475 matches
-
ale dubiului. Ce faceți când vă dați seama că ați greșit, într-un fel sau altul? Vă e greu să o recunoașteți? De pildă, ați scris mai demult un articol memorabil despre Dumitru țepeneag, pe care îl echivalați cu "o iudă fleșcăită". Mai sunteți de acord cu portretul-caricatură realizat atunci? - E foarte simplu. Când am dubii, nu scriu. Nevoia de a scrie în ziar nu apare în fața nuanțelor, ci a flagranțelor. Cât privește persoana acestui domn țepeneag, nu m-a preocupat
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
în ziar nu apare în fața nuanțelor, ci a flagranțelor. Cât privește persoana acestui domn țepeneag, nu m-a preocupat deloc înainte de acel articol și nici după. Atunci, în emisiunea televizată care a declanșat scandalul, dl. țepeneag (sau Tsepeneag?) era o iudă fleșcăită și nimic altceva. - Dincolo de cărțile de "ficțiuni speculative" și de Vremea Mânzului Sec, scrisul Dvs. e profund impregnat de realitatea zilei (socială, politică, economică etc.). Nu credeți că există un risc în această "întrețesere" cu momente și personaje trecătoare
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
Mare,/ cu luna pernă,/ învelit cu noaptea,/ admonestat cu litanii.../ Mi-am întins pe ciolane/ pielea zbârcită/ peste arcul timpului". Cititorul trebuie să se mărginească a dispera în bulboana complicată a metaforei, poetul eșuând în tentativa lui de vânzător, de Iudă fără destin, până la urmă prea mult sentimentală. Sinucigașul ratează, și foarte bine că ratează, prin multă vorbire, prin rătăcire în meandre de imagini, autosuprimarea. Își lasă viața să curgă, revolta să i se aprindă în direcția altei revelații, care întârzie
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
Valeriu Cristea) și Răzvan Voncu (care, în urma observației mele că cronicile lui sunt suspect de acomodante cu autorii cărților, m-a împroșcat cu toate culorile paletei sale, gen "România Mare", făcându-mi în frunte și un zbenghi: aș fi o Iudă). Simptome de tinerețe impulsivă? Nu cred. Parcă e vorba, în aceste cazuri, de altceva... Dar aș fi nedrept să nu spun că am avut, de foarte multe ori, parte de reacții frumoase, unele emoționante. E important pentru un cronicar literar
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
să fii "om recent". Dacă, dimpotrivă, ai unele rezerve față de Vest, te cooptează tabăra adversă, care însă adoră obediența. Oricum ai face, adevărul tot proscris rămâne. Smerenia creștină ni-l înfățișează pe Iisus spălând picioarele apostolilor. Obedient nu era decât Iuda care avea nevoie neapărat de treizeci de arginți. Printr-o ciudată lege a compensării, cei care pleacă capul în fața sabiei sau chiar a unui briceguț de jucărie devin extrem de mândri, agresivi, răi față de cei "mai slabi" decât ei. În fapt
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
rândurile ultime furau de la lenjerie, mobilă și până la casa celor închiși sau deportați în Bărăgan, iar pasivii constatau că cei implicați erau marii câștigători, nicidecum jefuitorii, prădătorii, condamnații de morala cea dreaptă. Din imaginea distrugerii nu pot lipsi chipurile de „Iuda”, acele personaje care nu au puterea anticipației actelor lor catastrofale sau poate nu vor să le conștientizeze ca să-și poată îndeplini în liniște dorințele imediate. Dacă suntem un popor, căruia i-a fost dată o dată din plin tema distrugerii, nu
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
rămână ideea. Este și un altul, meșterul cioplitor al statuii și care înțelege necesitatea când arată să fi priceput, liniștitor, că "tot ce este trebuie să fie". în scenariul imaginat de Papini, diavolul sau îngerul negru îl poate manipula pe Iuda iscarioteanul pentru că îi știa toate slăbiciunile. îl umilește tactic, îl șantajează insinuant, șfichiuitor, apoi îl ațâță flatându-l și astfel îi controlează total voința. Iar Iuda, ambițios, tace vinovat și se lasă, treptat, prins în lațul ispitei. Comite fapta denunțului
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
frecvență meschină, ține de contingent. De ce și unde se întrerupe linia de profil întreg spre a se ajunge la un Iuda modern schițat de Papini? Gânditorul italian a prefigurat "omul nou", al oricărui gulag, fabricat după o altă rețetă "morală". Iuda modern e un mutant, culpa morală nu-l mai necăjește, nu mai este încercat de criza de conștiință. E un Iuda decăzut calitativ. Acesta nu e totuna cu Acela. Fapta lui ucide, dar nu mai are forța sanctificării celui sacrificat
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
