44 matches
-
cultură lingvistică generală unui public cultivat mai larg. Dicționarul lui Candrea și Densusianu continuă să fie un instrument prețios în primul rînd pentru specialiști, pentru că reunește o cantitate foarte mare de informație: explicații și interpretări fonetice și gramaticale, forme din istroromână, meglenoromână și aromână, corespondentele din celelalte limbi romanice, variante regionale și din limba veche, evoluții semantice, reflexele în alte limbi. Pentru cititorul non-lingvist, dincolo de constatările mai evidente și mai superficiale (gruparea în familii lexicale, includerea tuturor cuvintelor, inclusiv a celor
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
Vrabie, Marin Buga, Ioan Șerb privesc contribuția lui Densusianu în domeniul dialectologiei și al folcloristicii, toți relevând că savantul a subliniat permanent importanța graiurilor și dialectelor pentru studiile de filologie și de istoria limbii, pentru sporirea studiilor despre macedoromână și istroromână, că a adus puncte de vedere noi, noi orientări și metode în cercetarea științifică a graiurilor românești, indicații metodologice, teoretice și practice pentru realizarea lor, că a pledat pentru monografiile dialectale. Densusianu a făcut joncțiunea între cercetarea graiurilor și a
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
cel evocat mai sus, notează formele din meglenoromână - ubdăviță, ubdubiță, uduviță - și le explică prin bulg. volovica (deși trecerea lui v inițial la u este un fenomen fonetic sârbesc și ucrainean; în al doilea caz ų este nesilabic) și din istroromână - odovițe, udoviți -, trimițând la sârbescul udovica. întorcându-mă la cuvintele general românești ce mă preocupă aici, văduvă, văduv 71, folosite de toți vorbitorii de limba română și de aromâni, aș vrea să remarc extinderile de sens care s-au petrecut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Porumbescu, rețin atenția acele pagini care conțin documente mai puțin cunoscute, comentarii privind unele manuscrise. SCRIERI: Istroromânii, Hotin, 1937; Mensa academică, Cernăuți, 1938; Invocația în poezia populară, București, 1980; Studii de literatură, Iași, 1983. Culegeri: Ciripiri ciribire, Cernăuți, 1935; Texte istroromâne, București, 1959; Brăduleț de pe cărare, Bacău, 1972 (în colaborare); Folclor literar vâlcean, introd. edit., Râmnicu Vâlcea, 1979; Folclor literar din Suceava, Iași, 1989. Repere bibliografice: E. Ionașcu, Traian Cantemir, „Texte istroromâne”, LR, 1960, 2; Matilda Caragiu Marioțeanu, Traian Cantemir, „Texte
CANTEMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286074_a_287403]
-
romanice), agest „aluviune“ < lat. aggestus (termen transmis numai românei), a deșidera „a dori“ < lat. desiderare, lard „slănină“ < lat. lardum. Situații interesante se evidențiază în condițiile speciale ale unor idiomuri pe cale de dispariție. Voi da exemple dintr-o excelentă descriere a istroromânei actuale din Croația, al cărei autor este A. Kovačec, lucrare de unde voi lua și alte referiri la acest idiom. Vorbitorii dialectului istroromân sunt toți bilingvi; pe lângă dialectul lor, vorbesc și croata. Vocabularul acestui dialect, aflat pe punctul de a dispărea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
justificare snobismul; bilingvismul nu este real, este doar o „poză“. În paranteză fie spus, același fenomen s-a înregistrat și începînd de pe la jumătatea secolului 19, când snobii foloseau franțuzisme în exces. Alta este situația în ceea ce-i privește pe vorbitorii istroromânei, care nu dispun de instituții (școală, Biserică, presă) unde să-și folosească limba maternă și, de aceea, bilingvismul activ este general: copiii de vârstă școlară vorbesc curent istroromâna și croata. Necesitatea de a folosi a doua limbă este zilnică, în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de a folosi a doua limbă este zilnică, în contact cu populația croată înconjurătoare și, în situații excepționale, chiar cu consătenii istroromâni. În aceste condiții, ne putem imagina cât de mare este prestigiul croatei și care sunt consecințele în planul istroromânei. Zone de „joasă presiune“ Există în lexic zone unde este nevoie constantă de sinonime, care au fost numite de U. Weinreich zone de „joasă presiune“. În aceste zone, împrumuturile reprezintă un izvor de cuvinte superioare ca expresivitate și, de aceea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în anumite contexte, aceste sinonime pot deveni un concurent serios al cuvintelor din vechiul fond, ajungând să le elimine pe acestea din urmă. Așa s-au petrecut lucrurile, cu siguranță, și cu vechile cuvinte românești pentru „tată“ și „mamă“ din istroromână, înlocuite acum complet prin formele croate de vocativ čâie și mâie. „Vitalitatea“ împrumutului Nu toate cuvintele ocupă aceeași poziție în structura lexicului unei limbi: unele sunt mai frecvente, fie pentru că denumesc noțiuni importante, fie pentru că au mai multe sensuri. De
