112 matches
-
fetele de măritat, unde, după colinde, urma jocul cu fata gazdei). În ajunul Anului Nou, după ce primeau autorizarea autorităților civile și binecuvântarea preotului, tinerii, unii, îmbrăcați în uniforme de ofițeri ai armatei române, alții, costumați în haiduci(cu căciuli, ițari, jiletci, împodobite cu franjuri, mărgele, oglinzi) sau purtând diferite măști, porneau alaiul de la capăt ăla satului și continuau până când ajungeau la ultimul gospodar din sat. Jocul se oprea în seara zilei de Sf. Vasile, cănd tinerii organizau bălul cel mare, la
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
de paisprezece bani cotul, ca s-o înlocuiască. Diamantele, tabachera de aur, lanțul, bijuteriile pieriră una câte una. Lepădase fracul albastru-deschis și tot costumul lui bogat ca să poarte, iarna și vara, o redingotă de postav grosolan, de culoare castanie, o jiletcă de păr de capră și pantaloni cenușii de piele de drac. Trupește, se împuțină văzând cu ochii; fruntea i se încreți, fălcile îi ieșiră la vedere; pe fața-i, până atunci buhăită de mulțumirea unei fericiri burgheze, se iviră cute
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a trăda enciclopedia și cultura. Un bărbat cultivat nu dă niciodată: el face cocoși de hârtie, lipsiți de facultatea de a provoca hemoragii, și-i aruncă în spațiu. Un bărbat cultivat și binecrescut nu lovește; vârându-și mâna între nasturii jiletcii, ca un Napoleon, el procedează zicând: " Domnule, consideră-te pălmuit""138. La Arghezi, primitivismul gestului ar funcționa ca un garant al sincerității, al lipsei de prefăcătorie în relațiile interumane. De aceea, oricât ar părea de scandalos, moralistul atribuie gestului agresiv
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
istoriei moderne în societatea românească: "[...] civilizația de azi este fapta logică a părăsirii hainelor vechi; ideea nouă a năvălit în țară odată cu pantalonii și mai strașnici decât năvălirile tătărești. Ideea și progresul au ieșit din coada fracului și din buzunarul jiletcii. Fracul a introdus dignitatea, pantalonul a silit oamenii a-și măsura coloveranțiile (ploconelile n.ns.) ce le făceau celor de la care așteptau vreun folos". Or, asemenea metamorfoză nu putea fi anticipată în trecutul nu prea îndepărtat, când, în aceeași expresie
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Ai un bilet alături? bucureștiul în 1871 163 315. Reprezentațiile începeau la ora opt seara. — Am numărul 5. — Adu-l. Și Nicu Crețeanu ia numărul 5 și intră. La no. 3 vede o matahală. Un ăla înalt, gros, cu o jiletcă cadrilată, cu pantaloni prăzulii, cu niște ghete grosolane în picioare și pieptănat cu freză bărbierească. Se juca Trovatore 316! Când Nicu Crețeanu savura cu mai mult deliciu armonia vocală, se pomenea cu câte un cot al lui Negroponte că-l
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
expresie plină de compasiune. Dar nu e același lucru ca o casă drăguță, nu? Mai bine o las baltă. N-am nici o șansă. În clipa în care intrăm, la Claridges e plin de oameni eleganți care beau ceai. Chelneri cu jiletci cenușii se vântură încoace și-ncolo cu ceainice verzi cu dungi albe, și toată lumea vorbește cu însuflețire, însă nu-i văd pe Luke și pe Elinor nicăieri. Mă uit în jur, cuprinsă de o speranță subită. Poate n-au ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ducea la gură batista albă din buzunarul de la piept ; ca de obicei, era de o eleganță vestimentară perfectă și plină de naturalețe. În schimb, Eliade, îmbrăcat nu fără căutare dar nu cu gust, într-un costum bătând în vânăt, cu jiletcă la două rânduri sub vestonul răscroit, cravata și cămașa nefiind prea nimerit asortate, vorbea în picioare, cu glas metalic, autoritar, aproape agresiv ; m-a frapat o formulă pe care o repeta insistent : „La Balzac absolutul intervine VERtical, VER tical !” ; spunând
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o privire retrospectivă a regimului lui Stolîpin. Un tip de "juisseur": locot. Ullea; altul Horki; altul: ofițer tânăr care "face" pe Napoleon. "Un tip de funcționar reacționar: Nihodolski, cu lanțul greu de aur al ceasornicului atârnându-i mai jos decât jiletca. În gubernia de pe lângă Moscova, unde trăesc Velico-Ruși, Cațapii și Lipovenii, sunt păduri nesfârșite de tei, unde ei duc știubee mari de trunchiuri pe care le leagă în furcile copacilor. În altă parte populația aceasta e așa de ticăloasă, încât bărbații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
