95 matches
-
bun de la un profesor legendar de literatură comparată de la Facultatea de Litere din București. Cornel Mihai Ionescu, cunoscut îndeobște ca C.M.I. de generații întregi de studenți entuziaști, murise subit la șaptezeci și unu de ani, în deplină putere a spiritului. Italienist de forță, comparatist de o erudiție zdrobitoare, mare știutor de filozofie din toate vremurile, poliglot perfect, orator de mare precizie, suflet de fin causeur, C.M.I. a dispărut într-o noapte la fel de surprinzător cum trăise. Pentru că numai printr-o minune omul
Apel pentru restaurarea demnității profesorilor by https://republica.ro/apel-pentru-restaurarea-demnitac-ii-profesorilor [Corola-blog/BlogPost/338414_a_339743]
-
închisă într-un individualism aproape feroce. Cu toate ca Sá de Miranda, care a dat primele poeme pastorale, elegii și sonete în limba portugheză, a rămas credincios formei naționale "redondilha" și spiritului peninsular tradițional, el a creat totuși o școală de poeți italieniști dintre care primul și cel mai de seamă este Don António de Ferreira, magistrat (1528-1569). Sá de Miranda a făcut și încercări de introducere a teatrului clasic în literatura portugheză cu comediile sale în proza "Os Estrangeiros" (Străinii, 1527) și
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
idilei) virgiliană, oda horațiană, cântecul și sonetul petrarchian, elegia și altele. A cultivat, de asemeni, comedia clasică și "auto-ul" vicentin. În sfârșit, a fost primul poet portughez care s-a încumetat să scrie o epopee clasică, visul neîmplinit al italieniștilor dinaintea lui. A avut o viață asemănătoare vieții multor oameni ai Renașterii, însumând studii umaniste la Universitatea din Coimbra, primirea să în mediul poeților de la Curte, un exil, apoi altul într-o garnizoana militară din nordul Africii (unde, într-o
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Napolitano cu Ordinul Steaua Italiei in rang de Cavaler, precum și avocatul și deputatul , căruia, în anul 2015, Ambasada Italiei la București împreună cu Ministerul Afacerilor Externe si Cooperării Internaționale, i-au acordat o frumoasă mențiune și a fost inclus în registrul italieniștilor editat de către Farnesina, pentru eforturile și implicarea sa activă în apărarea, revitalizarea, conservarea și promovarea identității, culturii, istoriei și civilizației italiene în România. La sate se întâlnesc italieni în zone de câmpie sau de munte unde au lucrat ca agricultori
Italienii din România () [Corola-website/Science/304789_a_306118]
-
(n. 1942), (n. 21 iunie 1942, București) este un italienist, critic literar, traducător și poet român. A absolvit Colegiul „Sf. Sava” și apoi cursurile Universității din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, unde i-a avut ca profesori printre alte ilustre personalități pe Nina Façon, Alexandru Balaci, George Lăzărescu
Geo Vasile () [Corola-website/Science/310055_a_311384]
-
limba italiană, cuvânt înainte de Marin Sorescu (1987). La începutul lunii noiembrie 2008 participa la o serata de poezie româno-italiană găzduită de Accademia di România în Romă, prilej cu care au fost lansate în prezența unui numeros public, a ministrului consilier, italienistul Mihail Banciu de la Ambasada României și a directoarei adjuncte a pomenitei Academii, Daniela Crăsnaru, trei antologii poetice, două bilingve, George Bacovia. "Plumb. Versuri. Piombo. Verși", Marino Piazzolla. "I fiori del dolore. Florile durerii", si Mihai Eminescu. "Iperione. Poesie scelte", toate
Geo Vasile () [Corola-website/Science/310055_a_311384]
-
tutelare ale literaturii și culturii române; despre carte a vorbit tânără poeta și exegetă Gabriella Rossitto. Autorul a acordat autografe, după care a primit un trofeu de cristal AKKUARIA NEL MONDO și titlul de Ambasciatore di Akkuaria în România. Cunoscutul italienist a fost invitat pe 16 aprilie la Modica, orașul natal al lui Salvatore Quasimodo, laureat al Premiului Nobel. Aici face o scurtă evocare a celebrului autor și citește în propria traducere câteva texte ale marelui poet italian, reluate apoi în
Geo Vasile () [Corola-website/Science/310055_a_311384]
-
din 1971. S-a născut la 21 iulie 1947 din părinții Ion și Justina Diaconescu (născută Vlad), ambii profesori. Mama (licențiată a Facultății de Limba și literatura italiană, avându-l ca dascăl și mentor pe Alexandru Marcu, profesor și savant italienist )- născută în orașul Roman din părinții Gheorghe și Aurelia Vlad, a fost prietenă și colegă de clasă, la școala primară și apoi la liceul din orașul Roman, cu scriitoarea Antoaneta Ralian. Tatăl, licențiat strălucit al Facultăților de Litere și Filosofie
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
