49 matches
-
o valoare certă (sau certissimă, cum plusează italienistul nostru) înseamnă altceva, aproape contrariul. Numai că înainte cu patru decenii, T. Maiorescu vorbea și el de „în certe împrejurări”, adică „în unele situații”, și ceva mai târziu eu am descoperit pe italienismul certo într-un text de V. A. Urechia de pe la 1866-1867. De altfel, la folosirea lui determină și franțuzismul un certain roman sau une certaine idée. Faptul că un scriitor și om de cultură de anvergura lui Călinescu întrebuința cu vădită
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
un text de V. A. Urechia de pe la 1866-1867. De altfel, la folosirea lui determină și franțuzismul un certain roman sau une certaine idée. Faptul că un scriitor și om de cultură de anvergura lui Călinescu întrebuința cu vădită intenție demonstrativă italienisme și în genere neologisme latine și neolatine, în atmosfera de atonie și conformism de partid care oferea „noutăți” aproape numai din rusește sau trecute prin filiera muscălească, făcea din ceea ce citeam (sporadic) la Cronica optimistului sau cu alte ocazii o
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
text de el îți oferea pe incoloare („palid”, „spălăcit”), ca să nu mai pomenesc de numeroșii termeni din lexicul muzical la care el recurgea frecvent pentru a caracteriza poezia: „brio”, „adagio”, franțuzismul „son” (sunet) părând și el la prima vedere un italienism. Rog să se țină seama că acum, când cele mai multe neologisme s-au banalizat, efectul aproape exotic al unor inovații călinesciene s-a pierdut; abia când și când mai descopăr ce noutate însemnau ele (chiar și cele ale „moderniștilor”, prin anii
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
anglo-saxonă. Neologismele din sfera latinității noastre pe care n-o mai contesta nimeni, chiar dacă niște exaltați de tipul Dan Botta ne îndrumau spre Bizanț, fiind depășiți doar de N. Densușianu cu „pelasgii” săi, pentru mine erau cele mai atractive, chiar dacă italienismele lui Călinescu erau pentru plăpânda mea înțelegere o problemă de stil, adică una artistică. Deși el a scris mult, în genuri variate și cu succese pe măsură, eu consider că Istoria literaturii române de la origini până în prezent, în versiunea 1941
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
folos practic pentru vreun public. Foarte curând am descoperit că Istoria... lui Călinescu prilejuise apariția unei dări de seamă iscălite de Șerban Cioculescu; un text de importanță capitală, marcând și o etapă a dialogului dintre cei doi. El observa frecvența italienismelor în acest stufos text, fără a o comenta defavorabil, ci doar pentru a da o informație despre începuturile autorului la Academia di Romania, sub îndrumarea lui Vasile Pârvan. Să se observe că el însuși s-a declarat elevul lui Ramiro
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
mea, redactat în persană, în nici un caz în arabă. Scriitura lui Călinescu este mai ales vivace, „în curs”, nu e rezultatul unei distanțări, perspectiva temporală lipsindu-i de prea multe ori; lectura e făcută alla prima, ca să risc și eu italienisme de baltă, pe care le înțelege însă orice român. Marele op al lui Călinescu se încheie cu un text sintetic intitulat impropriu Specificul național, de fapt un articol de gazetă împotriva unui ziarist elvețian care, privindu-ne de sus, articulase
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
Rodica Zafiu În fața mulțimii anglicismelor din ultimul deceniu, alte surse de împrumuturi aproape că trec neobservate. Deși internaționalizarea lexicului nu se reduce la engleză, cel puțin în sfera culturii, a consumului și a divertismentului. Dintre italienismele relativ recente preluate de alte limbi și devenite termeni internaționali, multe aparțin domeniului culinar: pizza, spaghetti, ravioli, broccoli etc. În română, unii dintre acești termeni sînt intrați mai de mult, fiind deja cuprinși în dicționare, în forme încă neadaptate (pizza
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
broccoli în Piața Obor" (EZ 2805, 2001, 10); Broccoli și spanacul, de exemplu, conțin mai mult beta caroten (gfs.ro). Asemănarea fonetică și morfologică - faptul că forme nearticulate italienești au exact pronunția formelor articulate românești (pasta, ravioli) - creează în cazul italienismelor un sentiment de familiaritate și de ușurință la preluare, dar și mici probleme de adaptare, producînd asimetrii în sistemul gramatical.