purifică totul. O lege internă l-a obligat să procedeze așa și nu altfel. Dar, ca să ai procese de conștiință, trebuie să ai conștiință, ca să poți să-ți supui conduita criticii acestei instanțe. Or, vânzătorul de rând, cum nu era Iuda, nu numai că e egoist și plin de sine, inapt de a-și percepe culpa, dar se crede perfect motivat în ceea ce face. încât paradigma originară nu mai poate fi recuperată în întregime de "omul nou", deși căința poate cunoaște
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
inapt de a-și percepe culpa, dar se crede perfect motivat în ceea ce face. încât paradigma originară nu mai poate fi recuperată în întregime de "omul nou", deși căința poate cunoaște și forme mai ușoare decât cea radicală, a autosuprimării. Iuda modern e constrâns și el, poate, dar nu întotdeauna, să comită răul. Nu întotdeauna, pentru că există ființe structural înclinate spre rău, unele din cauză că au suferit în copilărie o traumă (atac la pudoare, o boală etc.), care, din punctul lor de
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
În datini demnitatea. Din troiți ne-a grăit Domnul Iisus; Să fim creștini, să dăm copii și cazne, Martiri În sacrificiul cel presus. .................................................. Chiar printre cei departe de obârșii Se poartă hâzi, români ce-au fost frumoși. Ei duc sărutul Iudei până-n cruce Și-i iartă lumea... pe acesti leproși...” (Crucea Demnității) Români ce-au fost frumoși... au fost frumoși. Crezi că românul este Omul Frumos, ales de Dumnezeu? Îl Întreb pe George Filip cu melancolie, cu durere, cu regret, pentru că
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
dori internaționaliștii papricașului. Am luptat împotriva schimbării străzii Călărași cu Kossuth, ucigașul românilor la 1848-1849, și am câștigat, a dublării străzilor cu nume sonore românești cu denumiri maghiare ofensatoare. Dar și împotriva celor care, pentru cei 30 de arginți ai Iudei, au dat mâna cu cei zguduiți de ambiții imperiale, de refacerea Ungariei Mari sub coroana Sfântului Ștefan. Un vis care nu se va mai împlini vreodată. Am dat în vileag acele scenarii rocambolești, arătând că, sub chipul doritului așa-zis
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
cerul peste piscuri - munți pustii de turme mut e gândul de iubire - învelit în cețuri stinși sunt Soarele și Luna - zeii dorm în jețuri stele nu-s să toarcă soarta - spânzuratu-s-au de grinzi nici măcar pe Răstignitul - nu-L mai ai - Iudă - să-L vinzi... din clopotniță cocorii cad greoi la mine-n brazdă pe moșie năpădit-au viermii beznelor de caznă Cățelul Pământului și cu Inorogul se-mpăcară-n noapte șui - ca surdul cu orbul regi și neamuri au apus - îngropate
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
de șarpe azvârlit în harpe mă scăpați în lună în floarea nebună nu vreau fericiri ci doar dumiriri și nu vreau lumină doar inimă crină iele din stejar zvârliți-mă-n jar cruțați-mi și truda de-a fi iarăși Iuda ARDEAL Ardealule - abia acuma te pricep: ți-aud urletul de mânii și-obidă așa-i - Ardeal: pân' nu te mușcă-aspidă nu știi că lucrurile din otravă-ncep din carne vie - zvârcol - răzbunare te vei trezi cu pumnu-nfipt în ceruri un
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
monstruoase comise împotriva bisericii (peste 200.000 de clerici executați, dar și milioane de alți reștini, mii de mănăstiri și biserici distruse sau transformate în localuri de orgii comuniste!), s-ar întoarce în mormântul său la vederea acestui tablou satanic („Iuda între creștini”). Și când te gândești că doar câțiva ani în urmă comunistul Dodon jura credință lui Ilici primind carnetul de membru al PCRM! Cât de mult s-a maturizat băiatul sărind (din interes!!!) dintr-o extremă în alta. Dodon
BRAVO DIASPORA !!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380643_a_381972]
-
încerca să demonstrez acest lucru printr-o serie de argumente, confruntări de situații că proiectul Plahotniuc este tot al Kremlinului. În momentul când Moscova a simțit pericolul intereselor sale în Basarabia (mă refer la anii ’90) l-a împins pe iuda Iu. Roșca în fruntea Frontului Popular, curățindu-i drumul spre Olimp în stilul lor (compromiterea persoanelor care ar fi putut să-i creeze concurență, defăimarea, iar în unele cazuri, și lichidarea fizică (cum a fost cazul lui Gheorghe Ghimpu)). Și
PERICOLUL CARE NE PÂNDEŞTE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380637_a_381966]
-
Roșca în fruntea Frontului Popular, curățindu-i drumul spre Olimp în stilul lor (compromiterea persoanelor care ar fi putut să-i creeze concurență, defăimarea, iar în unele cazuri, și lichidarea fizică (cum a fost cazul lui Gheorghe Ghimpu)). Și acest iuda și-a îndeplinit rolul foarte bine, ducând Frontul Popular la groapa de gunoi și distrugând Mișcarea de Eliberare Națională, iar acum punându-se în slujba noului „holop” al Moscovei - Dodon. Venirea comuniștilor la putere pe o perioadă de tocmai opt
