118 matches
-
la capătul opus, în Calea Moșilor. Duminica, până se sfârșea slujba și predica părintelui Traian Chirulescu, negustorul alerga grăbit să pregătească mesele din grădină și din local, grijuliu la gălețile cu gheață, în care se răcea vinul casei, mereu de Jariștea, sifonul de sticlă groasă, pregătiri sub mirosul îmbietor al grătarului cu mici și patricieni. Dreptcredincioșii trebuie doar să treacă strada, ca să pășească din lumea heruvimilor în grădina raiului, pentru a se împărtăși zdravăn cu sângele Domnului, nu cu lingurița. În
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
-s curvă să port dres, a șoptit. Am jartiere. Pe-atunci dresurile femeiești erau o raritate. Semn de mare lux. Și purtau numai curvele, amantele medicilor, ale securiștilor și secretarele celor din cece. Caimacamul se preschimbase în așcherliu rătăcit prin jariște. își târa pașii ghicind în preajmă rotocolina. Belaliu, își șoptea gâfâind: "Nu te glupăvi. Ușurel, ușurel, omilenicule. Olmazul e pe-aproape." Cei doi bătrâni dormeau duși. Mângâiam olmazul. Simțeam cum Mașa se deschide tot mai mult. Aproape că-i auzeam
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
de viață și succes. De aceea, un astfel de titlu reperează schița executată laconic pe câtă întindere a paginilor unui eseu e posibilă, dar vast pe cât nu poate cuprinde în cuvânt descrierea actriței Manuela Hărăbor. S-a lansat, la restaurantul „Jariștea”, al boieresei, uimitoare de dragă și de respectată, Kera Calița, cartea amintită aici, iar acest eveniment a ocazionat o reasociere cu oamenii a artistei Manuela Hărăbor pe urma căreia a alcătui chiar și numai câteva fraze colorate cu vopsele nemateriale
MANUELA HĂRĂBOR. VICTORIA SPERANŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382300_a_383629]
-
la 1600. Bună dispoziție și degustare de vinuri de la Domeniile Boieru. Plus „trufandaua” parodică, după Moartea căprioarei. Autor și interpret: Horia Gârbea. Personaje principale ale parodiei: Nicolae Manolescu („tata”), Horia Gârbea („fiul”), Varujan Vosganian („vânător”). Loca- ția întâmplării din poem: Jariștea. Căprioara? Habar n-am. Am reținut doar că avea nevoie de-un foc. Consolarea „fiului” de către „părinte”: „Mai bea, tată!”. În rest, peisaje minunate de-a lungul călătoriei, glume și dialoguri plăcute, un președinte al USR care a uitat să
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
de Horia Pană și Aurora Nicolau. Este un volum fără pretenții la prima vedere, care adună „cărți de meniuri și cărți de vinuri, anunțuri, poze și alte socotințe”, legate toate de existența a două localuri din Bucureștiul de astăzi: Locanta Jariștea și, mai nou, Bistro Jariștea. Dar aceste texte și imagini fotografice, peste care am fi tentați să trecem fără să le luăm în seamă, spunînd că sunt de importanță cu totul secundară, sfârșesc prin a compune un document prețios - despre
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4557_a_5882]
-
Nicolau. Este un volum fără pretenții la prima vedere, care adună „cărți de meniuri și cărți de vinuri, anunțuri, poze și alte socotințe”, legate toate de existența a două localuri din Bucureștiul de astăzi: Locanta Jariștea și, mai nou, Bistro Jariștea. Dar aceste texte și imagini fotografice, peste care am fi tentați să trecem fără să le luăm în seamă, spunînd că sunt de importanță cu totul secundară, sfârșesc prin a compune un document prețios - despre o epocă și tabieturile ei
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4557_a_5882]
-