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
se născuse și el urma să domine pentru multă vreme poezia românească, mai ales pe cea din Muntenia. S-a afirmat deseori despre Heliade că ar fi fost doar în tinerețe un autor interesant și rezonabil, pentru ca - din clipa cînd italienismul militant l-a luat în stăpînire - să se transforme într-un scriitor fantast și ilizibil; și că, prin urmare, i-am putea fixa perioada fericit-creatoare pînă spre anii 1840- l841, dată la care apare Paralelismul între limbile română și italiană
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
el, să-l farmece, prin pitoresc și/sau printr-un scandal lingvistic, pe cititorul francofon; în românește, -ntreg efectul exotic istratian se pierde. Tot astfel cum, tradus în turcă, Hugo, cel din Leș Orientales, nu prea mai sună alla turcă. Italienismele lui Călinescu (indimenticabil, de exemplu), pe care el le folosește că, dacă vreți, meliorative în evaluarea unor pagini ale "scripturelor române", în italiană n-au efect; cât despre celelalte limbi, traducerea nu le-ar aduce decât la "cheia" ca atare
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
pe care el le folosește că, dacă vreți, meliorative în evaluarea unor pagini ale "scripturelor române", în italiană n-au efect; cât despre celelalte limbi, traducerea nu le-ar aduce decât la "cheia" ca atare a fiecărui grâi în parte (italienismul amintit topindu-se, ca inoubliable sau unvergesslich, în tonalitatea francezei, respectiv germanei). Paradoxal, ingrat statut a ceea ce se cheamă Fremdwort; că și al unor autori, mai mult sau mai putin, diglostici... Nu e și cazul unui Joyce, care, printr-o
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
tălmăcire muzicală. Nenumărate sunt dificultățile de ordin lingvistic întâmpinate în versiunea de față - adevărată piatră de încercare a traducătorului de astăzi -, regăsindu-se la toate nivelurile limbii, sintactic, semantic, lexical, frazeologic, prozodic, căci romanul abundă în arhaisme, neologisme, latinisme și italienisme, precum și în hiperbate, metafore, tautologii. Soluțiile de echivalare sunt mereu sugestive, lăsând mult râvnita impresie de curgere lină, de naturalețe. În tălmăcirea celor peste cinci mii de versuri, care reprezintă o căutare deliberată la vremea aceea a modernismului formal, măiestria
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
În continuarea ideii, afinitățile clasice nu sunt nici ele de neglijat. Un poem, heliadescă, se încheie fulminant: „avea dreptate bătrâna cu pălăria roasă/ să spună-n gura mare că vremea-i dangeroasă.” (p. 328) Dar heliadesc într-adevăr, măcar prin italienisme, e abia un altul, marină : „să vezi drăcie: deschid dicționarul petrocchi/ și mă opresc la imperialul acceditore/ după care trec la jumătatea tomului și/ sub vechi peron vivaldian descopăr cristalleria// rămân pe pagină până trec gondolele un/ gard închipuit și-
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
a revenit la Moldovan"; ceva mai departe, registrul familiar-popular își accentuează prezența și mingea devine chiar pîrdalnica: "nemții plimbă pîrdalnica în jumătatea proprie". În știrile despre partide internaționale sînt numeroase împrumuturile lexicale folosite pentru culoare și atmosferă locală; dintre acestea, italienismele - "tifosi", "stranieri" - au pătruns cel mai mult în limbajul curent al comentariilor, chiar cu unele improprietăți (poate voite) și cu extinderi de uz glumețe: "peluza dreaptă a intrat în silenzio stampa". Pe o cunoaștere comună se bazează și frecvența elipsei
Clișee fotbalistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17003_a_18328]
-
care vor face ca teza sa să apară o listă de divagații" (2000, p. 18), cuvintele subliniate sînt înlocuite cu "este de ajuns", "oricare", "urmărind", "să evidențieze", "reproșuri", "să pară", "o înșiruire" (2006, p. 29), ceea ce ameliorează simțitor înțelegerea textului. Italienismele lexico-semantice erau numeroase în prima ediție: "pe multe mi le-am tezaurizat" (2000, p. 8) e firesc înlocuit cu "pe multe mi le-am asumat" (2006, p. 13); "se poate face o teză demnă" (2000, p. 12) devine "se poate
"Teza este asemenea porcului..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9775_a_11100]
-
cu zonele barocului - în vreme ce Nicolae Manolescu, el însuși îmbibat de voluptățile livrescului, evidențiază viziunea estetizanta. Tabloul marchează predispoziții stilistice legitimate, de real efect, si totusi... Totuși, rămîne loc pentru a vedea mai de aproape meandrele traiectoriilor lui G. Călinescu, de la italienismul focos, pe filiera De Sanctis, Papini, la suveranitatea echilibrului rîvnit și niciodată atins, de extracție goetheana, în spirit elin. S-a făcut exces de epitete în contul lui, cînd ar fi fost infinit mai productivă radiografia critică, potrivit reperelor semănate
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
