63 matches
-
devenit nerăbdător. Teatrul mi se pare un adevărat butoi de pulbere. Vă rog, dragă domnule, nu aprindeți nici un chibrit. Înțelegeți ce vreau să spun?" Am făcut din cap semn că da, dar n-am promis nimic. Ascuns după cortina cam jerpelită dintr-o parte a scenei, m-am uitat la balcoane, la loji, la galerie. Toată chestia avea aspectul unei întruniri politice. În picioare pe coridoare, printre șirurile de scaune din stal și de-a lungul pereților, se aliniau polițiști, în
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
dovezile, și nu să le țnă doi ani, până când i-a căzut bine partidului să se descotorosească de-un element incomod. În noul context, nici un om normal nu mai dă doi bani pe hârtiile țnute în mânecă până s-au jerpelit. Chiar de-ar fi sută la sută autentice, ele s-au îngreunat de duhoarea pestilențală a șantajului și a manevrei politice. Ieșirea la bătaie a d-lui Timofte nu poate fi străină de "revizitarea" de către Apador-CH a biografiilor primilor doi
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
să îndrept aceste umerașe vechi ca să le vând. Mai sunt și niște resturi de lemne, îmi amintesc că le-am adunat din piață, când se moderniza metroul. Pesemne ca să repar piciorul mesei care e șchioapă. Haine într-un sac. Sunt jerpelite și mult prea strâmte acum. Ar trebui aruncate. Bucăți de material pe care răposata le-a uitat când a plecat. Aș putea să fac puișori de pernă și să le umplu cu haine vechi. Volodia mi le-ar lua și
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
pescarul plutind peste lumea ei nu vor să-și dăinuie comoara emoțiilor de iasomie și chihlimbar pauzelor dintre metamorfoze unde cască o gură plină de frică și neputință funcționarii de la chioșcurile de loterie oceanică levitează cu scrum pe gene autobuzul jerpelit din cap face semn că va ajunge cândva și acasă respirația cărnii are colțurile mototolite de înaltă tensiune carapacele și corpurile consumate de arhitecți sunt reciclate de refugiați vasul cosmic e rotit gingaș un milimetru de un balaur somnoros un
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
pentru proiectul construcției Clinicii “Nera” - prima clinică de recuperare oncologica din România. jucat de copiii: Rareș Luca, Diana Cretu, Alexandra Stoican, Irina Stoican, Ioana Constantinescu, Filip Cojocariu, Fabian Cojocariu, Alexia Boangiu, Andrei Popescu, Maria Epurescu, Sară Calancia la pian Nicole Jerpelea cu participarea actrițelor Ileana Olteanu și Rodica Ionescu Mai mult informații despre proiectul Clinică Nera aflați de aici:www.clinicanera.ro Alte linkuri utile: www.conil.ro Durată spectacol: 1 h 20 min (fără pauză) Rezervări și informații: 0727.703
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94049_a_95341]
-
voturilii; atâta că omul nu recunoaște până ce nu are el un interes... Excelent. P-ormă, cioacele cu cine dă, lui își dă...; aiurea, da' ține!... Dar ce tot citea dumnealui acolo? Și cu bărbia îi făcui un semn spre broșurica jerpelită de lângă gamelă. A!..., exclamase el și mi-o întinse bucuros, ca un mohamedan, Coranul... Foarte frumos!, făcusem admirativ, și am citit rar, ca la tablă, la școală: "John, prin grația lui Dumnezeu, Rege al Angliei, Lord al Irlandei, Duce de
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10329_a_11654]
-
-Trebuie să coborâm milităria, a continuat vocea dogită a domnului Fusulan, ca târtanul să înțeleagă că așa se învață carte ! Vocea lui cea izvorâtă din butoi căpătase accente metalice. Abia atunci am observat că purta pantaloni kaki și paltonul scurt, jerpelit la mâneci, era de aceeași culoare. (O, domnișoară Iulia, de ce ne-ai părăsit ?) - Și acum, să ne organizăm ! Am auzit noi, îngroziți, vocea oțelită. Cum, adică?! La șapte ani, chestia asta cu organizarea parcă venea dintr-o limbă marțiană. Ne
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
cred, dar cine știe? A spus că vine și mâine dimineață. * A doua zi, chiar de la prima oră, la poarta de intrare în șantier, un tânăr spilcuit, cu mustăcioară, purtând o pălărioară de comis voiajor, cu o geantă diplomat cam jerpelită Într-o mână și cu o țigară În alta, se plimba agitat de colo până colo, negăsindu-și locul. Cum îl zări pe inginer, se apropie de acesta, salută și, pentru a se încredința că e cel pe care îl
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