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lor similară limbii române. Dialectul istro-român conține termeni care amintesc substratul balcanic preroman, străromâna, legături cu daco româna, meglena și aromâna. În epoca de mijloc a feudalismului idiomul istrian romanic era vorbit în Dalmația, Raguzza, insula Veglia. Contribuția la cunoașterea istroromânei și a acestui grup etnic este de ajuns de largă datorită multor cercetători streini dar într-o măsură și mai mare de cei români. Populația istroromână este catolică. Prima însemnare despre existența bisericilor datează din anul 1314 și se referă
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
lor similară limbii române. Dialectul istro-român conține termeni care amintesc substratul balcanic preroman, străromâna, legături cu daco româna, meglena și aromâna. În epoca de mijloc a feudalismului idiomul istrian romanic era vorbit În Dalmația, Raguzza, insula Veglia. Contribuția la cunoașterea istroromânei și a acestui grup etnic este de ajuns de largă datorită multor cercetători streini dar Într-o măsură și mai mare de cei români. Populația istroromână este catolică. Prima Însemnare despre existența bisericilor datează din anul 1314 și se referă
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
două grupuri, afirmând că instroromâna este un grup de graiuri ale dialectului dacoromân. În prezent istroromâna mai este vorbită în opt sate din nord-estul peninsulei Istria, în partea de nord a Mării Adriatice, în Croația. Acestea sunt Jeiăn (în transcrierea istroromânei de către August Kovačec Žei̯ân, în croată Žejane), la nord-est de muntele Učka, și în alte șapte sate și cătune la sud de acest munte. Mai sunt vorbitori răspândiți în orașe din Croația și în emigrație, mai ales în
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
nord-est de muntele Učka, și în alte șapte sate și cătune la sud de acest munte. Mai sunt vorbitori răspândiți în orașe din Croația și în emigrație, mai ales în Europa Occidentală, Statele Unite ale Americii, Canada și Australia. Denumirea de istroromână este o creație a lingviștilor. Vorbitorii ei o denumesc neunitar: cei de la sud de muntele Učka spun că vorbesc "vlåșca limba" sau "vlåșki" „vlăhește”, iar cei din Žei̯ân - "žei̯ånsca limba" sau "žei̯ånski" „jeiănește”. Fiindcă
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
vorbitorii ei, aceasta este puternic influențată de limba croată, fiind considerată de UNESCO în pericol grav. În prezent există unele acțiuni de salvare și păstrare a limbii istroromâne, desfășurate de către asociații culturale, cu un oarecare sprijin din partea autorităților. Vorbitorii de istroromână au figurat rar ca atare în statistici, de aceea numărul lor a fost totdeauna mai mult estimat. Înainte de secolul al XIX-lea ar fi fost circa 10.000. În prezent se estimează că mai sunt în satele lor natale 150
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
atare în statistici, de aceea numărul lor a fost totdeauna mai mult estimat. Înainte de secolul al XIX-lea ar fi fost circa 10.000. În prezent se estimează că mai sunt în satele lor natale 150 de vorbitori fluenți de istroromână, care au învățat limba de la părinți. Poate mai sunt de două sau de trei ori pe atâția în orașe și încă câteva sute în afara Croației: Europa, Statele Unite ale Americii, Canada, Australia. Toți aceștia sunt de vârstă mijlocie sau bătrâni. Transmiterea
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
ca limbă maternă dacoromâna. În județul Istria se declară cu limba maternă română 70 de persoane și cu cea vlahă 6, iar în județul Primorje-Gorski Kotar, unde este satul Žei̯ân - 40 cu limba română. Faptul că vorbitorii de istroromână erau mai numeroși este dovedit de toponimie. Dintre satele în care trăiesc și azi istroromâni, unele au nume numai sau și istroromâne, precum Sukodru (Sucodru, în croată Jesenovik), Kostârčån (Costârcean, în croată Kostrčani), dar sunt mai multe cu asemenea nume
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
totdeauna o limbă orală în esență. Atestările ei au apărut transcrise mai întâi de cărturari care s-au interesat de istroromâni, apoi de către lingviști care au cules rugăciuni, cântece, basme și alte texte narative, zicători și proverbe. Prima atestare a istroromânei apare într-o istorie a orașului Triest din 1698, scrisă de călugărul triestin Ireneo della Croce. Acesta menționează endonimul de "rumeri" folosit pe atunci de istroromâni, și dă o listă de 13 substantive singure, 8 substantive cu determinant și 2
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
că atestă istroromâna. Următoarele atestări sunt o snoavă și o variantă a fabulei " Greierele și furnica", culese de eruditul istrian Antonio Covaz și publicate în 1846 împreună cu traducerea lor în latină și italiană. În 1856 sunt publicate trei rugăciuni în istroromână, printre care "Tatăl nostru", într-o revistă din Slovenia. Cercetătorii sunt cei care transcriu și publică cele mai multe texte orale, pe care lingviștii lucrează pentru descrierea limbii. Prima lucrare literară cultă apare în 1905, rămânând și unica până la cele câteva din anii