el și dominator" a fost amputat de două sau trei ori, și nu fără intenții ascunse, exterminându-i-se chiar "elitele". Memoria colectivă e caricaturală, iar desenul lui Tim înfățișând un deportat în pijama adoptând postura napoleoniană cu mâna sub jiletcă și-a făcut efectul. Unul devastator. De Gaulle a fost în acest caz victima perioadelor stilului ternar la care, ca bun elev la iezuiți, ținea atât. În mod evident, frazei îi lipsește un "și care a suferit atât de mult
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care este croată stabilită la Amsterdam. Dacă tot veni vorba de nemți, revelația acestei dimineți a fost Richard Wagner, scriitorul german din Banat, cu care făcusem cunoștință la micul dejun. Un bărbat de statură medie, barbă scurtă, purtând bluză și jiletcă de piele negre. Spirit critic, independent în judecăți, ironic în aprecieri, deschis tuturor subiectelor. Știam că este și el „la bordul Trenului” și așteptasem momentul să-l întâlnesc. Ascendența românească și apartenența germană îl transformă pe Richard Wagner într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
face apariția pufăind din tuburile de eșapament nichelate. Parchează în spatele coloanei lui Sigismund, așezându-se într-un semicerc de bidivii de oțel: motociclete Harley Davidson, colorate, ornamentate, una mai arătoasă decât alta. Socializează în trib, poartă haine din piele - bluzoane, jiletci și pantaloni -, ochelari fumurii și lanțuri de mărimi diferite, trabucuri, pălării și năframe pe cap, legate ca la pirați. Printre ei, și câteva fete, c-un aer la fel de războinic, conștiente de postura lor ieșită din comun. Sunt chiar și câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la a căror vedere se cutremură orce fibră, pe care i-ai privi cu o intensivă și, ca să zic, dureroasă plăcere, atunci erau ai lui. Era îmbrăcat într-un surtuc de postav albastru deschis, cu talie lungă, pantaloni negri și jiletcă de catifea neagră cu pui verzi de mătasă. Botinele de lac cuprindeau strălucit și cu fidelitate formele unui picior mai mult mic. Părul lui strălucit, căzând pe umeri bine făcuți, contrasta cu albastrul postavului . Espresiunea feței lui era tristă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la a căror vedere se cutremură orce fibră, pe care i-ai privi cu o intensivă și, ca să zic, dureroasă plăcere, atunci erau ai lui. Era îmbrăcat într-un surtuc de postav albastru deschis, cu talie lungă, pantaloni negri și jiletcă de catifea neagră cu pui verzi de mătasă. Botinele de lac cuprindeau strălucit și cu fidelitate formele unui picior mai mult mic. Părul lui strălucit, căzând pe umeri bine făcuți, contrasta cu albastrul postavului. Espresiunea feței lui era tristă, dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
n-au nici corp, nici mâini, nici cap. În fața altarului, niște straie sacerdotale țin liturghia. La momentul binecuvântării, rochia de mireasă se prăbușește la pământ, iar un costum negru înjunghie costumul de mire. Mânerul bogat al pumnalului rămâne împlântat în jiletca brodată. Toată povestirea este pe acest ton vesel și mistificator; parcă e un compromis între Cina armurilor de Théophile Gautier și Anul Nou în Marais de Alphonse Daudet. Și în poeziile sale sună uneori râsul luminos, iar când Carmen Sylva
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
banii rapid după care se prezintă la Goga cu cheile redacției revistei și declară că nu se mai descurcă financiar. Apariția sa spune multe despre fondurile lipsă: "Punctual, după obicei, a sosit conu Mihai. Nu era de recunoscut. Avea o jiletcă, cu nasturi de sidef, adusă din Englitera și o lavalieră proaspătă! Dar cămașa nu mai era din cele țesute de maici... știi tu. Avea și dungă la pantaloni." Memoriile se încheie în august 1944. Sfîrșitul este sugestiv. Conul Georgică se
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
ales de desfășurarea manevrei sale, atât de asemănătoare cu aceea, misterioasă, a preotului deschizând tabernaculul de pe altar, împodobit cu torsade și volute aurii, și scoțând - cu câtă grijă! - potirul strălucitor de aur. Paznicul Palatului scociorâse și el o cheiță din jiletca uniformei sale de postav bleumarin, o potrivise într-un minuscul zăvor, deschisese, dăduse deoparte un clopot strălucitor de alamă și, din dosul lui, trăgând încet, cu menajamente sacerdotale, pe două șine delicate ce ieșeau din perete, scosese la iveală micul
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
