112 matches
-
și două scaune de-o parte și de alta a mesei. Popa se rotunjise mult, își răsese barba, purta ochelari fini de aur, un ceas masiv tot de aur, cu un lănțug gros, și el de aur masiv, la buzunarul jiletcii. Avea un aer de fermier prosper ieșit cu văcuța în oraș. La cafele și-a descărcat sufletul. Până atunci conversaserăm așa, să nu ni se aplece mâncarea și să meargă bateriile. Era la modă atunci un vin galben, uleios, amărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
drum. Licitația săptămînală urma să aibă loc În ziua următoare, astfel Încît sala era plină de bibliofili Înarmați cu cataloage - cineva nebărbierit și cu hainele boțite nu părea deplasat printre ei. Un individ cu o mustață flocoasă și cu o jiletcă ruptă În coate, cu buzunarele pline cu sendvișuri, răsfoia atent un volum gros despre arta grădinăritului. Ceva mai Încolo, un episcop - sau poate că era doar decan - cerceta o ediție completă a romanelor din ciclul Waverley, În vreme ce o imensă barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gros și e îmbrăcat bine, niciodată însă la modă. Nu e frumos și totuși e simpatic." Din perioada berlineză datează un rafinat portret datorat Cellei Delavrancea: "Așa l-am pomenit: cu pălărie largă în margini, cu veston adesea maroniu și jiletcă de catifea sau de tricou frumos lucrate. Ochii lui castanii erau mari, rotunzi, și privirea scăpăra de o inteligență ironică la fel cu talentul său [...]. Caragiale apărea dimineața într-un surtuc închis și și cu o tichie care reliefa forma
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Vițianu, Al. T. Stamatiad, Alfred Moșoiu. Z. promovează și câțiva poeți tineri: George Nichita, Gheorghe Bobei, D. N. Puiu, Constantin Barcaroiu, N. Dinescu Barzan, dar predomină spiritul cenaclier și de omagiere a vremurilor de la „Literatorul”. În câteva numere figurează nuvela Jiletca mea de Ion Dragoslav. Sumarul este completat cu scurte însemnări la rubricile „Cărți și reviste românești”, „Revista revistelor”, „Cronica teatrală”, „Cronica științifică”, „Poșta redacției”. M. Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290755_a_292084]
-
acoperit pe umeri cu o cațaveică veche a nevestei, deșeartă din "besactea" "sineturi" asupra cărora face zilnic aceleași observații. Iordache Iovu are un dulap mare de nuc din care scoate de două ori pe an, primăvara și toamna, "redingotele verzii, jiletcile spălăcite" și le întinde pe frânghii. Coana Anica are, când curăță un obiect, trei metehne: "Întîi îl pufuiește pentru colb cu scuturătoarea făcută din pene moi de clapon; pe urmă îl șterge, pentru lustru, cu o petică curată, și, al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trăznaie i-ar fi venit pe buze în timpul acestei conversații. Peste cîteva clipe, victima lor ieși din cabină. Era un omuleț oacheș, cam prea delicat pentru un căpitan de corabie, deși purta favoriți și mustață și era îmbrăcat cu o jiletcă de catifea roșie, cu brelocuri. Omul din Guernesey, luîndu-și numaidecît în primire rolul de interpret, îl prezentă foarte ceremonios pe Stubb acestui domn. Ă Cu ce să încep? întrebă el. Ă Păi, ai putea începe prin a-i spune că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îl prezentă foarte ceremonios pe Stubb acestui domn. Ă Cu ce să încep? întrebă el. Ă Păi, ai putea începe prin a-i spune că arată ca un mucos, deși n-am pretenția că-s un expert, zise Stubb, privind jiletca de catifea cu brelocuri. Ă Monsieur, rosti în franțuzește omul din Guernesey, întorcîndu-se cu față spre căpitan - dumnealui spune că ieri corabia sa a întîlnit o corabie, al cărei căpitan împreună cu primul secund și șase mateloți au murit în urma unei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
urmei, și nas pentru așa chipiu, nu? Lenin nu recursese, încă, la tunica permanent insurgentă. Monstrul istoriei mai păstra ceva din alura timpului din care venea (și pe care, tot psihanalitic, l-a distrus cu ură filială). Purta cravată și jiletcă, accesorii... burgheze, iar picturile revoluției îi prinseseră foarte bine gestul care desemna patetismul mic-burghez, de prăvăliaș, al înfigerii policarelor în piepții jiletcii. Insipidul prăvăliaș, care adusese omenirii cea mai cumplită urgie. Stalin, sufletarul ce avea să-și urască visceral părintele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
timpului din care venea (și pe care, tot psihanalitic, l-a distrus cu ură filială). Purta cravată și jiletcă, accesorii... burgheze, iar picturile revoluției îi prinseseră foarte bine gestul care desemna patetismul mic-burghez, de prăvăliaș, al înfigerii policarelor în piepții jiletcii. Insipidul prăvăliaș, care adusese omenirii cea mai cumplită urgie. Stalin, sufletarul ce avea să-și urască visceral părintele (spiritual), trebuia să rupă definitiv cu lumea veche. Tunica! Asta trebuia. Tunica insului în permanentă stare de atac. Vi-l imaginați pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tonalitate... amuzată: față vag melancolică (melancolia bolnăviciosului care, totuși, seara făcea, invariabil, vizite galante), floare roșie, mare, la butonieră (sîngele care hrănește capilarele rușinoase), canotiera la modă (agățată emblematic în cuierul ce-i atinge umărul), degetele mari, policarele, prinse în jiletcă (atît de dorohoian-evreiescul gest văzut de mine la simpaticii mei concitadini, în micile lor afaceri, dar și în petrecere). Portret donat mai demult Centrului Cultural Francez din Iași, dar împrumutat acum, pentru un timp, și aflat în atelier pentru a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sensul destinului, cu metamorfoza dandy-ului într-un "peintre maudit". Primele autoportrete subliniază eleganța și ținuta mondenă a pictorului, precum autoportretul atribuit perioadei pariziene. Pictorul poartă costum și o cravată papion, totul de o maximă sobrietate. Cu un costum similar, jiletca deschizându-se într-un unghi adânc lasă să se vadă plastronul și papionul, îl descoperim în centrul fotografiei de grup făcută în 1898, cu ocazia vizitei lui Josephin Péladan în România. Pictorul se află în mijlocul membrilor societății "Ileana", în dreptul lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mustața și barba sunt la modă vezi mustața lansată agresiv a lui Al. Bogdan-Pitești -, asemeni unui dandy englez, Luchian nu poartă mustață sau barbă. Un alt Autoportret (desen, în jur de 1895) îl înfățișează îmbrăcat într-un costum elegant cu jiletcă, ținându-și mâna în buzunar într-o atitudine de relaxare, căutând parcă poza aristocratică. Acestui gest de salon îi este contrapusă privirea pictorului, intensă, cu ceva anxios. Această privire trădează, într-o gamă largă de accente și nuanțe, răceala pozei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]