60 matches
-
-i încovrigată și șfichiuitoare, schimbat, de nerecunoscut, acesta se repezea întruna peste el, și-l covârșea, silindu-l să-i țină piept din răsputeri... Încăibărarea se încinsese binișor și Anghel Furcilă simțea că nu-i mai putea rezista multă vreme jiganiei și că oricât i s-ar fi împotrivit, n-avea sorți de izbândă, sfârșitul fiindu-i pe-aproape. De renunțat la luptă nu mai avea cum să renunțe. Așa că, era de datoria lui să-și îndure chinul până la capăt. O
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
de altfel că în Istoria sa Cantemir dezvoltă o figură etimologică, pornind de la nume pentru a reinterpreta realitatea (căci numele e „făclia și lumina a ființii lucrurilor”). Numele compus este interpretat ca dovadă a unei realități hibride: Strutocamila e „himera jiganiilor, irmafroditul pasirilor”, „pasirea dobitocită și vita păsărită”, identificată cu Mihai Racoviță, moldo-muntean din rațiuni politice. De fapt, la Cantemir apare doar forma Strutocamilă, alternînd cu cea de Cămilă (conform cheii, diferența pare a marca ipostaza de domnitor susținut de munteni
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
mai face că nu-nțelegi, că mă-nfurii mai rău! Și nu mă lua pe mine de prost, că nu-ți merge! Află că am ascultat toată caseta ta! Toate răgetele de lei, de tigri, de elefanți și de alte jigănii... toate le-am ascultat! Și eu, și nen-tu Iancu și domnul Nicanor... și toți din cămin!... Ne-ai făcut de rîs în fața satului, dobitocule! Cine te-a pus s-o faci pe grozavul tocmai cînd eram și eu acolo? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dinainte. Se vede că i-a apucat o milă nesfârșită pentru nenorociții cu școală: - Cum, Doamne iartă-mă, să aibă coarne? s-a mirat. Doar nu-i Ducipal! Când o să apară așa ceva, atunci sfârșitul lumii e aproape. Când o să iasă jigăniile din ascunzișurile lor, când o să se înroșească și apa, atunci toți o să știe că nu mai e mult, că nu ne mai rabdă pământu’... - Băi, Mardare, da’ văd că te-ai făcut predicator... Aurica s-a mulțumit să-și țuguie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
îi aședza, Căile din fluiere șuiera, Brehnăcile înalt pentru paza străjilor să înălța. [...] Mînie ca aceasta vărsară, vrăjmășie ca aceasta arătară, gătire ca aceasta făcură, tunară, detunară, trăsniră, plesniră, răcniră, piuiră și din toate părțile cu mare urgie marile acestea jigănii asupra micșoarelor musculițe să răpedziră. Ce, precum să dzice cuvîntul (Fată munții și născură un șoarece), că pre cîtă groază arătară atîta de batgiocură rămasără“ (Partea a IV-a). Autorul asigură prozei sale un ritm de diverse proveniențe. La loc
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
bete fâlfâie pe dealuri nori de cenușă triști și-nlăcrimați și trec zburlite ciori prin reci portaluri spre pustnicii copaci înnegurați. Îi văd cum sub rafale bat mătănii, cum gem bolnav sub cerul cel buimac când vălmășite-n frunze trec jigănii, îngălbenite gânduri din iatac. Orfeu își plânge iar pe-a toamnei strună iubita lui plecată în Infern și văd prin înserarea verde-brună cum gâlgâie destinul toamnei tern. Cu aripi bete trece-acum prin strune Un alt Orfeu , un alt Orfeu, Cântările
ORFEU de LEONID IACOB în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345655_a_346984]
-
chestiile astea. Dacă vrei să te duc la ea, mai scoate șase sutare! Ce era să fac? Am scos și am ajuns la Zambilica. După ce m-a ascultat, aceasta mi-a spus cu inima îndoită : -Haoleu! Pricep eu ceva la jigăniile astea, dar transformarea poa’ s-o facă doar bunică-mea, Pahoma. Că numai ea vrăjește cu jigănii. Dacă vrei...Am înțeles, alte sutare. Și am ajuns la mama Pahoma, care avea un singur dinte în gură și mă stropșea: -Ausi
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
Am scos și am ajuns la Zambilica. După ce m-a ascultat, aceasta mi-a spus cu inima îndoită : -Haoleu! Pricep eu ceva la jigăniile astea, dar transformarea poa’ s-o facă doar bunică-mea, Pahoma. Că numai ea vrăjește cu jigănii. Dacă vrei...Am înțeles, alte sutare. Și am ajuns la mama Pahoma, care avea un singur dinte în gură și mă stropșea: -Ausi, domnisorule? Pă se pământ trăiesti? Chestii d-astea numai maistrii africani le fac.Cu vrăzile alea...Vu-du
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