PERICOLUL CARE NE PÂNDEŞTE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380637_a_381966]
-
Capitalei, la ce stare a ajuns astăzi. De câteva ori divizat (părăsirea așchiei reformatorilor, apoi cea a Dreptei, acum și A. Șalaru!), acum practic nu mai există. A urmat din păcate aceeași soartă ca a ppcd-ului. Grație „conducerii judicioase a iudei Roșca” a tot căzut până a dispărut complet. Ultimul scandal intern probabil a pus capacul pe sicriul PL-ului, dacă nu vor fi luate niște măsuri radicale de resuscitare. Ascultam deunăzi cu stupoare reacția bolnăvicioasă a lui M. Ghimpu la
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
Mustul încă fierbe-n cupă Învierea la răscruce. Orbii sunt pătați cu sânge De pe litera Scripturii, Iar icoana Maicii plânge Când se ceartă Dioscurii. Trup de sfinți într-un masacru Crește-n cer pâinea și vinul Și-mbătat de sânge sacru Iuda-și ia din nou tainul. Mai sperăm la Înviere Din mizeria minciunii; Viermii-așteaptă în tăcere Să plătim tribut genunii... NEMURITORI, POEȚII De dincolo de lume naște cantul În rimele visate doar de îngeri; Poeții și-au săpat în vers mormântul Să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Mustul încă fierbe-n cupă Învierea la răscruce. Orbii sunt pătați cu sânge De pe litera Scripturii, Iar icoana Maicii plânge Când se ceartă Dioscurii. Trup de sfinți într-un masacru Crește-n cer pâinea și vinul Și-mbătat de sânge sacru Iuda-și ia din nou tainul. Mai sperăm la Înviere Din mizeria minciunii; Viermii-așteaptă în tăcere Să plătim tribut genunii... NEMURITORI, POEȚII De dincolo de lume naște cantul În rimele visate doar de îngeri; Poeții și-au săpat în vers mormântul Să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Diktatura avea kombatanți mercenari, securiștii și turnacii lui Cezar erau aceeași cu ai mei, din illo tempore.... Iată de ce și cum ne-am împrietenit, dincoace de propriile scrieri, de Omul Cezar, cel temut de puterea cazona, de falșii amici, de iudele din liota de „cena cluri”, care mai de care mai divergente-ntre ele, spre folosul propagandei „autohtone”, ROD OTRĂVIT al fostului grozism-stalinism-ceaușism. La prima mea întâlnire cu Cezar, la editură Facla din Timișoara ( dir. Ioan I. Iancu), i-am dăruit
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
cam terorizam pe vârstnicii din cartier cu zgomotele inerente meciurilor de fotbal: îmi amintesc de o vecină, baba Dobre cum îi spuneam noi, copiii, care revăzându-mă în septembrie, când începeam școala, își făcea semnul crucii oftând: Iar a venit Iuda la oraș»! Astăzi, „Iuda“ - în viziunea vecinelor, sau „Moleculă“, cum îl strigau colegii de liceu, se poate mândri cu realizări pe care puținor oameni le e dat să le atingă într-o singură viață. Și cariera sa e abia la
Agenda2004-48-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283090_a_284419]
-
parlamentul sovietic Ion Iliescu și minerii săi luau cu asalt clădirea guvernului din Piață Victoriei, e doar un detaliu al cruntului război dus de agenții Moscovei împotriva propriului popor. Șase ani le-a trebuit românilor pentru a se lepăda de Iuda comunistă, dar nici atunci n-au avut noroc. Noul președinte a urmat la milimetru politică antemergătorului, multumindu-se să invite la Cotroceni o camarila pe cât de incompetență, pe atât de slugarnica și cinica. Fericiți că vreme de patru ani (și
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]
-
a epata îl trădează făcîndu-l să cadă într-un vid de lirism, substituit nu de puține ori prin tușe de culoare intense, imagini luxuriante, enormități altminteri bine încastrate în tabloul poetic. Iată o mostră: "sînt dama de noapte a lui iuda trădătorul sînt plicul cu insecticide din pîntecul fecioarei de la morgă/ sînt lacrima de pe obrazul de pe pulpele și din pîntecul lacrimei pure/ sînt penisul lacrimei mele cînd plîng din senin de dorul donei juana/ sînt mielul negru ce suge la țîța
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
aici, cel puțin!) transfigurare, prin “junghiul solar”-Raza/Revelație - ci este mărturia involuției canibalice, autofage (“mutația/Reciclările din interregn/Energofagia reciprocă”), a unei umanități damnate (dar damnate, dimpreună cu Dumnezeul ei! - “nemila” este complementară trădării/”vânzării” Sinelui Divin, anticipând funcția Iudei!): “Mieii zburdând pe morminte/Mieii înțărcați carne roșie/ Adulmecată de canibalii păstori/ Ofranda cea plăcută domnu lui/Motivația fratricidului/Cainul iertat de cel de mai sus/Ca să se împlinească mutația/Reciclările din interregn/Energofagia reciprocă/ Paradigma și strămutările/Namilei, Nemilei
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]