152 matches
-
Acasa > Versuri > Iubire > NU-I TIMP... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului 3 August 2016 Nu-i timp de amăgiri și de jelanii, E teafără lumina dintre mâini, Nici nu mai știu cum ne trecură anii, Aproape că suntem și noi bătrâni... Cât încă e lumină și se poate Și soarele mai are un contur, Nu-i timp pentru nimicurile toate Și bârfele
NU-I TIMP... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1470295421.html [Corola-blog/BlogPost/383854_a_385183]
-
de șarpe și se uita în ochii noștri. noi ne uitam în partea cealaltă și el se uita țintă în ceafa noastră. îi simțeam suflarea până în inimă, fierbinte și-amară. îi auzeam șuieratul printre copacii jupuiți ce semăna cu o jelanie de dincolo. dar noi ne uitam înspre lună și fluieram. adormeam pe pământul plin de furnici și ne trezeam în răstimpuri tresărind cuprinși de friguri. căruța trecuse și șuieratul se îndepărtase, dar noi rămăsesem așa cum ajunseserăm aici, înțepeniți cu ochii
Poezii by Liviu Georgescu [Corola-website/Imaginative/4984_a_6309]
-
este fie diptică, fie triptică. Poetul se lasă dominat de materia poetica ori o supune unei - deopotrivă - tragice reflecții. Omul din poezia lui George Peagu e un poet tragic. Iluminările catifelate sunt de natură să sporească fiorul autenticității. Eliminându-și jelaniile voit brutale și cu iz autobiografic glodos periferic, descotorositul eu empiric dobândește calitatea și forța unui eu poetic ce ne obligă la instaurarea creației lui George Peagu în așteptatul cerc al noilor valori literare. Pentru poetul George Peagu mi se
Z3 (AL TREILEA ZÂMBET) (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 by http://confluente.ro/Colectia_lirik_a_editurii_armonii_cul_gheorghe_stroia_1344009077.html [Corola-blog/BlogPost/340885_a_342214]
-
auzea un zumzăit continuu, din când în când un cuvânt îi spărgea timpanele: Ilona, Ilona, îndrăgostit,îndrăgostit... Se pierdeau sunetele în vraja valurilor ce se apropiau de mal , șoptind a taină; un scâncet de sirene o învălui dintr-odată în jelania lui și își aduse aminte că citise undeva, sau văzuse într-un film cum printre valuri, cineva văzuse o sirenă, o fată frumoasă cu coadă de pește, care era în agonie plutind în spuma valurilor...au găsit-o mai târziu
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Din_tainele_marii_proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
care părea că vrea să încăzească cerul și să lumineze toată Bucovina. Apoi s-a auzit glasul tremurat de emoție a lui Grigore Vieru doinind jalea fraților noștri despărțiți de neprieteni. Răspundea cu alte doine Vasile Tărâțeanu, înfiorându-ne cu jelania altor frați, de trupul țării separați. Bubuia Vocea lui Păunescu, ungea parcă la suflet spusa molcomă a lui bădița George Muntean, care ne spunea că din ograda aflată „la noi” se certa cu vărul-său peste hotar, acum domiciliat în
UN DEAL S-A SUPĂRAT PE O CĂRUŢĂ... SAU POATE INVERS ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 by http://confluente.ro/Constantin_t_ciubotaru_un_de_constantin_t_ciubotaru_1371287920.html [Corola-blog/BlogPost/354563_a_355892]
-
de conținut curat. Spre cei care chiar îl produc, nu spre hoții de clicuri. Altfel, se va produce din ce în ce mai prost, până când nu se va mai produce deloc. Și toată lumea va vântura aceeași mizerie de 20 de bani bucata, pe fondul jelaniei generalizate că ne-a murit presa. PS În doar trei luni de existență, s-au asociat cu Republica branduri puternice, care au pariat pe jurnalismul de calitate și pe un public care e dispus să citească și să gândească mai
Cine dă mai mult de 20 de bani pe presă va câștiga însutit by https://republica.ro/cine-da-mai-mult-de-20-de-bani-pe-presa-va-cac-tiga-insutit [Corola-blog/BlogPost/338387_a_339716]
-
torcea parcă prin firele de viață stinse, amintirile. Își scutură privirile de tristețea agățată ca o pânză de păianjen peste gene, și zări, în spatele bisericii, o moviliță plină cu flori. Începu să adune încet, una, câte una, petalele plânse din jelania celui, la capătul căruia odihneau. Fă-mă Doamne foc pe lume să țin chinul prins la pântec, să usc lacrima de mume jarului să-i fiu eu cântec! ... Auzea ca prin vis, versurile cântate de draga lui, de câte ori îi pândise
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1466913588.html [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
pentru că nu fusese acasă nici luna trecută, trebuind să-i poarte banii încolo și-ncoace... Mira mulțumi, se scuză scurt, o salută și plecă zorită. Nu voia să se lase așteptată de Mira-Mică, altfel ar fi sancționat, puțin ironic, lamentabila jelanie; poștărița deplângea, de fapt, pierderea bacșișului... De data asta, luă tramvaiul pentru cele trei stații pe care le avea de parcurs. Era aglomerat, lume amestecată, majoritari erau tinerii, mai toți, elevi de liceu. Le ghiceai apartenența socială după câte o
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1450596731.html [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
