14 matches
-
pe larg și cu acuratețe registrul de iluzii autodistructive ale stângii occidentale contemporane. Între altele, îmbrățișarea tematicii resentimentare a antiamericanismului, antieuropenismului, antiglobalismului, ani capitalismului, și, mai nou, a antisemitismului (îndeosebi prin camuflajul antisionismului). Stânga de azi tinde să devină deschis iudeofobă. Ca și naționaliștii socialiști din Viena tânărului Hitler (vezi Brigitte Hamann, Hitler’s Viena: A Dictator’s Apprenticeship, Oxford University Press, 1999)”. Și Tony Judt declarase recent că „Socialismul în Europa nu mai poare să aibă un viitor”. Important este
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 by http://confluente.ro/_despre_1989_naufragiul_utopiei_de_vladimir_tismaneanu_sau_puterea_celor_fara_putere.html [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
deosebit și în spațiul germanofon. Antisemitismul, termen pe care l-a împrumutat de la Wilhelm Marr, Drumont îl numea „ură cea frumoasă” (la belle haine). Cartea "Franța evreiască" sintetiză, cu un an înaintea germanului Theodor Fritsch („Antisemiten-Katechismus" 1887) aproape toate temele iudeofobe: rasiste, socialist-anarhiste (din tradiția unor utopiști că Charles Fourier și a unor anarhiști anticapitaliști că Proudhon), religioase, ceva mai puțin cele de tip „științific”. Cartea lui Drumont continuă ideile exprimate de Henri Roger Gougenot des Mousseaux în scrierea să „"Evreul
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
răutăcioși”, sunt asimilați cu „maimuțepe două picioare” sau cu „ouă de păduche” (ibidem, p. 384), cu „păduchi” pur și simplu, cu niște „larve umane” (Charles Letourneau, În 1867, cu privire la australieni; citat de Blanckaert, 1993, p. 26) și, dacă explorăm literatura iudeofobă și biologizantă de la sfârșitul secolului al XIX-lea Încoace, cu „paraziți”, „șobolani”, „viruși” sau „bacili”, „cuci”, „tenii”, „lupi feroce” etc. Pe scurt, cel mai adesea cu animale „inferioare”, respingătoare sau periculoase, parazite sau de pradă. Trebuie, În consecință, „să curățăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ajuns în principatele române, întruchipa aceste trăsături și Kogălniceanu, în 1860, într-o circulară trimisă rabinilor din Moldova aprecia că acest port polonez este o cauză a prejudecăților naționale și al glumelor usturătoare ce se manifestă în țară. În obiceiul iudeofobilor zgîlțîirea evreului de barbă și perciuni nu era, totuși, un simplu amuzament. Dar, aici, nu era vorba de o simplă trăsătură specifică, ci de un obicei provenit din ritual, și azi practicat în mediile evreiești bigote, din Israel și alte
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
nici o națiune, nici un popor pe Pământ la care să existe o atât de mare uniformitate a tră- săturilor ca la tătarii asiatici, cu excepția chinezilor, a negrilor și a evreilor” <endnote id="(387, p. 452)"/>. În fine, dintr-o perspectivă visceral iudeofobă, C.Z. Codreanu observa asemănarea la toate palierele a evreului est-european cu cel vest- european. Fiind prin 1922-1923 la Strasbourg (un „cuibar de infecție jidănească”), Codreanu a fost neplăcut surprins să Întâlnească tot „tipul cu nasul coroiat” al evreului, În locul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rășchirate de o parte și de alta a bărbii. În sală, moș Ilie Îl așteaptă, Îi iese Înainte, Îi dă foc bărbii c-o lumânare, și toate slugile se grămădesc cu haz mare” <endnote id="(411, p. 123)"/>. Pentru locuitorii iudeofobi ai mahalalelor, zgâlțâirea evreului de perciuni și de barbă („Lasă-mă de barbă, că se rupe leuca” ; <endnote id="cf. 3, p. 27"/>), arderea sau tunderea bărbii nu erau simple amuzamente, ci - așa cum voi arăta - gesturi de „bun creștin”. „După
