162 matches
-
și viceversa. Nici florile lui Luchian nu le mai regăsești, adaogă același ministru revărsând mari cantități de flori retorice peste florile lui Luchian cari, precum se știe, erau aduse, iarna-vara, din Italia în atelierul artistului. Iată cum în atingere cu izma creață a poetului Goga, violetele de Parma capătă indigenatul”. Departe de a respinge trecutul sau de a descalifica valoric producțiile literare cu coloratură tradiționalistă, Vinea se află însă, în cearta dintre antici și moderni, de partea lui Lovinescu: „Să ne
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
Trebuie să mergem. S-au ridicat și au pornit spre grădina de zarzavat, în căutarea omului. Dar când au ajuns la grădină, omul nu mai era acolo. Au văzut cum curgea apa prin șanț; au văzut cum creștea pătrunjelul și izma pe margini; dar nu l-au văzut pe om. N-a vrut să aștepte, a spus bărbatul. De ce ne-a mințit? Poate că n-a vrut să mintă. Poate că n-a putut să aștepte. Sau poate că a uitat
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
Și, poate, uneori din ghinion. Dar dacă de vină ar putea fi și peisajul? Șoseaua trece printre dealuri împânzite de vii și de acea vegetație scundă și încăpățânată, agățată de coaste pietroase, înăsprită de vânt și arșiță. Cimbrișorul crește alături de izmă, levănțică și alte mirodenii, într-o aromată devălmășie. Apoi vin pâlcurile de pini, de măslini, de chiparoși și, din loc în loc, un palmier, un smochin ori șiruri de migdali înfloriți. în ianuarie. Locuri în care se poate muri frumos, cu
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
ar fi dat în vileag perspectiva tîrzie a redactării. Cîteva cuvinte despre Vițelul turbat, a cărui nesperată revenire printre noi nu ne poate lăsa indiferenți. Un sergent de oraș al urbei Sinaia, sfătuit de doctorul Urechia ,să se lase de izmă", cu alte cuvinte să renunțe la băutură, ia recomandarea ad litteram și se reprofilează pe țuică. Inspectoratul sanitar Prahova anunță ivirea în zonă a unor cîini cu simptome de rabie. Sergentul aflat în patrulare nocturnă vede o namilă într-un
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
periculos pare a fi fost studiul limbii vechi - ocupație oricum retrogradă, contrazicînd izbîndă noului - care în plus lasă să se strecoare odată cu citatele nenumărate pericole ideologice: "în loc ca Dicționarul să palpite de curentul vieții noi, ne dă miros de tămîie, izma și fum de cădelnița" (p. 74), "în citatele Dicționarului abundă sfinții, babele și drăcii" (p. 78). Experiență sovietică e invocată și în acest caz: "desigur că au și ei un Varlaam al lor, dar nu dau ghes cu el cînd
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
pe apă, trebuind să depășească val după val, să ajungă în locuri limpezi dăruite de Dumnezeu. Din anii aceia de demult, așa am învățat să iubesc Brăila, privindu-i pământul care deseori se înfățișa sub culoarea florilor de mușețel, a izmei crețe ori a ciulinilor, toate coapte de atât soare. Așa am învățat să iubesc Brăila, fiindcă toate străzile și clădirile sale semănau cu tablourile întâlnite cândva în opera unor artiști, redate în culori nemaivăzute. Așa am învățat să iubesc Brăila
,, AȘA AM ÎNVĂȚAT SĂ IUBESC BRĂILA ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384162_a_385491]
-
așa cum am auzit că fac toate femeile lumii, pe mine, bărbat, mai bărbat ca toți bărbații timpurilor, căruia ar fi trebuit să i te pleci în genunchi, în delir de plăcere, că eram Dumnezeul cărnii tale de crini și de izmă, prin care curgea indiferența mea beată, de fiecare zi, Tamara, adu-mi sticla de vin să uit gustul tocănițelor tale aburinde, scaunul pe care nu mai stai și nu vei mai sta niciodată, patul în care nu-ți mai tragi
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
porniturile cu soluri gleice unde omul a intervenit prea mult se află pâlcuri cu esențe moi ca: aninul, plopul tremurător, salcia. Printre plantele care populează pășunile, pajiștile și malul apelor, mai importante sunt ciuboțica cucului, brândușa, măcrișul și trifoiul, în timp ce izma, coada calului, pipirigul, rogozul și iarba ciutei se dezvoltă în locuri umede. Pe cea mai mare parte a pajiștii de pe pornituri, folosite ca imaș, sunt multe mărăcinișuri cu păducel, mur, măceș. Vegetația acvatică este alcătuită din plante cu adaptări speciale
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
luat o pară mălăiață și am mușcat din ea, ca să-mi înșel mai curând spaima decât foamea, fredonând în gând un cântec în vogă la epoca aceea: Dunele-s ca și divane Indiscrete paravane de catran murdar de cactuși și izmă rupte. Na-na-na... Tolăniți pe dune, rozând mere. Na-na-na... M-am deșteptat cu capul greu, cum se întâmplă când dormi prea mult sau te trezești dezvelit și îți dai seama că frigul pe care-l simțiseși în somn era frigul pe
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
altă lume un rău destin romantic. Oameni și șoareci se ridică/ Dar vin nenorociri și strică/ Tot ce clădesc. Concluzia lui, ultimul rînd al unei cărți fărîmate între ambiții, servituți și fericiri cu miros de verde (nu de Paris, de izmă)? "Trăisem și eu." Cum trăiesc de bună seamă, "furnicînd pămîntul", cei cu care zeii aleg să se joace. Deopotrivă cu cei care, furnicați de talent, aleg să se joace de-a zeii.
