48 matches
-
din franciza "Harry Potter" . Lui Badea i s-a reproșat că i-a catalogat pe cei care l-au votat pe Traian Băsescu drept "giboni", care, dacă nu pot fi "exterminați, pot fi ignorați", iar jurnaliștii de la Evenimentul zilei sunt "japițe", Mircea Marian fiind un "ciumpalac penibil și jăpițoi". În aceeași emisiune, Mircea Badea i-a promis premierului Emil Boc: "Domnu' Piti, dacă în această viață o să am ocazia, eu, personal, o să vă fac rău". O frază similară, adresată lui Antonie
Vlădescu-oligofren, Şeitan-dobitoc, Marian- un cimpalac penibil. Text de Badea, tradus de CNA () [Corola-journal/Journalistic/27855_a_29180]
-
Jolie la sfârșitul anului trecut, la Paris, este indignat de atitudinea pe care au avut-o Monica Gabor în divorțul de Irinel Columbeanu, milionarul care i-a fost soț 5 ani. "Columbeanca (Monica Gabor, ex Columbeanu - n.r) e o japiță, o urăsc din tot sufletul! Irinel a făcut-o doamnă, iar acum...", a spus Ion Bârlădeanu, la Acasă TV.
Artistul Ion Bârlădeanu: Monica Gabor e o japiţă. O urăsc! () [Corola-journal/Journalistic/69556_a_70881]
-
2014. Asta pentru că insista mama lui. Din partea mea, statul mă putea pupa în fund. Așa că stau la o coadă uriașă, iar doamna "in charge" tocmai ne-a anunțat că revine în juma de oră. Hai că avem diseară de înjurat japițe "în slujba cetățeanului", a scris Mircea Badea pe Facebook. La scurt timp după aceea, a revenit cu un scurt mesaj: "UPDATE: Hai că am rezolvat!".
Mircea Badea, NERVOS la culme: "Mă putea pupa în fund" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/28485_a_29810]
-
Nu-mi mai aduc bine aminte dacă ăla a fost momentul în care a început să delireze, spune Dendé. — Asta numesc eu revoluție, Delfinașule, ce se petrece acuma în sufletul meu. Se fofila ca să nu-l prindă cu mîța-n sac, japițele, le avea pe toate trei pe cap, lăsați-mă sînt ocupat cu platforma, era scuza lui obișnuită cînd era în pană de idei. Curistule, Părințele, voi ce ați fi făcut dacă erați în locul meu? Simt că mă prăbușesc, Delfinașule, că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lejeră care era măsura familiarității lor. Pentru că obosise să se tot uite pe fereastră, la stratul de zăpadă care se Îngroșa, Îi vorbi: — Ai spus că pot veni aici când vreau. — Evident. — N-am putut să nu mă simt o japiță, spuse ea, fiindcă am plecat așa de brusc și fără să-ți fi mulțumit cum se cuvine. Ai fost bun cu mine noaptea trecută. — Nu mi-a plăcut ideea să stai În compartiment cu bărbatul acela când nu te simțeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
te va mai crâmpoți el! O amenință cu degetul, În joacă: — Tu și cu mine, Anna. Ne vom distra bine curând. Eh? Trase cu coada ochiului și văzu ușurat că ușa nu era Încuiată. Ar fi fost posibil ca bătrâna japiță să-l Închidă Înăuntru și să ascundă cheia. Dar nici un semn al neliniștii și dezgustului nu i se citi pe fața bucălată și roză. — Eh? Ea zâmbi și expiră lung, șuierător. — Oh, Anton! El sări În picioare, iar ea lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dar următorul țipăt al Annei Îl făcu să tresară: — Ești la seif, Anton! Ea Începu să zdrăngăne iar clanța, până când nu avu Încotro și lăsă flacăra să scadă din nou, ca să strige la ea: — Taci! Nu glumesc! Îți sucesc gâtul, japiță bătrână ce ești! Vocea ei scăzu, dar o putu auzi totuși cu destulă claritate. Probabil că Își lipise buzele de gaura cheii. — Nu, să nu spui asta, Anton! Ascultă. Lasă-mă să ies de aici. Trebuie să-ți zic ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
galbeni și, după al cincisprezecelea „nenorocit”, l-a plesnit drept peste față cu florile, care au zburat În toate direcțiile, apoi ea a traversat În fugă strada și a coborît la metrou. Am strigat pe mutește „Bine ți-a făcut, japiță ce ești!” Individul a rămas așa un timp, legănîndu-se Încet ca bătut de vînt, printre toți trandafirii ăia Împrăștiați pe trotuar, ca niște flăcări galbene. Apoi a Început să-i calce În picioare, să-i Împingă jos pe pavaj, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai nesigur pe mișcările mele, picioarele mă urmează cu greutate. Ar fi trebuit să mă întorc din drum, să mă-nfund eventual într-o bombă. Ce caut? Compania semenilor? Înțelegere? Ce-aștept? Să-mi plâng de milă, s-agăț vreo japiță aciuată pe-aici? Să mă descarc de stres, nu? Păi, să-mi fie rușine! Dar nu-mi este. E o lumină ca săpunul, fumul de țigară iese în vălătuci pe sub ușă și prin crăpături. Bat, dar nu-mi răspunde nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
