63 matches
-
voiesc?” Gheorghe Cârțan, elevul, i-a relevat Învățătorului său, ciobanul Cotigă Ion, o minte capabilă să rețină multe informații. După cățiva ani a ajuns să citească și să scrie destul de bine. Întors În Țara Făgărașului află că l-au căutat „jandarii”s ă-l ia la oaste. Auzind, a răspuns că „ai noștri de dincolo”, se pregătesc de război cu turcii. Și pleacă voluntar până În 1881. Oile Îi sunt „robite” și el atâta știe: „trebe să stau de vorbă cu Împăratul
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
să știe decât orașul de unde era rusoaica.Incolo nimicuța...Cum o trecut granița, asta nu vă pot spune. Dar știu că o trecut-o și o pornit prin pustietăți și străinime, s-o caute pe Liuba lui...Nu știu ce le spunea jandarilor și celor ce îl întrebau ce caută. Da’ știu că până la urmă o ajuns în orașul cela de unde era rusoaica. Bine-bine. O ajuns în orașul acela, dar de unde s-o iei pe Liuba? a întrebat moș Dumitru. Ascultă numai și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mi bat capul cum să scap de dânșii. Foarte mulțumesc de-așa ofertă! DĂNILĂ: Fie, jupân Marcule, că bine le zici! Tot să te-asculte omul! Dac-o ții tot așa un timp, mira-m-aș să nu strigi după jandari, să mă bage la beci, c-am venit cu sălbătăciunile pământului după mine, să te-nghită! Și, la o adică, un gânsac așa, ca al meu, nu face nici o para cu bortă? MARCU: Am spus eu așa ceva? Cine are trebuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Adevăr grăiesc ție, popo: pentru inima ta tireană, nu vei avea parte de bucuria și de lumina cea lină a Raiului! NIȚĂ: Mă mai și ameninți? Las' c-avem noi ac de cojocul tău! Hai, dascăle Pitac, hai la dom' jandarul. Și dacă nu ți-a plăcea cuvioșiei tale minunea ce are a-ți dovedi el, apoi nu mai sunt minuni nici în cer, nici pe pământ! (Pleacă amândoi. Babele se întorc în odaia lor. Sisoe pune din nou mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spui dumneata, mătușă? BABA LUȚA: Spune ea bine... Tu, fată hăi, tot ești vadană... BABA SAFTA: ... și gura lumii n-o astupă decât pământul! Unii și alții au început să clămpănească pe la dosuri cum că-ți cam dă târcoale ba jandarul Traian, ba dascălul Pitac, ba mai știu eu cine... BABA RADA: Așa că dacă se proțăpește cuvioșia sa aici, gata, le-ai pus pumnul în gură la toți! BABA FIRA: Apoi da! Și nici în pagubă nu poți fi, că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fi vrednic să lucreze? BABA FIRA: Mărită-te, fată, cu dânsul, până nu ți-l suflă alta. BABA LUȚA: Vorbesc eu cu popa Niță, și nu s-a pune de pricină. BABA SAFTA: Pun și eu o vorbă la don' jandar Traian, că suntem oleacă de ciomtie... ILINCA: Vai de păcatele mele! Apoi sunt eu vrednică să-i stau alături sfinției sale? BABA RADA: De asta nu mă tem eu nici atâtica... Numai cât să-l ții din scurt, să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Face o minune și scapă... NIȚĂ: Mai vedem noi... BABA SAFTA: Așa părințele... Luați-l și duceți-l la oraș! Că nu le-ajunge câte au acolo. Ei de toate și noi nimic. Doftor nu, reghiment nu, sfânt nu... Numai jandari și priceptori. Ce fel de dreptate-i asta? DUMITRAȘ: Doamne, doamne... Întindeți-vă voi mai mult la vorbă, și-apoi îți vedea pe dracu'! Unde-i sfântu'? ILINCA: Dincolo... mănâncă și el ceva... PITAC: Nu-ți spuneam eu, părinte? Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
el ceva... PITAC: Nu-ți spuneam eu, părinte? Sigur l-au pus la masă! DUMITRAȘ (tăios): Gura! Zi-i să iasă afară! ILINCA (se duce, cam speriată, și deschide ușa către Sisoe, care mănâncă tacticos): Sfinția ta, te cere don' jandar... SISOE: Nu i-ai spus că prânzesc? ILINCA (șoptit): Ieși, sfinția ta, că altfel se supără. Și-i cam stricat la cap... SISOE: Bine, să ieșim. (se ridică, trece pragul spre ceilalți) Iaca am venit. DUMITRAȘ (vine la Sisoe, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să dea nas în nas cu Petrache. Ce-i cu tine aici? Te știam prin sat, pe la datornici. Apoi nu ți-am promis eu că nu te mai las singur, mai ales noaptea? Doar n-ai să-l iei pe jandar să te ducă acasă. Mă bucur că am cu cine merge acasă. Hai, Petrache! Afară se lăsase o noapte rece, care i-a cuprins pe cei doi de la primii pași. La un timp, au simțit pe obraz mângâierea fulgilor de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