prin unele cuvinte familiar-argotice mai noi (urechism, a o ușchi). Între "ciudățeniile" care fac farmecul și constituie interesul istoric al dicționarului se pot aminti unii termeni împrumutați (latino-romanici) sau formați prin calchiere (din elemente vechi) în perioada modernizării limbii române: italienismul ucel "pasăre", calcurile unocuprinzime "univers" sau următareț "consecvent". Categorii semnificative sînt cea a termenilor vechi, de origine latină, ieșiți din uz (precum utrinde "de aceea") sau aceea a turcismelor păstrate popular și regional (ca urdu-belea "pacoste"; "deodată"). Misterioase rămîn cuvintele
De la «u» la «uzuș», prin «urcelnic» by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14170_a_15495]
-
rolul esențial din punct de vedere stilistic al straturilor celor mai pitorești din limba populară și familiară a epocii lui Caragiale - al turcismelor și al grecismelor -, dar oferă și o serie de surprize: atrage atenția asupra ponderii și a importanței italienismelor, a prezenței directe sau indirecte a anglicismelor (care nu se reduc la five o'clock și high-life; autorul rezumă aici spectaculoasa sa explicație pentru checoc, din expresia a-i trage checocuri apilpisite, p. 254), a rusismelor (maladeț, mazu, muscal, niznai
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
a rămas cu reputația unui neologizant rizibil: Și bellă, grațioasă, ca astra tremurândă Ce spuntă-ntîi pe ceruri era Ella de blândă. Din ochii ei azurul tot sufletul răpea, Din buză-i toată vorba "amor, amor" zicea. De fapt, franțuzismele și italienismele sunt prea multe pentru o operă poetică: verdură, mund, vermeliu, eclatant, nemic, vil, folastru, gueră, famă, donzelă, capelură, selbă etc. Și muntenismul e reprobabil: ăla, d-alea, a Românie. Depărățeanu espaniolizează (a tradus din Cancioneros de Romances și din Gil
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rămîne limitată mai ales la decorarea bisericilor și a castelelor, a căror construcție continuă să se inspire din principiile goticului flamboaiant; pilaștri în maniera antică, chesoane, frize, arabescuri stau mărturie a unei arte noi. O dată cu începutul domniei lui Francisc I, italienismul cîștigă teren, mai întîi în castelele de pe Loara, (Chenonceaux, Villandry, Chambord), apoi la Fontainebleau, datorită artiștilor italieni chemați de Francisc I și datorită a ceea ce se poate numi Școala de la Fontainebleau. Către 1540-1550 se formează un stil clasic francez propriu-zis
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lingvistice ca și Asachi. în unul din 1842, 16), el recomandă, pe lângă alte izvoare de formare a cuvintelor necesare limbii, și compunerea de cuvinte noi din rădăcini românești, pe baza principiului analogiei, ridicîndu-se, ca și Pumnul mai târziu, împotriva "latinismului, italienismului, galicismului"... Și dacă aici se ridică împotriva latinismului, cum se ridică aiurea în Albina 1 și colaboratorul său D. Gusti, apoi în alt număr (61) al Albinei din același an, e lăudat Eliade pentru că, în Curentul românesc, curăță limba de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
care, ca întotdeauna, și-a dat seamă de cele ce se petreceau în fața sa: "Moderna ură politică a moscalilor, de care poate frații de peste munți, ca mai depărtați, nu erau și nu sunt pătrunși ca noi, ne-au aruncat în italienism, în franțuzism și în alte isme, ce nu erau și nu sunt românism, însă primejdiile politice, în cât privește robirea sufletului român, au trecut, adevăratul românism trebuie a-și ridica capul"1 . A. Russo a scris mai mult, a adus
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
împotriva exagerărilor latiniste prin textele lui Alecu Russo (Cugetări), D. Ralet (Limba noastră), C. Negruzzi (Slavonisme) și Al. Papadopol-Calimah (Limba românească). Se marchează astfel una din etapele cele mai de seamă ale opoziției pe care scriitorii o fac latinismului și italienismului. Apar traduceri din Homer (Z. C. - probabil Zaharia Columb) și Alexander Pope (C. Conachi). În sfârșit, se acordă importanță și unor lucrări de popularizare și de răspândire a cunoștințelor științifice, aparținând lui M. Vitlemescu, N. Suțu, Gh. Apostoleanu și lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289324_a_290653]
-
informațiilor sale au avut la bază autodidacticismul. Corespondența purtată de Heliade cu V. Alecsandri, cu C. Negruzzi, cu Gh. Bariț, a vizat unificarea normelor limbii, fenomen părăsit din păcate după ce autorul primei ,,Gramaticii”, din 1828 a fost bătut de vântul italienismului. Nu vom intra În amănunte, dar Între ceea ce gândea teoretic Heliade și ceea ce practica el În creația literară, e o flagrantă contradicție. Al. Piru observă neconcordanța: ,,Balada (,,Zburătorul”) demonstrează că nu este adevărată afirmația că după 1840 limba lui Heliade
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]