112 matches
-
întâlnit, adăugă el arătând spre Lebedev, însă vezi că nu l-am îndrăgit. Treci pe la mine, prințe. O să te descalț de ghetrele astea, o să te-mbrac cu o blană de jder prima-ntâia; îți cos un frac prima-ntâia, o jiletcă albă ori cum o să vrei, buzunarele o să ți le umplu cu bani și... mergem amândoi la Nastasia Filippovna! Ce zici: vii sau nu? Ascultați-l, prințe Lev Nicolaevici! se băgă în discuție, sfătos și solemn, Lebedev. Ah, nu scăpați prilejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zici, să mă dezbrac și de pelerină? — Sigur că da, doar n-o să intrați cu pelerina la dumnealui. Prințul se ridică, își dezbrăcă în grabă pelerina și rămase într-un sacou destul de decent și bine cusut, deși cam uzat. De jiletcă avea prins un lănțișor de oțel, de care atârna un ceas genovez de argint. Deși prințul era prostuț - lacheul ajunsese deja la această concluzie -, totuși, în cele din urmă, valetului i se păru că nu se cade să întrețină discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Însă, dintre ceilalți, primul loc și primul rol le avea cel care purta numele de „fiul lui Pavlișcev“, deși se recomandase Antip Burdovski. Era un tânăr îmbrăcat sărăcăcios și neîngrijit, într-o redingotă cu mânecile lustruite ca oglinda, cu o jiletcă pătată de grăsime, încheiată până la ultimul nasture, cu rufăria dispărută cine știe pe unde, cu un fular de mătase neagră, slinos până peste poate, răsucit astfel încât părea mai degrabă un cordon, cu mâinile murdare, cu fața extrem de coșuroasă, blond și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un frac verde-închis, cu falduri lungi și înguste; nasturi de aur, mâneci garnisite cu blană roșie și cusute cu fir de aur, guler înalt, țeapăn, descheiat, cusut cu aur, ca și faldurile; pantaloni albi și strâmți din piele de elan, jiletcă albă de mătase, ciorapi de mătase, pantofi cu catarame... iar în timpul plimbărilor călare ale împăratului și dacă făceam parte din suită, purtam cizme lungi de cavalerie. Deși situația nu era strălucită și se presimțeau deja mari nenorociri, eticheta era respectată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
umbanda, dar am amintiri confuze, Îmi reamintesc doar de o mare tulburare...” Agliè păru Încurcat din cauza atingerii, dar nu i se sustrase. Numai că, așa cum l-am văzut făcând mai apoi În momentele de reflecție, cu cealaltă mână scoase din jiletcă o cutie mică de aur și argint, poate o tabacheră sau o cutiuță de medicamente, cu capacul Împodobit cu o agată. Pe masa barului ardea o lumânare mică de ceară, și Agliè, ca din Întâmplare, apropie cutioara de ea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
randament. Și totuși te-am mazilit, nu mai încape îndoială. Uite - ciocăni el cu degetul în catastif - chiar așa am notat: „Mazilit azi Moldova Barzovie-Vodă”. — N-ați scris cumva și de ce? - îndrăzni spătarul Vulture. Viziriul își vârî două degete în jiletcă, scoase o pereche de ochelari, și-i fixă pe nas și se uită cu atenție în registru. — Nu - spuse dezamăgit. N-am scris. îmi pare nespus de rău, dar n-am scris. în orice caz, dragă Barzovie, îți dau cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
căprioară de culoarea muștarului, cu care a șters cât Îl țineau puterile sticlele de culoare Închisă ale bicicletei care-i călărea nasul. Vreme de două-trei minute, respirația greoaie a continuat să niște fularul confecționat dintr-o stofă numai ape și jiletca groasă din lână. Spontana sa voce italienească, Înfrumusețată de un neaoș ceceo iberic, a răsunat gagliarda și dogmatică prin obstacolele dentare. — Domnia voastră, meștere Parodi, cunoașteți de-acuma pe de rost intrigărăile polițiste și abecedarul detectivesc. Vă mărturisesc fără șovăială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Furaji, da nu m-au luat dă patogen; Renovales, care nu le are dă nici o culoare, m-a luat În șuturi dă pă trotal, fincă Paiu Fioros se lefterise dă cinșpe firfirici, care Îl văduvisem dă iei pă negândite dân jiletcă tomna când mă dam la fund, și toți zicea cum că Îi băgasem În Laponia. Mai rău ie că io am ochiu clinic și am ginit cum venea hoitu cu geamandanu dă la juma dă cvartal, bâiguind de istov. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
