96 matches
-
cartierul sumbru care găzduiește filosofia germană, parcul infinit, cu castele și biserici, unde repauzează literatura engleză; bulevardul tăiat în apropierea unei plaje între faleză și junglă, unde se lăfăie literatura sud-americană; forme solide și zgârie-nori, de unde primesc tomurile literaturii nord-americane; izbe neîngrijite și aromate în care ne așteaptă literatura rusă și Cinghiz Aimatov; o dărăpănătură, într-o mahala, unde bântuie poemele și povestirile lui Poe; localuri cu pahare pline de absint, pe tejghelele cărora flutură filele cărților lui Baudelaire, Rimbaud și
Biblioteca lui Noe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13417_a_14742]
-
două, și o rusoaică mai tânără, foarte cooperante toate, că nu le amenința nimeni că dacă vorbesc cu un străin/o străină le înghite Gulagul, chiar și pe vremea post-Stalinului, îl recunosc și, fericite, nevoie mare, o ghidează către o izbă destul de răsărită, de fapt o mizerie, dar raportată la mizeria sovietică știută e lux, unde o jună cu ochi albaștri, foarte gospodină, întinde sau ia de pe o frânghie niște rufe. Se uită ele ce se uită una la alta, cam
A ști sau a nu ști by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2772_a_4097]
-
iubire, nu, dimpotrivă. Deși familia se mută, alături de altele muncitorești, doar era dictatura proletariatului, nu?, într-un fel de sărbătoare de neuitat (vai), obișnuită și pe la noi pe vremea lui Dej, într-un bloc nou, la oraș, adică gata cu izba, el rămâne tot trist și abătut, ceea ce hazeaica și observă. Finalmente îi vedem pe cei doi în fața unei tovarășe severe, cerând - ce credeți? pașaport? nu - bilet de avion pentru Italia, că, pasămite, pașaport aveau. Deci nu tu viză de ieșire
A ști sau a nu ști by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2772_a_4097]
-
uzul familiei, - par egzamplu: / Alonso, Victor, Peter, August, James, / Sau Jonathan, sau George, - mai scurt, mai amplu, / La care, însă, toți rîvnesc intens" (T.S. Eliot). Sau cu o pasională aură a amintirii: "Cîte pisici, cîte pisici pe lume! / Inumerabile... În izba noastră/ Mirosea a mazăre și,-anume / Mie,-n geam, o stea-mi bătea, albastră. Trecutul mi-l aduc aminte vag, / Pe lavița de lemn cu iz de mintă, / Torcea, în murmur lung, pisoiul drag / Și mă privea cu ochii galbeni
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
fast fantasmagoric-explicativ, augmentat pînă la un soi de enciclopedism al posibilului, reflectă o povară a latențelor ce se străduiesc și nu izbutesc niciodată pe deplin a se actualiza): "Un iz e, totdeauna, de ceva... Un iz de izmă; sau de izbă, - de izbă cu pămînt pe jos. O izbă fără izbăvire, pradă vizibilei izbeliști. Un iz de izbă năpădită de buruienile grădinii,-n care se uscă pătlăgeaua, tomata, roșia, paradaisa. Un paradis de care-i sigur că se alege paradiciul. Pătlăgeaua
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
augmentat pînă la un soi de enciclopedism al posibilului, reflectă o povară a latențelor ce se străduiesc și nu izbutesc niciodată pe deplin a se actualiza): "Un iz e, totdeauna, de ceva... Un iz de izmă; sau de izbă, - de izbă cu pămînt pe jos. O izbă fără izbăvire, pradă vizibilei izbeliști. Un iz de izbă năpădită de buruienile grădinii,-n care se uscă pătlăgeaua, tomata, roșia, paradaisa. Un paradis de care-i sigur că se alege paradiciul. Pătlăgeaua e pătlagină
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
enciclopedism al posibilului, reflectă o povară a latențelor ce se străduiesc și nu izbutesc niciodată pe deplin a se actualiza): "Un iz e, totdeauna, de ceva... Un iz de izmă; sau de izbă, - de izbă cu pămînt pe jos. O izbă fără izbăvire, pradă vizibilei izbeliști. Un iz de izbă năpădită de buruienile grădinii,-n care se uscă pătlăgeaua, tomata, roșia, paradaisa. Un paradis de care-i sigur că se alege paradiciul. Pătlăgeaua e pătlagină, acum, paradaisa s-a părăginit" (Iz
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
se străduiesc și nu izbutesc niciodată pe deplin a se actualiza): "Un iz e, totdeauna, de ceva... Un iz de izmă; sau de izbă, - de izbă cu pămînt pe jos. O izbă fără izbăvire, pradă vizibilei izbeliști. Un iz de izbă năpădită de buruienile grădinii,-n care se uscă pătlăgeaua, tomata, roșia, paradaisa. Un paradis de care-i sigur că se alege paradiciul. Pătlăgeaua e pătlagină, acum, paradaisa s-a părăginit" (Iz). De la registrul indigen se trece, reminiscență a compensatoarei reverii
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
