95 matches
-
cel rezervat barocului, Pictura modernă este tipărită în Italia, în condiții tehnice ireproșabile, în asociație cu Editura Electa. Selecția iconografică și textele aparțin cercetătorilor italieni Stefano Zuffi și Francesca Castria, iar traducerea în limba română este realizată de scriitorul și italienistul Mircea Vasilescu. Cu un text minimal cantitativ și riguros aplicat la imagine, Pictura modernă este, în primul rînd, radiografia unui secol a cărui dinamică este fără precedent în istoria umanității. Mai mult decît o cronologie a artei ca fenomen de
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
portret prozatorului și criticului Mihail Chirnoagă (1913-1948), colaborator la Frizele brașovene în anii '30 ai secolului trecut și autor, între altele, al unei Introduceri critice la poezia lui L. Blaga prea puțin cunoscută, din păcate, specialiștilor în opera poetului ardelean. Italienist, Mihail Chirnoagă a avut o polemică isprăvită prost pentru Frize cu alt italienist, Pimen Constantinescu (1905-1973) de la Sibiul literar. Dl Antonescu ne informează, scrupulos ca totdeauna, că atacul pornit de la revista din Sibiu a avut aerul unui "atentat" care a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
30 ai secolului trecut și autor, între altele, al unei Introduceri critice la poezia lui L. Blaga prea puțin cunoscută, din păcate, specialiștilor în opera poetului ardelean. Italienist, Mihail Chirnoagă a avut o polemică isprăvită prost pentru Frize cu alt italienist, Pimen Constantinescu (1905-1973) de la Sibiul literar. Dl Antonescu ne informează, scrupulos ca totdeauna, că atacul pornit de la revista din Sibiu a avut aerul unui "atentat" care a condus (oare de ce?) la suprimarea revistei brașovene. Cînd trebuia arestat Dabela? Într-un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
magnet neșansele. Mă întreb ce ghinion aveam să-i aduc eu dacă între noi s-ar fi stabilit o legătură mai trainică. Ea căzuse în mrejele tipului cu mănușile, înainte de apariția lui Andrei, când el, un băiat frumos și deștept, italienist de forță, îi spusese, constatând imediat spiritualitatea ei: Tu sei efervescente come l'acqua minerale. Așa era Maria. Cădea pe bec numaidecât. Slăbiciunea ei, literatura, vorbele mari, patetice. Cred că asta era cauza primă a neliniștilor ei din ce în ce mai evidente, în
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
multă înțelepciune și farmec decît lecțiile de corectitudine culturală și politică. De la părintele Dumitru Stăniloae a deprins noblețea smereniei, iar de la Iosif Sava arta gentileții și a dialogului. {i ce șansă mai mare poate avea un student cu vocație de italienist decît aceea de a-l cunoaște ulterior i-a cîștigat și prietenia pe traducătorul Ghepardului în românește, Tașcu Gheorghiu. Cînd moare o epocă nu este, obligatoriu, o carte-exercițiu de admirație. Chiar dacă autorul are o admirație pioasă pentru oamenii celebri ai
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
semne mnemotehnice cu acea ocazie. Fără sprijinul unor asemenea modeste cârje scrise (jurnale, agende), amintirile noastre pot fi, în ansamblu, demne de considerație, dar ele revin confuze, cu tente de idealizare, cronologic aproximative... În 1973, din Perugia unde petreceam, ca italienist, a doua bursă universitară de o lună (prima avusese loc cu un an înainte, în august 1972), i-am scris marelui poet Mario Luzi - care avea să primească Premiul Nobel de literatură un sfert de secol mai târziu! - că mi-
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
o continuare a reproșului inițial, de a-i fi scris în franceză, dar motivul era bine intuit : în situația mea de "fugit" nu mi se mai părea cuviincios să prezint poeți din țară, lucru pe care îl puteau face alți italieniști. Faptul că printre cei trei sau patru autori eu mi-aș fi avut locul (uno di quale fosse lei) nu mă mai ademenea peste măsură. În ce privește "revelația" nepăsării celor doi mari prieteni florentini față de poezia mea, ei aveau perfectă dreptate
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
Ramiro Ortiz, pentru teza de licență luându-și ca subiect Scriitorii români și Italia. Încă de pe atunci, se conturează orientarea lui fundamentală: "comparatismul era cea dintâi curiozitate sau poate cea dintâi vocație a mea". De aici, apropierea de franciști și italieniști. S-a bucurat de prietenia și bunăvoința lui Drouhet, care era în acei ani un bătrân hemiplegic, având o ciudată monomanie: nu putea să sufere fetele care veneau la examene neîngrijite și nefardate. În schimb, nu-l simpatiza deloc pe
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
era în acei ani un bătrân hemiplegic, având o ciudată monomanie: nu putea să sufere fetele care veneau la examene neîngrijite și nefardate. În schimb, nu-l simpatiza deloc pe profesorul Alexandru Marcu, succesorul lui Ramiro Ortiz. Îl aprecia ca italienist, dar îl socotea "orgolios și sforar, binevoitor și atent ca de la înălțimi, condescendent și taler cu două fețe, florentin și machiavelic, din cap și până-n tălpile picioarelor". Profund antipatic i-a fost slavistul Petre Cancel, un nevropat mohorât și bizar
