685 matches
-
spre a-i împărți făcătlâcul", p. 169), derivat al verbului a face, pe cît se înțelege din context cu sensul de "a naște" (e vorba de împărțirea între proprietari a copiilor pe care i-ar fi născut o țigancă roabă). Jalbele și rapoartele legate de furturi, violuri, omoruri sînt inevitabil contaminate de spontaneitatea limbajului cotidian. De aceea, alături de formulele extrem de ceremonioase ale stilului oficial al epocii (impregnate de o afectivitate clișeizată: "iarăși mai supăr luminat auzul Înălțimii Tale", "cu hierbinți lacrămi
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
în care s-a-nceput, în urma unui decret domnesc (de la 1841) uciderea, cu nemiluita a acestor animale - ne istoricește Negruzzi - , iar această „osândă” fiind mult prea mare, bietele animale (lupii, precum mistrețul din imaginarul lui Mircea Ionescu) s-au răzvrătit. „Jalba” lor a ajuns la ministrul Lupu Balș. Dar acest ministru (ca majoritatea miniștrilor, știm noi prea bine!) nu le se va lua în considerație „reclamația”. Supărarea crește mai ales - în momentul în care, la ospăț, deputaților li se oferă bucate
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
lor, lupilor, să li se interzică așa o delicatețe?! Nu e drept! Câtă dreptate pare să aibă un „june supleant profesor”: „omul și lupul sunt lăsați să mănânce carne; dinții lor cei câ(i)nești o dovedesc...” Așa că au refăcut „jalba” către ministru, de această dată cu grafie latină. Degeaba. Tot nu li s-a dat dreptate și, se pare, nemângâiați, vor formula un blestem, al cărui conținut nu ni s-a lăsat, totuși, dezvăluit... Cât despre pescuit, avem a remarca
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
o mână te mângâie/ și cu alta te zgârie". În acest fel, ea a devenit o marfă, astfel încât, în loc de un produs, te trezești că achiziționezi două. Dacă n-ai banii, cu atât mai rău: "După unelte se cunoaște meșteru", iar "Jalba fetei hatâr n-are". Odată cu intrarea noastră internațională pe piața de capital, sesizăm totuși, semne bune pe tărâmul amabilității. Deviza despre client și stăpân capătă conotații interesante. Ea are două variante moderne: respectarea unei clauze contractuale din partea prestatorului de servicii
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
o metaforă în care s-a păstrat un sens mai vechi al cuvîntului slav - de spațiu de depozitare -, comparînd pușcăria cu pușculița. Ideea e destul de ingenioasă, dar textele vechi par s-o infirme, întărind-o pe cea tradițională: într-o jalbă din "1794, noiemvrie 21", Dima din Tîrgoviște povestește despre un hoț care "acum se află aici la închisoarea pușcăriei" (L. Livadă-Cadeschi, L. Vlad, Departamentul de cremenalion, p. 95). Ceea ce azi ar fi un pleonasm constituia o precizare normală în limbajul
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
ideologică din timpul comunismului, o huiduire - pentru aceeași vină - a lui Alexandru George, o analiză a unui articol de-al lui Nicolae Manolescu având drept scop descoperirea unei abateri de la political corectness, o apologie (justificată) a lui Gheorghe Grigurcu, o jalba - redactată sub forma unui tabel cronologic - privind pretinsa persecutare a autorului, în calitatea sa de aspirant la postul de asistent universitar, de către Marian Papahagi, sub a cărui conducere s-a desfășurat concursul de ocupare a postului respectiv. Ultimul capitol este
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
în corturile de la gardul Cișmigiului. "Opreliștile medicale", cum atât de delicat își numește suferința care practic l-a făcut prizonier al propriei camere, nu-i îngăduie poetului Geo Dumitrescu să patruleze prin fața primăriei generale pentru a depune, cu degete tremurânde, jalba în mâna marelui, grăbitului Traian Băsescu. Și nici nu poate să-i propună un schimb de locuință. O facem noi: dacă tot și-a pierdut dreptul de a huzuri într-o casă de protocol, ce-ar fi să i-o
Problema spinoasă a yalelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16922_a_18247]
-
epocii: care furnizează, în plus, o dovadă indirectă asupra profilului și a competenței lingvistice a cititorilor (fiind de presupus familiaritatea acestora cu cel puțin o parte din elementele străine utilizate în revistă). Parodiile lingvistice iau de obicei formă epistolara. O "jalba a boierilor către Poartă" (Nichipercea, nr. 3, 1859) folosește procedeul comic al acumulării de turcisme: "Alah să te ție în husmeturi și berecheturi, bez peșcheșuri, cacirmale, gheliruri, chilipiruri și locmale". Un efect asemănător, produs de enumerarea termenilor religioși tradiționali (ortodocși
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