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
veche: Vedeți ușa albastră modestă deschizîndu-se odinioară prietenilor familiară ca intrarea micului bordel din copilărie: cu slujnice, lampadare și cearceafuri aburinde, atît de fierbinți, o oglindă oarbă te zgîrie; pe ea cămila oarbă învîrte cerul orb în jurul fîntînii ceai de izmă dulce. Mirezme de abator. încă mai înveți prin smîrcurile Cartaginei. Luna pe fruntea cailor e Baal, mîncătorul de copii, izgonitorul pițigoiului argintiu sub nesfîrșitele trombe de ploaie ale timpului. Visai să pleci de acolo. Contemplai marea, vapoarele astea. Atunci a
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
Villon, e Îngerul vagabond: "Odată - poate cu înfriguratele zori vom sîngera/ Și spînzurătorile ne vor ridica la cer./ Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă!/ Într-o zi vom avea și noi sărbătoare - / Vom avea pîine, pîine/ Și-un kilogram de izmă pe masă." Obiectele de cult ale unei lumi nearătate - pîinea (venind dintr-o nu chiar atît de îndepărtată amăgire de poet: "Poate mîine, și mai mîine,/ Va fi dulce acea pîine.") și aroma. Hrana și leacul. Și fantasme. Umbre ale
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
dezvoltă fastuos (acest fast fantasmagoric-explicativ, augmentat pînă la un soi de enciclopedism al posibilului, reflectă o povară a latențelor ce se străduiesc și nu izbutesc niciodată pe deplin a se actualiza): "Un iz e, totdeauna, de ceva... Un iz de izmă; sau de izbă, - de izbă cu pămînt pe jos. O izbă fără izbăvire, pradă vizibilei izbeliști. Un iz de izbă năpădită de buruienile grădinii,-n care se uscă pătlăgeaua, tomata, roșia, paradaisa. Un paradis de care-i sigur că se
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
Mănăstirea Neamț, îi imita pe cei doi motani ai bucătăresei, sumbri și vărgați, Avacuc și Avacum; părea că are pîntecul cu greutate și barba părintelui stareț, chemîndu-l pe tata de peste gard. Haideți domnu' profesăr, la un rachiu de creștin". De izmă, adică. Brăduț putea imita orice. De la vechiul Buik al unchiului Iordan la nu'ș ce vietate. Pe crabul scos de sub pietrele cascadei de pe rîul Nil l-a imitat cu cascadă cu tot. Și-a dorit să facă actorie, ce altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scăpa din vedere nici tradiționaliștilor noștri și-n special minorității din cler anticremaționiste, care vede-n cremațiune însăși abrogarea religiei creștine, dacă nu chiar instaurarea idolatriei. "Vai de voi cărturari și Farisei fățarnici!" spune Mântuitorul. Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsați nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșenia; pe acestea trebuia să le faceți și pe acelea să nu le lăsați nefăcute. Povățuitorilor orbi, cari strecurați țânțarul și înghițiți cămila
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
un model occidental de ultimul tip. Plină de pitoresc este incursiunea printre bodegile timpului, nemurite în cântecele lui Gică Petrescu: "Gama bodegilor era variată, începea cu cele de la periferie, unde băutura se mai comanda după vechile porecle: Verde (rachiu de izmă), Adio, mamă!, Te-am zărit prin-tre morminte, iar lăutarii spuneau multe în cântecele lor, precum în cel ieșit după apariția decretului care interzi-cea și pedepsea întreruperile de sarcină: Ia zia-ru', ia ŤScânteiať!/ Ia de-cretu' cu femeia.../ Existau și bodegi elevate
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
resfira cu mâini îmbălsămate. În ultimele 4 strofe, un alt motiv, din regnul animal, se strecoară în visarea poetica: cel al greierilor, al șopârlelor și al șerpilor. El rămâne secundar, preponderent arătându-se vegetalul: trifoi sălbatic, păpădie, cimbru, nalba, cicoare, izma, mușețel, pelin, mac. Finalul îmbină toate aceste motive constitutive a propriei simțiri; simțurile omenești, participând la "panhimniul ființei" (cum spunea Heliade Rădulescu), adaugă laudă vieții și sensibilității omenești, între cer și ierburi: Simțirea mea, că vântul, colinda prin grădină, ca
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
