61 matches
-
îl căutăm nebuni./ Chipurile altora le cumpărăm să ne lipim/ La pieptul bărbatului politic/ Pe care să nu-l strice timpul, tagmele/ Și-amenințările; manevrele și ura." (Iconografie, dedicată lui Ernesto Che Guevara). Exemple de asemenea elegii atipice, mai puțin jeluitoare și mai mult acuzatoare, sunt din abundență în paginile cărții. Spirit polemic și incomod, ajungând cu ușurință la vehemența de ton și de limbaj, Ion Gheorghe este un Ioan Botezătorul tardiv, dar la fel de mușcător, anunțând nu venirea lui Mesia, ci
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
zece puncte amendă. Cine trișează este pus cu capul pe butuc și decapitat cu una din spadele nobiliare ale Scutierului Titus Popovici. |n cazuri excepționale, condamnatul este ămpărtășit, lăsându-i-se timp și pentru a rosti scurt Tatăl nostru, fără accente jeluitoare... Dacă strănuți, dacă te scarpini necuviincios, dacă vei căsca neducând una din cele două mâini la gură, dacă vei tuși cumva cu tot dinadinsul, dacă vei încerca să spui bancul cu mireasa sau pe cel cu profesorul care în loc de ou
Adevăratul cod al belotei (după domnul Lancelot) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12875_a_14200]
-
sorry... Ce simplu părea! Eram la concurență cu un film buuuuun, da' buuuuun, băi! Și mi s-a părut că foaia se înegrește, nu mai distingeam literele, spațiile dintre ele, totul devenise întunecat, negru uniform... copacii intraseră, frunzoși, foșnitori, aiuriți, jeluitori, patetici, cu crengile desfăcute disperat a rugăciune... se clătinau în odaie...se zbăteau degeaba, parcă asmuțiți de tristețea mea ... mă îndemnau să uit, să uit... da' pînă cînd să tot uit? Doar uitam eu, într-o doară, atîtea chestii ce
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
eu nu mă fac frate cu Andrei Neica Nimeni din rațiuni politice partizane, mai mult, nu acord acelui detractor de serie nici un credit moral, chiar dacă preopinentul defaimează numai din ostentație nonconformista. Răspunsul lui Petru Creția a rămas doar plângerea unui jeluitor care vrea să treacă puntea suspinelor politice fără un act rezolutiv de ăamor intellectualisă sau de mentalitate victoriana." Și mai jos, siluind și gramatică și adevărul: "Cu totul bulversant, pentru o curiozitate de suprafață, ramane situația paradoxala în care s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
începe cu traduceri din neogreacă (Musaios) și cunoaște bine pe preromantici, fatalmente de mâna a doua. Păstorul întristat este consecința acestei "intertextualități", Gessner-Florian în adaptare valahă și la ingenuitatea structurală-adolescentină. Pastorala, melancolică desigur, are grație orfică și, în spiritul epocii, jeluitoare: "De multe versuri spuse cu jale / Uimite toate stau împrejur: / Râul oprise apa din cale, / Vântul tăcuse din lin murmur. // Cât acolo turme de oi frumoase / Se răspândise pe livejui / Și ascultându-l iarba uitase, / Pătrunse toate de mila lui
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
de refuzul autorităților și, drept urmare, au fost sechestrați și 153 siliți a plăti în bani muncile. șăranii au rămas datori și pe anul 1907 și siliți s plătească de două ori, și munca, și cu banii. Domnule Ministru, zică țăranii jeluitori, suntem oameni sărmani, nevoiași, cu totul lipsiși de pământ și a munci de două ori prin încărcăturile la muncă făcute de d-l administrator al moșiei ar fi un mare păcat pe capul nostru, mai ales că d-na proprietară
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pulsante, încît vedeam cum oamenii lipsiți de spirit dădeau cu căpățînele lor proaste tactul la discursul meu. Și, Mark, m-ei crede sau nu m-ei crede, dar, înainte de a sfârși, toată adunarea își legăna încet capetele în solemnă concordie: jeluitori, îngrijitori, cu-n cuvânt toți. Când am încheiat, am fugit în altar, într-o stare aproape de nebunie. Firește că norocul a voit să găsesc acolo pe o fată bătrână, foarte îngrijită, o mătușă a răposatului, care sosise prea târziu de la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trag frâiele cămilelor recalcitrante, în timp ce hamalii își echilibrează bagajele mai mici pe cap, iar un șir de bărbați asudați transportă cuferele încuiate, corturile, jilțul prețios al profesorului. Noaptea, Jonathan adoarme pe fondul cântecelor hamalilor adunați în jurul focului. Cântecele lor sunt jeluitoare, pline de durerea poverilor ca și de neajunsul de a fi departe de casă. Când se trezește din nou, cântăreții umblă în lumina fără culoare a zorilor, lovindu-și animalele, posaci, preluând sarcina de a ridica tabăra. Într-o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu Fînărie”. Și pentru ce? Pentru că primul loc a fost împresurat de Irimia și Ștefan armașul, iar cel de al doilea „asupra mahalagiilor de penpregiur ca să mărturisească adevărul cum și în ce chip au împresurat acel loc”. Și cine erau jeluitorii? Dacă îți mai aduci aminte, părinte, este vorba de cimotia lui Ochincă, despre care am mai vorbit noi cândva. După umila mea credință, înalt preasfântul Iacov nu trebuia să facă chiar „o carte de blăstăm” pentru niște neînțelegeri între mahalagii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
