377 matches
-
privesc. Terminasem de vizitat Palatul-muzeu, ce mi se părea - cu armurile, halebardele și pistoalele sale ghintuite, cu tablourile și clavecinul la care cântase copilul Mozart - o casă plină de jucăriile minunate, inaccesibile, ale celor mari, mă uitasem la ele cu jind, aș fi vrut să pun mâna pe toate, dar nu mi se îngăduise, iar acum ședeam pe un scaun, pe care se pusese o pernă ca să mă înalțe, la o masă din sala mare a restaurantului de la Römischer Kaiser, lângă
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
lui se cheamă frică sau, pur și simplu, oboseală de-a mai încerca. Acel "hai să ne batem" pe care i-l aruncă, din senin, unui fost coleg pe care-l supărase, pesemne, cu spuse în doi peri, e un jind după forța vitală care-l apucă, din cînd în cînd, și-l scutură, pe el, păpușa, altfel, bleagă. În el se acumulează, cu fiecare pedalare înapoi, o cantitate tot mai mare de minus-viață. Un personaj pe o singură axă, fără
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
în stadiul de degete de sine stătătoare și nu bănuiau că, împreună, vor forma, cîndva, o mînă", o boală fără leac. Printre poftele de tot felul, fie bizare, ca pasiunea dromaderului cumpărat de domnul Sașa pentru juninci, fie interzise, precum jindul mamei lui Onufrie după ficatul crud de rață, își face loc o dorință cît se poate de normală: să știi trecutul tot, așa cum a fost. Doar că trecutul nu mai înseamnă nici el altceva decît niște oase uscate ca tămîia
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
a le repeta. Să fiu, dar dacă nu am fost, Și nu sunt, numai un supliciu, Mișcarea unui sfânt deliciu Al unui alt edenic rost. Să fiu, poate am fost murind, Agonizând chiar și în moarte Cu viața peste viață jind Ce-a scris fără să vrea în carte. Dar cartea unde a rămas, în ce pustiu o îngropară, Ce sarcofag îi este glas, Miere din vis în vis de ceară. Nu am altă ieșire, doar o veste De întuneric posedând
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
naude navede nagreul văzduhului nici urmă de foșnet adierile-s duse’n pierzanii și nu e duh ori arătare neștiută să desferece graiul ascuns al pietrelor iar până la miezul magic al nopții în care tremură frunza și iarba-și dezvăluie jindul și foșnetul e-o vreme amarnic de lungă ajunge-voi oare s’ascult rostirea de vrajă a pietrelor? Zariștea pierdută îngerul uitării vine din dedepartele ce mă adună și mă desparte la răscrucea croită de golul amețitor dintre cuvinte aripa
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
a clipei desimea nopții acoperă răspântiile steaua dezlegătoare își tăinuiește sclipirea Pâinea și vinul ce nevăzute mâini frâng pâinea și întețesc lumina la cina noastră în umbra ei netăinuită? mirozne îngerești încunună fruntea acestui ceas nemăsurat străluminatele merinde înaburesc cu jindul dezlegărilor adânci cerurile gurii din cana sângerândă limpezitorul vin să curgă în semnul stelei temătoare ce ni-i dată
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
îl ascultam identificând "întregul" filosofic, das Ganze, ca "eine alle endlichen Erkenntnismöglichkeiten übersteigende Idee", ca o "idee ce depășește toate posibilitățile de cunoaștere finite, sfârșelnice, limitate". Recunoșteam în cuvintele acelui pontif al hermeneuticii un gând sau, poate mai curând un jind care mă dominase odinioară, în tinerețea mea atotcuprinzătoare. Nu mai puțin haotice în fragmentarismul lor, deși deosebit de bogate în informații mi se păreau expunerile despre legi ale profesorului de Filosofia dreptului, Eugeniu Sperantia. Cel pe care aveam să-l cunosc
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
ultimul efort, Când sufletul nu îți mai poate Să voiajeze spre Oort. Deci, Constelația Lactee Incaltea nu o mai străbați Să dregi cu apă de știubeie Ozenauți deshidratați. De azi, lăși totul pentru mâne; Spre Circe nu-ți mai sună jind Și-ntocmai frunzelor bătrâne Din sine-ți anii se desprind. Prin codru nu mai tai vreo breșă Pân^ la driada din stejar: Atins de-o jenă urieșă, Nu-i mai propui alivoar. Spinarea n-o mai ții erectă, Pecingini ți
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
Și lași minuni să se deșire Peste coline și câmpii; Mă-ntreb mirat de unde-ți vine Eternul bucuriei nimb, De vrei să faci întruna bine Fără să ceri nimic în schimb? Tu știi că turmele grăbite Cătându-și ierburi dulci cu jind, Te calcă-n sute de copite De parcă nici n-ai fi fiind; Tu știi că bruma când se lasă Pe câmpuri până-n deal la schit, Din straiul tău de-mpărăteasă Rămâne-un petec ponosit; Tu știi că iarna e haină