că-i întâlnise, că avuseseră cine să-i asculte. Ajunsă în fața apartamentului, auzi mieunatul nerăbdător al motanului. Descuie cât putu de repede, făcând să cânte cheile. Intră degrabă, cercetând vreun motiv material care să-l fi determinat pe motan la jelania făcută. Nu găsi nimic, dar, la capătul pregătirilor pentru noapte, conchise: Îi era dor de mine?! Întrebarea absolut retorică se lăsă ca un stor plăcut, închizând-o pe Mira în baldachinul nocturn al viselor. Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1450596731.html [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
Sena unduie lin./ Bate ora-n alt tărâm,/ Zile, nopți trec, eu rămân...” De când stau pe banca asta? Ce zi cenușie! Ce oră să fie? Un vuiet în urechi! Tumult de sonuri grăbite îmi sparge auzul! Vârtej. Lătrături gâlgâite intens, jelanii cântate! Fornăieli cunoscute! Totul anunță un trap alarmant de canină. Fox terrierul ivit se-oprește culcat pe labe ca la cunoscută poruncă. Boticu-i umed se mișcă ușor Așteaptă să capete învoire s-o pornească din loc. Scutur din cap aruncând
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1465712917.html [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
să le conducă... Ne-a luat pe nepregătite. Până scoatem utilajele, nenorocirea va fi deja atât de mare încât... încât ... domnule primar, iertați-ne, am făcut tot posibilul să nu se întâmple. - Și totuuuuși s-a întââmplaaaat!, se aude iar jelania Marianei. Copilașul meeeu, unde-o fi copilașuuul meeeu? Ca loviți de un trăznet, toți funcționarii își aduc aminte de copilașii lor. Se năpustesc afară, călcându-se în picioare și călcând aproape toți peste Mariana. E deja pe viață și pe
Apocalipsa fulgului de nea se întoarce II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21005_a_22330]
-
gata materialul, numai bun de transmis de 48 de ori în 24 de ore. Bucățile din program rămase libere se completează cu dezbateri isterice. Se aduc în studio cât mai mulți invitați care, sub bagheta nevrotică a moderatorului, se înalță jelanii. Panică, trebuie să fie cât mai multă panică, că altfel se plictisește telespectatorul. A venit gripa porcină? Păi, asta e și mai tare decât inundațiile! Inundații sunt doar “acolo” și “acolo”, pe când gripa porcină e peste tot, poate fi chiar
Gata! Au venit ţânţarii cu West Nile în trompe. Iar murim. by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20100_a_21425]
-
mi-i imaginez altfel decât zâmbind. Când l-am cunoscut pe Emi, acum aproape doi ani, i-am prezis că va ajunge milionar la 30. Nu părea tipul clasic de whiz-kid wannabe. Emi chiar este un whiz-kid. Anul ăsta, în jelania generală căruia i-am ținut și eu isonul, e singurul pe care-l auzeam că dezvolta, ca vinde, că se dezvoltă. Între timp, Emi s-a mutat la Londra, unde tocmai a câștigat Seedcamp, una dintre cele mai prestigioase competiții
Prieteni cu care mă mândresc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82691_a_84016]
-
frusta și oralitatea sibilinica, Încercînd a reconstitui - pe model folcloric - un bocet al vechimilor, asimilînd toposuri arhaice. Dincolo de invenția lexicala, el, pornit În căutarea „mitologiei”, conjuga patetismul impersonal cu senzualismul topit Într-o incantație romantică, urcînd spre suferință hiperbolizata. Această jelanie trubaduresca, intelectualizata, captînd Însă o „sfîșiere ancestrala”, de o cantabilitate „dura” (observa, cîndva, Gh. Grigurcu) devine un veritabil erotikon, ființa barbara conștientizînd soarta corpului pieritor. Îmbrăcat, așadar, „În plînsoare”, poetul, asumîndusi riscul monotoniei, purcede la un ritual de exorcizare a
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
veridică descriere a prigoanei, chiar dacă într-o formă literaturizată și cu unele hiperbolizări, se găsește, însă, la un martor ocular, diaconul armean Minas Tokhateți, originar din Eudochia și stabilit în Suceava. El este autorul unui lamento de 110 catrene, intitulat Jelanie asupra armenilor din Țara Valahilor. Minas din Tokhat a locuit multă vreme la Camenița și la Lemberg, unde a fost secretar al arhiepiscopului armean și al tribunalului armenesc, iar în 1551 s-a aflat la Suceava, unde a fost de
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Poemul său are o valoare nu propriu-zis artistică, ci mai curînd una istorică. Pe lîngă mărturia asupra prigoanei antiarmene, el conține dovada existenței bisericilor armenești din Siret, Vaslui, Hotin și Roman în anul 1551. Iată și un fragment revelator din Jelania lui Minas Tokhateți: Iarăși a scos altă poruncă,/ În toate orașele armași a trimis,/ Pe fruntașii armeni pe toți i-au prins/ Și bisericile le-au sigilat,/ Au chemat pe preoți și șoltuzi/ Și cu silă i-au botezat,/ I-
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Mari Negre de azi. Se pare învățase, scriind, limba locului. La această se referă și distihul poetului român cunoscut, citat într-un alt număr al revistei, si care sună așa: La Pontul Euxin citea un get/ Silabisind din Pontice încet. Jelaniile, culte, prima dată, nu mioritice.
