44 matches
-
două grupuri, afirmând că instroromâna este un grup de graiuri ale dialectului dacoromân. În prezent istroromâna mai este vorbită în opt sate din nord-estul peninsulei Istria, în partea de nord a Mării Adriatice, în Croația. Acestea sunt Jeiăn (în transcrierea istroromânei de către August Kovačec Žei̯ân, în croată Žejane), la nord-est de muntele Učka, și în alte șapte sate și cătune la sud de acest munte. Mai sunt vorbitori răspândiți în orașe din Croația și în emigrație, mai ales în
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
nord-est de muntele Učka, și în alte șapte sate și cătune la sud de acest munte. Mai sunt vorbitori răspândiți în orașe din Croația și în emigrație, mai ales în Europa Occidentală, Statele Unite ale Americii, Canada și Australia. Denumirea de istroromână este o creație a lingviștilor. Vorbitorii ei o denumesc neunitar: cei de la sud de muntele Učka spun că vorbesc "vlåșca limba" sau "vlåșki" „vlăhește”, iar cei din Žei̯ân - "žei̯ånsca limba" sau "žei̯ånski" „jeiănește”. Fiindcă
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
vorbitorii ei, aceasta este puternic influențată de limba croată, fiind considerată de UNESCO în pericol grav. În prezent există unele acțiuni de salvare și păstrare a limbii istroromâne, desfășurate de către asociații culturale, cu un oarecare sprijin din partea autorităților. Vorbitorii de istroromână au figurat rar ca atare în statistici, de aceea numărul lor a fost totdeauna mai mult estimat. Înainte de secolul al XIX-lea ar fi fost circa 10.000. În prezent se estimează că mai sunt în satele lor natale 150
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
atare în statistici, de aceea numărul lor a fost totdeauna mai mult estimat. Înainte de secolul al XIX-lea ar fi fost circa 10.000. În prezent se estimează că mai sunt în satele lor natale 150 de vorbitori fluenți de istroromână, care au învățat limba de la părinți. Poate mai sunt de două sau de trei ori pe atâția în orașe și încă câteva sute în afara Croației: Europa, Statele Unite ale Americii, Canada, Australia. Toți aceștia sunt de vârstă mijlocie sau bătrâni. Transmiterea
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
ca limbă maternă dacoromâna. În județul Istria se declară cu limba maternă română 70 de persoane și cu cea vlahă 6, iar în județul Primorje-Gorski Kotar, unde este satul Žei̯ân - 40 cu limba română. Faptul că vorbitorii de istroromână erau mai numeroși este dovedit de toponimie. Dintre satele în care trăiesc și azi istroromâni, unele au nume numai sau și istroromâne, precum Sukodru (Sucodru, în croată Jesenovik), Kostârčån (Costârcean, în croată Kostrčani), dar sunt mai multe cu asemenea nume
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
totdeauna o limbă orală în esență. Atestările ei au apărut transcrise mai întâi de cărturari care s-au interesat de istroromâni, apoi de către lingviști care au cules rugăciuni, cântece, basme și alte texte narative, zicători și proverbe. Prima atestare a istroromânei apare într-o istorie a orașului Triest din 1698, scrisă de călugărul triestin Ireneo della Croce. Acesta menționează endonimul de "rumeri" folosit pe atunci de istroromâni, și dă o listă de 13 substantive singure, 8 substantive cu determinant și 2
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
că atestă istroromâna. Următoarele atestări sunt o snoavă și o variantă a fabulei " Greierele și furnica", culese de eruditul istrian Antonio Covaz și publicate în 1846 împreună cu traducerea lor în latină și italiană. În 1856 sunt publicate trei rugăciuni în istroromână, printre care "Tatăl nostru", într-o revistă din Slovenia. Cercetătorii sunt cei care transcriu și publică cele mai multe texte orale, pe care lingviștii lucrează pentru descrierea limbii. Prima lucrare literară cultă apare în 1905, rămânând și unica până la cele câteva din anii
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
de prezența ei în "Cartea roșie a UNESCO despre limbile în pericol", secțiunea „Limbi în pericol grav” (Istroromâna), și în "Atlasul UNESCO al limbilor din lume în pericol". Începând cu anii 1990 s-au întreprins unele acțiuni de salvare a istroromânei. Fiind semnatară din 1997 a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, Croația este invitată de către Consiliul Europei să ia măsuri pentru protejarea istroromânei. În cadrul relațiilor bilaterale cu guvernul croat, guvernul României se implică de asemenea în oarecare măsură în
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
din lume în pericol". Începând cu anii 1990 s-au întreprins unele acțiuni de salvare a istroromânei. Fiind semnatară din 1997 a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, Croația este invitată de către Consiliul Europei să ia măsuri pentru protejarea istroromânei. În cadrul relațiilor bilaterale cu guvernul croat, guvernul României se implică de asemenea în oarecare măsură în acest sens. Într-adevăr, în Croația se iau unele măsuri pentru păstrarea istroromânei. Pe plan central, ea este înscrisă pe Lista bunurilor culturale nemateriale
