimi șiroaie, spre zări, peste mare." (5, 154-8). Iubirea lui Apolodor este o oază în deșert. În mijlocul Saharei, într-o gură de verdeață, un pui de maimuță se îndrăgostește de drumețul istovit și abătut. Apolodor, cucerit, primește bucuros cererea în căsătorie, și numai intervenția părinților fetei le deschide ochii tinerilor îndrăgostiți asupra incompatibilității lor: el nu poate rămîne acolo, iar ea nu poate pleca de acolo (,Dar dînsul, după cîte-aud,/ Venind încoace
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
învârtind toiagul. Nicicând n-am tânjit mai intens după un taxi dintr-o stradă laterală, dar în trap obosit nu apăru decât o birje, vizibil pe drumul de întoarcere spre grajd. Bietul căluț cu apărătoarele sale de muște peste urechile istovite nu mai voia să tragă, dar, după ce ne instalarăm pe perne, trebui să cotească din nou în direcția opusă țelului său. Cu glas scăzut, apăsat, i-am spus birjarului: "La gară!" Știam că întoarcerea la hotel era încă exclusă. Keyserling
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
chinuiau nopțile, oh, imagini cumplite, obsesii - scutește-mă de ele, pricepe fără cuvinte! - Nimic n-ar putea, nimic nu mă poate elibera de ele, nici cunoașterea propriei forțe, nici iubirea, care zilnic îmi e arătată cu atâtea sacrificii." Se opri istovit. Iarăși spaima și amărăciunea vorbiră din ochii săi încremeniți. "Ieri", strigă el atunci, "alaltăieri, toate zilele precedente, și groaza vremurilor noastre, în care ne-am pomenit, fără nici o ieșire, sau mai vezi oare vreo speranță?" Acum intraserăm în Les Baux
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
NOAPTE BUNĂ, COPII! de RADU PAVEL GHEO După terminarea lecturii, cititorul iese istovit, șifonat, bulversat, zdruncinat de toate peripețiile prin care a fost târât și de Întorsăturile neașteptate pe care le ia intriga. Prin Noapte bună, copii!, romanul lui Radu Pavel Gheo, România se dezintegrează, pentru ca mai apoi să se Întregească Într-un
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
de trupul Tău întins pe-un moale pat Care-i dincolo de nouri Și-i cuprins dulce de raze În amurguri și-n amiaze Și în spaima dimineții Cînd ți-e grea toată ființa De iubire pentru mine Și-mi pierd istovit putința Și-ncet mă preling în pofte Mocnite la foc scăzut Mi-am ferit de tine Doamne Viața cît m-am priceput
M-am ferit de tine Doamne by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12555_a_13880]
-
făcuseră... pași. Și pentru că veni vorba de cort, Dunca ne prezintă viața în bivuac: „Nici nu este nevoie să încerci să te adaptezi. Ajungi acolo frânt de oboseală, mănânci ceva care oricum nu-ți priește și te trântești să dormi, istovit și nespălat. Efortul fizic și psihic este inuman, așa că nu mai ai chef de nimic atunci când ajungi la sosire“. Nu mai vin la acest raliu Duritatea traseului l-a determinat pe Romeo Dunca să ia o hotărâre de nezdruncinat: „Nici
Agenda2005-04-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283313_a_284642]
-
cu flori). Starea hipnotică revine adesea, asociată cu aspirația reîntoarcerii în ciclul natural, cu o regenerare deci, anticitadină și antiindustrială, așijderea în opoziție cu programul totalitar exclusiv economic, atît de alienant. Edenul firii e contrapus celui utopic-comunist: "așa cum stai întins istovit/ cu ochii închiși cu gene de cretă/ lași locul lași somnul lași toate/ aceleași nedeslușite urme ca pasărea/ ce vine pe zăpadă// panta se-nclină sufletul tău se ridică/ și casa se umple de nori și patul/ de iarbă pajiște
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
umăr. Desigur, urmăritorii de taină vor avea de așteptat ceva timp. De fapt, ce anume se întîmplă? Să-l lăsăm pe cel în cauză să lămurească împrejurarea: "Cîteva luni mai tîrziu, spre sfîrșitul verii lui 1941, am revenit din rusia istovit și bolnav, după îndelungate luni petrecute în praful și în noroiul imenselor șesuri cuprinse între Nistru și Nipru. Uniformă îmi era uzata, decolorata de soare și de ploaie, pe de-a întregul impregnata de acel miros de miere și de
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
dintîi volum al Memoriilor sale, 1932), primind, din partea autorului cele două volume ale cărții (prima ediție a apărut în două volume), dînd tot de tematica rurală, s-a apucat de lectură neîncrezător și, la interogațiile telefonice ale autorului, dădea răspunsuri istovite ("Merge greu, Rebrene") pentru că, deodată, să realizeze răsturnarea colosală realizată în proza și românul românesc prin Ion, comunicîndu-i el autorului că a scris o capodoperă. Zăgazul s-a rupt definitiv. A început zodia românului românesc. Au venit Cezar Petrescu, Ionel
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
apărea mângâietor, Cu ochii triști și plini de-abisuri Privind-o blând, oftând ușor. Tot dorul care-n piept s-aține, Să-l tălmăcească nare cui; La sfinți încearcă să se-nchine, Dar inima se roaga lui ; Iar cand adoarme, istovita, De zbuciumul din piept și gând, Se-năbușa, si , îngrozită, Din somn tresare tremurând ; Ard ochii ei peste măsură, Tot trupu-i văd de frământări, Si gura-i cere-o altă gură, Si brațele - îmbrățișări ... ................................. ................................. VII Dormeau în noapte munții grei, Si
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
chiar a eroului, Alexe Villara Comnen, care-și caută ascendenții pînă la un patriarh al Ierusalimului, Hrisant. Altfel originea lui e, într-adevăr, din societatea înaltă, tatăl său fiind prinț. Ca și al Mariei, iubita eroului. Alexe Comnen trăia mental, istovit, faptele legendare ale strămoșilor săi. Trăia alene și fără vlagă, în castelul pe care l-a moștenit și nu gîndea decît la ceea ce a fost odată și s-a dus definitiv. E adevărat, simțea că se plictisește. Dar asta nu
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
fi eu și tu". Se anunța o singurătate în doi într-atît se asemănau. Rămîneau obosiți în parc sau în odaia lor preferată, ea iluzionîndu-se că pictează, el continuînd să nu facă nimic, petrecîndu-și vremea în sărutări încleștate pînă ce cădeau istoviți. Încercînd să citească poezie în doi, Alexe considera rima - ca toți simboliștii - o încătușare a libertății de gîndire ("O poezie rimată îi trezea aceeași impresiune ca și cum ar fi văzut un gigant îmbrăcat în haine de copil. Avea completa senzațiune că
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
umbră a lui, mistică. într-o dispoziție sufletească sumbră, poetul se spovedește cititorului, ca unui preot. Momentele jucăușe sunt extrem de rare și tocmai de aceea au farmec. Iată ca exemplu poemul Spirt. Deliciile disperării, care pare rostit de un om istovit și care se încheie totuși cu o glumă literară făcută în treacăt, tresărire ultimă a spiritului ludic: " Poate că ar fi trebuit să trăiesc în alt fel, să spun/ alte cuvinte. Acum e târziu - înapoi este tot și atât de
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]