Iovănuț. Iovănuț își făcu două-trei, hai patru cruci și grăbi pasul. La han, mai ceva ca la târg: căruțe, cai deshămați, focuri de frigare, tarabe cu nimicuri, oameni de tot soiul: polaci rumeni, scumpi la vorbă, privind mereu nu știu ce în jariștea focului, ovrei tânguinzi, cu niște târsoage de bărbi cât badanalele, grecotei cu nas subțire, bulgăroi cu ceafa destul de groasă, cazaci trosnindu-și fălcile a spleen, nemți stăpânindu-și cu demnitate vagi zgomote interioare, ungureni chipeși vorbind ceva cu niște vrânceni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vorba șlagărului „se cere păzită/ de oarba ispită”, ispită care nu întârzie să se ivească. Are chipul unui iepure, nu întâmplător simbol al fricii de ceva care, conform proverbului, se întâmplă întotdeauna. Atras în ritualul vânătorii, act magic pe orice jariște mitică, în interzisa Vale a Plângerii, adică acolo unde pot fi percepute „plânsetele din genune” și unde vânturile despletite îi trezesc „gândurile toropite/ De plăcerile rapace” și, mai ales, „Dorurile lumii toate:/ Dor de mamă, dor de tată”, fericitul cantonat
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
mă revoltă Că secunda ce-o rămân Nu-mi dă timp să văd pe boltă Nici cât preț de o secundă C-am trăit și țara-i moartă, Că pădurea mea fecundă E din oală doar o toartă, Că, din jariști, mărăcini Mai cenușăresc icoane, Că românii sunt străini Și străinii-și zic ”Ioane...!” Ce să spun, aș spune multe Dar, mărite Dumnezeu, Cine să mă mai asculte Când la mine-s surd și eu? Când nici să mă nasc n-
CÂT O ZA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363073_a_364402]
-
unitate militară din Roman, îl transferase comenduirea la Regimentul 6 Roșiori din Craiova. Regimentul lui a fost trimis pe Frontul de Est, insistă el, “sub comanda directă a ofițerilor germani. Comenzile le primeam prin interpret român, care stia nemțește. În jariștea luptelor, la Stalingrad, am luptat cu pistolul neamțului în ceafă, căci friții nu aveau încredere în noi.” (...“Si cu tancul rusesc în față”, adăugarăm noi.)” Bătrânul, suferind, abia întors din spital, nu-și putea opri lacrimile pricinuite de răscolirea noastră
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
repetam a nu știu a câta oară // Că suntem două evadări terestre // Din lumea amăgirii bunăoară”(Repetări) Primăvara este anotimpul reînvierii naturii și al iubirii: „Se-ntoarce liliacul printre noi // Ca roșu-aprins pe ouăle de Paște 1 // Ne rătăcim prin jariști de zăvoi // Beți de-un parfum ce nu ne mai cunoaște” și, mai departe: „Ne regăsim iubito amândoi // Nerăbdători spre a ne recunoaște // Și ne spălăm păcatele prin ploi // Cu care speranța iarăși va renaște // Când: „Ne cheamă vara într-
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
munte-ntreg slujește cu-mpărății de jnepeni cad stelele-n cristelniți și vântu-ngână psalmii cu boli de nemurire se preamărește zarea prin fagure de lună cu toți smerim cărarea se sting în palme ruguri și vuiete de armii alinul stinge jariști - supune crini de soartă (nu-ncepe nu sfârșește pe frunțile crăiești!) în miez de fruct al vinii a biruit o poartă: de vrei frății cu mirul - spre crucea ta să crești ...e-o Gòlgotă senină pe umerii cerești iar dinspre
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]
-
una din doamnele cu care Bucureștiul (și țara) se mândresc pentru că, oriunde se află, aduce un farmec împrejurului. E vorba de Kera Călita (doamna Lăură Nicolau) - artista în artele culinare, proprietara unei locante și a unui bistrou numite la fel, Jariștea - dupa locul de baștină al soțului ei, Nicolau. Kera Călita, personaj carismatic, este îndrăgostită de teatru și de artiști, dar și ei de ea, după principiul: „Mai Ioane, dragi țî-s fetele? -Îhî! - Da' tu lor? - Și ele mie!” Spuneam că