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
Croația este invitată de către Consiliul Europei să ia măsuri pentru protejarea istroromânei. În cadrul relațiilor bilaterale cu guvernul croat, guvernul României se implică de asemenea în oarecare măsură în acest sens. Într-adevăr, în Croația se iau unele măsuri pentru păstrarea istroromânei. Pe plan central, ea este înscrisă pe Lista bunurilor culturale nemateriale protejate ale Croației, listă ce face parte din Registrul bunurilor culturale, în baza Legii privitoare la protejarea și păstrarea bunurilor culturale. Pe plan local, Statutul județului Istria, adoptat în
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
face parte din Registrul bunurilor culturale, în baza Legii privitoare la protejarea și păstrarea bunurilor culturale. Pe plan local, Statutul județului Istria, adoptat în 2009, prevede că în acest județ se acționează pentru păstrarea dialectelor locale, printre care și a istroromânei. Prin hotărârea Consiliului acestui județ, la școala gimnazială „Ivan Goran Kovačić” din Čepić se promovează istroromâna, din care cauză are un regim special, adică poate să nu îndeplinească reglementările privitoare la numărul elevilor. Astfel, în planul de învățământ pe anul
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
grafemele diferite de cele din româna standard cel puțin în una din aceste grafii: Istroromâna prezintă unele particularități de pronunțare față de cea a românei standard (în transcrierea lui Kovačec): Unele sunete din latină au evoluat diferit în română și în istroromână: Alte particularități comune graiurilor sunt: Unele particularități sunt specifice câte unui grai: Structura gramaticală a limbii istroromâne diferă întrucâtva de cea a românei, în principal din cauza influenței croate. În morfologie se remarcă nu numai influența croatei, ci și diferențele dintre
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
cu desinența "-o" ("bur", "burę", "buro" „bun, bună”), altele nu: "tirer", "tirerę" „tânăr, tânără”. Exemplu cu adjectiv la neutru: "i̭åle buro cuhęi̭t-a si muŋcåt-a" „ele au gătit și au mâncat ceva bun”. O particularitate a istroromânei este aplicarea terminației "-(i)le" (care conține articolul hotărât "-le") ca marcă de masculin singular pentru adjective: "do talii̯anskile rat" „până la războiul cu Italia”, "totile ånu" „tot anul”. Gradul comparativ de superioritate se formează ca în română, cu
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
are forma de genitiv-dativ "lu ničur" „nimănui” în sud și "ničurvę" în Žei̯ân. Corespondentul lui „nimic” este "niș" ("nis" la Sușńevițę): "tu n-åri frikę nis" „tu să n-ai frică de nimic”, "niș tâmno" „nimic rău”. Și în istroromână verbul poate fi la diatezele activă, reflexivă sau pasivă. În graiurile din sud, pe lângă pasivul cu verbul auxiliar "fi", mai există și o construcție calc după italiană, cu verbul "veri/viri" „a veni”: "våca virit-a uțisę" „vaca a fost ucisă
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
iterativ, pe de altă parte a celui perfectiv și a celui incoativ. Cât despre formele temporale trecute, imperfectul, care exprimă implicit și aspectul imperfectiv/iterativ, a dispărut aproape total. Perfectul compus, care exprima implicit aspectul perfectiv/incoativ, există, dar în istroromână, la această formă, verbul poate fi de aspect imperfectiv/iterativ sau perfectiv/incoativ. Exprimarea acestor aspecte s-a extins și la alte forme verbale. Exemplu la perfect compus: Aspectele se exprimă mai ales prin lipsa, respectiv prezența unui prefix. Dintre
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
mai exprimă și prin perechi de sinonime, verbul imperfectiv/iterativ fiind romanic, iar cel perfectiv/incoativ - slav: Aspectul iterativ se poate exprima prin sufixele "-ęi̭" și "-vęi̭" de origine slavă. Acestea se pot adăuga Modurile personale folosite în istroromână sunt indicativul, condiționalul-optativ și imperativul. La indicativ sunt practic trei timpuri: prezent, perfect compus și viitor, care se formează analog cu cele din română. Perfectul simplu și mai mult ca perfectul au dispărut complet, iar imperfectul aproape complet, având vestigii
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
se" sau sinonimul acestuia din croată, "neca". Conjunctivul trecut lipsește. Imperativul este analog cu cel din română, dar are și formă de persoana I plural. Cu desinența excepție "-o", în afară de "viro!" „vino!”, mai este și "ådo!" „adu!” Modurile nepersonale din istroromână sunt infinitivul, gerunziul și participiul. Spre deosebire de română, infinitivul se folosește fără "a", iar forma sa lungă nu se folosește. Are numeroase valori verbale, unele specifice, de exemplu de gerunziu: "åflu fętę durmi" „o găsesc pe fată dormind”. Gerunziul are sufixul