acestea, iar nu să prețuiască în adevăr senzația, pe pielea lui. Dar după ce gândi, nu-și putu stăvili pornirea și iată că antebrațul lui, cu mâneca suflecată pe el, porni către frunzele verzi și subțiri și zimțate ca frunzele de izmă, încât uneori chiar nu știai care e izma și care urzicile, dacă nu erai cu băgare de seamă, dar Ștefan știa bine că pe frunzele de urzici stă un puf ca bruma, rugos. Își trase mâna, au!, apoi își frecă
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
pe pielea lui. Dar după ce gândi, nu-și putu stăvili pornirea și iată că antebrațul lui, cu mâneca suflecată pe el, porni către frunzele verzi și subțiri și zimțate ca frunzele de izmă, încât uneori chiar nu știai care e izma și care urzicile, dacă nu erai cu băgare de seamă, dar Ștefan știa bine că pe frunzele de urzici stă un puf ca bruma, rugos. Își trase mâna, au!, apoi își frecă pielea cu palma și se bucură, nu era
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
pun ceva în gură, cum m-apucă, știi, parc-aș avea un jungher înăuntru. Și au un vin în pașalâcu’ ăsta!... Atât au, vin, muzică și pretenții. De-aia i-am și bușit așa ușor. — Ați încercat cu ceai de izmă? - întrebă Metodiu. — E periculos - răspunse turcul. S-au mai dus câțiva de-ai noștri după mentă și i-au prins habsburgii. Hotarul nu e sigur, se mișcă mereu. Ieri, de pildă, pașalâcul ținea până la salcâmii ceia de-acolo. Azi, văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
murul. Pajiștile sunt acoperite de plante ierboase: păișul, ovăsciorul, pirul gras, trifoiul, precum și efemeridele de primăvară: ghioceii, viorelele, toporașii, brebeneii, lăcrămioarele. O vegetație specifică întâlnim în locurile umede, pe lunci, lângă pâraie, bălți, mlaștini: rogozul, pipirigul, stuful, coada calului, papura, izma broaștei, stânjenelul de baltă etc. Pe lângă bălți și mlaștini cresc salcia și răchita, atât spontan cât și prin plantare, în scopul consolidării malurilor și fixării solului. De asemenea, pentru consolidarea și fixarea terenului degradat s-au făcut plantații de salcâm
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Plantele ajungeau la maturitate la solstițiul de vară (21 iunie) și la Sfântul Petru (29 iunie), alte plante se culegeau la 20 iulie, de Sfântul Ilie. În iunie erau culese cicoarea, cimbrișorul , usturoiul de leacă (aiul), osul viu, drobița, spânățul, izma, sulfina, iarba Sfântului Ioan, sânzienele galbene, mușețelul și pojarnița. În iulie se culegea busuiocul, lângă alte plante pentru farmece și vrăji. După ce busuiocul era sfințit, era arsă în foc, iar cenușa rezultată era folosită ca pudr aplicată peste bubele de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cucuta, capul șarpelui, mătrăguna (Bela Dona - care dilată pupila ochilor, folosită la țară în alte scopuri), măsălarița, ciumăfaia erau folosite cu precauție, cu asistența unei „babe doftoroaia”. Altele erau mai blânde, culese în mijlocul verii: cicoarea, cimbrișorul, osul viu, drobița, spânățul, izma, sulfina, iarba Sfântului Ioan, mușețelul și pojarnița. Preparatele din aceste plante - iruri, infuzii, ceaiuri, tincturi, legături, creme, erau folosite direct, singure, aplicate pe locul durerosă sau pe tot corpul, în exterior sau interior, însoțite uneori de incantații versificate sau nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în: Ediția nr. 847 din 26 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului tu, pământ și flori de câmp?! ei, aș! te dai cam creață azi miroși a toate cele a pătrunjel mărar verdeață și a tot ce e prin piață a izmă rece busuioc a trandafiri și liliac cruce-mi fac și zău mă-nchin de nu miroși măcar o noapte a floricică de mălin dar mă jur pe ochii mei ce-ai făcut cu macii tăi? dacă a-nflorit caisul cred
AZI MIROŞI A TOATE CELE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349095_a_350424]
-
porniră toți să joace și să cânte, bineînțeles: „M-a făcut mama oltean” sau „Mă dusăi să trec la Olt”! Eee, dar ceva mai târzior când Timona a interpretat cu multă dăruire și autentică simțire artistică, străvechiul hit: Foaie verde izmă creață, atunci să vedeți! Tremura carnea pe om și plângea acordeonul, mai ales când inimitabila interpretă făcea referiri explicite la diferitele locuri unde trebuia pupată pentru satisfacții maxime... Ce mai talentul, talent, nu glumă! Pe scurt, nebunie mare, urmată de
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]