29 matches
-
albine/ Trimit spre ceruri glas de-napoiere” - cf. Sonetul CCXCVIII) - senzual, dar nu lasciv („Fiind ecou nespuselor cuvinte/ Port gând smerit de înzăuat iubirea,/Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!” - cf. Sonetul I): pe trunchiul său italienizant se altoiește, din izbucnire pătimașă în izbucnire pătimașă, un sonetist din ce în ce mai eminescianizant, prin Vis/Visare și Pătimire-întru-Necuprins: „Visul visat visează, Doamne, visul,/ Gândul gândit pe sine se gândește,/Eu voi muri cândva, pe românește/ Și-n locul tău voi scrie
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Adrian_botez_soteriologia_iu_adrian_botez_1389861602.html [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
fiind adeseori adoptat pentru clădiri reprezentative și administrative, precum sedii de guvern, primării, hale, hoteluri și gări. În Statele Unite și în Canada (îndeosebi în Noua Anglie) acel stil a fost adoptat și pentru locuințele private, cu adăugiri de anumite elemente „italienizante” sau neogotice. Turnulețele cu mansardă au devenit un element foarte răspândit în multe proiecte. Planul urbanistic adoptat de New York City în 1916 a favorizat construirea mansardelor; pentru clădirile înalte exista restricția ca ultimele etaje să fie prevăzute cu fațadele retrase
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
(n. 19 iunie 1899, București - d. 12 martie 1965, Otopeni) a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Și-a semnat întotdeauna articolele ca "G. Călinescu", după o modă destul de răspândită în perioada interbelică. Se naște
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
a împlini, a îndeplini, a precurma, a înceta, a găti, a perfecționă, a omorî; parentela = părinție, rudenie, cumnăție, consînginitate; sortilegio = sortilegiu, vraja, farmec; sospendere = a suspinde, a spînzura, a atîrnă, a ridica, a susținea), dar plasarea aproape consecventă a echivalentului italienizant pe primul loc poate fi considerată o tentativă de relatinizare a lexicului românesc prin intermediar italian. Cea mai importantă lucrare a lui Frollo rămîne însă O nouă încercare de soluțiune a problemului ortografic, tipărită în volum în 1875, după ce unele
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
granițelor ei se opuneau procesului de consolidare a Unirii. El satiriza, de asemenea, pe cei care profitau de conjunctura politică pentru a-și satisface ambițiile și interesele personale. Lipsa de finețe a umorului, jocurile de cuvinte neinspirate, lexicul cu reminiscențe italienizante îl împiedică să fie un scriitor satiric remarcabil. Totuși, micile tablouri sociale strânse sub titlul Comedii omenești în volumul Din scrierile umoristice ale lui I. V. Adrian (1874) și „cânticelul comic” Postulachi Slujbulescu (1874), cu toată pasta groasă întrebuințată, conservă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285193_a_286522]
-
el anticipează programul pașoptist conceput de Kogălniceanu în Introducție la „Dacia literară”, crezul său lăsând să se întrevadă însă și nuanțe prejunimiste, mai ales în chestiunea limbii literare. Prin scrierile lui (Muza de la Burdujăni, 1851, ș.a.) combate exagerările latiniste sau italienizante ale lui Heliade, pe care, mai înainte, îl privise ca pe un reformator (dovadă, Corespondență între doi rumâni, unul din Țara Rumânească și altul din Moldova, din „Muzeu național”, 1836). Un diletant este N. în părerile lui despre folclor, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
militare �n Italia de Nord (1495-1525), regii Fran?ei ?i cur?ile lor s�nt sedu?i de decorul str?lucitor al arhitecturii lombarde, dar ignor? rigoarea florentin? ?i grandoarea român?. �n consecin??, aceast? admira?ie exagerat? introduce fine ornamente italienizante pe volumele ?i compartiment?rile gotice ale castelelor din regiunea Loarei, seduse de simetrie: castelul Chenonceaux (prima construc?ie, 1515); aripa Francisc I de la castelul Blois (1515-1524); castelul de la Azay-le-Rideau (1518-1527). Tot mai?trii zidari conduc aceste ?antiere, ca ?i
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
n vreme ce, �n aceste ??ri, �n secolul al XVI-lea, prosperitatea economic? ?i nevoile de construc?îi noi pe care le manifest? Reconquista asupra maurilor stimuleaz? comandă de arhitectur?, modelele arhitectonice iberice tradi-?ionale se �mpodobesc cu motive decorative italienizante: m?n?știrea Ieronimi?ilor de la Belem (1502-1519), construit? de D. Boytac ?i J. de Castilho; catedrală din Gra-nada (�ncep�nd din 1533), construit? de E. Egas ?i D. de Silo�. Desigur, P. Machuca comand?, �nc? din 1527, pentru Carol Quintul
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
