369 matches
-
era și s-a aflat. Preambul sau prolog - câteva considrații scripturistice, patristice și moral - spirituale Pilda/parabola despre Fiul risipitor/rătăcitor care se întoarce la casa părintească după rătăciri îndelungate într-o țară străină, a păcatului, unde a ajuns să jinduiască după mâncarea pe care o mâncau porcii, și este primit cu dragoste părintească și iertat de tatăl său, este precedată în Sfânta Evanghelie de la Luca (cap. XV) de alte două pilde asemănătoare ca înțeles: - pilda cu oaia cea pierdută pe
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
Scundă, șatenă, cu sânii împliniți la cei șaisprezece ani neîmpliniți, cu trupul firav dar plin de senzualitate, dăruia plăceri fără să se implice sufletește. Nu amesteca una cu alta. El unul a avut parte de ceea ce își dorea mai puțin. Jinduia la trupul ei, având mintea plină de fantasme erotice, dar greșise enorm, fără de voie. Se lipise de sufletul ei; un suflet plin de amărăciune. Nu se lăsa sărutată, nici măcar fugar dar zilnic îl aștepta ca pe o tămăduire. Fiecare rămânea
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
cum, ne va teleporta din realitatea ternă actuală într-un mediu armonios, un mediu în care ne va fi drag să ne trezim în fiecare dimineață, căci lumea va arăta precum ne-o imaginăm. Și, cu gândul la acest viitor jinduit cu cât pare mai îndepărtat, în care investim un inestimabil patrimoniu personal de instincte, credințe, talente și dorințe, ajungem într-o bună zi să constatăm, dacă avem curaj să admitem, că ceea ce arogant numim „maturitate” e doar un tertip care
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici by https://republica.ro/femeia-din-fata-blocului-pornim-in-viata-idealisti-si-sfarsim-cinici [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
care au un capăt trist. Divorțul! De atunci, cuplul muzical s-a rupt, dar iată, ziua necrezută nici de visătorii incurabili, a sosit: Al Bano și Romina Pawer cântă iarăși împreună! Da! 5 noiembrie 2014 e ziua când cei care jinduiesc sfârșitul remușcărilor și întoarcerea oglinzii gândului la iubiri îndepărtate vor vedea visul cu ochii. Atât de mulți ani au fost nerodnici în speranță, dar există o ancestrală spiritualitate pe care iubirea o urmează, chiar și atunci când se crede că ea
AL BANO ŞI ROMINA POWER DIN NOU ÎMPREUNĂ, LA SALA PALATULUI, PE 5 NOIEMBRIE 2014 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1414909486.html [Corola-blog/BlogPost/371549_a_372878]
-
spirituală. Cu toate acestea, poemele acestor autori dobândesc o notă de specificitate, ca un fel de amprentă spirituală. Este meritul Cristinei Ștefan că știe să-i adune, să-i mențină, să le confere măcar câte un strop din ceea ce cu toții jinduiesc să aibă: recunoașterea unanimă a calității de poet-ziditor la catedrala Limbii române. Cristina Ștefan nu impune paradigme noi, nu impune norme, ci își lasă confrații să plutească liberi în apele proprii. Doar uneori îi aduce acasă, pe tăpșan, ÎNAPOI LA
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
majoritatea, scrise în vers clasic, ceea ce le conferă un plus de muzicalitate și frumusețe pură. Iată această poezie: “Gest: C-o ultimă floare, privirea ți-alint. / Nisipul fierbinte pe trunchi, mă ucide. Deșertul visează grădini din Corint. Eu, urma ta, jindui, pe-un drum, ce se-nchide. / Rotind universuri, când flăcări, când zgură, / Clepsidră noi suntem, în jocul celest. / O, Timp fără formă în toate, măsură / Dă pașilor ei, către primul meu gest. / Dar cine? De unde și cum să mai vină
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
EUGEN DEUTSCH - ARCA - SONETE (2) Autor: Eugen Deutsch Publicat în: Ediția nr. 960 din 17 august 2013 Toate Articolele Autorului URSUL BRUN Se spune că-ntr-o vară ursul brun Ce se-ndulcise mult prea mult cu miere Se instalase, jinduind plăcere, Pe lâng-un stup de-acolo din cătun. Pe la amiază, când sorbea o bere, Zărise bâzâind pe sub un prun O-albină blondă, nefiind imun, Se-ndrăgostise fără-ntârziere. Cei doi nu au dansat decât o vară Și-apoi, abandonând dorita
