179 matches
-
vieții, așa cum plugarul își îngrijește ogorul [...]. Creația verbală este inamicul limbii livrești osificate. Bazându-se pe faptul că, și astăzi încă, pe undeva prin satele din prejma râurilor și pădurilor, mai continuă să apară noi mostre lingvistice, în fiece clipă izvodindu-se cuvinte care ba mor, ba obțin dreptul la nemurire, creația verbală transferă acest drept în viața scrisului. Cuvântul creat recent nu trebuie doar să fie numit, dar și să fie aplicat obiectului ce trebuie denumit. Creația de cuvinte nu
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
în aparență prozaic, se prelungește în spațiul purei gratuități cum se întîmplă, de pildă, și în Manualul întîmplărilor (în conversația dintre Zadic și Episcopul Iosif ). Însă mai presus de orice rămîne faptul că și în această carte autorul reușește să izvodească o lume, un univers care pare să nu asculte de alte reguli decît acelea ale închipuirii (lucru atît de rar în literatura noastră), și care la rîndul său se impune închipuirii noastre de cititori, făcîndu-ne să medităm asupra modului de
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
și a ipostazei divin-verbale ce se umanizează prin concepția textualizantă a Creației: "Dumnezeule blînd, care mi-ai scris sufletul (...) Eu sînt credinciosul Tău, îndrăgostitul semnaticii Tale, cel ce ține pe limbă, cu evlavie, consoanele sacre, uimit de harul de a izvodi numele, sfiosul prezenței Tale, cititorul cărții. Fericit este arhivarul care păstrează în tainiță caietele cu scheme ale discipolilor, el are cheița caligrafiilor, el îi disprețuiește pe analfabeți, își pregătește cu acribie ceara și sigiliul celor nevăzute, iar de la scribii continui
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
versurile ce "s-au obicinuit la cîntece de doru lelii și de frunză verde". Ajuns magistrat la Lwow, Budai Deleanu își amăgește "ceasurile de mîhniciune" cu cîte o "zburată" în "vîrvul muntelui acestui, unde e sfîntariul muselor", pentru a-și izvodi "poeticeasca alcătuire". Modul absolut dezinhibat în care s-a dedat "frivolităților" artei trădează un caracter ludic de excepție, comparabil prin simțul artificiului și al intuiției absurdului raportat la precaritatea condiției umane cu "bufoneriile" lui Urmuz, iar ca poemă sintetizatoare de
August - Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12514_a_13839]
-
vrednicia ta de Tată”). Plîngerile sale, prevestirile rele, suferință atingînd pragul sacrificial, trase Într-o rostire ritualica, impregnata de tragism se lovesc de neincredere: „acolo unde nu te-ajută nimeni, acolo toată viața mea am stat”. Acuzat pentru „senzualitate excesivă”, izvodind „o poezie dezordonată” (scria M. Popa), aglutinînd motive, autorul Rod ului este, Înainte de orice, un inovator de limbaj, cîntînd sacralitatea ființei. Cu o ritmica proprie, repetiții, vocabule rare și durități de limbaj, cu semnul exclamației „plasat iberic”, minat de un
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
ceva, șterge zidul cu cotul - așa se face că are coatele roase. Citind mereu, pierdut pentru lume... Or, aceste cuvinte care rămîn scrise, care vor să persiste în aerul vostru - ce ar fi decît boarea sufletului celui ce le-a izvodit? Fiecare își închipuie în felul său dăinuirea sufletului celui ce s-a dus - reprezentări ciudate și patetice, care nu ajung, oricît s-ar strădui, la atenția și înțelegerea noastră; or, acele cuvinte notate sub dictarea imperativă a clipei, fiind mai
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
într-o seară de vineri? Pentru mulți dintre cei care-au gustat savoarea unor astfel de împrejurări, nimic nu e, mai ales când chemarea o face un mare artist ca Tudor Gheorghe. Partea a doua a „Petrecerii cu taraf“, proaspăt izvodită cu aromă primăvăratică de faimosul bard din Bănie, va avea loc la Timișoara, pe scena Operei Române, vineri, 7 mai, de la 19. Alături de ilustrul muzician-actor, vor deschide porți cântecului românesc de petrecere, dar și de cugetare instrumentiștii Virgil Iordache (vioară
Agenda2004-18-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282361_a_283690]
-
au generat numeroase reflecții și aprecieri laudative“ „E cu totul altă nație pe acolo (Banat, n.n.), decât oriunde la noi, un neam care-și cuprinde situația și misiunea cu evlavie și cu sfințenie și care, departe de cunoscuta fârfâială românească, izvodește numai lucru trainic și adevărat. Societățile de cântare țărănești au prestat, după mine, lucru neașteptat. Societatea noastră de cântare din Brașov îi, față de ele, un fleac“. C. Porumbescu „Prioritatea bănățenilor în domeniul cântului coral, amploarea și calitatea manifestărilor muzicale au
Agenda2004-29-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282647_a_283976]