a-i anunța că eu o să fac o inspecție solitară prin biroul lui Băși. N-au comentat de niciun fel și au ușchit-o rapid, pătrunși de importanța misiei lor. Dom' șef de catedră stătea plăcințit într-unul dintre fotoliile jerpelite din cameră, având un aer exagerat de mofluz. Din când în când bâțâia din cap, destul de misterios, fiindcă nu ai fi putut interpreta mișcarea asta ca fiind una de aprobare sau de negare. Tot cam la aceleași răstimpuri ofta. Deodată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Și acum nu mai fi atât de înalt, zise Georgie. Își mângâie vârful nasului. Atât gestul cât și cuvintele erau minunat de cunoscute. Am binecuvântat-o în gând și m-am așezat la picioarele ei. Georgie ședea în fotoliul verde jerpelit din locuința ei. Lumina rece a după-amiezii învăluia camera dând la iveală patul răvășit, scrumiera plină cu mucuri de țigară, masa încărcată de scrisori deschise, pahare murdare, bucăți de biscuiți și cărți de economie. Georgie purta pantaloni bej foarte strâmți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și grupuri de tinere cu pantaloni și bluze sobre, cu dra pele care proclamau că ele sunt REVOLUȚIONARELE DOMNULUI, sau TINERELE LUPTĂTOARE PENTRU FERICIREA OMENIRII. Studenții puteau fi deosebiți cu ușurință, erau ceva mai Îngrijiți, În ciuda strădaniilor unora care arătau jerpeliți ca să se amestece cu ceilalți frați de-ai lor. Margaret i-a căutat În jur pe unii dintre foștii ei studenți. Putea să spună foști fără grijă, cursuri nu se mai ținuseră de câteva săptămâni, avea Îndoieli că ar fi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
hârb de scaun, la WC-uri. Ședea cu tâmpla rezemată de perete, cu un picior împins în față, cu genunchiul dezgolit, cu celălalt flexat sub scaun, cu laba întoarsă, lăsând să se vadă o gaură în talpa ghetelor cutate și jerpelite de atâta purtat, cu mâinile atârnând moi în poale. Nu se trezi decât atunci când apa se dezlănțui cu zgomot în rezervor. O găsi în picioare, lângă chiuvetă. De, domnișoară îi spuse, vai de viața mea și-i arătă o urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și Vasili și apoi pentru noi toate. Axel reușise să ne procure doar două pufoaice și trei perechi de pâslari așa că puteam ieși afară doar pe rând. Iuliana, care era cea mai îndemânatecă, a dublat "ușa" bordeiului cu unica blană jerpelită de ren pe care o obținusem. Norocul a fost că bordeiul săpat în pământ păstra bine căldura, iar lemnele nu lipseau. Nu-i vorbă că șapte persoane îngrămădite într-un spațiu atât de strâmt, produceau și ele "căldură animală". Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bălării înalte și dese, mai apoi sărise în spinarea calului pe care sta, dormitînd, vînătorul. Animalul fusese vînat cînd în sudul Americii de Sud, cînd în centrul continentului, cînd în partea lui de nord, ba o dată chiar în India. Blana, cu anii, jerpelindu-se, Țeposu o dă la reparat, de unde o scoate peticită jalnic. " - Uite cum și-a bătut joc de jaguarul meu!, mi se jelui bietul droghist, aproape disperat. - Cine-i prostul care ți-a stricat așa de rău blana? - Tot șarlatanul
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
pe la tarabe. — Uite, Măria-Ta, au smochine - spuse spătarul Vulture, arătând spre o tarabă. — Câți bani ne-au mai rămas? - întrebă Barzovie-Vodă. — Vreo două pungi, bașca mărunțișul - răspunse spătarul. — Mai bine să ne luăm căciuli - grăi Barzovie-Vodă. A mea e jerpelită rău. — Lasă-le dracului de căciuli, că ni le iau tătarii, Măria-Ta - spuse spătarul Vulture. Să ne luăm ceva să putem duce și jupâneselor și copilașilor noștri. Eu zic să rămânem la smochine. Tu ce zici, măi Broanteș? Tăcutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
erau fascinanți într-un mod patologic, am încercat să mă desprind de acel grup nociv, găsind un loc avantajos de unde să pot vedea întreaga încăpere. Mulțimea părea să se împrăștie treptat și încă nu-l văzusem pe bărbatul cu haine jerpelite; fusesem sigură că o să apară, dar începusem să mă îngrijorez că nu o va face. Cineva m-a bătut pe umăr și am tresărit, crezând că e el. S-a dovedit a fi Judith. Sam, vino, te rog, o secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
