20 matches
-
Goddess) scris de Milaire Wood (martie 2009): „The rays of the sun may also be described aș fiery arrows“. E și un cântec intitulat An arrow from the sun (în tagalog - Filipine araw). Dar engl. javelin „sulița“ vine din fr. javeline < javelot la rândul sau „probabil“ din celtica cf. v. irl. gabul „furca“, acesta în legătură cu cerul gab la prehitiți, în ebraică „bolta“, iar rus. kopio „sulița“ cu varianta lui gab, anume kap „cer“ (furca poate rezultă din Palk, soarele în mitologia
FAMILIA SEMANTICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1431412351.html [Corola-blog/BlogPost/359836_a_361165]
-
09.5.1). 09.3.2 Echipamente pentru sport, camping și recreație în aer liber (SD) − Echipamente de gimnastică, educație fizică și sport, cum ar fi mingi, volante, plase, rachete, bătătoare, schiuri, bastoane de golf, florete, săbii, prăjini, greutăți, discuri, javeline, haltere, extensoare și alte echipamente pentru culturism. − Parașute și alte echipamente pentru salturile de la înălțime. − Arme de foc și muniție pentru vânătoare, sport și protecție personală. − Undițe și alte echipamente pentru pescuit. − Echipamente pentru plajă și jocuri în aer liber
jrc4311as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89476_a_90263]
-
văzu că se apropia de el, cu coama în vânt calul pag al lui Lutgard, fără călărețul său. Hunul tocmai își potrivea altă săgeată, fără să observe însă că un alt burgund se apropia de el legănând în mână o javelină. Pe când se întorcea să-și încordeze din nou arcul, fu lovit dintr-o parte și se prăvăli din șa. Tovarășii săi, între timp, poate pentru a-și despărți dușmanii, se răsfiraseră și fugeau în direcții diferite. Sebastianus văzu însă cavaleri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în clipa când câțiva barbari se năpusteau în curte. Cilonus împreună cu celălalt soldat se răsuciră și o luară înapoi, dar nu alergară prea mult. Milițianul, lovit de o săgeată în ceafă, se prăbuși la pământ. Pe Cilonus îl ajunse o javelină în spinare. Făcu câțiva pași împleticiți, apoi căzu în genunchi chiar în fața porții. Imaginea iubitului său în praful drumului, cu mâna întinsă spre redută, în căutarea unui imposibil ajutor, cu chipul contractat într-o grimasă de durere și gura larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
e limpede. Clemantius tuși din cauza fumului. — Da, admise pe un ton îngrijorat. Acum hotărăsc cum să ne gătească. Ai face bine să te întorci jos. Aici ești prea expusă și riști să fii lovită de o săgeată ori de o javelină. Hippolita, însă, nu-și putu lua privirea de la spectacolul halucinant ce i se înfățișa înaintea ochilor. Pe fundalul incendiului, barbarii se adunau în jurul căpeteniei, ducând fiecare propria pradă și împingeau, cu aceeași brutalitate, animalele luate din staule și pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe bastion a bătut clopotul de alarmă și s-a auzit berbecul. Asta știu sigur, fiindcă nu reușeam să adorm. — Așadar, incendiul e, cu siguranță, o stratagemă ca să îndepărteze oamenii de pe bastion, presupuse Vitalius, care strângea în mâna dreaptă trei javeline ușoare, în timp ce cu stânga termina de potrivit centura. Din nou, bagaudul negă: — Nu cred că e vorba doar de așa ceva. Bastionul de miazănoapte e prea bine apărat. Alanii sunt puternici acolo. E ciudat că hunii atacă chiar la ei. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce se luptau în apropiere, strigă: — El e cu siguranță acolo! Sebastianus și Vitalius se năpustiseră deja înainte. Prefectul își înfipse sabia, cu o mișcare rapidă, într-un fals alan care îi venea în întâmpinare, în timp ce ordonanța sa arunca prima javelină, doborând un alt adversar. Printre puținii romani ce încă rezistau, Sebastianus îl recunoscu pe Marcentius, care, sângerând dintr-o rană în coastă, se apăra cu greu de doi atacatori. Prefectul îl ucise pe unul dintre ei cu o lovitură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iar și iar cu furie, reuși să i-l arate lui Sebastianus. — Cel de colo! strigă. El e! Auzind acel strigăt, Eudoxiu se întoarse și se năpusti spre el cu sabia ridicată, însă nu făcu decât câțiva pași, fiindcă ultima javelină a lui Vitalius îi străpunse o coapsă. Cu un strigăt, bagaudul își aruncă arma și, strângând în mâini țepușa de frasin care-i sfâșia carnea, dădu îndărăt, clătinându-se, până ajunse cu spatele la zidul de piatră al turnului. De îndată, Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îmbibat de ploaia din seara precedentă. Cercetașii dispăruseră după culme, însă unul dintre ei apăru curând pe fundalul maiestuos al norilor, anunțând, prin gesturi grăitoare și frenetice ale brațelo,r că din partea cealaltă dușmanul se apropia. Bătălia, deci, începuse. — Pregătiți javelinele! strigă Sebastianus. Abia ajuns pe creastă, fu aproape orbit de spectacolul grandios pe care-l oferea armata dușmană în întregul ei. Diferența de nivel nu era spectaculoasă - nu mai mult de șaizeci de picioare -, însă cu siguranță acela era punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de alții și călcând peste răniții căzuți în mărăciniș. Ocupați să-și țină sub control caii pe acel teren neprielnic, nu erau capabili să răspundă cu arcurile și se găseau, practic, la cheremul romanilor. Sebastianus înțelese că acela era momentul. — Javelinele! strigă, iar salva ucigătoare abia fusese lansată, când, el trăgând sabia se avântă pe coastă în jos. — A Cincisprezecea înainte! Toți după mine! La sunetul trâmbițelor, cavalerii romani se năpustiră asupra hunilor, îi ajunseră din urmă în câteva secunde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