promoveaz? Reforma, face că arhitectura britanic? s? fie foarte pu?în receptiv? la italienism. Tot �n aceast? perioad?, clerul fiind constr�ns s? opreasc? construirea de catedrale din lips? de fonduri, doar edificiile laice consimt la c�teva elemente ornamen-tale italienizante, p�n? c?tre 1550 (Hampton Court, �nce-p�nd din 1515). Pe l�ng? această, �n acea perioad?, Anglia nu-i atrage pe arhitec?îi italieni. C?tre 1570, dup? publicarea tratatului lui J. Shute, The First and Chief Groundes
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
istoric Lytton Strachey remarcă malițios: Cine știe unde s-ar fi oprit Victoria cu numărul copiilor dacă nu s-ar fi îmbolnăvit Albert!"** Împreună cu Albert, reamenajează castelul Windsor, transformă o casă din Osborne, pe insula Wight, într-un veritabil palat în stil italienizant*** și cumpără castelul Balmoral din Scoția, căruia îi aduce multe modificări. Efectuează și vizite de stat, mai întîi în Franța, la invitația lui Ludovic Filip; întîlnirea dintre cei doi suverani a avut loc în 1843, la castelul Eu, după care
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Modeste încercări poetice, „originale și traducțiuni” (1873). Sunt aici versificările unui amator, care, propunându-și nici mai mult nici mai puțin decât să elibereze poezia din „sclavia rimei”, scrie adesea în versuri albe. În traduceri se folosește, obstinat, de ortografia italienizantă propusă de Heliade. A tălmăcit din Schiller, dar și din alți autori, de pildă „din liricele” lui Athanasie Christopoulos. Creația cea mai cunoscută a lui R., Vânătorul Carpaților, având ca model poemul lui Schiller Cântecul clopotului, este și cea mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
reformator - urma să fie „purificată” de toate cuvintele neromanice, care ar fi trebuit înlocuite cu altele, de origine latină și mai ales italiană. Bună parte din scrierile lui H.-R. se vor resimți grav de inovațiile și fanteziile puriste și italienizante. Rătăcirile lingvistice, greșelile politice, izolarea ostentativă a omului dornic numai să conducă, nu să și colaboreze cu alții, întunecă treptat imaginea mentorului cultural. În exil, sub influența socialiștilor utopici, preocupările sale sunt îndeosebi de natură filosofică și religioasă. Ideile care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
om călit; Și, voind să mai descoasă Pe fiul său din Porcești, Părăsindu-și plug și coasă, Plecară la București. Ca să-l facă să privească Lumea mare cu ai săi, 90 bucureștii de altădată 53. Aluzie la fanteziile puriste și italienizante referitoare la limba română propovăduite de I. Heliade Rădulescu după 1840 (v. Paralelism între limba română și italiană, 1840) precum și la exagerările unor cărturari, mai ales ardeleni, care prin eliminarea unor cuvinte de origine străină și printr-o ortografie etimologizantă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
7-3-7//7-3-7, folosită de Ronsard, Hugo, Th. Gautier, iar în rimă, pentru a realiza o sonoritate deosebită, plasează nume proprii exotice. Dar calitățile formale și instinctul poetic i-au fost copleșite de verbozitate și de greaua încărcătură neologică, franțuzită ori italienizantă. Drama sa Grigorie Vodă, domnul Moldovei (1864), prolixă, construită în manieră hugoliană, este una dintre primele piese istorice românești. Un vodevil, Don Gulică sau Pantofii miraculoși, apărut postum în „Revista literară” din 1892, pare o localizare. Prin câteva Romanțe istorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
d'Orléans, în interpretarea lui Starobinski, în cerneală". Iată un citat prin care se poate defini arta eseistică a lui Virgil Podoabă, de o altitudine și o probitate intelectuală ieșite din comun. Știutor de elină și latină, de limbi romanice, italienizant, superinformat pe textele marilor filosofi ai culturii, autorul nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea sa un exemplar exercițiu de admirație, analiză și interpretare. Castalian cultivator al etimologismului de sorginte heideggerian, Virgil Podoabă se apără prin cărțile sale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
să-l coste vederea, realizează o a doua versiune, din care publică primul cânt în 1858, apoi în 1868, precedat de un pretențios studiu introductiv (Disertatio despre hexametrul antic hellen și modern românesc și ceva despre limbă). Scrisă cu ortografia italienizantă a lui Heliade-Rădulescu, încercarea e săvârșită în versuri hexametrice frumos sunătoare, dar înțelesul este cel mai adesea compromis de o limbă bizară, cu silnice inversiuni și cuvinte compuse („brațalba”, „argintarcatul”, „coifulgerosul” ș.a.), făurite chiar de către autorul român. Cu toată pledoaria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
pe poetul Păun care îmi spune în fața grădinii publice că G. Călinescu nu este un scriitor?" Se știe cît de mult l-au admirat tîrgoviștenii pe G. Călinescu. îi datorează probabil mult din programul lor de lecturi susținute, iar gustul italienizant e la Radu Petrescu o constantă. De altfel, se vede bine aici cît de diferite sînt notațiile despre cursurile și seminarele celor doi, G. Călinescu și Tudor Vianu. Exaltate, admirative, amănunțite cele despre Călinescu, scurte și seci cele despre Vianu
