23,492 matches
-
izbuti, mai sunt și riscurile... Suntem doi nebuni... -Hai să înnoptăm aici! -De acord și vom coborâ în zori. Instalăm cortul între cele două stânci... -Gândește-te la cină, eu dau o raită prin preajmă, cred că nu departe există un izvor... Ascultă! Ca un susur de apă, nu?... -Chiar și în aer se simte umiditate... Să nu te depărtezi prea mult... Mi se pare cam cald.... -Și mie, parcă nefiresc la o asemenea altitudine. Platoul îngust, suspendat pe coasta versantului, era
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Un_copil_nesperat_proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
de fotbal și înveșmântat de o vegetație ciudat de bogată și variată: speciicare îl contrariau cu cât înainta... Temperatura aerului creștea evident. Se strecura prin desiș urmărind susurul care se amplifica. Auzea inconfundabil apa curgând și simțea aburi, condens...” Un izvor termal” s-a gândit, „o zonă vulcanică neadormită”... Înainta mânat de descoperire. „Totuși, și-a amintit, harta nu specifică acest relief, zona e nudă, nici versantul nu apare”... un pâlc în fața lui, s-a aplecat să se strecoare... Nădușea, aburii
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Un_copil_nesperat_proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > MIMAU TRIST BUCURIA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1197 din 11 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Noaptea nu era neagră, era cenușie, stelele erau verzi, căzute prințe noi, drumul se ducea pe râu până la izvor apoi intra-n tunel, trecea dincolo. Tu ai plecat făcându-mi cu mâna, era o chemare ori semnul despărțirii. Sângele era subțire, de pasăre, se aprindea că un filament sau că o dara de melc până la inimă înrobita. Clipele sonore
MIMAU TRIST BUCURIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Llelu_nicolae_valareanu_1397249504.html [Corola-blog/BlogPost/347778_a_349107]
-
pe alte țărmuri cu păsările călătoare. Va naște vremea în tipare minuni peste minuni de-acu Dar bucuria revederii și dorul de prieteni, nu. Ne despărțim, prieteni, iată, dar voi trăiți cu mine-n gând Și ne-om întoarce la izvoare, așa cum am plecat, pe rând. Vom împărți cu moartea timpul, voi santeti cel mai bun câștig La marea lumii întrebare, pe voi, prieteni, va mai strig. Referință Bibliografica: PE, VOI, PRIETENI, VA MAI STRIG / Marin Mihalache : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
PE, VOI, PRIETENI, VA MAI STRIG de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1463506049.html [Corola-blog/BlogPost/375857_a_377186]
-
poet al Rondelurilor și Nopților și... ca primul reprezentant al simbolismului în literatura română. A murit la 24 noiembrie, 1920, la București, la vârsta de 66 de ani. 2) Emanuel Părăianu s-a născut la 11 martie 1860 în comuna Izvoarele, județul Gorj. Era descendent dintr-o altă mare familie boierească a Pârăienilor. Tatăl: Constantin Părăianu; ma- ma, Constanța, se trăgea din alte două familii încărcate de istorie. Era fiica lui Constantin Fru- mușanu și Ecaterina Otetelișanu. A urmat liceul la
CÂTEVA PERSONALITĂȚI ALE LITERATURII ROMÂNE DIN NEAMUL BOIERILOR PÂRÂIENI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1427058718.html [Corola-blog/BlogPost/341026_a_342355]
-
palmele Tale, cu fața spre stea, câte rugăciuni nu ți-am zis în vremea aceea din cumpăna grea, când plânsul gorunilor era interzis și numele Tău, cel șters din tipare de numele patriei alături mereu, lasă-mi bucuria să curgă izvoare și stâmpără-i setea poemului meu! Bucuria de-a plânge e cea mai frumoasă dintre toate durerile de pe pământ, să plângi cu lacrimile celor de-acasă, cu lacrimile celor ce nu mai sunt... Referință Bibliografică: Bucuria de-a plânge... / Nicolae
BUCURIA DE-A PLÂNGE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Bucuria_de_a_plange_.html [Corola-blog/BlogPost/355618_a_356947]
-
Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 303 din 30 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Somnul Somnul legănat de vise Ca un pas de menuet, O poiană de narcise Cu parfumul ei discret. Somnul viselor albastru Limpede ca un izvor, Strălucirea unui astru În tăcerea nopților. Somnul viselor de aur, Fără umbră, fără dor, Legănările de plaur, Legănatul viselor. Pe nemărginirea firii Timpul liniștii și somnul Ne îndreaptă blând zefirii Inimilor către Domnul. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Somnul / George Nicolae
SOMNUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Somnul.html [Corola-blog/BlogPost/340763_a_342092]
-
răsar, pur și simplu, tocmai atunci când trebuie. De noi depinde în cea mai mare parte doar realizarea lor, iar la bază stă dorința noastră. Necesitatea fără dorință nu „face două parale”! Fiindcă dorința este cea care se poate înălța la „izvorul împlinirilor”. Iar dorința vine din suflet, adică din „suflarea divină”, deci, „nimic fără Dumnezeu!”. De obicei faptele ne definesc caracterul. Se pare că preotul-scriitor Radu Botiș a semănat gânduri în momente de tihnă și au răsărit cele trei reviste: „Slova
G\NDURI SEMĂNATE, DE IOANA STUPARU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 628 din 19 septembrie 2012 by http://confluente.ro/G_nduri_semanate_de_ioana_stuparu_al_florin_tene_1348115223.html [Corola-blog/BlogPost/343574_a_344903]
-
de cretă a Tympului, cu nodurile lui acum și atunci, pe cercul magic al bucuriei, să fie-n binecuvântare după credința ta. Spune-mi ce scrie pe bila Arhanghelului și-n plus... portativul Y-ului, ține-n el taina cântecului... izvor de bucurie-ți doresc prin proba "întru bucurie". Poate-ți pare ciudat, dar icoana aceasta mă interesează, pentru că este un fel de traducere divină a sintagmei mele "am dat drumul la bilă", care se rostogolește-n interiorul meu pe atâtea
DOMNUL PROFESOR IOAN-MIRCEA POPOVICI DESPRE ROMANUL CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1474111497.html [Corola-blog/BlogPost/380091_a_381420]
-
carte, scriitoarea Carmen Popescu zice: “Prinse în chenarul unei vieți, două persoane antrenate voit, într-un schimb literar. Condeiul lor are altă voce, altă dulceață, altă vibrație. Sunt două suflete eliberate de bariere, aruncate într-un caleidoscop care își schimbă izvorul de la zi la zi. Veșnic proaspete, veșnic etalând stări împachetate altfel, într-un perpetuum mobile, visează să ofere unul celuilalt din măreția grădinii lor spirituale”. Am alăturat imaginile celor două cărți întrucât ambele sunt dialoguri cu conexiuni și inflexiuni din
DOMNUL PROFESOR IOAN-MIRCEA POPOVICI DESPRE ROMANUL CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1474111497.html [Corola-blog/BlogPost/380091_a_381420]
-
au luat de mâini prin fum, pucioasă și foc Să salute îngerii cu zăpadă El s-a întors să cadă în brațele fraților Să-i sărute pe frunte și să moară Ei au plecat ignorând gravitația, eroi gândului Lacrimi pure, izvoare năvalnice ce urcă la munte Ne-a rămas durerea Dunăre spre marea speranță Și trupurile ard candelă în inimile reci El un tânăr #Colectiv vinovat că iubea muzica și viața într-o vineri seara ------------------------ PS: Poezie citită de autor la
EROUL COLECTIV (POEM) de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ionut_tene_1452873873.html [Corola-blog/BlogPost/380630_a_381959]
-
Prin satul meu ce-l port de ani în gând, La fel cum se gătea în primăveri, Mă furișez adesea ascultând Bobocii alintați de-un soare blând Cum se deschid de bucurie-n meri; Cobor apoi pe râu, din deal, izvor, Doar să clătesc în ape cristaline, Stârnind mireasma pâinii din cuptor, A morii piatră, ca să mă strecor Prin lanul verde, crud, iarăși în mine; Ieri dimineață roua m-a trezit Când îmbăia de zor o ciocârlie, Dormeam pe câmp trifoi
SATUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 by http://confluente.ro/valeriu_cercel_1428588894.html [Corola-blog/BlogPost/350319_a_351648]