Mustea, mătușa lui Bacovia, "femeia petrecăreață", tangenți la motivul în cauză, acesta e ilustrat în chip "umoristic" de către Caragiale: "Carnavalul este în putere. Cîți nu vor rămîne becheri se vor căsători. Balurile mascate vor hotărî pe mulți căsătoriți să pornească jalbă de despărțenie". La fel procedează Constantin Călin referitor la alte noțiuni la care a apelat Bacovia precum tîrgul, orașul, mahalaua, cafeneaua, crîșma, pustiul, melancolia, plictiseala, nevroza, visul etc. Nu avem a face cu o investigație fastidioasă și nici cu una
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
dragostea Domnului meu, Omul e-ades nestatornic, Credincios este doar Dumnezeu, La cruce alerg când durerea E mare și strig și mă rog, Mai dă, Tată, trupului zile, Căci nu-i pregătit de-epilog, Ar vrea să mai șteargă din jalbe, S-albească tot traiul pătat, Revarsă-Ți Tu, Doamne azi harul Și curăță tot ce-i păcat! Atâtea se-adună în viață, Sentimente și fapte, dorinți, Liberează prin Duhu-Ți, Părinte Și fă din tâlhari niște sfinți! Căci toți pân-la urmă
DOAR TU MAI POȚI DA O NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382753_a_384082]
-
și nu e de mirare că o dată teatrul demolat, personajele animate de pasiune până la dăruirea totală se despart, părăsesc târgul sau chiar mor. "Orașul nu produce decât: serbări, festivități nesfârșite, dueluri, povești galante, literatură, pictură, grădinărit, bârfă, zvonuri, execuții, procese, jalbe, muzică, dans, coride, broderie, aurărit, croitorie" (p. 47). La fel viața însăși; viața ascunsă cu totul în spatele scenei sărutului matern din tabloul final. Dintr-o viață de om nu rămâne până la urmă decât sublimul unui singur gest de iubire. Iolanda
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
Grigoriu” de la Brăila și “Dan Spătaru” de la Medgidia, programul, datele de desfășurare, finanțările se cunosc cu un an înainte! Ele sunt, în plus, internaționale, servind cu adevărat “brandul de țară”. Tânărul director al festivalului de la Medgidia, Daniel Gheorghe, “umblă cu jalba-n proțap”, cum se spune, bate insistent la toate ușile imediat cum se încheie o ediție și așa se explică faptul că, de pildă, între organizatori se numără la loc de cinste, așa cum este normal, Ministerul culturii, nu o dată chiar
Moartea unui festival by Silvia Leontenaș () [Corola-journal/Journalistic/84227_a_85552]
-
să domnească decît grație lor, în timp ce facțiunile interne găsesc ușor un sprijin extern pentru a pune în cauză o putere legitimă". Există mereu, cu alte cuvinte, un Stambul care dictează și un Stambul la care se merge cu pîra, cu jalba, cu promisiunea. Și totul pe un amplu și durabil fond de adaptări grăbite și zeloase, de simulacre de modernizare după de-plasarea către Vest a dependențelor și de dispreț abia mascat pentru democratizare. încă de la constituirea statului român modern, operă
O istorie a României apărută la Paris by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8110_a_9435]
-
consumul de acord, pentru a proteja corpurile și mințile lor îmbătrânite. Autor: Ciprian Ciocan Limită superioară a consumului de alcool, în cazul bărbaților, ar trebui să fie de 1,5 unități pe zi, ceva mai mult decât o jumatate de jalba de bere, și mult mai puțin decât recomandările actuale, de trei-patru unități pe zi, potrivit raportului citat de . Pentru femeile de peste 65 de ani, limită ar trebui redusă de la două-trei unități pe zi la cel mult o unitate. O jumatate
Maxim o jumătate de halbă de bere pe zi pentru pensionari, pentru a-şi proteja corpul şi creierul - RAPORT () [Corola-journal/Journalistic/69706_a_71031]
-
e doamnă, ori văduvă, neajutorată, neavând pe cine se sprijini în rezolvarea unei probleme, de la cele mărunte la socotelile mari, când e să părăsească lumea și să-și orânduiască cele ce lasă în urmă. Cele mai multe scrisori, așadar, au formă de jalbă ori de testament. Cu Elena Cuza începe vremea scrisorilor în franțuzește și a impresiilor de lectură. De la economie se trece la belșugul de detalii, la subtilități și complicități. Doamna Ion Ghica e o adevărată soție de om de stat, făcând
Ăste foi de dânsa scrise... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3923_a_5248]
-
s-au strâns de prin apartamente, au abandonat maiourile albe și capoatele înflorate în favoarea hainelor de duminică și s-au pus pe făcut gât. La început oral, în fața blocului, apoi în scris, la Primărie. Pe scurt, s-au dus cu jalba-n proțap și cu convingerea că este o problemă de care depinde demnitatea lor ca cetățeni și au depus o cerere de schimbare a denumirii aleii. Acțiune deloc pe înțelesul unora care au avut norocul de a locui pe bulevardul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