el și o sacoșă din pânză goală. Dar era sigură că, dacă l-ar fi întrebat ce făcea acolo, el ar fi evitat, ca întotdeauna un răspuns sau i-ar fi plasat una dintre expresiile lui amabile: ești o mică japiță curioasă! Parcă-l vedea tronând la biroul lui masiv, încărcat de cărți până la refuz, teancuri întregi aflate într-un echilibru precar, cu multe semne, bețe de chibrit sau scobitori, înfipte între pagini, având doar spre mijloc un loc minuscul, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prin abandonări succesive de zi cu zi ale unor texte în favoarea altora, o dezordine ce nu fusese căutată anume și totuși conștientizată, acceptată. La soții Alexe asculta, contrariată, comentariile lor, rămase aceleași, cu privire la înfățișarea ei, micile lor elogii "ești o japiță drăgălașă", "ascultă, dragă, să știi că este o gânganie drăgălașă foc", "am știut noi pe ce am mizat", "nu ne înșelă flerul". Repetau cu siguranță, de fiecare dată, aproape cuvânt cu cuvânt, fraze amabile, fără să schimbe măcar tonalitatea vocilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu-mi mai aduc bine aminte dacă ăla a fost momentul în care a început să delireze, spune Dendé. — Asta numesc eu revoluție, Delfinașule, ce se petrece acuma în sufletul meu. Se fofila ca să nu-l prindă cu mîța-n sac, japițele, le avea pe toate trei pe cap, lăsați-mă sînt ocupat cu platforma, era scuza lui obișnuită cînd era în pană de idei. Curistule, Părințele, voi ce ați fi făcut dacă erați în locul meu? Simt că mă prăbușesc, Delfinașule, că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din cucoană. Băieții au fost cu uratul și coana Veta i-a pupat cu foc, le-a dat cîte 25 de lei, mere, pere, prune uscate, hidromel și alte bunătăți. Vă momește, dragii mamii. Își întinde scorpia plasa. Doamne ferește de japița asta! scîncea Aneta. Lumea spune că popa a lăudat-o în biserică. Spune că a cumpărat un nou clopot din banii ei. De unde bani la vipera asta? răcnea Aneta. Fosta nevastă se gîndea tot timpul cum să facă încît cumătra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
voia părinților cu decență și creștinească supunere. Acum sunt liberi, fără obligații și se revăd după 50 de ani... Șansa unei vieți!... Mai știi... Nici o dată să nu zici niciodată!... O las... așa precum spuneai, dar tot jigodie a rămas... japița... Și se menține de minune babornița... că nici nu-i dai 73... Ce zici de pregătirea Berecheților, dragă? Și-au continuat discuția cei doi dansatori. Ceva de poveste, Savetucă! Ceva de vis! Și când te gândești că oamenii ăștia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) recomandă forma știoalfă, dar acceptă și varianta ștoarfă, probabil cea mai răspândită în uzul familiar-argotic actual: "Vine o ștoarfă și-l îmbrobodește" (C. }oiu, 1984, p. 264); "Nu-ți mai ajung bărbații, ... parașuta, japița, jigodia, ștoarfa, coarda, pațachina lumii" (S. Preda, 1985, p. 55). Simplul fapt că - spre deosebire de boarfă - cuvântul nu circulă și cu sensul propriu face ca ștoarfă să fie mai netransparent și de aceea să fie simțit ca mai puțin vulgar. Cel
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
pastișant, parodic, prozatorul adoptă, probabil din curiozitate creatoare, perspectiva proiecției omului în zoomorf. Să recunoaștem că este un joc biologic fascinant pentru imaginația epică și expresivă. Al treilea roman al lui Sorescu n-a fost finisat și a apărut postum: Japița, 2000. S-a născut cu urme adânc autobiografice și de (ne)prelucrare literară. Ignorat de comentatori, el este un fragment care poartă marca autorului. Face parte dintr-un proiect epic rural, care a fost zădărnicit sau numai amânat de ciclul
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
Belu Nostramamus să-i aducă o butelcă de vin, ca să se dreagă și, dacă poate să găsească, niște lapte de cuc sau zeamă de varză, pentru că au același efect, pentru domnița care dormise cu el. După cum e lesne de închipuit, japița respectivă nu era doar sora miresei ci era și o spioancă redutabilă, care fusese băgată intenționat în culcușul prințului român, pentru a obține de la el varii informații de interes operativ pentru regele neamț. Cum l-a văzut pe Vlad că