-
recenziile destinate revistelor „Apostrof”, „Ex Ponto” și încă altele. Nu știu dacă e un tastator de cursă lungă; nu cunosc, vreau să spun, dacă tot pe acest „suport” își gravează și narațiunile biografic-evocatoare ori nuvelele și povestirile pe care le izvodește de la o vreme. Căci în ultimii ani Al. S. s-a revelat și ca autor de literatură, dând la iveală o memorialistică cu totul remarcabilă, în cărți ce se numesc Efectele dosarului „dalmațian” și Tăblița și condeiul, remarcate de comentatori
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
o mestece cu grijă și să o înghită. Este mai mult un truc de prestidigitație, cum singur recunoaște. Pentru că, dacă adversarul ar avea ideea să caute în măruntaiele valetului, scrisoarea ar putea redeveni letală. Dacă antidotul vorbirii e tăcerea, uneltirea izvodită prin scrisori poate fi contracarată printr-o foaie albă de hîrtie. Dintr-o nuvelă orientală a Margueritei Yourcenar, Cea din urmă dragoste a prințului Genghi, aflăm că personajul amintit, retras în sihăstrie, trimitea cîte o foaie albă - cu semnificația "refuz
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
satului, s-a bucurat de colaborarea unor personalități de seamă, intelectuali și țărani din împrejurimi, cu o bogată tradiție multietnică. O „foaie independentă de luptă spirituală, culturală și politică”, numită de cei ce cu 71 de ani în urmă au izvodit-o cu „dragă aplecare” - o mână de patrioți, de cărturari-țărani și oameni de litere din Comloșu Mare, - o foaie așadar, numită „Suflet nou”, a prilejuit atunci și o face și acum, la fiecare apariție, aceeași caldă emoție în satele bănățenilor
Agenda2005-51-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284525_a_285854]
-
cu justețe autorul monografiei, "punctul central, obsesia poeziei lui Emil Giurgiuca se numește Transilvania, subiect disecat în totalitatea complexității sale." încă din primul volum, în poezia inițială îndemn năzuia "să-ți ridici lumina pe cerul ardelean". Din acest îndemn au izvodit și cele două antologii pe care Emil Giurgiuca le-a închinat poeților transilvăneni. La apariția volumului Anotimpuri, Octav Șuluțiu sublinia: "Din generația tinerilor poeți care au împânzit astăzi Ardealul și cu o altă poezie decât cea socială, din tradiția veche
Destinul unui poet by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9820_a_11145]
-
nostru e un bocet pe care numai noi avem urechi să-l auzim și să-l înțelegem. Și mai e ceva: voi trebuie să știți și să ascultați cu luare aminte fiecare lovitură de ciocan pe tabla de aramă. Ciocanul izvodește un cântec, o poveste, asemenea unui dangăt de clopot ce vine din vremea de dincolo de vremi a istoriei noastre pe care, deși nimeni n-a scris-o până acum, ea se păstrează vie și nemuritoare. Neamul nostru e făurar de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
remușcări, că te simți folosit. Dar hai să fim serioși, dragule. Exact asta capeți dacă stai și caști gura la cuci... și pupeze... PUPĂZA Farsă Urăsc sinistra râpă de dincolo de crâng, Deschisă ca o rană de sânge picurând, Cu-adâncuri izvodite din tainică oroare, Că, de arunci o vorbă, ecoul ei e „moare“. Alfred, Lord Tennyson, Maud 1 Metamorfoza Bull, un tânăr masiv, cu greutate, descoperi într-o dimineață că, în timpul somnului, dobândise o nouă caracteristică sexuală primară: pe scurt, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
luase până atunci nici un fel de hotărâre, regretând moartea cumnatului Șanticleru, unul dintre puținii oameni cu care ar fi putut sta de vorbă deschis, frățește despre orișice lucru și care, cu siguranță, i-ar fi putut da un sfat folositor, izvodit de mintea lui malițioasă, dar pătrunzătoare și clarvăzătoare. Atât de clarvăzătoare, că-și putuse proroci cu precizie lui însuși jalnicul sfârșit de care avusese parte: alungat de comuniști din propria casă, așteptând la modul parodic un parașutist rătăcit din Divizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
intrarea capelei. Nu-l interesa nimic, nu-l distrăgea nimic. Era, tot, numai o așteptare; un animal superb cu sentimente. În dreapta, după primii pași de la intrarea în capelă, pe lespedea distinctă din pardoseală te izbea un A, un singur A, izvodit din înflorituri măiestre. Acolo era Andra, ființa aceea a zborurilor romantice. După ultimul zbor, se însingurase de tot; sub o lespede. Chiar și de El-Zorab se îndepărtase. Era acolo, sub lespede, o istorie a Strigătului unei lumi care nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prezența a două femei bine-cunoscute, cea care i-a editat Caietele și Friedgard Thoma (pentru care a fost un fel de Vaterfreund „trist-hazliu“, adică, după ea, „înduioșător“): „Am fost un mare vânător de fuste“. Ce reținem este că, dincolo de ce izvodește pasiunea carnală, mai ales la ultimul Cioran, rămâne, conform lui, din resemnare, muzica. Așa că Ion Vartic argumentează, așa cum procedează constant, în sens filosofic și transmundan: „Dar soluția de compromis muzicală [...] - o știm de la Kierkegaard încoace -, nu e decât forma pură