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
dans. „E un fenomen deja verificat în anii din urmă asaltul de iarnă“, ne spune distinsa antrenoare de dans sportiv Almuth Uliczay, conducătoarea celui mai vechi studio din Timișoara. „Fie că sunt oameni care în vremea sărbătorilor au privit cu jind ringurile de dans, fie sunt cei care au încercat în decembrie să învețe tainele dansului în... doi timp, fie fiindcă pur și simplu asta și-au propus în noaptea de Revelion. Cel mai mare interes se manifestă față de dansurile latino
Agenda2005-02-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283243_a_284572]
-
uităm la ei cum se nasc și mor cum există/ ne uităm cum se/ uită niște copii zgribuliți sărmani prin geamul înghețat la cei din camera/ luminată feeric care-și împart daruri de Crăciun sub bradul împodobit. ne/ uităm cu jind din afara din neant la cei fericiți din noul real./ (de nu cumva și/ ei se uită la noi și au aceeași impresie...)" (ibidem). Natural, aceasta incertitudine a realului, resimțit precum un mister marginalizat, amoral prin mixtura putinței absolute cu neputința
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
Dumitrița.// Tu într-una te-nsuvită/ grâu incendiind cosita/ drac intrat în mucenița/ Dumitrița, Dumitrița." (Litanie IV); Nu știi că Domnul Mâine va să-ți zgârcească nurii/ Și umerii de măr - cumpănă dreapta -/ Are ca să ți-i svânte mandibulă securii/ Când jindul nu s-o mai răsfrânge-n faptă?// Și felceri roșcovani au să-ți disece sânii/ Să afle ce pelagra ți-a covăsit făptura;/ Superlativ de carnea-ti or cuvânta și câinii,/ Un enfizem că roza îți ghimpui-va gură..." (Cântec de
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
ascunsă. Tranziția românească și-a construit clișeele ănainte anca să-și definească esențele.(...) an 1989, omul de rând asculta odele cantate societății socialiste și se gândea la frigiderul gol. Astăzi, el aude discursuri despre economia de piață și privește cu jind rafturile inaccesibile ale magazinelor. Limbajul de plastic a ănlocuit limbajul de lemn al Epocii de Aur, cu o rapiditate ănspăimăntătoare. Tranziția noastră și-a inventat eroi ănainte de a câștiga vreo bătălie, iar evangheliștii s-au pus pe lucru ănainte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
s-au ridicat, fără putință de tăgadă, la nivelul manifestărilor similare situate pe meridianele europene importante ale muzicii. Am trăit decenii în șir cu nostalgia organizării la noi a unei importante manifestări dedicate muzicii contemporane. Am admirat, am privit cu jind la marele festival "Toamna muzicală varșoviană". Ne amintim, acesta a apărut cu decenii în urmă atunci când - în anii '60 - expansiunea școlii componistice poloneze devenea spectaculoasă pe firmamentul muzicii europene postbelice. La sfârșitul anilor '60, și în deceniul următor, mai mulți
Un festival al rezistenței în zona culturii europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16935_a_18260]
-
galerie de tipologii umane. La categoria 16mm, cel mai bun film de ficțiune a fost considerat Zbor de Geanina Grigoraș, o mică piesă de virtuozitate înfățișînd degringolada unui puști pistruiat ce locuiește într-o casă rău famată și privește cu jind la pasărea ce-și poate permite să-și părăsească colivia. Marele premiu a plecat anul acesta în Germania , la München, urmînd ca regizorul Gert Weidenfeld - membru în juriu - să-l remită lui Christian Ditter, cel care împreună cu Carmen Stozek a
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
care autorul investighează cotidianul și evenimentele lui aparent banale, în care realitatea este microscopată, sunt: scara blocului, strada, magazinul, fragmente importante fiind ocupate (și) de amintirile din copilărie (aici își face loc o nostalgie călduță și asumată): "Mă uitam cu jind la vremea prunciei cum treceau aiurea căruțele cu țigani; se duceau în susul Mureșului, spre defileu, nici nu-mi puteam imagina spre ce depărtări cețoase apucau dumnealor cu hărăbăraiele lor petecite." și de amintirile din armată - aici comicul de situație e
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
sau Udrea...parcă nici nu-mi vine să mai fac vreun protest!!! P.S. Totuși, parcă m-aș simți mai bine dacă chiar aș avea aia 9000 euro pe lună venit al cabinetului...poate ca nu m-aș mai uita cu jind la agențiile de turism cu oferte pentru Tanzania..."