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
noua serie de Opere Cantemir va oferi o imagine de ansamblu suficient de cuprinzătoare și de convingătoare. Cu câte dificultăți filologice presupune, trecând de la alfabetul chirilic la cel latin, cu câte faze de transformare radicală a limbii străbate înspre utopia italienizantă, cu câte porțiuni perimate are opera lui Ion Heliade Rădulescu, nu cred că se va realiza vreodată o ediție integrală. Nu e de mirare că ediția critică îngrijită de Vladimir Drimba la Editura Minerva a înaintat foarte greu și apoi
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
Eminescu, pentru că el este rezolvat într-un fel, chiar dacă ar necesita o revenire sistematică asupra manuscriselor, așa cum preconiza Petru Creția. Heliade pune mari probleme filologice de stabilire a textului, datorită tranziției de la alfabetul chirilic la cel latin și datorită tulburării italienizante pe care a suferit-o scriitorul în ultimii săi ani. Cu toate acestea, după D. Popovici și Vladimir Drimba, Mircea Anghelescu a reluat efortul de restituire a operei lui Heliade, într-o ediție critică selectivă (dar cu intenții mult mai
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]
-
instinctiv de caricatură și n-a îndrăznit să imagineze o limbă proprie, paralelă cu limba reală. Lingvistic, Asachi a optat pentru soluțiile de bun-simț, îmbinînd italienismele cu franțuzismele și lăsînd un spațiu larg termenilor de origine slavă, arhaismelor și regionalismelor. Italienizantă în intenție și în realizare, limba poeziilor sale nu rupe brutal cu tradiția, ci încearcă o acomodare cu ea. Contrar lui Heliade, Asachi a știut să se oprească la timp. A scris poezie doar atîta vreme cît a simțit că
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
pe albine/ Trimit spre ceruri glas denapoiere” - cf. Sonetul CCXCVIII) - senzual, dar nu lasciv („Fiind ecou nespuselor cuvinte/ Port gând smerit de înzăuat iubirea,/Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!” - cf. Sonetul I): pe trunchiul său italienizant se altoiește, din izbucnire pătimașă în izbucnire pătimașă, un sonetist din ce în ce mai eminescianizant, prin Vis/Visare și Pătimire-întru-Necuprins: „Visul visat visează, Doamne, visul,/ Gândul gândit pe sine se gândește,/Eu voi muri cândva, pe românește/ Și-n locul tău voi scrie
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
Camil Petrescu avusese aderențe politice (pentru mine derutante) pe care și le justifica, ceea ce și celălalt o făcea, cu atâta lipsă de convingere, încât credeai că e o glumă (o „burlă”, cum i-ar fi spus Călinescu în stilul său italienizant, care-i îngăduia să facă fraze gândite parcă în limba lui Dante și să considere cu indulgență aventurile lui Heliade numindu-l doar „stravagant”. Numai că, în stilul său seducător, în paginile sale cele mai terne, strecura măcar sclipiciul insolit
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
d'Orléans, în interpretarea lui Starobinski, în cerneală". Iată un citat prin care se poate defini arta eseistică a lui Virgil Podoabă, de o altitudine și o probitate intelectuală ieșite din comun. Știutor de elină și latină, de limbi romanice, italienizant, superinformat pe textele marilor filosofi ai culturii, autorul nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea sa un exemplar exercițiu de admirație, analiză și interpretare. Castalian cultivator al etimologismului de sorginte heideggerian, Virgil Podoabă se apără prin cărțile sale
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
week-end. (Interesant este că, dincolo de folosirea expresiei englezești, deloc uzuală la noi înainte de război, Streinu este, probabil, singurul critic important al vremii care știe limba lui Shakespeare, din care a și tradus, ceilalți fiind îndeosebi francofili sau, ca G. Călinescu, italienizanți). Sau reluarea Amintirilor lui Creangă în polemică pe față cu G. Călinescu, dintr-un unghi mult mai puțin mitizant și din care dimensiunile fabulos homerice ale humuleșteanului, așa cum le măsurase Călinescu, devin aproape normale, dacă nu de-a binelea realiste
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
Ei își permiteau a nu mai adopta ad litteram modelul tradițional al culturii europene, cel raționalist. De unde raporturile de reciprocă antipatie cu E. Lovinescu, un clasicist și un fervent al culturii franceze, un sorbonard, ca și cu G. Călinescu, un italienizant și un crocean, ambii legați de cultura perimetrului neolatin în care s-au format. Mentorul "noii generații" este Nae Ionescu. Reîntors în țară, după un stagiu de studii în Germania, acesta se dovedește inițiat, între altele, în "dedesubturile" doctrinei catolice
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]