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
cânta arta lui Mozart Cu ardoarea unui chin de aur Se-ncălzeau un leu, o ciută și-un ghepard. Și tandru rânjindu-și elanul Ferestrăul praf aerian sorbea. Și duiosul lătrat al oțelului cânta Și muzică-n sute de nuanțe izvodea. Albă, ca un răsărit răstit Și-ncă roză - palidă la chip Clătina octavele - și lebedele-nzoririi Își clătinau penetu-n infinit. Și Mozart, împărățit de ferestrău, Peste răni de oțel se revărsa zângănitor, - Cânta ca pentru prima oară Din căscătura depărtărilor. (1920
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
adică sinteza întregii sale receptări critice. Tehnica de a crea imagini a fost una din pasiunile scrisului artist al lui N. Iorga, inclusiv în pagina cărților sale de istorie, unde vrea mereu să învie trecutul din câteva date cronicărești sau izvodite din documente, să ofere "icoane" desprinse din freamătul petrecerii lumii, aici stând farmecul să-i spunem "vizionar" al expresivității acestui prodigios ciclop al bibliotecilor. Creangă a reprezentat un argument în acest efort, atât prin verificarea unei ideologii construite din fiori
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
vremea Fumului galben ce-alunecă de-a lungul străzilor obstești, Frecîndu-si spatele de tocuri și ferestre; Va veni vremea, va veni vremea Să-ți prepari fața pentru întîlnirea cu fețele ce le-ntîlnești: Va veni vremea să ucizi și-apoi să izvodești, Cu truda mîinilor soroc de zi cu zi, și fapte, Pe taler întrebarea aruncată să-ți primești; Timp pentru tine și timp pentru mine de gîndit, Timp pentru zeci și zeci de indecizii, Și tot atîtea vise și revizii, Înainte
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
fi spus eu primul - întoarce-mi poemul acest lucru l-ar fi făcut intempestivul italian crezând că poemul meu este poemul său și forțându-te să i-l întorci lui în loc ca metaforele să revină la cel care le-a izvodit umila mea persoană. La aceste intersecții cu semafoare inter-temporale vârstele poeților nu au nicio relevanță necontând că tu ești între mai vârstnicul Marinetti și anii mei oricum mai puțini - chiar așa nu contează vârstele poeților ci vârstele poemelor care sunt
Rugămintea de a mi se returna poemul by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/3262_a_4587]
-
Turlă a mea, alunecînd din soare, Fără de tine n-aș fi fost nici boare, Nici plop pe deal, nici clopot, nici nimic.” Inscripție pe catedrala de aur a limbii române Nu se putea să nu provenim dintr-un neam infinit, izvodit din lacrima strămoșilor daco-romani și ctitorit în imensa Columnă a lui Traian. Toate drumurile duc la Roma și pornesc de acolo, “noi de la Rîm ne tragem” și voim spovada unei zodii să ne spună spre care din tării ne vrem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Rîm ne tragem” și voim spovada unei zodii să ne spună spre care din tării ne vrem tărîm. Aici ajunși, vom scrie că limba noastră e doina ce doinește în izvor și-această glăsuire este limba unui popor ce-a izvodit din dor. Sîntem și scriem: limba română și ne închipuim deodată că ea ar face parte din poporul român. Dacii unei patrii, care nu era decît Dacia lor liberă, porneau la luptă cu năvălitorii, purtînd pe buze, ca niște boabe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
spre hotare zeiești Pe frunțile lor luminate un râu Curge în valuri împărătești ca lanul de grâu dat in copt Pletele galbene-n joc Da! Ei sunt cu noi dintotdeauna aici Cu pietrele, opaițele, altarele Baladele îmiresmate cu dor Doinele izvodite din lacrimi Reintrupate in cuvinte Graiul ... Cu dansul acesta unic, bărbătesc In care chiar și clopoțeii râd și cântă Din timpuri imemoriale strămoșești Spre care gândurile în hore strălucesc Esența n-a pierit, ea se păstrează sub jurământ, în ritmul
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
de a-și ferici inima proprie și prietenii apropiați), Mihai Rădoi își filigranează „jurnalul liric” într-un chip miraculous, cu gingășia bijutierului elvețian, cu talent și rafinament, cu ochiul lacom nutrit de călătorii și lecturi profunde, mult fermecătoare, cu trimiteri izvodind cert din ancestralitate, din adâncul trăirii, deci, ca un ecou al vieții sufletești. Deși suntem diferiți, îi apreciez curajul abordării poeziei dintr-un alt unghi, cu viscerele Cuvântului „la vedere!” Grea cruce de purtat! Ce va rămâne în urma sa, vom
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]