că n-aveți ce căuta aici! Auzi pași sus, la etaj. Urcă în goană pe scara de stejar. În camerele deschise cotrobăiau după obiecte pe care să le poată căra. O femeie strânsese într-un cearșaf diferite boarfe, bolborosind întruna jeluitor că de ce să se piardă toate astea și să nu le folosească mai bine ea, care-i sărmană. Petre năvăli într-o odaie unde zărise mai multă lume, repetând mereu aceleași vorbe: ― Ia ieșiți afară, măi oameni, că... Era odaia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Să încercăm, părinte. Aș porni cu Nicolae Alexandru Mavrocordat voevod, care la 21 mai 1714 este nevoit să reînnoiască o danie făcută de voievodul Vasile Lupu. Și cine putea să ceară o asemenea măsură? Se înțelege că ne aflăm în fața jeluitorilor greci care: “Venit-au... înaintea domniei mele... călugării de la sfânta mănăstire ce se numește Halchi carea este aproape de Țarigrad... și ne-au arătat un uric de la... Vasilie vod(ă) (Lupu) precum au miluit sfânta m(ă)n(ă)stire câte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cei 2000 de piaștri pentru firman mai scoți 1000. Sper însă să-mi fii loial, principe Ghica, chiar în grațiile rușilor fiind. Lasă că știm noi ce știm. Brusc prin simpla bătaie din palme se porniră trâmbițe și muzici orientale jeluitoare (ceremonialul întrerupt porni). Șeful protocolului turc, trecut prin spasmele morții, oftă ușurat îngăimând: Ptiu! Gata să-mi dea comă beiul ăsta ghiaur. De-acu nu te mai scap din ochi diavole, m-ai fiert zdravăn. Toate aceste evenimente, de dans
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
cu poslușnici.” Da’ uite că s-au mai plâns și alții, dar nu lui vodă, ci mitropolitului, tocmai când se afla la Iași și Dosoftei, patriarhul Ierusalimului. „Asta se întâmpla la 9 iulie 1674 (7182)” Știi cumva și cine erau jeluitorii? „ Era starostele breslei cioclilor de la Trei Sfetite. În așezământul său, din 20 august 1676 (7184), mitropolitul întărește drepturile și scutirile de care se bucura breasla cioclilor din Iași.” Cum văd eu, însă, breasla cioclilor nu era una singură pe tot
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Liniștea copleșită de diabolice ispite Învăluit de´atâtea liniști siderale Alerg înspre meleaguri mai însuflețite; Lăsând în urmă încâlcite căi astrale. Ascult cântul hieratic al pietrelor stelare, Fantastice ființe apar în zbenguieli nedeslușite, Iar Corul cosmic țintuit în auziri jeluitoare Netulburat, interpretează imnuri nesfârșite. Mă-ndrept apoi spre alte tărâmuri milenare, Dar copleșit de multe și diabolice ispite Mă ostenesc să scap din lunga mea visare Plecând din nou spre alte Luturi liniștite. Unde tronează Cronos, rămas în nemișcare.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93385]
-
insațietate În cruzime a femeii, o nepotolită poftă de masacru: „Vrei, drăguță, vrei Sufletul să-mi iei? Na-ți și ochii mei, Altă ce mai vrei? Doar te-i sătura De cruzimea ta.” Însă măcelul este Întreținut În chip deliberat. Jeluitorul ibovnic se oferă cu voluptate crudului minotaur al iubirii. Semn că cruzimea femeii este o altă formă a grației sale. Exceptînd cîteva versuri amare, Între care cele mai aspre sînt următoarele: „GÎndeam c-am iubit un Înger din ceri supt
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu-i de origine divină. Nota de senzualitate, care este puternică În poezia acestor boieri petrecăreți, trage serios amorul spre formele lui terestre. Slăvita ibovnică nu-i cu totul străină de o anumită corporalitate. Am citat deja elanul sexual al jeluitorului Îndrăgostit, năvala pe care o proiectează În drum spre casă. Mai sînt și alte semne ale ispitei trupului. O poezie (Asară, de-un vac trecut) pare a fi scrisă după o altă năvală de origine profană: „Ochi, guriță, piept și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
agresiune fără margini, În timp ce tînguirea implică o oboseală, o ritmicitate potolită, o Împăcare, În fine, cu ordinea dezastrului interior. Asta și vrea să sugereze Conachi: resemnarea În delirul (potopul) nenorocirii, plăcerea de a trăi pe buza prăpastiei. Toate versurile sînt jeluitoare, toate vorbesc de un „aht”, de un chin cotropitor, incit imaginea finală este aceea a unei existențe copleșite de o mare pasiune. O pasiune devastatoare care atinge toate compartimentele și funcțiile ființei: fiziologice, psihice, spirituale. Să vedem Întîi dezastrul global