se încăierau cu șuvoaiele de ploaie... Costăchel s-a prezentat la miliție cu hârtia de la comisariat... Tu nu ai act de identitate! - l-a luat în primire milițianul, privindu-l cu suspiciune. Și ca să am, ce trebuie să fac, domnule jandar? La auzul acestor cuvinte milițianul a sărit ca mușcat de șarpe. Întâi și întâi eu nu sunt „domnule”. În al doilea, nu sunt „jandar”. Jandarii au fost pe vremea regimului burghezomoșieresc... Când erai tu primar. Eu sunt tovarășul Leucătov, șeful
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
luat în primire milițianul, privindu-l cu suspiciune. Și ca să am, ce trebuie să fac, domnule jandar? La auzul acestor cuvinte milițianul a sărit ca mușcat de șarpe. Întâi și întâi eu nu sunt „domnule”. În al doilea, nu sunt „jandar”. Jandarii au fost pe vremea regimului burghezomoșieresc... Când erai tu primar. Eu sunt tovarășul Leucătov, șeful postului de miliție din comună! Ai băgat la cap? Am priceput - a răspuns Costăchel. În timp ce Leucătov se chinuia să completeze o hârtie, Costăchel se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în primire milițianul, privindu-l cu suspiciune. Și ca să am, ce trebuie să fac, domnule jandar? La auzul acestor cuvinte milițianul a sărit ca mușcat de șarpe. Întâi și întâi eu nu sunt „domnule”. În al doilea, nu sunt „jandar”. Jandarii au fost pe vremea regimului burghezomoșieresc... Când erai tu primar. Eu sunt tovarășul Leucătov, șeful postului de miliție din comună! Ai băgat la cap? Am priceput - a răspuns Costăchel. În timp ce Leucătov se chinuia să completeze o hârtie, Costăchel se întreba
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
auzi cum Victor Îl Întreabă speriat: Ce s-a Întâmplat? Aha, ai visat urât, bine că ai adormit, te-am obosit, hai dormi și să Înveți bine puiule! Apoi rosti cu iubire și ca o reminiscență din viața lui de jandar’: S-a-nțeles comanda, ostaș?! În acest timp, Va stătea la stânga bunicului Ghiorghi, care citea „jornalu’”, și ziarul era plin cu cele câteva litere Învățate În ziua aceia fără a bănui câte bucurii poate aduce În viața ... „cartea”! Peste satul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
în frig sub pătura frunzelor din pădure iar uneori se mai ascundea cu frică la o căsuță și un grajd unde vara cosea fănul. Fiind mai tot timpul dispărut iar bunica neavând nici un semn de la el s-a interesat pe la jandari crezând că-i prins. Răspunsul plin de ură, fiind dominați de îndârjeala îndoctrinată a luptei de clasă a fost "unde-i banditul că scot pistolul din sertar și-l impușc". Într-o noapte cei ce cu ură față de munca bunicilor
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE I de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370810_a_372139]
-
parte prin capitală iar o parte pe pământuri străine prin America). Înarmat cu înscrisuri de pe la judecătoria Vișeu și cu-n întreg arsenal avocățesc încerca să-l elibereze. În acest răstimp bunicul încarcerat fiind întâlnește o cunoștință care era vizitiu la jandari, cocișul (vizitiul) reușește să-i spună că o să vină după el de pe la giudeț cu mașini și o să-l ducă, iar că pe cei care i-au dus înainte n-au mai ajuns la Baia-Mare pentru că i-au împușcat pe câmpuri
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE I de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370810_a_372139]
-
în frig sub pătura frunzelor din pădure iar uneori se mai ascundea cu frică la o căsuță și un grajd unde vara cosea fănul. Fiind mai tot timpul dispărut iar bunica neavând nici un semn de la el s-a interesat pe la jandari crezând că-i prins. Răspunsul plin de ură, fiind dominați de îndârjeala îndoctrinată a luptei de clasă a fost “unde-i banditul că scot pistolul din sertar și-l impușc”. Într-o noapte cei ce cu ură față de munca bunicilor
PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340278_a_341607]
-
parte prin capitală iar o parte pe pământuri străine prin America). Înarmat cu înscrisuri de pe la judecătoria Vișeu și cu-n întreg arsenal avocățesc încerca să-l elibereze. În acest răstimp bunicul încarcerat fiind întâlnește o cunoștință care era vizitiu la jandari, cocișul (vizitiul) reușește să-i spună că o să vină după el de pe la giudeț cu mașini și o să-l ducă, iar că pe cei care i-au dus înainte n-au mai ajuns la Baia-Mare pentru că i-au împușcat pe câmpuri
PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340278_a_341607]
-
și-a dat sufletul în căruță, până la spital!...și cum alde Zărzărică au furat animale cornute din tot jurul și împrejurul, mai abitir decât cele animale carnivore din junglă și din savană!...Sigur că da!...Stai să vezi mai încolo! Jandarul se oprește și cercetează figurile sătenilor adunați să se întâmple ceva. Unul câte unul, doi câte doi, trei câte trei, toți câte toți...acești mari oameni de porumb, acești mari oameni de grâu, acești mari oameni de răsărită, acești mari
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
cap a “nu” și a “da”, a “se poate” și a “nu se poate”...negațiile și afirmațiile însemnând cam câtă curățenie morală se află sau nu se află prezentă pe văile și pe dealurile care înconjoară maidanul cu trei fântâni. Jandarul vrea să ia cuvântul și să i-l dea preotului, dar nu mai apucă, fiindcă șeful bisericii și-l ia singur. Îl ia și începe să-l folosească: “Dragi săteni și dragi enoriași, dragi femei și bărbați, dragi copii și
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
a trois, cu Nae, în același așternut. Iordache, calfa ( Adrian Andone ) este un liant între personajele principale. Comisarul ( Valeriu Dogaru ) cere explicații, pe care le retează fără să le asculte, cu mârâitul : “Vorbaaaa !...” Pampon scoate în șuturi în avanscenă un jandar care, chipurile, îl arestează. Ce afirmă Telemache ? “dacă mă înșală și a opta oară... ( Mița)... mă însor...”. Cum poate să plângă și să sufere “mangafaua”, adică “bibicul”, pe scenă, acest Rică Venturiano de buzunar, și Birlic cu har, este măcar
„D-ALE CARNAVALULUI”. Cronică de spectacol, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339574_a_340903]
-
voiesc? Gheorghe Cârțan, elevul, i-a relevat învățătorului sau, ciobanul Cotiga Ion, o minte capabilă să rețină multe informații. După câțiva ani a ajuns să citească și să scrie destul de bine. Întors în Țară Făgărașului află că l-au căutat „jandarii” să-l ia la oaste. Auzind, a răspuns că „ai noștri de dincolo”, se pregătesc de război cu turcii. Și pleacă voluntar până în 1881. Oile îi sunt „robite” și el atâta știe: „trebe să stau de vorbă cu împăratul și
BADEA CÂRŢAN de GEORGE BACIU în ediţia nr. 140 din 20 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344317_a_345646]
-
omul meu de la Vad și pe dată oi trimite feciorul să te vestească... ― După asta, om vedea noi ce datorii mai am față de dumneata... ― Nu-i vorbă de datorie, ci de omenie. Că de... Mai am și eu obligații față de jandari, față de primar și față de oamenii mei. ― Nu te plânge, jupâne, că te-oi îndestula eu cum se cuvine. Numai să ai grijă ca nu cumva să scape vreo unul o vorbă unde și când nu trebuie. ― Nici o grijă, că doar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
obiceiul - potera. În seara aceea, a așteptat să apară feciorul trimis de hangiță, dar... Nici la primul cântat al cocoșilor nu s-a arătat. Gândurile îi umblau prin cap ca ielele. „Să pornesc către han?... Dar dacă or fi venit jandarii pe neveste și intru prostește în gura lupului? Oricât te-ai feri, tot te zăpsește vreun câine și ți-ai aprins paie în cap pe degeaba”. În acea noapte nu a pus geană pe geană. S-a foit ca un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
asta puțin mai încolo. Peste o săptămână-două. Hangiul, cu arsura gândului la galbenii luați de lotru de la negustori și că i se cuvine o răsplată mai mare, a căutat un motiv să-i forțeze mâna: ― Numai că săptămâna viitoare vin jandarii să scotocească prin împrejurimi și știi cum e. Nu dai, au doi ochi. Dacă dai, au doar unul sau nici unul. Depinde cât ai scos din pungă... ― Bine. Ține și pe aiștia - i-a aruncat lotrul încă o pungă cu câțiva
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
au doar unul sau nici unul. Depinde cât ai scos din pungă... ― Bine. Ține și pe aiștia - i-a aruncat lotrul încă o pungă cu câțiva galbeni. Ai, însă, grijă să nu mă superi! Că dacă aflu că nu au venit jandarii... - a sfârșit lotrul vorba, cu o privire mai puțin prietenoasă. ― Mă știi pe mine că umblu cu cioara vopsită? La mine una-i una și două îs mai multe. Da’ uite că Irinuța vine cu cele trebuitoare unui bărbat ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]