-
mă aprind lumină, Să ard încă un an pe unde-s dus, Rugându-L să mă ia acolo sus Când lacrimile cerii-mi se termină, Acolo unde dorul nu mai doare Și lanul cântă doinele la nai, Acolo unde dragostea izvoare Și merii mei se bucură în floare, În satul ce e gura mea de rai. Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Satul meu / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1560, Anul V, 09 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
SATUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 by http://confluente.ro/valeriu_cercel_1428588894.html [Corola-blog/BlogPost/350319_a_351648]
-
albastre, s-a desfrunzit și gura ta de acel roșu care mă amețea,cuvintele se risipesc, norii vin în haite să ne-nvăluie cu ruine de amintiri care-ți umbresc obrajii tăi atât de îmbujorați altădată, gura ta, fântână seacată de izvoare, s-a topit în cântec de liră, ochiul meu nu mai întârzie pe gleznele de viori care cântau, acum e tăcere, cerul se dilată, pustiiri de toamnă fluidă care alunecă prin geamuri, procesiune de nimfe, plutim peste lucruri cu aripi
APUS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1414836806.html [Corola-blog/BlogPost/341119_a_342448]
-
fum, al unui copil ce cânta o poezie, asemeni nunei rugăciuni; ,, Scară către Dumnezeu ,, scrisă de poetul Vasile Militaru. ,, Sufletul, sau însăși viața - freamătul misterios. Nu-i legat, în ce e trupul, nici de carene, nici de os. Pe pământ izvorul vieții nu e și n-a fost nicicând : Nici în sânge, nici în creier, nici în inima bătând, Ci el curge din adâncul Cerurilor înstelate, Nevăzut fior de viață în oricare vietate. Iar când vietatea moare, se dezleagă-ntreg misterul
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1415787563.html [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
înstelate, Nevăzut fior de viață în oricare vietate. Iar când vietatea moare, se dezleagă-ntreg misterul, Căci pământul ia țărâna, pe când sufletu-l ia Cerul, Cum, spărgând un bec ce face casa de lumină plină, Sfărmat este doar becul, nu izvorul de lumină ! ,, Iată, aici este capătul drumului meu spuse unul dintre îngeri, celorlalți. Și-a înfășurat strâns aripile și a coborât deasupra unei căsuțe mici așezată pe pietre de apă de culoarea nisipului de mare. Casa era albă precum zăpada
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1415787563.html [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
de brumă înțărcând a morții sete, odihnește-un chip de mumă prin a humei, negre plete. Iarna, prinsă-n flori de gheață i-a-nflorit pe la ureche, arcuind un fir de viață pe la casa ei, cea veche. Ochii ei, blânde izvoare înecau în streșini, plânsul, tot privind pe geam o floare cu-al său chip sculptat, într-însul. Buzele, poveți de suflet tremurau în adormire, aruncând săgeți de zâmbet fetei dragi spre dăinuire. Iarna, coarnele-și înfipse și-i topi bruma
OCHII MAMEI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1472806688.html [Corola-blog/BlogPost/381628_a_382957]
-
n-aș vrea, Și nici temnicerul nu pot să-ți fiu eu. Dar ce rost mai are să-nchizi cu-n zăvor O ușă-n ruină, din lemn prea uscat, Sau inima-n care-o fărâmă de dor Se zbate-n izvorul ce-aproape-a secat. Te las să fii liber, să vii sau să pleci, Să stai liniștit, dar vezi, bunăoară, Când curgi tumultuos, prin vene îmi treci În atriul stâng, n-aș vrea să mă doară. Tu vezi, nu-i nevoie de
ÎN ATRIUL STÂNG de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1474965435.html [Corola-blog/BlogPost/366281_a_367610]
-
în câteva poezii, o naivitate în unele versuri, dar imaginile apar atât de clare, descrierile devin aproape palpabile. Poate exact această inocență păstrată intactă?! „ Aș vrea să fiu copil din nou, mi-e dor/ S-alerg prin iarba crudă, la izvor.” Aproape că îți vine să alergi. Simți impetuos nevoia de a-ți cufunda tălpile în covorul moale. „Aș vrea să -mi spună, tainic,seara o poveste / Cu-a fost odată și cu... nu mai este.” Și-aș vrea și eu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/va-invit-in-sufletul-meu/ [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