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
de prezența ei în "Cartea roșie a UNESCO despre limbile în pericol", secțiunea „Limbi în pericol grav” (Istroromâna), și în "Atlasul UNESCO al limbilor din lume în pericol". Începând cu anii 1990 s-au întreprins unele acțiuni de salvare a istroromânei. Fiind semnatară din 1997 a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, Croația este invitată de către Consiliul Europei să ia măsuri pentru protejarea istroromânei. În cadrul relațiilor bilaterale cu guvernul croat, guvernul României se implică de asemenea în oarecare măsură în
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
din lume în pericol". Începând cu anii 1990 s-au întreprins unele acțiuni de salvare a istroromânei. Fiind semnatară din 1997 a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, Croația este invitată de către Consiliul Europei să ia măsuri pentru protejarea istroromânei. În cadrul relațiilor bilaterale cu guvernul croat, guvernul României se implică de asemenea în oarecare măsură în acest sens. Într-adevăr, în Croația se iau unele măsuri pentru păstrarea istroromânei. Pe plan central, ea este înscrisă pe Lista bunurilor culturale nemateriale
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
Croația este invitată de către Consiliul Europei să ia măsuri pentru protejarea istroromânei. În cadrul relațiilor bilaterale cu guvernul croat, guvernul României se implică de asemenea în oarecare măsură în acest sens. Într-adevăr, în Croația se iau unele măsuri pentru păstrarea istroromânei. Pe plan central, ea este înscrisă pe Lista bunurilor culturale nemateriale protejate ale Croației, listă ce face parte din Registrul bunurilor culturale, în baza Legii privitoare la protejarea și păstrarea bunurilor culturale. Pe plan local, Statutul județului Istria, adoptat în
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
face parte din Registrul bunurilor culturale, în baza Legii privitoare la protejarea și păstrarea bunurilor culturale. Pe plan local, Statutul județului Istria, adoptat în 2009, prevede că în acest județ se acționează pentru păstrarea dialectelor locale, printre care și a istroromânei. Prin hotărârea Consiliului acestui județ, la școala gimnazială „Ivan Goran Kovačić” din Čepić se promovează istroromâna, din care cauză are un regim special, adică poate să nu îndeplinească reglementările privitoare la numărul elevilor. Astfel, în planul de învățământ pe anul
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
grafemele diferite de cele din româna standard cel puțin în una din aceste grafii: Istroromâna prezintă unele particularități de pronunțare față de cea a românei standard (în transcrierea lui Kovačec): Unele sunete din latină au evoluat diferit în română și în istroromână: Alte particularități comune graiurilor sunt: Unele particularități sunt specifice câte unui grai: Structura gramaticală a limbii istroromâne diferă întrucâtva de cea a românei, în principal din cauza influenței croate. În morfologie se remarcă nu numai influența croatei, ci și diferențele dintre
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
cu desinența "-o" ("bur", "burę", "buro" „bun, bună”), altele nu: "tirer", "tirerę" „tânăr, tânără”. Exemplu cu adjectiv la neutru: "i̭åle buro cuhęi̭t-a si muŋcåt-a" „ele au gătit și au mâncat ceva bun”. O particularitate a istroromânei este aplicarea terminației "-(i)le" (care conține articolul hotărât "-le") ca marcă de masculin singular pentru adjective: "do talii̯anskile rat" „până la războiul cu Italia”, "totile ånu" „tot anul”. Gradul comparativ de superioritate se formează ca în română, cu
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
are forma de genitiv-dativ "lu ničur" „nimănui” în sud și "ničurvę" în Žei̯ân. Corespondentul lui „nimic” este "niș" ("nis" la Sușńevițę): "tu n-åri frikę nis" „tu să n-ai frică de nimic”, "niș tâmno" „nimic rău”. Și în istroromână verbul poate fi la diatezele activă, reflexivă sau pasivă. În graiurile din sud, pe lângă pasivul cu verbul auxiliar "fi", mai există și o construcție calc după italiană, cu verbul "veri/viri" „a veni”: "våca virit-a uțisę" „vaca a fost ucisă
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
iterativ, pe de altă parte a celui perfectiv și a celui incoativ. Cât despre formele temporale trecute, imperfectul, care exprimă implicit și aspectul imperfectiv/iterativ, a dispărut aproape total. Perfectul compus, care exprima implicit aspectul perfectiv/incoativ, există, dar în istroromână, la această formă, verbul poate fi de aspect imperfectiv/iterativ sau perfectiv/incoativ. Exprimarea acestor aspecte s-a extins și la alte forme verbale. Exemplu la perfect compus: Aspectele se exprimă mai ales prin lipsa, respectiv prezența unui prefix. Dintre
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]