spațiului în funcție de poziționarea propriului corp, după care se pregătea sufletește pentru o nouă zi. Ocupat cu astfel de îndeletniciri, Plescăială, căruia i se mai zicea și Plictiseală, nu-și mai amintea de valul de indignare al locatarilor și nici de jalba lor în proțap la Primărie, pe care el însuși o semnase printre primii. E drept, la îndemnul lor și la revederea lumii înconjurătoare în culori apocaliptice, după ce își revenise din pumnul ce-i fusese aplicat fix în vârful nasului, ca
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
copiii, eu le dau să mănânce. Ea a intrat la facultate. A urmat medicina pe care a și terminat-o cu rezultate nu cine știe ce. A prins un post într-o comună de pe lângă București. Ne era greu, având și copiii. Cu jalbe, cu proptele, i-am aranjat un transfer, după doi ani, la o policlinică din capitală. Acum era mai bine cu programul, vine acasă cu câte un Kent, cu un sfert de cafea, o ciocolată... Am un fel de milă față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
documentele lui Odobescu, pus în funcțiune aici, este compensația de la mai mare - unde a scuipat boierul, sărută Vodă Cuza. Locul unde s-a găsit, sub soare, un om mai puternic decît imperiul are ceva din lumea celuilalt tărîm. Mergînd cu jalba la împăratul, eroul acesta dintre munți, capată, zice-se, dezlegare ca el și al lui să-și facă singuri dreptate. Și de aici răscoală. Sfîrșită, firește, cu trădare. Însă lecția ei este - concluzia lui Odobescu - adevăratul iluminism, adevărata Școală Ardeleană
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
căutau motive, se puteau găsi: că în cutare sat, la trecerea convoiului de țigani, au dispărut fără urmă mai multe gâște, că un cioban se plânsese de lipsa a doi cârlani, că o babă aschidă ajunsese până la primărie cu o jalbă în proțap că i se luase chiar o cloșcă, de i-au rămas puii de izbeliște, de parcă ar fi pierdut un colț de țară, și câte altele. Dar pentru atâta lucru, nu se făcea niciodată tevatură. Se știe că și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
una din camere și acum simțea nevoia unei încăperi care să-i ofere posibilitatea să facă acest lucru în condiții omenești. Aflând despre intențiile femeii, unchii și mătușile făcură o criză de nervi colectivă. Ținură consiliu de familie și cu jalba în proțap dădură fuga la Bica să-i ceară să oprească ideea din fașă. Sătulă de veșnicile neînțelegeri, bătrâna o rugă pe Sanda să-și schimbe gândul. Femeia nici nu voi să audă. Avea dreptul să-și ridice, pe bucata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
listă, în cîrdășie cu șeful F. Unscri. Iași. Tov Carp a fost la festin, împreună cu o tovarășă fără preocupări literare, Ermanda Makarenko, asistentă la secția de l-bă germană de la Univ." Un "organ de drept" a pus punct șirului de jalbe. Poate și pentru că Scarlat Carp se avea bine cu Leonte Răutu. Mai bine decît Mistrie: îl alinta Leonea. "E o răfuială personală. Nu interesează Partidul". Vocea mea de-a doua vrea și ea să pună punct: "Ai intrat la ananghie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să faci? Vrei cumva să te duci să protestezi cu pancarta agățată de gât, să faci greva foamei ca Mahatma Gandhi, să-ți pui o rogojină-n cap și să-i dai foc ori să-i întinzi lui Gheorghiu-Dej o jalbă-n proțap în balconul Comitetului Central?... Îți închipui că aici poate să cadă guvernul ca-n Italia, dacă faci asemenea scamatorii?... E-hei!... Te sfătuiesc să stai liniștit, domnule, dacă vrei să nu dăm iar de bucluc cu toții!... Fii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spre ușurarea soției sale, la plănuitele și riscantele lui demersuri pe lângă înalta curte a Partidului sau cine știe mai unde. Ei, ai văzut, frate, dacă pleci urechea la sfaturile altora?... La ce ți-ar fi folosit să te duci cu jalba-n proțap la Gheorghiu-Dej?... Ne-ai fi băgat pe toți în gura lupului!... Așa, uite, poate că Uritescu ăsta al tău, cu care zici că ai fost prieten pe timpuri, o să te-ajute să-ți găsești un serviciu bun, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
documente îngrozitoare, amintind de paginile ce descriu felul în care erau chinuiți țăranii în Ciocoii vechi și noi al lui Filimon, roman despre care, ca elev de liceu bucureștean, nu mă îndoiam că pune în scenă simple născociri. Astfel, în jalba din 9 iulie 1849 (anul în care David Creangă îl duce pe viitorul scriitor la Broșteni) adresată starețului mănăstirilor Neamț și Secu, pipirigenii, alături de sătenii din Băboești și Plotun, își dau drumul la gură plângându-se de posesor (arendaș) și
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]