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
urma, Pictură modernă este tipărită în Italia, în condiții tehnice ireproșabile, în asociație cu aceeași Casă editorială Mondatori. Selecția iconografica și textele aparțin cercetătorilor italieni Stefano Zuffi și Francesca Castria, iar traducerea în limba română este realizată de scriitorul și italienistul Mircea Vasilescu. Cu un text minimal cantitativ și riguros aplicat la imagine, Pictură modernă este, in primul rînd, radiografia unui secol a cărui dinamică este fără precedent în istoria umanității. Mai mult decît o cronologie a artei ca fenomen de
O panoramă a picturii moderne by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17867_a_19192]
-
Constantin Țoiu Nu cu dispreț își deschide astfel capitolul, în Istoria sa, G. Călinescu, ci cu o lucida apreciere, având totdeauna bătaie lungă. Criticul îl citează pe impenitentul italienist din Roșiorii de Vede: "Și bella, grațioasa, ca astra tremurânda / ... era Ella de blândă" etc. etc. Criticul notează numaidecât: "...Un poet ridicul prin neologismele sale, ale cărui poezii merită a fi citite prin aerul lor comic de parodii..." Judecată aspră
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
despre sine și se dă mare, ba că suferă de mania persecuției, ba că este un tip resentimentar ș.a.m.d. Rareori obiecțiile care îl vizează pe Marin Mincu au vreo legătură cu opera sa (toată lumea îi recunoaște statutul de italienist cu admirația condescendentă, ușor compătimitoare pe care i-o arăți, să zicem, unuia care înghite sticlă), dar ideea că omul trebuie ocolit întrunește aproape consensul în lumea literară. Cel puțin în cea oficializată, pentru că, excepție fac scriitorii ultimei generații ("euridicienii
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
România, unde a fost publicat în peste zece ediții. Fragmente din carte figurează în multe manuale de liceu. Cartea a fost tradusă pînă-n prezent în franceză, spaniolă, germană, italiană, suedeză, norvegiană, maghiară și este sub tipar în engleză și slovenă. Italienistul Marin Mincu a explicat că a scris direct în italiană Il diario di Dracula. Prin urmare, ediția în limba română, Polirom, 2004, este o rescriere, a precizat autorul. Romanul evocă personajul istoric Vlad }epeș și mai puțin legendara cruzime a
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
Ethos" - cu două eseuri și câteva poeme. Al. Cistelecan intitulează interogativ un comentariu din 1997: "Poet francez, poet român?". Încă din 1974, am trecut la limba franceză în poezie - fără iluzia de a deveni de-a binelea poet francez Deși italienist, ca formație universitară, devenisem, încă din adolescență, și un "prieten apropiat" al limbii franceze, grație orelor petrecute prin marile biblioteci publice, totdeauna cu dicționare și gramatici la îndemână. Citeam la fel de mult ca în italiană, dar nu scriam în franceză și
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
interesantă dezbatere, pe Alberto Varvaro, de la Universitatea din Napoli, reputat profesor de Filologie romanica, si pe Bruno Mazzoni, romanist de prestigiu, titularul catedrei de Limbă și Literatura Română al Universității din Pisa. Au intervenit pe parcurs specialiști slaviști și romaniști, italieniști și politologi, întrucat problemă romanității românești interesează nu numai filologia romanica sau lingvistică, ci devine tot mai mult un obiect interdisciplinar de studiu, în urma deschiderii României spre ceea ce înseamnă apartenența să la Uniunea Europeană. Nu mai este nevoie să subliniem valoarea
Manifestări universitare italo-române by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/8879_a_10204]
-
și Teorie Literară " G. Călinescu", care în acest fel își onorează cum se cuvine întemeietorul. Primele două volume din publicistica lui G. Călinescu acoperă intervalul 1920-1935. Este activitatea criticului între 21 și 36 de ani. Începuturile sunt ale unui posibil italienist. Debutează în 1920, în ziarul "Dimineața", făcând rezumatul unor conferințe. Toate articolele din anii 1920-1925 sunt pe teme de literatura italiană și sunt publicate mai ales în revista "Roma", cu sprijinul lui Ramiro Ortiz, mentorul studentului G. Călinescu. (Colaborarea la
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
destin m-a făcut să accept un loc de redactor la ditamai ziarul Partidului, Scânteia, în martie 1962. Ce altceva puteam face, la ieșirea din facultate? Să mă duc la țară ca profesor de limba română, cu specializarea mea ca italienist? La secția de emisiuni în limba italiană a postului de radio București m-a speriat aspectul de simplă propagandă tradusă și m-am retras după două săptămâni. La revista Viața studențească, unde postulam alături de Marin Sorescu, situația era mai bună