SONETE (2) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 by http://confluente.ro/Eugen_deutsch_arca_sonete_eugen_deutsch_1376730899.html [Corola-blog/BlogPost/340560_a_341889]
-
meleaguri. (Cu toate astea, prin legislația noastră fără egal în Europa, circa 20% din pământul sfânt al țării, deja a încăput în ghearele străinilor!) Te uiți în jur și te minunezi cât este de neiubit din pricina nevalorificării acest pământ îndelung jinduit de alții. Iar apele sunt pângărite și pădurile decimate. De pildă, în pădurile din județele Covasna și Harghita își face mendrele megaescrocul Verestoy Attila, senatorul udemerist poreclit Cherestoy Attila și „groful defrișărilor”, încât te întrebi cu uimire: Cum naiba se
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1424771442.html [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
că trăiesc în doi sau mai mulți, dar de fapt, e vorba de singurătățile-împreună. Chiar dacă n-ar exista piedici exterioare, bariere, ziduri, opreliști. Poate că dacă ai fi mai mult timp alături de persoana iubită, te-ai plictisi îngrozitor și ai jindui spre altcineva. Dragostea, o dată împlinită, își pierde din parfum, din suculență. Devine banală. Ceea ce e cu adevărat de jinduit, este inefabilul ei, partea nevăzută a inimii, acel ceva, plăpând, înaripat și sacru. Așa cum sufletul nu se vede dar se simte
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Eternele_iubiri_secvente_sufletesti_cezarina_adamescu_1333215822.html [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
exterioare, bariere, ziduri, opreliști. Poate că dacă ai fi mai mult timp alături de persoana iubită, te-ai plictisi îngrozitor și ai jindui spre altcineva. Dragostea, o dată împlinită, își pierde din parfum, din suculență. Devine banală. Ceea ce e cu adevărat de jinduit, este inefabilul ei, partea nevăzută a inimii, acel ceva, plăpând, înaripat și sacru. Așa cum sufletul nu se vede dar se simte, așa și iubirea. E greu să radiografiezi sentimentele altuia. Și să mai dai și sfaturi. Doar ca să ți le
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Eternele_iubiri_secvente_sufletesti_cezarina_adamescu_1333215822.html [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
nutresc speranța că poate totuși nu va fi nevoie să mă reîncarnez sau să mă clonez pentru a apuca să citesc tot ce mi-am dorit de ani de zile, toate acele nestemate literare la care mă uit la răstimpuri, jinduind după timp liber, dar care, cu siguranță, nu au cum să mai încapă în viața mea, cronologic și biologic limitată. Și autorul nu m-a dezamăgit! Încă de la prima privire aruncată în sumar am realizat că erau acolo exact numele
SEMNAL DE CARTE: “CITITORUL DE CONTROL” DE MARIAN NENCESCU de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1455185576.html [Corola-blog/BlogPost/342937_a_344266]
-
avea nici timpul și nici dispoziția sufletească (în primul rând liniștea) pentru reușita campaniilor culturale de amploare, căci grija lui de căpetenie era să-și apere „sărăcia și nevoile și neamul”, adică să-și afirme statornicia pe aceste meleaguri îndelung jinduite de străini. „Am fost și-om fi” nu numai că s-a dovedit mai tare ca cele trei imperii proptite de neșansa istorică și geografică în coastele Principatelor românești (ele au dispărut, România a rămas), dar ilustrează și deplina încredințare
ROMÂNIA ÎNCĂ REZISTĂ. PÂNĂ CÂND? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1449407781.html [Corola-blog/BlogPost/369046_a_370375]
-
entitătăți, încă nedeterminate, asigurând perpetuitatea potrivnicelor : Intuise strădaniile Toloșicăi de a destrăma mirajul lor, al lui și al Ericăi. Nu intuise, încă, faptul că seva iubirii anterioare, dintre Erica și Jen, fusese pentru ea un adevărat izvor de fericire. * Toloșica jinduise prea mult să iubească și să fie iubită, să fie idolatrizată. Își găsise, credea ea, sufletul pereche doar că, cel vizat să-l acapareze credea numai în dăruire și strădaniile ei ajunseseră ridicole. Și-a stins, în cele din urmă