am mers și am vorbit cu pomii verzi sau ofiliți cu norii atârnați de cer ori albastru efemer, și cât de mine se adună în spiritul umbrit de lună. Am adormit pe o șoaptă cu inima spartă. Cine vrea către izvor înoată împotriva curentului, șuvoiul aprins, dar am învins. Referință Bibliografică: Șuvoiul aprins / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ȘUVOIUL APRINS de PETRU JIPA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/petru_jipa_1478766905.html [Corola-blog/BlogPost/376966_a_378295]
-
va rămâne de-apururi în minte tot ce a fost minunat și curat. Urând ființa odată iubită pe tine însuți de fapt te urăști văzând că dragostea-ți nețărmurită a fost de fapt o poveste cu măști. Ura începe din alte izvoare, are alt aer, alt cer, alt pământ, n-are-nceput, nici sfârșit și apare acolo unde nimic nu e sfânt. Dragoste Nu-i dragoste care-ar putea să fie la fel ca a mea, curată și plină de har primit de la viață
ADEVÃRATA IUBIRE DRAGOSTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1451826792.html [Corola-blog/BlogPost/378596_a_379925]
-
2013; - Floarea Cărbune- Alchimia frumosului în grafica și pictura lui Mihai Cătrună(album de artă), Editura RAFET Râmnicu Sărat, 2014; - Floarea Cărbune- Legende de la Soare Apune la Soare Răsare, Editura RAFET, Râmnicu Sărat, 2014. COLABORĂRI LA ANTOLOGII: - Coautor la antologia „Izvoarele vieții", Editura Lidana, Suceava, 2009; - Coautor la antologia „Universul bucuriei", Editura Lidana, Suceava, 2009; - Coautor în „Speranțele vieții", Editura Lidana, Suceava, 2010; - Coautor în antologia „Culegere de poezii religioase", Editura Ecko, Tr. Severin, 2010; - Coautor în antologia „Călători prin timp
FLOAREA CĂRBUNE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Floarea_C%C4%83rbune.html [Corola-blog/BlogPost/340997_a_342326]
-
din această trestie). Sistemul de canalizare începe la sumerieni: „În Sumer se sapă canale “, apoi a trecut la iranici: „sistemul de irigare al pământului agricol practicat în Iranul antic prin canale subterane numite qanat care aduceau apa din munți, din izvoare și din râuri până la ogoare, este în mod evident preluat de la sumerieni“ (C. Daniel, Civil. sumer., p. 252). Și acum relația canal - trestie: „Regii sumerieni... au plantat trestia de-a lungul canalelor “ ( C. Daniel, op. cit., p. 134 și din același
CANAL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1438755091.html [Corola-blog/BlogPost/369861_a_371190]
-
-ngheață, Nici de-i vânt în dimineață . Bine și-a dorit să-i fie Încă din copilărie. Liber să treacă hotare Și să latre și la soare! Peste tot să hoinărească, Noi prieteni să-și găsească, Să bea apă la izvoare, Să adoarmă sub o floare Și nimeni să nu-ndrăznească Vreodată să-i poruncească! Referință Bibliografică: PUFI / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1568, Anul V, 17 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile
PUFI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1429270385.html [Corola-blog/BlogPost/372472_a_373801]
-
pe oământ ,luminând! Isuse,pământul proaspăt,reavăn,ud... Să-l pipăi,să-l frămânți, să-l transformiîn Cuvânt, în Rod Sfânt! Pământul-Cuvânt. Cuvântul-Gând; Gândul-Rod Sfânt! Inscripție pe o bancă. Stând în parcul viu, de vorbă cu Tine, privind natura, ascultând Izvorul Duhului Sfânt, cum pâlpăie în mine, murmurând... *** Isuse,Preasfânt, purifică inima mea, și fă-o să bată, să simtă, mereu ca a Ta! Alungă al morții frământ, ce se zbate în lanțuri de plumb; Ajută-mă, să trăiesc curajos prin
DORINŢĂ de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 by http://confluente.ro/ileana_vi%C4%8Di%C4%8D_stanca_1459326369.html [Corola-blog/BlogPost/381639_a_382968]