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
numai o durere, Un șir de suferințe, un lanț de pătimiri...” Însă, atingînd această clapă, simțim numaidecît sunetul eminescian. 10. GÎndul pătimirii În dragoste nu ocolește ideea de jertfă. Jertfa este moartea benevolă. PÎnă a ajunge la această soluție limită, jeluitorul cere milă, milostivire. Poemele sînt, pur și simplu, terorizate de acest sentiment creștinesc transpus În spațiul eroticii. Robirea cere Îndurare, Înțelegere, În fine, milă, milostivire, și mila, milostivirea nu vin. CÎnd patima Îl „Înghie”, poetul Înamorat cere numaidecît milostivire: „Să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vine din cealaltă parte) este resimțită ca o formă de agresiune. 12. O agresiune Întoarsă, ca toate celelalte, spre petrecere. Simptomele descrise pînă acum n-au nici un Înțeles dacă la capătul lor nu vedem ceea ce este esențial În această poezie jeluitoare: plăcerea, desfătarea, bucuria simțurilor bolnave de o boală dulce. SÎnt cîteva momente de jubilație erotică În interminabilul bocet. Aleg unul singur, spre a ilustra capacitatea lui Conachi de a elogia cu invariabilă energic ceasurile de desfătare după ce se dovedise inepuizabil
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
oi cere la Dumnezău, Și de m-ai ars tu pe mine, eu țîe bine Îți vreu.” SÎnt, În acest testament sentimental, două clauze („de-oi muri”, „iar de-or trăi”) care slujesc cum nu se poate mai bine pe jeluitorul Îndrăgostit. Finalul poemului („Și de m-ai ars tu pe mine, eu țîe bine Îți vreu”) lasă să se Înțeleagă că scenariul Îngropării În pustiu urmărește, totuși, cîteva beneficii imediate. Cel ce se pregătește pentru o lungă schimbare nu pierde
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca să rămîie neuitate modurile lor după veacuri”. Cum furturile literare sînt În epocă numeroase. Pann avertizează Împotriva „celor ce le place să se facă plaghiatori”... În ediția din 1852 aflăm ți celebrul cuvînt Către cititori, o primă detașare de stilul jeluitor În poezia erotică. Viziunea Îndrăgostiților zmintiți la simțuri, aruncați În călduri grozave, căzuți, unii dintre ei. În melanholie pină ce Încet-Încet se sting, iar alții „ea muierile, care se bocesc la morminte, prin cîntece Își ușurează durerile”... este umorescă. Miturile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spun ei pentru a introduce apoi (indirect) elementele sau ideile noastre; • să folosim întrebări în loc de afirmații (căci un "atoateștiutor" dă răspunsuri); • să facem din ei mentori; să îi recunoaștem ca experți și să ne arătăm doritori să învățăm de la ei. Jeluitorul. Aceste persoane simt că lucrurile ar putea fi diferite față de cum sunt, dar nu au idee despre ce ar trebui să schimbe ca să realizeze acea diferență. Neajutorate, se văd nevoite să facă față situațiilor care nu le plac și atunci
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
tip de plângeri poate avea efecte terapeutice, de descărcare a frustrărilor și a resentimentelor care se adună în timp. Al treilea tip de plângeri are însă prea puțin de-a face cu reducerea stresului, reprezentând un mod de a fi. Jeluitorul nu caută niciodată soluții și nu dorește schimbarea situației. Perfecționiști, jeluitorii se retrag atunci când au impresia că lucrurile nu merg conform expectanțelor lor. Au impresia că nimic nu este la nivelul standardelor lor și renunță la căutarea soluțiilor, lamentându-se
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și a resentimentelor care se adună în timp. Al treilea tip de plângeri are însă prea puțin de-a face cu reducerea stresului, reprezentând un mod de a fi. Jeluitorul nu caută niciodată soluții și nu dorește schimbarea situației. Perfecționiști, jeluitorii se retrag atunci când au impresia că lucrurile nu merg conform expectanțelor lor. Au impresia că nimic nu este la nivelul standardelor lor și renunță la căutarea soluțiilor, lamentându-se permanent. Ei sunt copleșiți de tot ce se întâmplă și caută
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Siret și despărțitoare Umbrăreștilor de Biliești”; - o pricină juridică, ce se desfășoară între anii 1833 și 1835, are ca protagoniști pe banul Neculai Sion, pe de o parte, și pe răzeșii din dreapta Siretului, pe de alta, primul în postura de jeluitor, iar ultimii de pârâți, din „megieșitele sate, Suraia, Umbrărești și Slobozia”; din amănuntele redate de document rezultă că era vorba de sate ce aparțineau la data respectivă ținutului Putna; - mai clar găsim atestată existența (parțială) a satului și, mai ales
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]