azur ne leagănă inima vastă.../ O, treacă de la mine, doamnă, această sirenă, această.../ sînt unul din zeii păgîni fugiți de pe soclurile de nisip/ ale pomenirii albastre, zei prinși în vîrtejul jazului sughițat/ de harapii cu ochi albi, în frac ultramarin,/ jiletci drojdie de vin, cu perii creți și pomădați,- / prinși ca-n laț, prinși ca-n laț,/ sînt, iată-mă, precum ți-am spus, un zeu minor cu paiu-n gură,/ fără gînd ascuns, fără ură,/ pe acest istm de catran pe
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
Emil Brumaru Videoclip cu Alex. Ștefănescu Voi sosi cu tramvaiul electric, Voi avea un ceasornic cu lanț, Atîrnînd din jiletcă, pe burtă, Și-un enorm portofel făr-un sfanț, Bulbucîndu-mi, la piept, buzunarul. Căci acolo va fi un pistol! Și-orice ins m-ar călca pe surîsuri O să trag, enervat, blînd în el. Nu mortal. Doar ciupindu-i urechea. Și apoi
Vizită nervoasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16752_a_18077]
-
spre o bancă de lângă pompa americană, sub vișin. Doi bărbații ieșiseră și ei din bucătăria de vară și porniră spre popă. Unul se răzgândi și se repezi spre femei, încercând și el să le despartă. Celălalt, scund, rotofei, cu o jiletcă vișinie, brodată cu trandafiri mari, galbeni, cu un lanț de aur petrecut peste cămașa neagră, se așeză lângă preot. - Neam nenorocit, oftă el. Sunt sigur că ei mi-au furat pleierul. L-am adus special pentru dumneata părinte, să vezi
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
Emil Brumaru Videoclip cu Alex Ștefănescu Voi sosi cu tramvaiul electric, Voi avea un ceasornic cu lanț, Atîrnînd din jiletcă, pe burtă, Și-un enorm portofel făr-un sfanț, Bulbucîndu-mi, la piept, buzunarul. Căci acolo va fi un pistol! Și-orice ins m-ar călca pe surîsuri O să trag, enervat, blînd în el. Nu mortal. Doar ciupindu-i urechea. Și apoi
Vizită nervoasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16646_a_17971]
-
Corbu o alcătuiește tranziția de la boema (mai mult ori mai puțin stilata) la livresc. De la mărturisirile "scandaloase", gen "Încrîncenat stau în jurul inimii" ( Preludii pentru trompeta și patru pereți). Sau: "diminețile ca niște fițuici" (ibidem). Sau: "Vai! Zac uitat că o jiletcă-n cuiere" (ibidem). Sau: "Vorbele mari tot plesnesc fără voie" (ibidem), autorul se convertește la idealul textului, al Cărții. "E un soi de mistica laică ("că o timidă religie/ ascultînd cum îmi crește o fereastră"). O concepție aparent mallarméană, care
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
au ilustrat în exclusivitate partea așa-zicând "solară" a activității. Dintre toți, bunicul meu patern ocupă locul central - și nu numai în această privință. Îmbrăcat întotdeauna cu cămașă albă și haină neagră - când era cald, haina era înlocuită de o jiletcă, neagră și ea, prinsă la spate în copci metalice -, cu trăsăturile feței severe, brăzdate de câteva dâre adânci, era un om de-o delicatețe infinită. Vorbea rar, iar privirea părea să urmărească peisaje accesibile numai lui, dintr-o lume neștiută
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
reprezentările grase ale picturii flamande, spre opulenta unui stil deja rodat, care facilitează compromiterea concretului: "Amurg de iarnă. burghez. amurg al obezilor./ lumină că briciul frizerului/ și/ din claponul fript țîșnesc șapte jeturi/ de sînge. stropesc plastroanele albe./ jubilează/ sub jiletci descheiate pîntece pline/ clipocind înfundat ca-n butoaie un must/ fermentînd// mușterii se întrec/ în rîgîieli voluptuoase care de care mai vrednic/ lîngă toiuri golite și urină se scurge/ pe pulpe saxone, robuste/ debordînd din chingile-naltelor cizme.// sînt veseli
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
Constantin Țoiu Recitit Foamea lui Knut Hamsun. Prodigios! Delirul în fața celorlalți, "efortul de a pluti" în sistemul convențiilor sociale. Căpețelul de creion pe care eroul cărții îl uită în jiletca vândută la muntele de pietate și pentru care se întoarce, să și-l ia, ca să poată scrie articolul. Funcționarul, care îl întreabă dacă nu mai are ceva în jiletcă... El ia jiletca, o scotocește mult și adânc Bravând... Foamea e
Frica!... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8033_a_9358]
-
sociale. Căpețelul de creion pe care eroul cărții îl uită în jiletca vândută la muntele de pietate și pentru care se întoarce, să și-l ia, ca să poată scrie articolul. Funcționarul, care îl întreabă dacă nu mai are ceva în jiletcă... El ia jiletca, o scotocește mult și adânc Bravând... Foamea e la fel ca frica. Sau Frica precum foamea. Trebuie să cercetez. Frica și foamea. Foamea și frica. Două stări umane limită. Foamea, ca detresă biologică. Frica, una psihică. Amândouă
Frica!... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8033_a_9358]