Ce oligarhă m-am trezit în dimineaţa asta!!! Pamfletul unui medic de familie () [Corola-journal/Journalistic/26067_a_27392]
-
urmele unei iubiri într-un catalog de expoziție (Doina Păuleanu, Balcicul în pictura românească, 2004, ediție revăzută, 2007), și se simte ispitit să refacă drumul pictorilor la Balcic, drumul reginei, drumul melancoliilor noastre, care se împletesc, atât de potrivit, cu jindul după România dintre războaie. România Mare. Foarte substanțial, dincolo de câteva pânze, superb reproduse în carte, dincolo de revoluția pe care o declanșează în stilul lui Tonitza și de câteva, mult mai modeste, consemnări literare, nu este filonul artistic de la Balcic. Dar
Povestea Balcicului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2769_a_4094]
-
pârg capitulează Și cată spre trecut cu dor. Chircește bruma firul verde, Chircește bruma firul sorții Iar zborul spre înalt se pierde, Se ghemuiește-n fața porții. Se-ntoamnă toamna-n om și-n câine, Se-ntoamnă toamna-n calendare, Privim cu jind către un mâine Ce poate-i ”dar” sau ”condamnare”. Și vine gerul și înghețul Însă căldura-l risipește Dar omul își plătește prețul, Devine lut și se topește. Referință Bibliografică: Floare și lut / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
FLOARE ȘI LUT de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381648_a_382977]
-
pustiu îi este-n suflet, pustiu și prea târziu. În mână ține un posmag și se gândește ”oare Să mușc din el și eu nițel?”, căci leneș, la picioare Se gudură un mâț bătrân și schelăie un câine Privind cu jind la bucățica minusculă de pâine. Îl amiroase și-l împarte, frățește, la cei doi Cercând să își înece foamea și gândul la nevoi, Că-i sărbătoare, e frumos, și amintiri plăcute O năpădesc și îi revin din vremuri neștiute, Când
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
18 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Leverkusen, Vineri, 18 Noiembrie 2016 „Scrie cu sufletul tău și recitește cu sufletul altora.” Nicolae Iorga Scriu și eu și după cum v-am spus, În față întotdeauna, nu din dos, Nu mă uit cu jind la cei de sus Și dacă m-aș uita, cu ce folos? Scriu și eu, de când și până când Nu-i grija mea și n-a fost niciodată, De dragoste mă știu mereu flămând, De Dragostea ce-n viață mi-a
SCRIU ȘI EU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384284_a_385613]
-
îmi zbura doar la aromele bucătăriei indiene. Uitasem însă că am un nas înfundat de câteva zile. Am cerut miel cu sos de cardamom, orez prăjit cu ardei iute și înghețată indiană. După ce a venit mâncarea, m-am uitat cu jind la castroanele aburinde, realizând brusc că nu simt nicio aromă, și am luat prima înghițitură: nada, nothing. De ciudă, îmi venea să plec cu barka pe Apa Sâmbetei! Doamne, nu puteai fi și tu indian în seara asta? Lamentațiile L-
Secunda şi cardamomul [Corola-blog/BlogPost/99869_a_101161]
-
fasole bătută, frecată cu usturoi!” medita bărbatul lovind cu măciuca câte o piatră ce-i răsărea în fața opincilor, legate până sub genunchi cu nojițe din piele de porc ... Din când în când fluiera printre dinți la oițele ce priveau cu jind la apa limpede a Lotrului. După atâta mers, a strigat scurt la oi. Acestea s-au oprit ca la o comandă, privind la stăpânul așezat pe marginea unei stâci, năpădit de gânduri. „Puterea unui cioban se măsoară în greutățile biruite
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
la tine, văd chip împietrit Nu pot să m-abțin și încep ca să plâng. Topește în mine dorință, speranță Și tot ce-a fost bun tu ascunde de noi. Iar ochilor goi nu da nicio șansă Degeaba se uită cu jind înapoi. Îți văd strălucirea cum piere-n neant Se rupe un zbucium din interior. Demult între noi nu mai este liant Iar umbra de-acum e-a unui fior. Îmi sunt ochii umezi acum și pustii Nici lacrimi în vise
LACRIMA DORULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378319_a_379648]
-
n-aș mai fi. Atât de-aproape ești că simt parfumul gândului tău ce astăzi ar jertfi orice surâs ca să-mblânzească clipa acestui val, ce ne-a găsit citind o mare printre rânduri, sub aripa unui destin potrivnic dar cu jind de a ne ști lumina pe-ndelete. Mai lasă-mă un timp și nu privi cum îmi așază noaptea stele-n plete pân-am să-nvăț și eu a potrivi în pagini albe primele poeme ce au curajul de a-ți
MAI LASĂ-MI TIMP de AURA POPA în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377109_a_378438]