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/adrian_litu_1483563098.html [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
unul Dumnezeu. iar la altții va transfigura viața, făcând-o rodnică, adâncind-o, lărgind-o și exaltând-o până la proporții de vis. Iar la alții, luminarea va aduce hotărârea renunțării la viață. Renunțarea eroică, pe care toți trebuie s-o jinduim, și către care nu se înalță decât personalitațile autentice și crunt încercate în lume.” (M Eliade - Ortodoxia). O personalitate autentică și mult încercată, cel despre care putem spune că a trăit moartea martirică nu o dată ci de șase ori, asistând
ANTOLOGIE -POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_1400871908.html [Corola-blog/BlogPost/346914_a_348243]
-
de câte ori noaptea ființei mele se adâncește în banal. voi scăpăra cremenea cuvântului printre pașii sămânței de plumb, până la durerea desprinderii cojii de bobocul uimit de lumina soarelui. m-am rătăcit o clipă în pumnul fiarei. m-a strâns fără milă, jinduind la fulgerele fără culoare ale tăcerilor false. un zvâcnet de ape m-a trezit, lăsându-mi pământul să primească metalul daltei izbăvirii printre lacrimi, nerostiri și roua dimineților netrăite. Referință Bibliografică: dăruiește-mi, Doamne, grația pietrei / Anne Marie Bejliu : Confluențe
DĂRUIEŞTE-MI, DOAMNE, GRAŢIA PIETREI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Daruieste_mi_doamne_gratia_pietrei_anne_marie_bejliu_1327877818.html [Corola-blog/BlogPost/360569_a_361898]
-
mi le aminteam din Ceaslovul bunicului). Și era ceva de muncă, te asigur. Literele acelea mari, rotunde , alungite pline de mister se așezau cuminți pe cerul verilor mele. „V” era o imensă cupă în care așezam toate bunătățile la care jinduiam uneori. Daaar în „U” am văzut că încap mult mai multe! Chiar și mirările mele! Iar acele curbe care le însoțeau ca niște toarte chiar și acum mă îmbie să le iau și să beau din ambrozia cerului plin de
TAINA SCRISULUI (14) – ROSTINDU-MĂ PRIN SCRIS de DOR DANAELA în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 by http://confluente.ro/Danaela_taina_scrisului_rostindu_m_dor_danaela_1344259463.html [Corola-blog/BlogPost/354966_a_356295]
-
cu sărutări. Înainte de a părăsi orașul în care descoperise trăiri ce nu și le putuse imagina până atunci, Albert a căutat să revadă cât mai multe locuri ce îi aminteau de ființa Ericăi resimțind cu nesaț tot ceea ce îl fermecase, jinduind după prezența iubitei lui. Această stare, oricât de acut se manifestase, oricât ar părea de nefiresc, avusese darul de a-l maturiza, de a-l face să simtă, petru prima dată, responsabilitatea faptelor și acțiunilor sale, a gândurilor legate de
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1473236203.html [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
o petrec. Răscrucile se strâng, nu le tocmesc, Încrezătoare merg pe apa lor, În zare bucurie deslușesc, Un cântec vechi și-n pace sunător. Fiți fericiți Fiți fericiți, prieteni, fiți, Eu fericirea n-am să gust, Eu doar aștept și jinduiesc Tărâmul ei atât de-ngust. Ci pietre sure am în suflet, Un turn spre ceruri îmi clădesc, La fericire stau și cuget, Nu e un lucru pământesc... Referință Bibliografică: POEME / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2153, Anul
POEME de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1479796100.html [Corola-blog/BlogPost/380306_a_381635]
-
am făcut pactul cu diavolul, nu m-am vândut, mi-am păstrat demnitatea, am rămas eu însumi, la ale mele, multe, puține, câte-or fi, la vârstele mele, descoperindu-le și cizelându-le părțile lor bune și frumoase. N-am jinduit a fi altceva sau altcineva decât sunt. Mă simt bine cu mine, deși sunt nemulțumit de mine (uneori, adeseori). Și ce sunt eu, la urma urmei? Un om care-și trăiește omenia, un bunic iubit de cei trei nepoți ai