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
care una de la origini până în prezent, în spirit ticăit-didactic și fără priză la modernitate), S. Damian (meticuloase investigații cum ar fi tragicul la Călinescu, iar după 1989, acute rechizitorii contra unor autori elogiați înainte), Mihnea Gheorghiu (anglist mediocru), Al. Balaci (italienist, autor de compilații), Zoe Dumitrescu-Bușulenga (cercetătoare informată mai ales pe secolul XIX românesc al lui Eminescu și Creangă, dar și în literaturi străine, fără contribuție personală), Silvian Iosifescu (autor de studii de teorie literară, cultivate, dar fără relief), Constantin Ciopraga
Câtevaintrări dedicționar(VIII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7332_a_8657]
-
directă a locurilor poate aduce revelații considerabile și poate genera intuiții lămuritoare. Mai poate fi găsit ceva nou la Palermo despre Bălcescu după ce de-a lungul a 150 de ani au trecut pe acolo atâția cercetători români, istorici și/sau italieniști? Revoluționarul român exilat a încetat din viață, după cum se știe, în hotelul Alla Trinacria, al cărui nume reprezintă chiar vechea denominație a Siciliei, legată de forma sa aproape triunghiulară. Simbolul heraldic al insulei, de obârșie antică, păstrat până astăzi și
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
de ea, mărturisesc. Nici despre Mircea Bențea nu am știut nimic. Aflu acum despre el, din datele pe care actuala ediție le furnizează, că i-a fost student, la Cluj, lui Marian Papahagi, care l-a format ca filolog și italienist, că a fost redactor la „Echinox" și mai târziu profesor de literatură la Universitatea din Oradea. S-a stins din viață, ca și Marian Papahagi, înainte de a fi împlinit 50 de ani. A scris o substanțială monografie despre Radu Petrescu
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
cert” însemnând „sigur”, ceea ce lui îi provoca un râs diabolic. E posibil ca așa să stea lucrurile, dar e vorba aici de poziția în frază a cuvântului, certi uomini înseamnă niște oameni, în timp ce o valoare certă (sau certissimă, cum plusează italienistul nostru) înseamnă altceva, aproape contrariul. Numai că înainte cu patru decenii, T. Maiorescu vorbea și el de „în certe împrejurări”, adică „în unele situații”, și ceva mai târziu eu am descoperit pe italienismul certo într-un text de V. A
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
către mântuire. În ultimul an din mileniul trecut, în 1999, având șansa de a petrece mai multe seri sub același acoperiș cu Marian Papahagi, am discutat nevoia de a traduce - el simțea traducerea ca pe un act hermeneutic major, ca italienist medievist credea că e obligatorie abordarea Divinei Comedii. Eram amândoi de părere că traducerea de poezie trebuie să fie cât mai fidelă formei (cât sacrificiu fiind necesar pentru păstrarea rimelor aproape de original era una din temele noastre vechi, începută în
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
prin rime în Prefața Irinei Papahagi: „După cum îi plăcea profesorului Papahagi să spună în cursul seminariilor de lectura dantis, poezia medievală se scria ca în arabă, de la dreapta înspre stânga, de la rimă înspre corpul versului.” Incursiunea Irinei Papahagi, ea însăși italienistă, în laboratorul traducătorului, atrage atenția supra cuvintelor-cheie aflate în rimă: „Mă voi opri la primul cânt din Infern, unde avem o lungă listă de cuvinte care, deseori în rimă, conduc cititorul nu numai din primul tărâm de dincolo, ci și
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
dorința sa ca textul italian să transpară prin toate sonoritățile românești, astfel încât cunoscătorul originalului să nu fie frustrat. În timp ce traducerea Etei Boeriu, fluentă și foșnitoare, „cântă” plăcut auzului, dar - pentru cine compară - e un fel de „feminizare” a originalului. Introducerea italienistei Mira Mocan, un studiu substanțial și extrem de interesant prin aducerea în discuție a celor mai recente comentarii (precum A. Prete, All’ombra dell’altra lingua. Per una poetica della traduzione, Torino, Bollato Boringhieri, 2011) atrage atenția asupra simetriilor intertextuale dantești
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
moștenire orientală (în poezia arabă, persană, turcă, forma primează). Acest respect pentru prozodie, preluat și de cultura italiană, i-a impus lui Marian Papahagi o hermeneutică în slujba artei, meșteșugul intervenind pentru păstrarea unei medii între „arhaizare” și „familiarizarea” textului. Italienistul a găsit în mod ideal o cale de mijloc, neutră, în care sunt conciliate cuvinte vechi și împrumuturi moderne, fără a da senzația de exces. De acord cu ideea de palimpsest, prin care să fie redată, subiacent, dinamica și culoarea
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]