Oceanele se goliră și ele de hrană, iar acum în fața colților Rechinului Suprem fâlfâia îngrozit Rechinul Savant, Îngrozi, îngrozit, dar tupeul nu și-l pierduse. - Preaînțeleptule, am soluția! Pe pământ mai sunt încă furnici, păsărele, melci, șopârlițe, tot felul de jigănii pe care în marea ta mărinimie nu le-ai păpat atunci... - Șiii?... - Am deja elixirul care ne va transforma în vulturi, sau alte păsări răpitoare. Vom trăi numai la înălțimi, vom fi mereu cu ochii pe tot ce mișcă, nimeni
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
arăta semn de iarnă. Acuma s-au scuturat frunzele fără brume și stau așa, troiene, pe cărări. Nici le umflă vântul, nici fug sunând: parcă-s moarte. Pământu-i ca cremenea. Ce s-adulmece cânii? De atâta secetă s-au vârât jigăniile adânc în codru. Eu socot, uncheșule, că cum s-a pișca lumina, se schimbă vremea... Amândoi își ridicară ochii spre luna plină care cernea ca o pâclă argintie peste satul revărsat pe costișă și fulgera în vale pe gârlele Moldovei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de pe fața Ploconului. Mâinile chinuite de boli, dar dibace, lucrau singure ceea ce tot făcuseră de atâtea zeci de ori. Din marea și rotunda pâine, sătenii n-aveau a gusta decât mici fărâme. Partea cea mai mare se dădea pământului, apei, jigăniilor, lanurilor de grâu și porumb, pădurii și cerului. În timp ce mâinile Închipuiau lucrurile și anotimpurile oamenilor, mintea Tușii se opintea să găsească o Înfățișare pentru povestea din anul ce trecuse. Șovăia, căci știa că nu era bine să stârnească Încercări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acolo În neorânduială o grămadă de tufe dese și țepoase, tecari cu spini cât degetul, cuiburi de cucută rău mirositoare, bozii și lipani. Mulți Își azvârleau acolo gunoaiele, Împuțiciunile și mortăciunile de prin curte. Se prăsiseră fel de fel de jigănii: șerpi, broaște, șobolani, gâze nemaivăzute, șopârle, salamandre otrăvite, păsări pașnice ori prădătoare de zi și de noapte; unii se juraseră că văzuseră chiar vulpi și mâțe sălbatice. Ciudățenia era că jivinele nu urcau În curțile sătenilor ca să le facă rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doua zi. Hărmălaia făcută de băieți până spre orele două sau trei dimineața nu-i lăsa să doarmă pe cei din casa de lângă stâlp. Pe de altă parte, oamenii mai văzură că li se umpleau curțile de tot soiul de jigănii. Lumina atrăgea fluturi de noapte, albine zăpăcite, țânțari, gândaci zbârnâitori cu carapace lucitoare, o grămadă de târâtoare despre care nici măcar nu știam că există. După insecte, altă plagă: ispitite de asemenea bogăție de vânat, broaștele râioase se strângeau și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o curăț - și am văzut: o dungă mai alburie: arsura. Degeaba mi-a spus mama că asta-i Încă o superstiție - poate cea mai gogonată a Mănenilor sălbatici; că, prin părțile noastre nu există nici șarpe, nici șopârlă, nici altă jiganie târâtoare, cu piele otrăvită și care să-ți „ardă” talpa - din moment ce toată copchilărimea din Mana știa asta, așa și era! Și degeaba mi-a mai spus mama, proptindu-și metoda pedagogică și cu câteva palme, că africanii din Mana se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Îl faci pe șarpe să iasă din tine: fierbi un ceaun cu lapte, Îl pui pe cel În care a intrat șarpele cu gura deschisă deasupra ceaunului, aburii de lapte pătrund pe gâtul omului, ajung până la nările șarpelui și cum jigăniei Îi place mult laptele (nu suge el de la vaci, direct din țâță?, Încât unii oameni nu-i omoară, fiindcă ușurează ugerele gata să crape ale vacilor nemulse), șarpele pornește după mirosul cel bun - numai că cineva trebuie să stea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noapte e lagună/tavan și căpătâi îmi este huma - în timp ce, pentru poetul din Lancrăm: Margine-mi este argila, / Lege deasemenea ea), pe Ion Barbu (spre exemplu, cu al său După melci, la nivel imagistic, dar și prozodic: Umblă hoarde de jigănii / troienind în prag mătănii /.../ Ceața treptele de jos / de la scară mi le-a scos / și rămas-am o mirare / ca sămânța zburătoare...), pentru a nu-i pomeni decât pe foarte puțini dintre creatorii pe care îi prețuiește în mod deosebit
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aveau imaginație, nu erau burghezi care comandă cu bucata. Natural, nimic nu e sigur pe lume. Spaniolii au picat peste ei ca din lună și totul a fost ras. Ce știi dacă din planeta Marte ori Sirius nu cad niște jigănii inedite, pentru care scrierea noastră e mai hierografică decât nodurile mexicane? N-are de-a face, vreau să construiesc..." Gîndindu-se ce-ar zice dobitocii aflând ce idei trec prin mintea sa, Ioanide râse aproape deschis, de unul singur, și-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
