19 matches
-
Termenii izostazie și izostatic sunt utilizați în domeniul Științelor Pământului (în special în Geologie, Geofizică și Geodinamică) în legătură cu sistemul format din cele două straturi superioare ale Pământului, litosferă și astenosfera terestră, pentru a desemna: În lb. română cuvintele "izostazie/izostatic" au ajuns
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
Termenii izostazie și izostatic sunt utilizați în domeniul Științelor Pământului (în special în Geologie, Geofizică și Geodinamică) în legătură cu sistemul format din cele două straturi superioare ale Pământului, litosferă și astenosfera terestră, pentru a desemna: În lb. română cuvintele "izostazie/izostatic" au ajuns prin intermediul lb. fr. [ "isostasie/isostatique" ], care le-a preluat din lb. engl. [ "isostasy/isostatic" ] unde "isostasy" s-a format prin concatenarea cuvintelor grecești "isos" [egal, identic] + "stasis" [așezare] ceea ce are semnificația de "stabilitate egală, imobilitate echilibrată". Cei
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
postulează în însemnările sale că „"diminuarea greutății munților prin eroziune face ca procesul de înălțare a acestora, început cu mult timp în urmă, să continue și azi"”. Apariția primelor idei și ipoteze cu privire la ceea ce azi este cunoscut sub numele de izostazie este legată de una din controversele ce au frământat lumea științifică de la sfârșitul sec. al XVII - lea : "stabilirea formei Pământului (turtit la poli sau la ecuator)". Măsurarea meridianului terestru a elucidat această dilemă dar a generat o altă problemă de
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
și plutesc în continuare deasupra apei. În 1882 , ofițerul și geologul american Clarence E. Dutton ("1841-1912"), dă un nume acestei stări de echilibru pe care-l propune comunității științifice în 1889 (vezi Etimologie). Contribuția majoră a lui Dutton la dezvoltarea izostaziei constă însă în faptul că, preluând și dezvoltând ideile lui Fisher evidențiază importanța acesteia pentru geologie: prin izostazie pot fi explicate destule realități și fenomene geologice, printre care "fenomenul de subsidență a bazinelor sedimentare" și "înălțarea progresivă a lanțurilor muntoase
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
nume acestei stări de echilibru pe care-l propune comunității științifice în 1889 (vezi Etimologie). Contribuția majoră a lui Dutton la dezvoltarea izostaziei constă însă în faptul că, preluând și dezvoltând ideile lui Fisher evidențiază importanța acesteia pentru geologie: prin izostazie pot fi explicate destule realități și fenomene geologice, printre care "fenomenul de subsidență a bazinelor sedimentare" și "înălțarea progresivă a lanțurilor muntoase". În viziunea sa, ambele fenomene sunt rezultatul reechilibrării izostatice a unor regiuni unde s-au produs perturbații majore
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
Pratt : Deși în multe cazuri cele două mecanisme de compensare izostatică propuse de Airy și Pratt explică destul de bine "mișcările verticale ale scoarței" și "anomaliile gravitaționale locale", (de mică întindere în plan orizontal), în acest stadiu de dezvoltarea al teoriei izostaziei era larg acceptată ideea că în raport cu structura reală a Pământului, aceste mecanisme erau excesiv de simplificate: Între anii 1914-1915 , plecând de teoria izostaziei și bazându-se pe studiul unor mari anomalii gravitaționale din scoarța continentală, geologul american Joseph Barrell ("1869 -1919
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
scoarței" și "anomaliile gravitaționale locale", (de mică întindere în plan orizontal), în acest stadiu de dezvoltarea al teoriei izostaziei era larg acceptată ideea că în raport cu structura reală a Pământului, aceste mecanisme erau excesiv de simplificate: Între anii 1914-1915 , plecând de teoria izostaziei și bazându-se pe studiul unor mari anomalii gravitaționale din scoarța continentală, geologul american Joseph Barrell ("1869 -1919") dezvoltă într-o serie de lucrări ideea "că porțiunea din scoarță aflată imediat deasupra nivelului de compensație trebuie să fie rigidă" (altfel
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
care compensarea izostatică se realizează prin "modificarea grosimii scoarței terestre", dar, diferă prin faptul că ține cont și de "rezistența la forfecare a litosferei", iar compensarea izostatică se produce în astenosferă. Meinesz face distincție între scoarța „"chimică"” care este subiectul izostaziei lui Airy și scoarța „"elastică"” definită reologic, și propune ( 1939 , "Vening-Meinesz, F. A., „Tables fondamentales pour la reduction isostatique regionale. Bull.Geod., 63, 711-776"„) un model pentru sistemul litosferă/astenosferă, în care litosfera, având densitatea ρ plutește pe astenosfera (stratul subiacent
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
subțire: se deformează (se produce o flexură). Elementele geometrice ale flexurii depind de "mărimea, geometria" și "densitatea" sarcinii și de "proprietățile mecanice ale plăcii elastice", care sunt reprezentate prin: După 1941, ca urmare a studiilor lui Vening Meinesz, conceptul de izostazie regională și faptul că litosfera se comportă aproximativ ca o placă subțire în răspunsul la încărcări a fost larg acceptat. Izostazia regională presupune că încărcările sunt suportate parțial de "tensiunile din litosfera elastică" și parțial de "anomaliile în flotabilitat"e
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
mecanice ale plăcii elastice", care sunt reprezentate prin: După 1941, ca urmare a studiilor lui Vening Meinesz, conceptul de izostazie regională și faptul că litosfera se comportă aproximativ ca o placă subțire în răspunsul la încărcări a fost larg acceptat. Izostazia regională presupune că încărcările sunt suportate parțial de "tensiunile din litosfera elastică" și parțial de "anomaliile în flotabilitat"e generate de deformarea litosferei ce acoperă o astenosferă fluidă ( Gunn, Ross , 1943 „"A quantitative evaluation of the inuence of the lithosphere
