12 matches
-
adevărat frumoasă, cu picioarele lungi și părul vaporos, una dintre cele mai râvnite dintre vampele urbei. Tocmai își făcea apariția, venind puțin ostenită de la treburile ei, călcând totuși țeapănă, cu umerii împinși îndărăt, în pantofii cu tocuri înalte. Purta o jachețică de piele, lăsându-i jumătate din pântece gol, și o fustiță de două degete doar, din material identic. Îl salutase respectuos, cu un sărut mâna rostit clar, zâmbind discret din colțul buzelor. Câștiga binișor, își cumpărase Matiz, din care văzând
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 by http://confluente.ro/A_opta_treapta.html [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
bine. Ca să nu murim de foame, ea s-a angajat portar la o fabrică distrusă, ca să o păzească. Și acolo locuiam eu cu dânsa. Țin minte că aveam o rochiță, o pereche de pantofi, o pereche de ciorapi și o jachețică. Asta era toată Îmbrăcămintea mea, pe care mama o spăla. Spăla totul seara, iar a doua zi mergeam la căminul din Cernăuți, unde se vorbea, Încă de atunci, numai limba rusă. Eu nu știam nici limba rusă cum trebuie, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mea. Nu puteam să-l las să umble prin lume arătând ca un idiot. Acum toată această putere a mea dispăruse. Cum arăta James? Era altfel? Oare Denise îl îngrășase? Oare era prost îmbrăcat? Oare Denise îl echipase cu aceleași jachețele și pantalonași croșetați în care își îmbrăca cei trei băieței ai ei? Cu aceleași împletituri purpurii sau turcoaz? Foarte urât! Oare James avea să arate ca un ticălos crud și fără inimă, care venise să-mi ia casa și copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spune Cynthia, uitându-se pe listă. — Și câte am notat ca posibilități? — Treizeci și două. — Pe bune? Fac ochii mari, mirată. Care nu mi-au plăcut? — Cele două roz și cea cu jachetă. — A, nu, îmi place și aia cu jachețică. Puneți-o, vă rog, și pe aia pe listă. Mă mai plimb un pic ca la paradă, apoi mă uit în jur în magazin să văd dacă există ceva ce n-am probat. Mă opresc în fața unui stativ cu rochițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
plăcută cu Suze și cu mine plimbându-ne cu cărucioarele. Adevărul e că ar fi destul de amuzant. Plus că în ziua de azi există tone de lucrușoare pentru copii, unul mai simpatic decât celălalt! Cum sunt căciulițele alea mortale și jachețelele de denim ca pentru păpuși... Și - da - parcă am văzut la Gucci un portbebe cool de tot, nu? Și am putea bea împreună cappuccino, am putea merge la cumpărături și... cam asta fac mamele, nu? Doamne, acum că mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și încep să adun tot ce-mi cade în mână. Costumașe întregi, șosețele, o căciuliță... un ursuleț de pluș, o păturică... și ce să mai iau? Un coș Moses... scutece... niște păpușele din mănuși, pentru când se plictisește bebele... o jachețică mortală Christian Dior... Dumnezeule, mă întreb dac-or fi având modelul ăsta și pentru mărimi mai mari... Trântesc toate astea pe masa de la casă și scot cardul Visa. — E pentru prietena mea, spun resprirând precipitat. Tocmai a intrat în travaliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
văzut din spate pe stradă, lângă magazinul Kirklee de pe colț, o tinerică îmbrăcată nepotrivit pentru iarna friguroasă. Păr scurt, vânăt, răsucit în formă de ghimpi, ca un arici-de-mare. Zona goală din jurul taliei tatuată cu un scorpion ținând o floare. O jachețică strâmtă de blugi deasupra zonei goale, de sub ea o curea lată din ținte metalice pătrate, curea care susține fusta de blugi cu tiv franjurat, nu mai lată decât cureaua. Ciorapi din plasă și sandale cu toc înalt. Nici un pic de
Alasdair Gray - Bătrîni îndrăgostiți by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6363_a_7688]
-
Margot. Alte cuverturi și perne, toate pentru a face puțin mai confortabile scândurile de lemn. Sus parcă s-a dezlănțuit o furtună, dar nu-i decât patul doamnei Van Daan, care tocmai este împins la fereastră pentru ca Înălțimea Sa în jachețica ei roz de noapte să poată simți în nările micuțe înțepă- turile aerului proaspăt. Ora nouă: După Peter, intru eu în baie, unde îmi fac o toaletă amănunțită. Nu de puține ori (dar numai în lunile, săptămânile sau zilele fierbinți
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
fiindcă niciodată nu-și exprimase dorința ca fata ei să se Întoarcă și să apară În fața ei acolo, În bucătărie. Numai cînd era singură În dormitor. De aceea venea noaptea. În schimb, Julius trecea mereu pe lîngă ea, pune-ți jachețica, domnișorule, era cu jacheta pusă, oare mai Înainte trecuse fără jachetă? Dar șuvițele negre ca pana corbului se desfăceau căzîndu-i pe față, Întrerupîndu-i firul gîndurilor tocmai cînd se Întreba de ce... Țanțoșa coborî și ea să mănînce, era sîmbătă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vă rog. Scurt și la obiect. Cumperi doar ce‑ți trebuie și nimic altceva. Asta e cheia shopping‑ului controlat. Nici măcar n‑o să arunc o privire pantofilor ălora senzaționali, roz cu toc cui, chiar dacă s‑ar potrivi de minune cu jachețica mea cea nouă, cu model. Nici celor decupați la spate, cu tocuri metalice. Sunt drăguți, nu? Mă întreb cum mi‑ar sta. O, Doamne. E greu de tot. Ce e cu pantofii ăștia? Vreau să zic că îmi plac tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
preț la negociere este propria ta înfățișare; așa că trebuie să‑mi aleg cu mare grijă vestimentația cu care să mă prezint la John Gavin. Ne ducem direct la șifonierul meu și, până la urmă, alegem o fustă simplă neagră și o jachețică gri, care, după părerea mea țipă „frugală, sobră și de încredere“. După care trebuie să își aleagă și ea costumația de „prietenă rațională și de nădejde“ (pantaloni bleumarin și cămașă albă). Și suntem aproape gata să plecăm, când Suze hotărăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Luke. A fost atît de drăguț și de iubitor cu mine de cînd sînt Însărcinată! În ultima vreme, mă apucă tot soiul de pofte de combinații ciudate - uite, de pildă, alaltăieri am simțit o poftă nebună de ananas și o jachețică roz. Și Luke m-a dus În oraș special pentru ele. Tocmai vrea să spună ceva, cînd Începe să-i sune mobilul. Îl scoate iute din buzunar, Însă ecografa ridică o mînă. — Îmi pare rău, nu puteți vorbi la mobil
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]