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366205_a_367534]
-
duioșia și căldura copilului pentru care amintirea părinților devine o icoană vie peste timp. Acestor descrieri li se adaugă frații Silvia și Emil, fiica sa Anca și scumpa nepoțică Mara... Cartea rămâne un document ale neamului STATE și al comunei Jariștea cu istoria sa și, așa cum spune autorul: Această carte reprezintă nu numai un gest de recunoștință, ci și o necesitate, un mod de a ne regăsi și a ne păstra identitatea neamului, pe care o transmitem urmașilor.” (GHEORGHE A. STROIA
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
am rămas, chiar de suntem săraci! SUNTEM... Suntem vremelnici pe acest pământ - Suflete caste pe altar de fluturi Sau poate frunze rătăcite-n vânt În toamnele brumate de pe ciuturi, Fulgi osteniți când dorurile curg În ierni pustii, și ele istovite, Jariști de gând roșite de-un amurg Al viselor în hăuri prăbușite Ne agățăm de-un fir de busuioc Păstrat în sân parcă de-o veșnicie, Ca-n veri ce ard tăceri în maci de foc Să respirăm nădejdi pe la chindie
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
ce-i drept, o femeie cam trecută și deșirată, numai piele și os. O îmbătrâniseră, înainte de timp, nevoile de văduvă și durerile încă neamorțite de pe urma morții bărbatului, de mâna banditului Zanet, dar mai ales de pe urma pierderii fiului cel mare în jariștea de la Mărășești. Necazurile însă o întăriseră în vrednicie. Vrednicia aceea care vine din adâncurile sufletului rănit. Înainte de a trece la fapta plănuită, Budacea pune celor de față proprire pe vorbe, iar de la Ion cere învoirea de a intra singur în
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
între noi cu diamante, Necercetând cărările cu pasul. Doar umbre moi - sfielnicele-amante În trupul cast al serii își fac masul. Solfegii sparte-n crengi de lemn tivite Cu chiciuri reci - ce muzici ancestrale, Din două lumi cu doruri surghiunite În jariștea secundelor sacrale. O lume-a ta cu bolți de gânduri sure Și ochi de gheață cu priviri mirate, Crini degerați ce-au înflorit pe zgure, Voind din ei să îți înalți cetate... Și-o alta-n care ierburile-nvie Cu
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
și de harnică și de iscusită în alcătuiri de cărți elevate și atractive, cu și despre oameni de valoare, întocmai așa: cu „Destine ca-n filme”. Noua carte, lucrată împreună cu Iuliana Marciuc și tocmai lansată în ambianța boierească a restaurantului „Jariștea” din București, un spațiu public ce reînvie evurile încremenite în istorie nu doar cu decorul copiat armonios și estetic din vechile timpuri, ci viu ca ziua de azi, cu boiereasa dragă nouă prin cine este realmente și prin nobilele doamne
IULIANA MARCIUC, OANA GEORGESCU „DESTINE CA-N FILME”, O CARTE ELEVATĂ ŞI ATRACTIVĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381813_a_383142]
-
o admirăm și respectăm, ne-ar face invidioși! Să o ajute puterile și pasiunea să umple o sută de rafturi de astfel de cărți, căci numai cu ele lumea ar trebui să se înarmeze până la arsenale! Iar, mergând la restaurantul „Jariștea”, al jupânesei Kera Calița, omul bun și sentimental își dăruie o bucurie pe care o merită, oricând, în orice timp, dar mai cu seamă atunci când caută liniște și civilizație. Îi va fi foarte drag de Kera Calița, dacă va avea
IULIANA MARCIUC, OANA GEORGESCU „DESTINE CA-N FILME”, O CARTE ELEVATĂ ŞI ATRACTIVĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381813_a_383142]