lingvist, doctor în filologie, în 1971. Lector de limba română la Paris (1969-1970). 8. Ghiță Florea (n. 1931), istoric și critic literar. 9. Sorin Stati (1932-2008), lingvist și profesor universitar în România și Italia. 10. Gheorghe Lăzărescu (1922-2006), istoric literar, italienist, specialist în relațiile culturale și literare româno-italiene. 11. Mircea Tomescu (1916-1969), bibliolog. Director al Bibliotecii Centrale Universitare. 12. Glasul Patriei. Organ al Comitetului Român pentru repatriere. Apare la Berlin în perioada 1955-1972. 13. Paul Miclău (1931-2011), semiotician, poet, prozator, traducător
Un istoric literar – Ion Stăvăruș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4405_a_5730]
-
(n.12 iunie 1916, Aurora (Mehedinți) - d. 7 martie 2002, București) a fost un italienist român, critic și istoric literar, politician comunist, membru al Academiei Române, membru supleant al CC al PCR. După absolvirea liceului la Craiova și a Facultății de Litere și Filosofie din București, își va lua doctoratul în anul 1943 cu teza "Giovanni
Alexandru Balaci () [Corola-website/Science/298296_a_299625]
-
(n. 5 august 1909 Ploiești-d. 24 noiembrie 1974, București) a fost o italienistă, teoretician și istoric al literaturii italiene, profesor la Universitatea din București. A fost membră a Catedrei de Limbă și Literatură Italiană, discipolă a italienistului Ramiro Ortiz. În 1938 obține teza de doctorat în Litere și Filozofie despre "poezia lui Michelangelo
Nina Façon () [Corola-website/Science/317589_a_318918]
-
(n. 5 august 1909 Ploiești-d. 24 noiembrie 1974, București) a fost o italienistă, teoretician și istoric al literaturii italiene, profesor la Universitatea din București. A fost membră a Catedrei de Limbă și Literatură Italiană, discipolă a italienistului Ramiro Ortiz. În 1938 obține teza de doctorat în Litere și Filozofie despre "poezia lui Michelangelo". A tradus lucrări importante din literatura și cultura italiană (ca "Principele" lui Machiavelli), a întemeiat numeroase ediții critice și a elaborat și o istorie
Nina Façon () [Corola-website/Science/317589_a_318918]
-
Michelangelo". A tradus lucrări importante din literatura și cultura italiană (ca "Principele" lui Machiavelli), a întemeiat numeroase ediții critice și a elaborat și o istorie a literaturii italiene (Editura Științifică, București, 1969), precum și o gramatică istorică a limbii italiene. Preocupările italienistei s-au legat și de cercetările asupra unor gânditori importanți ca Giordano Bruno, Giambattista Vico, Benedetto Croce sau Antonio Gramsci. În 2009, cu ocazia centenarului savantei, s-au organizat colocvii la Catedra de Italiană a Universității bucureștene.
Nina Façon () [Corola-website/Science/317589_a_318918]
-
contacte, epistole etc.) despre atmosfera cercurilor universitare italiene sau filoitaliene a anilor '46, '50, din București, apoi a exilului românesc de la Roma, după '48, protagoniști. Amintitul studiu al lui R.Scagno, din revista "Studi italo-romeni"2, 1998, condusă de regretatul italienist Marian Papahagi este printre puținele studii străine despre Mircea Popescu. Este schițată, acolo, figura unui intelectual de marcă, onest, curajos, o personalitate pe care o descopăr vie, încă, sufletește, în copia scrisorile lui trimise, sau primite de la nume sonore ale
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
despre Lucian Blaga, susținută la Universitatea din Constanța. Debutează cu poezie în „Ramuri” (1964), iar editorial cu volumul de versuri Desprinderea de brumă, apărut în 1984. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Mozaicul”, „Transilvania”, „Convorbiri literare”, „Sinteze”, „Scrisul românesc” ș. a. Italienist ca profesie și formație spirituală, P. lasă să transpară în scrierile sale pecetea acestui climat cultural. Pe de o parte, își dovedește buna cunoaștere a limbii și culturii italiene într-o sinteză asupra poeziei din secolul trecut - Poesia italiana del
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
precum Giacomo Leopardi, Eugenio Montale sau Mario Luzi, în ultima secțiune din Mecanica formei (1999); totodată, traduce în românește numeroase volume din literatura și critica italiană și contribuie la popularizarea poeziei române în Italia. Pe de altă parte, profilul de italienist al autorului se întrevede și în celelalte lucrări ale sale. Astfel, cu excepția debutului, cărțile de poezie - Știința veselă (1993), Magna Impuritas (1999), Scrisori către lady Di (2003) - conjugă hiperrealismul și livrescul, lumea conturându-se ca un mozaic de topoi culturali
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
Ethos" - cu două eseuri și câteva poeme. Al. Cistelecan intitulează interogativ un comentariu din 1997: "Poet francez, poet român?". Încă din 1974, am trecut la limba franceză în poezie - fără iluzia de a deveni de-a binelea poet francez Deși italienist, ca formație universitară, devenisem, încă din adolescență, și un "prieten apropiat" al limbii franceze, grație orelor petrecute prin marile biblioteci publice, totdeauna cu dicționare și gramatici la îndemână. Citeam la fel de mult ca în italiană, dar nu scriam în franceză și