buzunar cele trei bancnote. Au fost destul de cumsecade că s-au mulțumit cu o bancnotă fiecare și ne-au lăsat și nouă, una în afară de cele două ascunse la pieptul Ulitiei. După asta ne-au însoțit sporovăind voioși până la prăvălia satului. Izbele mici și sărăcăcioase se înșirau de-a lungul unei singure ulițe lungi. De după ferestre, simțeam sfredelindu-ne priviri curioase. Vânzătorul era în vârstă, purta ochelari fini cu ramă aurie care îi dădeau un aer distins și vorbea bine rusește. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un critic de la Scânteia l-a amenințat că dacă nu-și însușește realismul socialist să se... spânzure, Camil Ressu, care declara, cu un curaj desăvârșit, că nu trebuie să fie urmat în artă exemplul celor care "abia au ieșit din izbe". Dintre scriitorii pe care i-a cunoscut, prezentați cu portrete coerente ori numai cu câteva linii, se reține portretul lui Petru Dumitriu, în postura sa de director la ESPLA, care rezolva totul prin telerfon cu mai-marii zilei: ŤFă-mi legătura cu
Întâmplări cu adevărat importante by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7625_a_8950]
-
înverziră mai mult însă răspunsul fu cât se poate de politicos: - Fie precum vrei tu, stăpâne! Cert este că la miezul nopții plecau cu întreaga herghelie deoarece familia stăpânului nu prea mai putea să protesteze având gâturile tăiate, iar din izba cuprinsă de flăcări nici vocea lui nu mai cerea decât să fie dezlegat de stâlpul casei. Cu ei plecau și celelalte slugi sătule de mizeriile îndurate, însă pline de admirație față de modul ferm în care el tranșase lucrurile. Când au
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
lui Covaliov care trăgea la rame de-i ieșeau ochii, toți se simțeau mișcați și în sufletul lor se năștea, firavă, senzația că barca ar putea să se răstoarne. într-un târziu ajunseră în fața locuinței creștinului, mai bine zis în fața izbei lui. O droaie de copii frumoși, blonzi și flămânzi, ieșiră pe mal înaintea lor, manifestându-și deplina satisfacție. Episodul 136 JUDECATĂ îNȚELEAPTĂ Dintotdeauna, imaginea unor copii de pescar dând năvală spre barca plină de pește a vajnicului lor tată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a năpăstuit Dumnezeu? Ce vreți voi de la mine?”. „Noi vrem păm...” vru să zică unul mai răsărit, dar când dădu cu ochii de arătarea din brațele boierului, plecă rușinat capul, lăsă coasa de-o parte și-o luă agale spre izba lui, urmat de ceilalți, făcându-și cu toții pe furiș cruce. Până și Vodă, trecând o dată la vânătoare prin smârcurile Vasluiului și auzind că-n apropiere ar exista un copil de-o urâțenie nemaivăzută, se abătu pe la curtea lui Stoenescu, merse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
anul acesta și sârbii, și sultanului i se-apleacă de-atâta varză. Vrea bani peșin. Episodul 192 ATACUL în seara zilei când Sima-Vodă cobora să vadă vistieria, într-un mic cătun căzăcesc din stepa de peste Nistru era mare fierbere. Lângă izba atamanului Vasia vreo 40-50 de călăreți, toți bărbați în putere ai satului, așteptau gata încălecați, mișcând ușor caii. Printre cai, nevestele călăreților, fiicele și nurorile lor, cu vaiete lungi, ridicau spre șei copilași somnoroși pe care bărbații îi luau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și vreo cațaveică, că vezi și tu, numai zdrențele astea au mai rămas pe mine”; „să nu te puie sfântul să te-ncurci cu vreuna pe-acolo, c-apoi n-ai ce mai veni acasă” și altele și altele. Din izbă apărură bătrânul ataman Vasia și fiul său Petka, încălecară și ieșiră în uliță. Când ajunseră în mijlocul călăreților, Vasia ridică mâna. Se făcu liniște, încetă și gânguritul copiilor. Atunci Vasia lăsă mâna să-i cadă și spuse cu temutul său glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai zice sar, amintind de sare “soare”în limbi din Papua Nouă Guinee și qala ce se compară cu kala, Kalynda soarele hawaian, respectiv indian. 16) Mă “locuința”în dabu < tibetanul nyima, mai ales hama în sierra popoluca. 17) Cunoscută izba slavă ne face să ne gândim la izuba “soare” în limbi bantu, Africa, cu u > i, y și apoi dispărut; vezi și a izbi; 18) Casă baltica e nams, namas și se compară cu numu “astrul zilei” în chorotega (America Centrală
ORIGINEA LIMBAJULUI, “ARBITRARUL” SEMNULUI LINGVISTIC de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352175_a_353504]
-
Chiar verbul a izbi, explicat prin slavă, după noi, se compară cu izuba „soare“ în kirundi (Ruanda) cu u > y că în tu > ty, dum > dym „fum“ etc. și cu dispariția lui i (a, y). De aici să vină și izba „casă“ la ruși? Desigur rotundă cum sunt iurtele siberiene și casele la africani. Aici și izbuti, izbândă, izbăvi = salva (și acest verb e în legătură cu soarele sal în gâro, nu cu sol din latină!) Izbândă înseamnă „victorie“ or soarele e neînvins