împinsături, înghesuială, miros de cârnați, înădușeală. în sfârșit, încărcați cu oalele cu vin, cu mititeii purtați în hârtii, cu pâinea, cu ridichile, cu cașcavalul, oamenii își regăseau culcușurile, se trânteau pe iarbă și începeau petrecerea. Erea pitoresc. Bărbații dezbrăcați la jiletcă or la cămașă, femeile cu tistimelele desfăcute, cu coadele resfirate, toți înviorați de băutură, vorbeau deodată ori cântau; câteodată, aceste petreceri se sfârșeau și cu strașnice păruieli. Lăutarii, nelipsiții lăutari, cântau la ureche de inimă albastră, din când în când
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
gradul de inanițiune al membrilor Societății și dreptul lor la un capuținer cu un corn. Iată procedura. Când un membru se prezenta la cafenea și cerea un capuținer gratuit, Luca Manovici era însărcinat să-l cerceteze corporal. Adică îi descheia jiletca, îi aplica urechea pe stomah și îl bătea cu două degete: dacă suna a sec, avea dreptul la un capuținer cu un corn, iar dacă suna a plin, cererea era respinsă. Fiecare membru avea dreptul la 2 capuținere pe zi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
mirodenii umplea aerul. Pe masă, o sticlă, pe jumătate încă plină cu un generos vin negru, provoca privirile. Era prea mult. Cucoana gazdă, ținând în mâna stângă trei perechi de ghete și pe același braț un număr de pantaloni, de jiletci și de sacouri, se îndreptă către masă. Cu dreapta prinde sticla, o duce la gură și un prelung gâl-gâl-gâl se aude... Dar imediat o explozie!... Sticla cade pe masă, ghetele și hainele se împrăștie pe covor, iar cucoana gazdă scuipă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Îndoială că avea să o facă. Dar ce era cu socotelile neîncheiate menționate de Elya? Înainte ca peretele vasului să cedeze chiar voia să continue discuția despre Cracovia? Să vorbească despre unchiul Hessid, care măcina mălai și purta melon și jiletcă elegantă? Sammler nu Își amintea de un asemenea personaj. Nu. Elya cu puternice sentimente de familie pe care nu le putea satisface și-l dorea pe Sammler acolo ca reprezentant al familiei. Își dorea prezența lui slabă și uscățivă, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fremătător în timp ce pătrunzi între ele. Mirosul de praf ars al fiecărei piersici „coapte”, încă strălucind alb incandescent. Prea fierbinți ca să le atingi cu mâna goală, fără o bucată de stofă, un petic de catifea din vreo fustă sau din vreo jiletcă de brocart. Celelate piersici, cele „putrede”, înnegrite și reci, smălțuite cu praf și domnișoarapate în firele albe ale pânzelor de păianjen. Frunzele de sticlă și cristal sunt albe și argintii și cenușii în același timp. În timp ce se rotesc, marginile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mort, "Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte, Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean, Împuind cămara nopții cu oracole stupide, Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol al harfelor eline, Strămutat pe mândre prapuri de năierii tăi vikingi, Pînă-adînc în moleșala quintelor manueline, Alter ego, o! Pantazi, ce Atlanticele-nvingi. Liniștit rapsod al stelei ninsă-n umbra străvezie. Răsunând ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mustața-i roșie, ca un pui de veveriță. Flăcăul cel de al doilea avansă pe cerul siniliu, de piatră acră, din dreptul unui nor gros și cenușiu, ca o grămadă de rufe. Măcar că purta și el niște pantaloni și o jiletcă mai așa, croite din foaie de cort, verde ca măslina crudă, s-a cunoscut, numai din felul în care a dat mâna cu beteagul, că e unul de-ai noștri, ce se născuse și trăiește la oraș, nu la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în straie din foaie de cort kaki, și cu cel din mașina albă? se întrebă Vartolomei. Vai de capul meu și câtă treabă am și tocmai acum, vin și ăștia... Cât s-a foit el nehotărât, lângă motopompă, flăcăul cu jiletcă și pantalonii ca măslina nemurată a și deschis larg poarta de la intrarea în ogradă. Se întoarse, rotindu-se pe călcâie, către Vartolomei și descoperindu-și buzele vineții de pe carnasierii prelungi, a amiciție și a pașnice intenții, utiliză formula cunoscută prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spre o bancă de lângă pompa americană, sub vișin. Doi bărbații ieșiseră și ei din bucătăria de vară și porniră spre popă. Unul se răzgândi și se repezi spre femei, încercând și el să le despartă. Celălalt, scund, rotofei, cu o jiletcă vișinie, brodată cu trandafiri mari, galbeni, cu un lanț de aur petrecut peste cămașa neagră, se așeză lângă preot. - Neam nenorocit, oftă el. Sunt sigur că ei mi-au furat pleierul. L-am adus special pentru dumneata părinte, să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ierte, dacă oi fi făcut păcate în activitatea mea? Ce, numai dumeata poți să spovedești, părinte? Se ridică și porni spre pompa americană. Culese de pe jos un cui lung, de douăzeci. Îl șterse de praf și îl vârî în buzunarul jiletcii. Se răsuci spre popa Băncilă și îl privi îngândurat. - Auzi, părinte... Da’ matale cui te spovedești? Tot la ăia la care ai semnat de ieșire? Știi, hârtia aia de mi-a arătat-o și mie odată Goncea. Zicea că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