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
deopotrivă, în romanistica, literatura comparată, traduceri reciproce etc. Alături de numeroși istorici și arheologi, arhitecți, istorici de artă și alți oameni de cultură (pictori, muzicieni etc.), aici și-au făcut ucenicia, desfășurând o prodigioasa activitate, criticul și istoricul literar G. Călinescu, italienistul Alexandru Marcu, filologii Claudiu Isopescu, Ștefan Bezdechi, I. I. Russu, George Uscătescu, H. Mihăescu ș.a. Au fost studiate, printre altele, prezența în Italia a lui Vasile Alecsandri sau a lui Duiliu Zamfirescu, precum și contribuția unor italieni la cunoașterea și propășirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285150_a_286479]
-
și a o amâna când omul trebuie să facă o treabă erau fapte de neînțeles pentru mintea lui austriacă. Am plătit și-am plecat, nu înainte de a-i spune cu drăgălășenie benzinarului că a fost molto gentile (să mă scuze italieniștii) și de a-i mulțumi doamnei Koley, care părea la fel de surprinsă de gratitudinea mea. Și duși am fost spre Kaprun. Ce concluzii să trag din întreaga tărășenie? Ce promisiuni să vă fac? Nu pot garanta că nu voi comite și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
o personalitate distinctă. În capodoperele celor doi scriitori se construiește o nouă feminitate, după o logică modernă de comportament 5 uman” (p. 277). Trebuie să observ că autoarea tezei împărtășește mărturisit, în finalul acestui citat, opinia criticului Alexandru Balaci, distins italienist, marcat însă de determinismul caracteristic și obligatoriu al epocii sale (a doua jumătate a secolului XX). Este, din partea doctorandei, o opțiune multiplu justificabilă, la care eu aș dori însă să adaug o altă observație, de fapt o altă perspectivă. De
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
s-au adăugat tratatul Istoria literaturii italiene (din cele trei volume proiectate nu a apărut, din cauza împrejurărilor politice, decât unul singur, în 1944), antologiile Poezia italiană contemporană (1938) și Critica italiană de la Vico la Croce (1941). Operei de traducător a italienistului i se datorează și apariția (uneori pentru întâia oară) în versiune românească a unor scrieri reprezentative pentru spiritul italian, începând cu Divina Comedie de Dante și Decameronul de Boccaccio, continuând cu opere dramatice ale lui Machiavelli, Goldoni și Vittorio Alfieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
completate cu evocări analitice (Cesare Pavese, Giorgio Bassani, Antonio Gramsci ș.a.) și investigații comparatiste, de cele mai multe ori binare (italiană-germană și italiană-franceză). Scrise într-o formulă stilistică necăutată, studiile sunt bine susținute documentar, lucide și dense în substanța lor ideatică. Profilul italienistei este întregit de Istoria literaturii italiene (1969), carte la întocmirea căreia autoarea respectă cu strictețe criteriile lucrărilor de bună tradiție universitar-pozitivistă (cronologia biobibliografică, analiza și sinteza etc.), precum și de traduceri din Giordano Bruno, Marsilio Ficino, Niccolò Machiavelli, Giovanni Verga, Silvio
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
Europa: vulgar, ilegitim și în secret profanator. În paysage era paysan [țăran], care este josnic și rău. Și mai ales païen [păgân], derivat de la latinul pagus, câmp, lucru și mai periculos (în 1690, Furetière încă scrie païsage). Pentru poeți și italieniști, a mângâia astfel carnea lumii era o injurie adusă Antichității, de care puteau fi în stare numai naturile grosolane și vernaculare precum flamanzii, care nu văd mai departe de nasul lor. Michelangelo, de la înălțimea Idealului, ar fi ironizat această rustică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Mișcarea literară a Galațiului, Mișcarea modernistă în literatura română, al unor însemnări despre revista „Convorbiri critice” și al unui articol referitor la istoricul literar Lucian Predescu, acuzat de plagiat. Nu sunt neglijate nici traducerile, cele mai importante fiind cele ale italienistului Pimen Constantinescu din poezia lui Carducci, D’Annunzio, Ada Negri, Ramiro Ortiz. Alți colaboratori: Ioan Licea, Mariana Rarincescu, Al. Tătaru. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289274_a_290603]
-
română în Dizionario degli autori (Milano, Bompiani, 1987). Publică în Italia și două romane originale, II diario di Dracula (1992) și Il diario di Ovidio (1997; Prix Union Latine), ambele cu ecouri în presa italiană și în lumea culturală. Ca italienist a fost răsplătit cu mai multe premii, printre care Premiul „Eugenio Montale” (1989). Pentru activitatea culturală polivalentă i s-a atribuit, în 1996, Premiul Herder. Situat pe o poziție de forță mai puțin acută decât criticul, poetul M. este totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]