este monden. Pentru celelalte animale, afară de câini, are felurite nuanțe de ostilitate. Muștele îl supără, broasca, asupra căreia pune laba cu prudență, îl dezgustă, pisica îi produce nervi prin calmul perfid cu care îl privește, ursul îl sperie, pe alte jigănii le contemplă cu umor, ca pe niște caricaturi ale naturii, în fine, totul pentru Ștolț e a fi om, și când vrea să fie convingător în solicitații merge în două picioare G. Călinescu și te trage de braț cu laba
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
consideră de pe masă, unde se suie, dând din coadă, în semn de aprobare. Concepția despre lume a lui Ștolț se poate rezuma astfel: eu sunt stăpânul universului, forța mea specifică fiind de a crea decor artificial și de a îndepărta jigăniile, insectele și buruienile. . - Cum, râse madam Valsamaky-Farfara, dumneata pui intelectualicește mai presus de un om oarecare, să zicem mediocru, pe Ștolț al dumitale? . - Nu în chip absolut, dar sub o latură, Ștolț a depășit liniamediocră a umanității, arătîndu-i calea. - Și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care infectează zi de zi, alte și alte persoane. Dacă încerci s-o dai afară pe ușă, intră pe fereastră, pe horn, prin crăpăturile pereților, prin găurile de șoareci, sau chiar apare disimulată ca rahat de muscă depus pe lustră. Jigania poartă un nume, (păi cum altfel?) de extracție curat americană (mă așteptam la asta), inventat de un ovreiaș pripășit prin curtea CIA, care l-a slobozit în lume sub numele de Facebook. Prin naivitatea utilizatorilor, acest Facebook a devenit un
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fi dimineață în gară la Rafaila. Nu pot să spun că nu-mi era teamă, ba încă simțeam cum inima era pe aproape de gât, însă nu aveam ce face, mergeam înainte sperând să nu dau peste mai știu eu ce jigănii. Dar nu despre asta voiam eu să vorbesc în momentul acesta, când calendarul văd că arată 21 februarie, o zi care în conștiința mea are o rezonanță deosebită, care vine de foarte mulți ani în urmă. Într-o zi de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în lume (clișeul Goga) și întors cu pas "împleticit", descinde din fondul abisal, dinspre înaintași: "Pădure, sora mea, la tine vin (...) / Sunt vinovat c-am risipit în vânt, / Din ce mi-ai dat, fuioare de lumină". Ursul, ciutele, râsul, păsările, jigăniile codrului, indicatori ai elementarității arhaice, participă la impresia globală de auroral; orice rupere a pactului cu pădurea suscită mâhnire. Ruralul, naturistul Labiș, în esență un emotiv, "privind în amintire" spre "Carpații veșnici", ascultând depărtări unde "buciumă vise", își adună ficțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dă soacrei ca dar o cămeșă fără gură, ca să nu aibă gură-n casă. Fata care spală cămeși și se udă pe veșminte va căpăta un bărbat bețiv. Căpăstru Să nu dai în nimeni cu căpăstru, că-i rău de jigănii*. Căpătîi Copiii care nu stau cu capul pe căpătîi nu vor trăi mult. Căpistere Să nu lași căpisterea cu răsuri* pe ea, că roade Iuda, furca* pămîntului. Căprioară Cînd primăvara căprioarele sălbatice intră în sate e a bine. Cărăbuș Dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pierdute mîncînd, că ți le mănîncă lupul. Sara nu e bine să dapeni, că se dapănă vitele din bătătură. De-ai prăpădit o vită, pune o piatră în tureatca* unei ciobote și o leagă la gură, că-i ferită de jigănii. în ziua de Sf. Gheorghe se aprind focuri vii la fiecare gospodar, iar mai ales pe la grajdurile vitelor. Focurile vii se fac așa: se freacă un băț între două scînduri pînă ce se aprinde. Unii poartă atunci vitele lor prin
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
zdruncin, au trecut peste nenumărate țări și mări, și prin codri și pustietăți așa de îngrozitoare în care foșgăiau balauri, aspide veninoase, vasiliscul cel cu ochi fărmăcători, vidre câte cu douăzeci și patru de capete și altă mulțime nenumărată de gângănii și jigănii înspăimântătoare, care stăteau cu gurile căscate, numai și numai să înghită; despre a cărora răutate și lăcomie nu-i cu putință să povestească limba omenească!” (Povestea porcului, p.199) Memorabil prin exagerarea dimensiunilor rămâne și portretul lui Gerilă din Povestea
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]