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
retorica penibilă de tip “nu se face nimic”. Sau să te legi de modul în care era îmbrăcat nu știu cine când a făcut o conferință de presă. E bine însă că aceste derapaje sunt minoritare, judecând după audiența posturilor înclinate spre jelanie".
Radu Tudor: "Asta e cinism și prostie" () [Corola-journal/Journalistic/47816_a_49141]
-
de fericire fiind întunecate de umbrele unei suspiciuni ce nu provoacă decât suferință. Tot acest zbucium duce, într-un final melodramatic, la suicidul protagonistei, abia acum iubitul mefient convingându-se de adevărul sentimentelor ei. De aici, remușcări continue și o jelanie care generează o pasabilă, pe alocuri, narațiune. SCRIERI: București-Sakkarah, București, 1913; Schițe-filme, București, 1913; Ierusalim, București, 1914; Regina noastră, București, 1914; Getta, București, 1916; Istoria armenilor, I-II, București, 1923-1926. Traduceri: Husik Zahrabian, Istoria Bisericii Armene, București, 1934; Mica antologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
tău este superioară duhorii familiale a tribului vecin, că limba ta e mai isteață și mai profundă; că muzica pe care o faci atunci cînd jelești rîpa mîloasă În care ai fost zămislit este cu mult, mult mai melodioasă decît jelania vecinilor tăi; că icoanele Înnegrite de fum care atîrnă pe pereții tăi sînt reprezentări ale singurilor dumnezei la care merită să te rogi și că zeii și rugile celor de peste deal sînt jigniri de nerostit pentru care trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
era un dar divin. Nu oricine era vrednic s-o poarte, ci ființa aleasă și demnă de a fi ascultată. Și repertoriul își are noima lui. Orfeu începe prin a-și cînta (nara) propria-i nefericită poveste. Nu este o jelanie cu pierdere de sine, ci împărtășirea unei suferințe pilduitoare, memorabile. Chiar și fiarele sunt dispuse să ia aminte, din dorința de armonizare cu celelalte vietăți, spre folosul lor și al tuturora. Orfeu extinde repertoriul la cazuri asemănătoare din mitologie, care
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu disperare și cere forțelor divine împuternicite să-l ajute într-o formă sau alta: Cu inima înlăcrămată Porni departe, spre cîmpie, Cu-nlăcrămată inimă-păstorul Porni departe, spre cîmpie; Cu fluieru-i legat de gît El își începe jeluirea. Nici urmă de jelanie la eroul mioritic. Plîngerea e amînată sau transferată în altă ordine cosmică, pentru ca sensul existenței să fie recuperat dintr-o perspectivă posibilă. Sumerienii vorbeau de autorități sau de divinități patronale, care aveau în stăpînire, fiecare în parte, sectoare distincte din
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Omului nu-i rămîne decît să înțeleagă adevărurile relevate pentru totdeauna. Mitologia a arătat prin nume divine prestigioase că orice abatere de la regulă nu schimbă cu nimic situația. Mai păgubit este neștiutorul, acela care așteaptă moartea cu frică și cu jelanie (gîndindu-se la ea ca la răul cel mai mare din lume), decît individul care își așteaptă sfîrșitul „pregătit” și cu „împăcare”. Miorița se află în prelungirea acestei mitici funerare. Dacă păstorul s-ar fi lamentat la vestea că se pregătește
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
strâns legată de mitul ciobanului din lună și nu putem înțelege toată adâncimea ei afectivă decât considerând-o în complexul acestui simbol cosmic al singurătății și al înstrăinării. În structura ei melodică, alcătuită din modulații înscrise într-o monotonie dominantă, jelania durerii de a nu fi unde te dorești se rostește prin aceste nesfârșite ghirlănzi de tonuri minore, iar distanța, care rămâne mereu aceeași între subiect și locul dorit, e semnificată prin monotonia dominantă. Tristețea și gravitatea acestui cântec, care e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
alții și a o descoperi astfel în atrocea-i suportabilitate. Cei ce lipseau la apel erau considerați încă în curs de înțelepțire pe aiurea cu această supremă lecție adusă în tabără de cei întorși și transformată în împărtășanie cantabilă. Lălăiau des jelanii de soartă vitregă și nenoroc, cărora le confereau puterea de retenție a unui zid nevăzut imposibil de traversat, înverșunat să le frângă elanurile de emancipare și să le irosească în volute fără noimă ale zadarului. Clădeau și ei în felul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]