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
unele specifice, de exemplu de gerunziu: "åflu fętę durmi" „o găsesc pe fată dormind”. Gerunziul are sufixul "-nda" și este rar folosit. Supinul a dispărut, fiind înlocuit de infinitiv: "åto n-åv avut de bę" „altceva nu avea de băut”. În istroromână există patru clase de conjugare moștenite, analoge cu cele din română, plus încă una sau trei (în funcție de interpretare) pentru împrumuturi și creații noi: Exemple de conjugare (vocalele accentuate sunt cele cu diacritic deasupra): Infinitiv: Indicativ prezent: În Žei̯ân
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
fost-a ocoli de foc" „ei erau în jurul focului”. Și printre conjuncții sunt unele romanice moștenite ("și", "ke" „că”), unele romanice împrumutate din italiană ("ma" „dar”, "perke" „pentru că”, "se" „dacă”), altele croate: "ali" „sau”, "neca" „ca să”, "nego" „decât”. Și sintaxa istroromânei prezintă influențe ale limbii croate. Sub influența croatei, în grupul nominal, topica este în general determinant sau/și atribut adjectival + substantiv ("a mev nono" „bunicul meu”, "čâsta fečor" „acest băiat”, "o musåtę fętę" „o fată frumoasă”), dar sunt și exemple
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
complement exprimat prin verb la infinitiv față de cea cu propoziție subordonată, atunci când ambele acțiuni au același subiect: "vreț âl ântrebå?" „vreți să-l întrebați?”, "mę́re lucrå" „merge să lucreze”. După Narumov 2001, 65% din lexicul de bază al istroromânei este format din cuvinte moștenite din latină, iar în lista Swadesh de 110 cuvinte, 87% sunt de această origine. Câteva sunt specifice, neexistând în română (de exemplu "cåi̭bę" „colivie”), sau au (și) un sens specific: "scånd" „scaun” dar
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
istroromâni se trezește în secolul al XIX-lea, în contextul romantismului, curent care avea cultul tradițiilor și al patrimoniului spiritual al popoarelor. În 1819, Ivan Feretić, un preot din insula Krk, transcrie două rugăciuni în „româna din Krk”, apropiată de istroromână și dispărută în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Un prim articol de presă care constată similitudini între dacoromână și istroromână apare în 1846, semnat de cărturarul erudit Antonio Covaz din Istria. El menționează totodată pierderea limbii în localitățile
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
În 1819, Ivan Feretić, un preot din insula Krk, transcrie două rugăciuni în „româna din Krk”, apropiată de istroromână și dispărută în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Un prim articol de presă care constată similitudini între dacoromână și istroromână apare în 1846, semnat de cărturarul erudit Antonio Covaz din Istria. El menționează totodată pierderea limbii în localitățile mai slab populate de istroromâni și împrumuturile din limba croată. Autorul include și elemente gramaticale, precum și două texte scurte în istroromână, pe
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
și istroromână apare în 1846, semnat de cărturarul erudit Antonio Covaz din Istria. El menționează totodată pierderea limbii în localitățile mai slab populate de istroromâni și împrumuturile din limba croată. Autorul include și elemente gramaticale, precum și două texte scurte în istroromână, pe care le traduce în latină și italiană. Acest autor este de părere că istroromânii sunt urmașii colonilor romani așezați în Istria în Antichitate. În același an apare în aceeași publicație un articol sub formă de scrisoare al istoricului și
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
migrației acestora început în secolul al XII-lea în estul Peninsulei Balcanice, prin Serbia, Bosnia, Croația și Dalmația, până în Istria și insula Krk, migrație efectuată în grupuri mici. Lingvistul specialist în limba română Gustav Weigand publică de asemenea lucrări despre istroromână, în 1892, în 1894 și în 1895. Cercetătorii merg tot mai frecvent să-i studieze pe istroromâni și mai ales limba lor în satele acestora, culegând texte precum rugăciuni, cântece, basme, zicători și proverbe. Dacă Miklošič a studiat texte culese
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
adoptă pe cea de-a doua, plasând venirea acestora în Istria începând cu secolul al XIV-lea. Lucrările despre istroromâni și limba lor devin mai numeroase în secolul al XX-lea. La începutul acestuia a apărut și prima carte în istroromână, scrisă de Andrei Glavina, cu titlul "". Acesta scrie și articole de presă despre istroromâni. În 1906, lingvistul Sextil Pușcariu publică prima parte din ale sale "Studii istroromâne", continuate în 1926 și în 1929. Între primele părți ale lucrării lui Pușcariu
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]