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
o flexură de dimensiuni mari. În ultimele decade ale sec. XX , flexura litosferei propusă de Barrell (1914), aplicată (și consacrată) de Vening Meinesz la măsurătorile gravitației în oceane (1941) a fost studiată și cuantificată de mulți alți cercetători. După 1943 izostazia regională , a început să fie cunoscută sub numele de izostazie flexurală . "Deformația litosferei" este controlată într-o mare măsură de "grosimea" acelei părți din ea care poate susține eforturile (tensiunile) elastice pe perioade lungi. În general grosimea sa este estimată
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
XX , flexura litosferei propusă de Barrell (1914), aplicată (și consacrată) de Vening Meinesz la măsurătorile gravitației în oceane (1941) a fost studiată și cuantificată de mulți alți cercetători. După 1943 izostazia regională , a început să fie cunoscută sub numele de izostazie flexurală . "Deformația litosferei" este controlată într-o mare măsură de "grosimea" acelei părți din ea care poate susține eforturile (tensiunile) elastice pe perioade lungi. În general grosimea sa este estimată folosind "corelația dintre gravitație și topografie", pentru stabilirea căreia se
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
pe verticală" ("suprafața pământului se mișcă în sus și în jos "). Echilibrarea celor două forțe conduce la "dispariția" acestor "deplasări" și intrarea sistemului în stare de echilibru izostatic . Într-un aproximare grosieră ("forma simplă a teoriei") se poate spune că izostazia este principiul lui Arhimede aplicat straturilor superioare ale Pământului. În această formă simplă, izostazia arată că blocurile de scoarță terestră (mai puțin dense și mai ușoare) „"plutesc"” în substratul mai dens (mantaua superioară) la fel cum plutesc în apă bucăți
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
forțe conduce la "dispariția" acestor "deplasări" și intrarea sistemului în stare de echilibru izostatic . Într-un aproximare grosieră ("forma simplă a teoriei") se poate spune că izostazia este principiul lui Arhimede aplicat straturilor superioare ale Pământului. În această formă simplă, izostazia arată că blocurile de scoarță terestră (mai puțin dense și mai ușoare) „"plutesc"” în substratul mai dens (mantaua superioară) la fel cum plutesc în apă bucăți din materiale mai puțin dense decât aceasta (bucăți de lemn, aisberguri etc.) Analogie între
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
Analogie între echilibrul hidro- static [A] și echilibrul izo- static [B] izostatic 1.gif izostatic 2.gif termică modificarea temperaturii și densității în interiorul Pământului - efect local glaciară fenomenul de încărcare și descărcare produs de greutatea gheții - efect local 1 cm/an Hidro izostazie fenomenul de încărcare și descărcare produs de greutatea apei - efect local Izostazie vulcanică extruziunea magmatică - efect local Izostazie sedimentară eroziunea și depunerea sedimentelor - efect local < 4 mm/an Informații complementare Anthony B. Watts , "Isostasy and flexure of the lithosphere, Cambridge
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
gif izostatic 2.gif termică modificarea temperaturii și densității în interiorul Pământului - efect local glaciară fenomenul de încărcare și descărcare produs de greutatea gheții - efect local 1 cm/an Hidro izostazie fenomenul de încărcare și descărcare produs de greutatea apei - efect local Izostazie vulcanică extruziunea magmatică - efect local Izostazie sedimentară eroziunea și depunerea sedimentelor - efect local < 4 mm/an Informații complementare Anthony B. Watts , "Isostasy and flexure of the lithosphere, Cambridge University Press, 2001" Referințe externe
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
și densității în interiorul Pământului - efect local glaciară fenomenul de încărcare și descărcare produs de greutatea gheții - efect local 1 cm/an Hidro izostazie fenomenul de încărcare și descărcare produs de greutatea apei - efect local Izostazie vulcanică extruziunea magmatică - efect local Izostazie sedimentară eroziunea și depunerea sedimentelor - efect local < 4 mm/an Informații complementare Anthony B. Watts , "Isostasy and flexure of the lithosphere, Cambridge University Press, 2001" Referințe externe
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
de 200 milioane de ani. 39 2.Scoarța continentală este constituită asemenea scoarței oceanice, din blocuri separate numite continente și aceste plăci plutesc pe suprafața Asthenosferei. Locurile unde se înalță masivuri mari muntoase sunt scufundate prin greutatea proprie mai adânc (Izostazie o teorie în geologie de compensare a greutățiiă. O studiere detaliată arată că scoarța continentală poate fi subîmpărțită într-o scoarță rigidă de suprafață și o scoarță profundă ductilă, straturi care sunt separate prin formarea de minerale numită zona de
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
de 200 milioane de ani. 39 2.Scoarța continentală este constituită asemenea scoarței oceanice, din blocuri separate numite continente și aceste plăci plutesc pe suprafața Asthenosferei. Locurile unde se înalță masivuri mari muntoase sunt scufundate prin greutatea proprie mai adânc (Izostazie o teorie în geologie de compensare a greutățiiă. O studiere detaliată arată că scoarța continentală poate fi subîmpărțită într-o scoarță rigidă de suprafață și o scoarță profundă ductilă, straturi care sunt separate prin formarea de minerale numită zona de
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]