9 matches
-
mâner învinețite de frig. Nu, zise, nu!" Atunci ce? Și înțelesei că nu ăsta era primul gest pe care îl aștepta de la mine. O îmbrățișai și abia atunci dădu drumul geamantanului. Avea obrazul fierbinte și gura rece, iar ninsoarea îi jilăvise părul al cărui parfum mă îmbăta. Nu, nu!", protestă iarăși când simți că vreau să mă desprind din strânsoarea brațelor ei și să ridic geamantanul. Îmi arătă ușa cu privirea; era neagră, căscată. "Ce ne așteaptă dincolo? zise. Nu, reluă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mărturisește că abia acum „a venit, se vede, momentul" a da un răspuns propriu: „Mă dezbrac și, deși nu e un hipodrom, încep să fug ca un cal, să cred că fug ca un cal. După cîteva navete, iarba se jilăvește și miroase chiar a iarbă. Mă opresc. (...) lumea, iubite Franz Marc, este pur și simplu cubistă. Exact așa cum, de altfel, o văd și superbii dumneavoastră cai albaștri. Cu unele mici.". Așadar un melanj de ironie și melancolie, un suprarealism moale
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
micul meu regat, sperând că aș putea muri așa. Alteori fac inventarul binecuvântărilor mele, număr în vreme ce plutesc foloasele care-mi revin pe urma dublei mele băi de toate zilele: unu, am scăpat parese de păduchi și doi, celula, chiar dacă se jilăvește și se îmbibă de mirosul sării și-al algelor, măcar nu mai duhnește a căcat și a blană râncedă de țap - miasma ce predomină în mod normal. Două binecuvântări numai, dar provocarea e suficientă pentru puterile mele de calcul mintal
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
numai că n-ar fi înțeles-o, dar ar fi putut crede că și-a pierdut mințile. Deschise ușa de la tindă și ieși în ograda luminată ca ziua de luna plină. Prinse să coboare în grădină adulmecând aerul curat, ușor jilăvit de roua care-i pătrundea pănă-n bătaia inimii și îi dilată pieptul ca un suspin. "Frumos e, Doamne!" își spuse. Își trecu încet palmele peste sâni și își șterse monturile transpirate ale palmelor de coapse. După ce se mai obișnui, desluși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i încetișor: "Șezi!" ca și când i-ar fi dezvăluit întreaga taină a nopților și vieții ei, și el stătu o clipă să cântărească acest gând care-i punea într-o altă lumină existența, și se lăsă moale lângă ea, în grâul jilăvit de rouă, cu totul în stăpânirea tinerei femei rămasă cu ochii închiși lângă el, respirând ușor și prelung, ca-n somn. Adevărul e că, fără să mi-o spui, trebuia să spun eu înainte asta. Născocește altă minciună dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a armatelor rusești, a fost prezent la mitinguri de solidaritate cu românii de peste Nistru și din Tighina, a fost de față la ample manifestări legate de apărarea drepturilor naționale ale românilor basarabeni. L-am zărit de multe ori cu ochii jilăviți de cele ce vedea, ca și cum și-ar fi spus “vedeți, uitați-vă bine ca să puteți ține minte această secvență a istoriei, pe care ne-a fost dat s-o trăim in direct.”. L-am întâlnit la Chișinău, la Taxobeni, la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mustosul vin în mari butoaie, întru beție lungă să te ție, șoptindu-ți amânat, din timp în timp, cum geana lumii te îmbie, dar nu-i ca mângâierea în care te adun. mâini disperate poloboc de cuvinte vărsat din greșeală jilăvește pământul ce ne desparte. aburi umezi de vânt își trimit evantaiul lor colorat. tăcerea din noi stă zid împotrivă, le întoarce ecoul ca pe-o beregată tăiată. chircit ca o frânghie udă plânsul lăstărește în noi mlădițe de tristețe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mic tratat despre Veșnicie, am avut curiozitatea de a-mi pune în față o oglindă și nu peste multă vreme am văzut reflectîndu-se în ea o spirală ciudată, ce se desfășura în aerul de deasupra capului meu. Umezeala ce-mi jilăvește părul ori de cîte ori mă scufund în gîndurile mele, după șase cești de ceai fierbinte, în mansarda-mi cu acoperișul de țigle subțiri, în cîte o după-amiază de august, este poate un argument în plus pentru ipoteza mea. Cît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
său silaj. „Acum aleargă contra vîntului, drept spre fălcile căscate ale monstrului, murmură Starbuck în sinea lui, înfășurînd peste parapet brațul vergii mari, tras mai înainte. Dumnezeu să ne aibe în pază, simt că mi s-au și muiat oasele, jilăvindu-mi carnea. Ascultîndu-l pe Ahab, mă răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu“. Ă Pregătește-te să mă ridici! îi strigă Ahab, înaintînd spre coșul cu parîme. O s-o întîlnim în curînd! Ă Da, da, domnule! îi răspunse Starbuck și, îndeplinindu-i ordinul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]