FAMILIA SEMANTICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359836_a_361165]
-
orizont sterp, steril, stepa care m-a înghițit în mările ei de nisip și iarbă măruntă.Din când în când mai prind o căruță sau o mașină ce ne duce în goana pe care o purtăm ajutați de soldații germani.Izbe mărunte, înghesuite și oameni murdari, cărora le-a dispărut lumina din priviri.Copii slabi, negri de praf ce spală din când în când hainele soldaților germani pentru o bucată de păine și un sfert de conservă.N-are nimeni timp
INGERI CAPTIVI P4 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343653_a_344982]
-
orizont sterp, steril, stepa care m-a înghițit în mările ei de nisip și iarbă măruntă.Din când în când mai prind o căruță sau o mașină ce ne duce în goana pe care o purtăm ajutați de soldații germani.Izbe mărunte, înghesuite și oameni murdari, cărora le-a dispărut lumina din priviri.Copii slabi, negri de praf ce spală din când în când hainele soldaților germani pentru o bucată de păine și un sfert de conservă.N-are nimeni timp
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]
-
orizont sterp, steril, stepa care m-a înghițit în mările ei de nisip și iarbă măruntă.Din când în când mai prind o căruță sau o mașină ce ne duce în goana pe care o purtăm ajutați de soldații germani.Izbe mărunte, înghesuite și oameni murdari, cărora le-a dispărut lumina din priviri.Copii slabi, negri de praf ce spală din când în când hainele soldaților germani pentru o bucată de păine și un sfert de conservă.N-are nimeni timp
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > INTELIGENTUL TITIȘOR Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1273 din 26 iunie 2014 Toate Articolele Autorului INTELIGENTUL TITIȘOR CAUZE... Undeva pe lângă cercul polar, în Țara celor o Mie de Lacuri, într-o izbă pe care scrie deasupra ușii, mare, cu roșu: Consulatul Republicii Socialiste Romania, Ctitorie a Epocii de Aur, sună telefonul. Căscând tulburat de frumusețea zorilor roșietici, consulul Titișor și el o ctitorie a epocii de aur, rostește cu fermitate ceva despre
INTELIGENTUL TITIŞOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371044_a_372373]
-
Vladimir Certkov, un individ religios și preocupat ca și mentorul său de eliberarea iobagilor, respinge și cu mai multă vehemență creștinismul de paradă și Premiul Nobel pentru literatură spre a se retrage din „ poiana sa luminoasă”, uluind întreaga lume, în izba de lângă calea ferată. Scandalul iscat de nuvela Sonata Kreutzer atât în Rusia, cât și în America sfârșitului de secol XVIII, unde Rosssevelt îl numește pe autor „ un pervers sexual moralist ”, continuă și astăzi, după aproape două secole, îmbrăcând abordări dintre
SONATA KREUTZER de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372670_a_373999]
-
ticsite. Era mirosul vieții de altădată, întunecate și foarte primitive în felul ei de a primi moartea, nașterea, dragostea, durerea. Un fel de atmosferă apăsătoare, dar plină de o stranie vitalitate, oricum, singura care se putea potrivi cu locuitorii acelei izbe uriașe. Suflul rusesc... Înăuntru, eram mirați de numărul și de asimetria ușilor care se deschideau spre încăperi cufundate într-o umbră afumată. Simțeam, aproape fizic, densitatea carnală a vieților care se amestecau acolo. Gavrilici trăia în pivnița pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
parcă ieșea din pământ. Dar în clipele acelea de contemplație, Gavrilici stătea întotdeauna liniștit. Își dădea capul pe spate, ca și cum ar fi vrut să vadă cerul și strălucirea asfințitului printre crengile plopilor... Într-o zi, ajungând până-n podul acelei mari izbe negre, sub acoperișul încălzit de soare, am împins oblonul greu al luminatorului. În zare, un incendiu înspăimântător încingea stepa, iar fumul avea să eclipseze în curând soarele... În cele din urmă, revoluția nu izbutise să facă decât o singură schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
legendar care se trezea încet la viață. Dintr-o doamnă de obscură obârșie nerusească, Charlotte s-a prefăcut, în seara aceea, într-un sol al Atlantidei înghițite de timp. 3 Neuilly-Sur-Seine era alcătuit din vreo douăsprezece case din bârne. Adevărate izbe cu acoperișul din șindrilă argintată de intemperiile iernii, cu ferestre cu chenare de lemn lucrate frumos, cu garduri vii pe care se uscau rufele. Femeile tinere duceau cu cobilița găleți pline din care cădeau câteva picături în praful de pe ulița
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]