-
jos” etc.. - colind de fată: „Cununa”, „Ia (numele fetei) vadra-n mână”, „Jiul”, „De când leul plaiu-și ține”, „Cununa-i de vinețele”, „Face (numele fetei) de-o cetate” etc. - colind de băiat: „Din țărmurile Dunării”, „Jos Doamne-n vadu teiului”, „Din jariștea șarpelui” etc. - colind de gazde: „Ale cui-s aceste case”, „De-ale cui-s aceste case”, „Colindul de se-nbaie” etc. - colind de ieșire din casă: „Pe sub verde de arvună”, „Fericirea”, „Rămâi gazdă sănătoasă” etc - colind de fată și băiat sau
PĂSTRĂTORI AI DATINILOR ŞI OBICEIURILOR ROMÂNEŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376724_a_378053]
-
și al lui Ion Pricop, țărani. Face școala primară în satul natal, școala generală la Bârsești (1950-1957) și liceul la Vidra. Urmează apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1964-1970). Va fi profesor la Păulești și Jariștea, județul Vrancea, redactor la ziarul „Milcovul” (1969), director al Casei de Cultură din Odobești (1971-1972), instructor cultural al Inspectoratului Județean pentru Cultură Vrancea (1973-1978), profesor la Liceul Agricol din Focșani (din 1978). Debutează cu un grupaj de poezii în Caietul
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
care degera ceva mai la o parte, așa că, în zori, cumătrul a ajuns acasă doar mahmur. IARMAROCUL încă se mai ținea iarmarocul de vară în târg la Oniceni, când altele începură a se îndesi, mai mici, prin sate : duminică la Jariște, vinerea în Lespezi și lunea tocmai la Dumbrăveni. Localnicii încheiau în de ei afaceri mărunte, dar nu lipseau mai niciodată din băteliște un car cu var de la Bicazul ardelean ori chiar munteni de departe, cu donițe și cu ciubere. Printre
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ca primii tătari să atingă malul stâng al Prutului, o săgeată vâjâi scurt și se Înfipse În scutul unuia din Apărătorii care aveau misiunea de a aștepta mesajele. Căpitanul deschise răvașul și citi: Dușmanul pe Valea Siretului. Lupte grele la Jariștea și Vidra, cu voievodul În prima linie. Ne retragem spre trecătorile Cașinului. Pietro. Copitele primilor cai se auziră intrând În apa Prutului. Oană ridică mâna. Valul de săgeți avea să pornească În treizeci de secunde. Până atunci, zorile unei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spun de țintirim, unde crucile erau numai din stejar frumos cioplit... Dar „operele” Mănenilor... Unele erau pe trei stâlpi, altele pe patru, dar erau și pe șase, pe opt! - și numai din stejar bun, de Codru (doar Mana fusese o jariște În inima Codrului Orheiului). Puțini erau stâlpii dintr-o bucată, sfârșind acolo unde se isprăvea lungimea trunchiului -șase, șapte metri - cei mai mulți erau Înnădiți. Și totului-tot: stâlpii de susținere, grinzile de Întărire, scara cu rezemătoare - ce să mai spun de „foișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Toporul-bardă, caracteristic tipului III, este reprezentat prin exemplarele de la Bălteni și Găiceana; au corpul ușor curbat, prevăzut cu aripioare laterale la gaura de înmănușare și dotate cu câte un tăiș dreptunghiular. Analogii la Bârlălești, Fedești - Vaslui, Siliștea Nouă - Suceava, Dragosloveni, Jariștea și Răstoaca - Vrancea. Celelalte unelte din metal (cuțitele, secerile, cosoarele) prezintă similarități cu obiectele găsite la Epureni, Șuletea, Bârlălești-Epureni, Murgeni - Vaslui, Coșna - Suceava, Jariștea, Dragosloveni și Câmpineanca - Vrancea. Prezența armelor (vârfuri de săgeți și unul de lance) este dublată și
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]