RONI CĂCIULARU- SUNT MILIARDARUL SUFLETULUI MEU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Roni_caciularu_sunt_miliardarul_suflet_roni_caciularu_1357546861.html [Corola-blog/BlogPost/348931_a_350260]
-
nimenea nu mă iubește! Psalm O, Doamne, spun florile toate Și vecii în mine dau glas Că tu, cel pășind peste moarte, Zburând peste mări de păcate, Ai fost, ai plecat, ai rămas! O, Doamne, să cânt pân-departe Tot jindui un ceas, și, bătrân, Să plec bucuros către moarte, Șoptindu-vă, cât se mai poate: „Am fost, duce-m-aș, să rămân!” Referință Bibliografică: CÂNTECE DIN RAI / Traian Vasilcău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 944, Anul III, 01 august
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Cantece_din_rai_traian_vasilcau_1375361424.html [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
să învețe toate câte le făcea bunicul. Acesta se topea de dragul lui. - Știu că nu ai bani, uite aici, tocmai am primit pensia, nu-s mulți, dar să ai pe drum și să iei copilului tot ce vrea, să nu jinduiască la alți copii! Ar fi bine să vă împăcați, lui Nicolae o să îi treacă supărarea, are necazuri și la serviciu, de aia bea și este tot nervos. - Îmi pare rău pentru dumneata, dar sunt hotărâtă, nu mă răzgândesc, mi s-
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1461862830.html [Corola-blog/BlogPost/378307_a_379636]
-
vedea că-i plânsă. Lili Bobu Blândețea dumneavoastră imponderabilă naște empatie, ingenuitate, o armonie evanescentă, cu accente de profunzime omenească, autentică, aidoma cuminecării, sporind dragostea de semeni. Și ei v-au răspuns în exerciții de curată prețuire, admirație și condescendență, jinduind la prietenia dumneavoastră. Grigore Vieru Să ai un prieten în familie, unul în țară, unul în lume și unul în Cer. Mai mulți numai Dumnezeu poate avea. Suntem un amestec ciudat de stări și de lucruri: trădăm plângând și râdem
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/lili_bobu_1455193785.html [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
din 26 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Pilda Fiului Risipitor - Evanghelia de la Luca - cap. 15, verset. 11-32. Pilda despre Fiul risipitor care se întoarce la casa părintească după rătăciri îndelungate într-o țară străină, a păcatului, unde a ajuns să jinduiască după mâncarea pe care o mâncau porcii, și este primit cu dragoste părintească și iertat de tatăl său, este precedată în Sfânta Evanghelie de la Luca (cap. XV) de alte două pilde asemănătoare ca înțeles: - pilda cu oaia cea pierdută pe
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 by http://confluente.ro/Pilda_fiului_risipitor_eva_stelian_gombos_1361863963.html [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
Se refugiază o ultimă rândunică. Tot ce rămâne, moare. Astfel s-a născut statul . La Sybaris cred că aș fi rămas definitv. Dar nu aveam legitimație, buletin, pașaport, adeverință, chitanță, fotografie, chip, haine, trup, suflet, nimic. Acesta era Sybaris, cel jinduit de Marele Poet. De Binele Suprem îmi pasă, dar vă rog să mă așteptați puțin, revin peste trei secole. E greu să fii scriitor, te-njură lumea, e greu să fii și om, să fii neom este mai simplu, țânțarul
TIGRUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Tigrul_boris_mehr_1364878964.html [Corola-blog/BlogPost/350292_a_351621]
-
literar, ci și viziunea despre viață. În anul 2000, aveam să-l întâlnesc pe regretatul scriitor și editor Virgil Bulat, care susținea un ciclu de conferințe Relațiile româno-române la Universitatea Populară din Cluj-Napoca, încă din 1998. Retras în universul său, jinduind la descifrarea metasensului plăsmuirii, avea să primească ca ucenică o tânără referentă nostalgică, cu acel bun simț și modestia moldovencei venite în Ardeal. Opt ani de cunoaștere inițiatică. Pilduitoare, discretă, dezinteresată, nepieritoare. A venit și vara anului 2005, unde aveam
TAINA SCRISULUI – SCRISUL MĂ FERICEŞTE by http://balabanesti.net/2012/08/25/taina-scrisului-%e2%80%93-scrisul-ma-fericeste/ [Corola-blog/BlogPost/340011_a_341340]