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ale evreilor : „hărnicia, cumpătarea, voința puternică, perseverența” sau, În altă parte, „munca, seriozitatea și statornicia” lor. Analizând „cauzele sociale” ale antisemitismului și vorbind despre „anti- semitismul concurenței”, el considera că anume aceste calități (În bună măsură profesionale) au generat sentimente iudeofobe În rândul meseriașilor și al comercianților creștini <endnote id="(677, pp. 2- 3)"/>. Iată-l pe Ioan Petru Culianu comentând după mai mult de un secol, În 1990, discursul lui Petre Carp la care m-am referit mai sus : „P.P.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În loc de preot pe jidov. [Pe jidovii crâșmari] Îi aveți mai cinstiți decât pe preoții carii slujesc În biserica mea spre sfințirea voastră” <endnote id=" (887)"/>. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, fără să aibă nici un fel de intenții iudeofobe, poetul romantic Adam Mickiewicz speculează și el pe marginea bipolarității biserica creștină - cârciuma evreiască În spațiul rural polono-lituanian. În poemul său Pan Tadeusz (terminat În 1834), cârciuma ținută În arendă de bătrânul Iancăl (care „e și- ajutor de rabin”) se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreul ar beneficia de o „inteligență atavistă”, adică ar avea „o predispoziție naturală” care ar face din el „un om inteligent și abil”. Cu mai mult de un secol Înainte, Voltaire făcea cam aceeași eroare, chiar dacă dintr-o perspectivă opusă, iudeofobă. În 1771, el explica viciile evreilor prin aceeași teorie „atavistă” prin care Schwarzfeld le explica virtuțile. Pentru filozoful francez, evreii sunt „din fire” răi, fanatici și chiar ignoranți ; ei se nasc astfel, „tot așa cum bretonii și teutonii se nasc blonzi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vadă că Isus Cristos a venit” <endnote id="(63, p. 196)"/>. Trebuie să subliniez o diferență semnificativă : aceea dintre „jidovii orbi” și cei „orbiți”. Orbiți de „mânia lui Dumnezeu”, cum se exprima Martin Luther În 1543, În celebra sa lucrare iudeofobă Despre evrei și minciunile lor. Așa cum am arătat deja, „evreul imaginar” este orb și nu este În stare să vadă lumina intensă pe care o răspândește Cristos. În alte cazuri Însă, În colinde populare românești, de exemplu, „cânii de jidovi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mentalitatea populară, Ahasverus nu este un evreu, ci evreul generic, toți evreii, urmașii urmașilor celor care l-au crucificat pe Isus : „Sângele lui asupra noastră și asupra copiilor noștri” (Matei 27, 25). Fiind o legendă nu numai creștină, dar și iudeofobă, este firesc faptul că scriitorii evrei din România nu prea au valorificat literar motivul „jidovului rătăcitor”. Cu câteva excepții, totuși. Avram Goldfaden - părintele teatrului evreiesc (Înființat la Iași În 1876) - a compus În idiș poemul Evreul etern (Evige Jude, Frankfurt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
catolici - Îi priveau pe evrei cu empatie. În aceste condiții, sumar sugerate, nu este de mirare faptul că, În 1710, preotul calvin Jacques Bosnage a publicat, În toleranta Olandă, prima carte de Istoria evreilor care nu era scrisă de pe poziții iudeofobe. Același teolog a publicat un alt volum, nu Întâmplător intitulat Tratat de toleranță universală, În care Îndrăznea să formuleze o Întrebare de neimaginat până atunci : „Cei care au strigat « Crucificați-l, crucificați-l !» au fost pedepsiți, templul lor distrus, orașul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
plesnește etc., este un semn de piază rea, „e rău de moarte”, este „cea mai mare nenorocire a casei” <endnote id="(137, p. 148)"/>. 4. Infanticid ritual În Europa În vederea Înlocuirii sau a dublării acuzei de deicid - pentru alimentarea sentimentelor iudeofobe -, cea mai puternică Învinuire adusă evreilor nu a fost cea de iconocid, nici cea de hagiocid, ci Învinuirea de infanticid ritual. Eficiența acestui tip de inculpare este evidentă. Din abstracți, toți termenii ecuației devin dureros de concreți. De data aceasta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În carne și oase și scene odioase și revoltătoare fură săvârșite” <endnote id="(321, pp. 47-48)"/>. Într-adevăr, astfel de ritualuri barbare se Încheiau adesea cu câte un pogrom În cartierele evreiești. În primăvara anului 1840, de exemplu - când spiritele iudeofobe din Galați erau deja Înfierbântate, din cauza acuzației de omor ritual din Damasc -, autoritățile române au fost nevoite să scoată poliția și armata În stradă și să „poprească arderea În public a păpușii de paie”, „ca să nu se isce acte de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]