te înțepa acum arogant. Îi scotea în evidență pomeții. Iar ochii parcă i se măriseră. Îi apăruseră niște scobituri pe la tâmple. Arăta cadaveric. Purta aceleași haine în care-l văzusem și cu cinci ani în urmă. Erau urâte și murdare, jerpelite la culme și atârnau largi pe el de parcă ar fi fost făcute pentru altcineva. I-am observat mâinile murdare și unghiile lungi. Erau doar pielea și osul, însă mari și puternice. Uitasem că aveau o formă atât de armonioasă. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
revarsă din tramvaiul 5, care tocmai a sosit în stație, și invadează străduțele lăturalnice. Coridoare neaerisite se trezesc deodată la viață, mame și soții se reped la ușă ca să‑i primească pe cei ce‑și întrețin familia. Le smulg servieta jerpelită din mână, sufertașul uzat și termosul. Lumea mai bună le smulge câte o mapă cu acte, ziarul, resturile de cârnat afumat, hârtiile unsuroase etc. Apoi capul familiei se bagă în ciorapii rupți de casă, care până nu de mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
s-a retras în tindă și din cap dădea, Tare-i mai plăcuse; se vedea, săracul, mulțumit era. Zi de zi Duluș venea când mâncam, era respectuos... Mă asculta și adesea îi ziceam: "Cățel credincios!" Prinsese putere, nu mai era jerpelit, se întremase... Mofturosul se-nvățase la carne, nu mai voia oase. Servea cu vecinii, care-l admirau, copănele, ficăței, Câte-un vin gusta când eram la chef cu amicii mei. L-am pus șef de pază la o porcărie: să
AZOR ŞI POTAIA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363955_a_365284]
-
astfel încât bietul animăluț se rostogolise de câteva ori, abia mai având vlag ă să țipe de durere. Un aurolac, apărut din senin, l-a luat în brațe. În ploaia rece, cățelușul căuta cu boticul căldura de la pieptul boschetarului, sub geaca jerpelită de fâș. Acesta îl mângâia, spunându-i vorbe de alintare într-o limbă pe care numai ei, doi, o cunoșteau. Nu mai tremura și acum parcă se îngâna cu bătăile inimii drogate a băiatului de la marginea societății. Cățelușul a dat
SÂNUL LUI AVRAAM de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366851_a_368180]
-
pe bancă. În acest timp, câinele a continuat să latre și să chicotească, să-rind în jurul meu după care, periodic, își punea picioarele de dinainte în jurul mijlocului meu și-și întindea botul cu limba scoasă către fața mea. Între timp, Mihai Jerpelea, stăpânul oilor, s-a apropiat de noi, s-a așezat și el alături pe bancă și privea curios scena. La un moment dat m-a întrebat: - Marinică, tată, de un’ te cunoaște, bă, câin’le ăsta al mieu? - Nea Mihai
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
tale cum îl cheamă? - Bă, băiete, atunci cân’ l-am cumpă- rat, Zbârț mi-a zâs că-l cheamă Vlaicu. Da’, de un’e până un’e-ai ajuns tu să vez’ de iel? I-am povestit atunci lui Mihai Jerpelea cu de-a-mă-nuntul cum l-am găsit în primăvara anului care trecuse umblând fără rost pe drum și cum l-am luat acasă la îndemnul Răbăgioa- iei, care apoi, tot ea i-a spus lui Zbârț unde e cățelul lui, iar
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
câine măi bun ca Vlaicu - mi-a mai spus el, după ce euforia revederii a trecut, iar câinele stătea acum cu botul pe genunchii mei, privind curios când la mine, când la ultimul lui stăpân. În timp ce stăteam de vorbă cu Mihai Jerpelea, au apărut și ai mei. S-au minunat, firește, de cum arăta Bulfei, care i-a recunoscut și pe ei, așa cum o făcuse mai înainte cu mine. Pe ei nu i-a mai speriat, fiindcă au văzut că eu îl mângâiam
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
că eu îl mângâiam pe cap, dar nici ei n-au realizat că e vorba tocmai de cățelul luat de mine de pe drum în urmă cu un an și jumătate. Bulfei-Vlaicu abia a vrut să se despartă de mine. Mihai Jerpelea a fost nevoit să se întoarcă de mai multe ori după el, sfârșind prin a-l lega cu o curea și a-l trage după el. Chiar și așa, câinele se tot uita înapoi și scheuna cu jale. Fără să
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
ori le iau cu mine-n poșetă. Veșnic am câte o carte-două cu mine. De aceea, gentile mele sunt foarte grele (ascund atâtea destine!) - și se strică repede. Întâi le cedează toartele, apoi fermoarele și în cele din urmă se jerpelesc de-a binelea. De data aceasta găsesc o carte subțirica, scrisă în urmă cu 34 de ani de Adriana Bittel. Am văzut-o pe autoare de curând la TV, la emisiunea: „Meseria de scriitor”. Cartea se numește: „Lucruri într-un
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365855_a_367184]