altceva Își programau să fie les Jeunes-France, cu alte cuvinte, tinerii artiști parizieni Însuflețiți deopotrivă de un romantism revoluționar și de ideile liberale? La vedere, bărbi stufoase, plete rebele (dușmane de moarte ale capetelor pleșuve de academicieni „bătrâni și clasici”), jiletca roșie a lui Théophile Gautier strălucind pe baricadele lui Hernani Împotriva „anticilor”. Iar În adânc, spiritul rebel care le atrage numele de bousingots 1. Totul devine Însă la un moment dat o simplă modă, o exagerare pândită de ridicol. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
arteziană de sinonime: „elegant”, „spilcuit”, „aranjat”, „cochet”, „dichisit”, „fercheș”, „ferchezuit”. Toate extrem de potrivite unui dandy de pe malurile Senei, ce poartă „venghercă de postav negru cu brandenburguri și cu chiostecuri, pantaloni nohutii largi de se vedea numai vârful botinei de lac; jiletca de catifea vișinie, cu găitan de fir de jur Împrejur și mai multe lanțuri de aur la ceasornic”. Cu un glosar alături, aflăm că pantalonii sunt de culoarea năutului, adică gălbui, că vengherca e o haină scurtă de postav sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de toate speciile”. Dacă ar fi să socotească banii cheltuiți pentru o asemenea „cadână bărbătească”, autorul crede că dandy-ului de pe Dâmbovița i-ar trebui lunar 1319 galbeni, la care se adaugă uluitoarea sa garderobă: „6 perechi de ghete, 12 jiletci, 24 de cravate, 4 fracuri, 4 surtuce, 4 jachete, 4 paltoane, 32 de cămăși, 96 de perechi de mănuși, cosmetice și parfumuri, praf pentru poleitul unghiii”. Nu ne vine a crede: 96 de perechi de mănuși, fără să fie vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un simulacru de lux, superficial și improvizat, Dumnezeu știe cum”3. Deși Îmbrăcat uneori pe credit, Macedonski nu renunță la acest mod de a fi altfel, de o eleganță cam ostentativă și contrazicând oarecum ținuta de „manechin fragil” a corpului. Jiletcile, redingota strânsă pe talie, dar mai ales celebrele cravate uriașe, din mătase, brocart sau stofă, În cele mai imprevizibile culori, fie Înnodate În chip de fundă, fie Înfășurate În jurul gâtului ca un fular, piatra falsă de ametist Înfiptă În mijlocul cravatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
exprimăm sentimentul care ne-a cuprins În clipa când l-am zărit pe acel prinț al modei: ne Încerca deopotrivă respectul și bucuria. Cum să nu ne țuguiem cu ironie buzele văzându-l pe cel care inventase filosofia mobilei, a jiletcii, cel care avea să ne lase moștenire axiome despre pantaloni, despre grație și despre harnașamente? Și cum să nu fim pătrunși de admirație pentru cel mai intim prieten al lui George al IV-lea, pentru acel fashionable care reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-lea până spre zilele noastre, citând surse celebre, cărți de memorii sau improvizând pe cont propriu: Să imiți vesta galbenă din păr de capră a lui Nestor Roqueplan sau, după ce vei fi trăit În preajma lui Théophile Gautier epoca eroică a jiletcii roșii, să te mai iei, peste douăzeci de ani, după cămașa lui roz deschis, după pantalonii ca o piramidă ori după papucii săi verzi, așa cum Îl surprind frații Goncourt În timp ce merge de pe bulevadul La Tour-d’Auvergne la redacția Le Temps
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
exprimăm sentimentul care ne-a cuprins În clipa când l-am văzut pe acel prinț al modei: ne Încerca deopotrivă respectul și bucuria. Cum să nu ne țuguiem cu ironie buzele văzându-l pe cel care inventase filosofia mobilei, a jiletcii, cel care avea să ne lase moștenire axiome despre pantaloni, despre grație și despre harnașamente? Și cum să nu fim pătrunși de admirație pentru cel mai intim prieten al lui George al IV-lea, pentru acel fashionable care reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]