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
modest Georgios. Știți cum sunt femeile, când pleci la drum, te-ncarcă... — Vrednică nevastă! - zise otomanul. Ale mele nu mi-ar pune un posmag, numai eu să le-aduc, să le-aduc, să le-aduc, sătura-le-ar pământu’ de japițe! Spuneți și voi, de unde să le-aduci atâta? Cine ne dă nouă de bunăvoie? Nu mai e ca la-nceput, când omul, de voie, de nevoie, era frate cu turcul. Astăzi lumea ne cunoaște: turc zice și-o ia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un frate de-al lui tată-tău, Marin. Și actor te-au făcut Maica Domnului și Domnul Nopții. Lor ai să le dai socoteală, că toți răspundem în fața cuiva, ne va judeca și pe noi cineva, odată. Dacă ai fost japiță, trădător, hahaleră, om fără caracter, mai vii de vreo șapte ori pe pământ, să te chinui, vor cădea păcatele pe copiii și pe nepoții tăi, mamă, dacă ai să ai copii, să te ferești să faci rău cuiva, că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
oamenii mei sunt cinstiți. Oare ar fi putut să mă pună să cumpăr casa asta?, să cumpăr un parter neizolat, din care ies niște curenți ce îți ard picioarele, ca și cum ar fi iradiat?, oare ar fi atât de mârșav, de japiță?, oare fibra lui de trădător???... Bărbatul ridică un colț al plăpumii: credeam că ești goală și mă păcălești pe mine că te doare ceva, vrei să mă păcălești? (Râde strepezit.) Mă primești în scutece? Femeia oftează, se adâncește în lenjeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Teatrul. Tina citește mesajele mereu, de mai multe ori, și nu-i vine să creadă. Lacrimile ies calde din ochii albaștri ai fetei. Apa sărată curge în liniște și fără nici un suspin. Ce faci dacă bărbatul vieții tale e o japiță, un om de nimic, în căutare de noi necuvântătoare???... Când în estul țării s-au revărsat șuvoaiele și debitul Siretului a ajuns aproape de cel al Dunării, când 15.000 din cele 22 milioane de locuitori ai României au fost evacuați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
În arhiva personală a scriitorului s-au păstrat câteva dactilograme pe care s-au operat, la edituri, tăieturile ideologice. Cel mai grav mutilat de cenzură a fost romanul "Trei dinți din față". Nu e de mirare că un alt roman, "Japița", scris de Sorescu la sfârșitul anilor '70 și începutul anilor '80, în care scriitorul relua personajul central Tudor Frățilă, a rămas roman de sertar, publicat abia după moartea autorului. "Evocând tragismul nevoii de libertate a expresiei în condițiile represiunii totalitare
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
mă-tii, de legionar! m-a felicitat utilizatorul palmelor. Adică și eu cu toa’șu colonel ascultăm subversiv vocile capitalismului mă, prăpăditule? ‒ Nu, tovarășul adjutant, eu ziceam de ceilalți, de civili adică. ‒Aaaa! Deci îi știi și nu îi spui, japițo?! Ia de aici o coală și un pix și scrie-i pe toți. Scrie-i pe toți care ascultă posturi străine, că te rup în bătaie, împuțitule! Păi, nu-mi ajunge o coală, zic eu de colo inconștient. Fleașc-poc!... fleașc-poc
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
să beau eu și un butoi. Și eu așa făcui... ‒ Așa, și? ‒ E! Beui eu și mă făcui că mă culc, deh, ca oamenii beți. Ea se făcu că se bagă în pat lângă mine, dar ședea ca pe ghimpi, japița. Avea mâncărimi pe la vintre, bag seamă. Când mă făcui eu că sforăi, odată se sculă din pat, de lângă mine și sări de se îmbrăcă. Când începu să caute bani în buzunare, pă mine mă bufnea râsu’, că era banii la
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
săltat, să-și chinuie concetățenii, să le facă gura amară. Popeștii, nesinceri, necinstiți, cabotini politici, nu sunt buni decât să înghesuie pe ceilalți Popești, să-i stoarcă, să-i ruineze, să-i fure, ca niște vătafi de slugi pe niște japițe de amărășteni... Nu-i talent! Nu-i cinste! Nu-i Dumnezeu!... Sau dacă este, nu-l cheamă Popescu!... Prof. Dr. Viorel ROMAN www.viorel-roman.ro Bremen, Germania 25 noembrie 2013 Referință Bibliografică: Viorel ROMAN - DESTRĂMAREA ROMÂNIEI / Viorel Roman : Confluențe Literare
DESTRĂMAREA ROMÂNIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344528_a_345857]