armate - mică era un fel de a spune, de vreme ce era, totuși, vorba de șase mii de oameni -, le privea dezamăgit rândurile dezlânate și armamentul sumar. încă de când începuseră grotescul și scurtul lor antrenament, renunțase să-i mai instruiască în lansarea javelinelor ori să-i pregătească pentru a spori numărul arcașilor, fiindcă în ambele situații era nevoie, pe lângă o atitudine mult mai disciplinată din partea „recruților“, și de un timp prea îndelungat. De aceea îl convinsese pe Ambarrus să-i așeze în primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și cu pas sigur, în formație de pană, intonând un cântec sumbru, terifiant, și lovind scuturile cu armele. Ca un răspuns, sunară trâmbițele galoromanilor, iar ofițerii lor dădură ordine, cu glas tunător; supunându-se ordinelor, soldații se grăbiră să lanseze javeline. Infanteriștii erau cuprinși de o vie agitație - cu siguranță, neliniștea ce le-o producea lupta pe viță și pe moarte pe care aveau s-o ducă în curând. însă ochiul expert al lui Metronius desluși în rândurile lor nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-i respecte instrucțiunile, până și atunci când fu vorba să lase o distanță de câțiva pași între cohorte. întors spre câmpul de luptă, constată că turingienii trecuseră la pas alergător. Pentru a le stăvili înaintarea, legionarii lansară prima salvă de javeline, apoi porniră în întâmpinarea dușmanului, însă nesiguri, fără avânt. îi chemă la sine pe Ambarrus, Almirus - cel care purta însemnul - și toți capii cohortelor. — Ascultați, le spuse. Trebuie să-i împiedicăm pe barbari să spargă linia. Nu trebuie să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dovedea cu fiecare pas tot mai dificilă. Cei care supraviețuiseră, pe jos ori pe cai, sfârșeau prin a se izbi unii de alții și a se împiedica unii pe alții într-un vălmășag confuz, în care, inevitabil, fiecare săgeată, fiecare javelină a dușmanului atingea o țintă. Atacul acela împotriva unei combinații perfecte de arcași și infanterie în armură nu se potrivea, desigur, cu tactica obișnuită pe care o adaptau războinicii hiung-nu, însă condițiile luptei - romanii, bine instalați pe înălțimile colinei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și cerea furios să i se facă loc, își deschise drum prin mijlocul războinicilor, lovindu-i fără să mai stea pe gânduri atunci când nu se dădeau la o parte. Apropiindu-se de scutierul său sub un torent de săgeți și javeline, putu chiar să arunce o privire neliniștită către coastă, unde mingan-ul lui Atila continua să înainteze lent printr-o puzderie de dușmani. Era cumplit: păreau la un pas de a străpunge liniile dușmane, dar această străpungere, în loc să le aducă victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fusese ridicată pentru a-l proteja erau apărate de sute de arcași preocupați să scruteze agitați întinderea câmpiei din care răzbătea încă un zgomot confuz. Veneau încontinuu ați și alți războinici spre acea baricadă mare, transportând cu febrilitate legături de javeline și tolbe pline de săgeți. în vreme ce înainta prin mulțime urmat de ai săi, observă că o enormă și silențioasă adunare de oameni își făcea loc spre centru și bănui că Atila trebuie să fie acolo și că probabil urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în spate duruitul înăbușit al unui galop prin câmpie. întorcându-se, îi văzu înaintând rapid în direcția sa, în linie, pe toți călăreți care până în momentul acela merseseră pe lângă trupele hiung-nu. Strângeau în brațe scuturile, aveau în mâini săbii și javeline și era limpede că veneau să ucidă. Siluete aproape nedefinite în pulberea ce-i împresura, implacabile, ca un coșmar, înaintau printr-un lan mare de orz, dând pinteni cailor și întinzând înainte armele, dar într-o liniște absolută. Se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își aminti de Go-Bindan: dacă burgunzii ar fi ajuns la care, i-ar fi ucis pe toți, fără excepție. Astfel că, dimpotrivă, strigă în urechile animalului și, împungându-l sălbatic cu pintenii, se aruncă înainte, tocmai când o salvă de javeline pornea dinspre atacatori, încrucișându-se cu primele săgeți slobozite de hiung-nu de la adăpostul carelor. Aplecându-se, se feri de unul din acele proiectile și o porni direct către Frediana. înainte de ciocnire, avu timp să-i vadă ochii plini de ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
facă vreo mișcare necugetată, care să-i lase descoperiți. Balamber arunca, din când în când, câte o ocheadă către care - burgunzii ajunseseră acolo, le luaseră în stăpânire și deja urcau în ele, căutând prada. îl văzu pe Mandzuk cu o javelină înfiptă între omoplați, agățându-se de marginea unui car, pentru a aluneca apoi în iarbă. Războinicii hiung-nu rămași încă în viață fugeau peste câmp, dar din urmă veneau năvalnic dușmanii și-i doborau unul după altul; femeile nu avură nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
joc foarte popular în lume; în varianta sa cea mai cunoscută, jucătorii îdoi sau mai mulțiă ridică pumnul strâns ori un anumit număr de degete desfăcute, strigând cifra respectivă, pe care adversarul nu trebuie să o ghicească în. trad.ă. Javelină — suliță lungă și subțire în. trad.ă. Comes este cuvântul latin pentru „tovarăș“ și semnifica nu doar o poziție politică sau administrativă foarte înaltă, ci și o intimitate de cel mai înalt rang cu împăratul și cu consilierii ori locțiitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]