44 matches
-
vin se pleoștea tot și murmura în barbă cântece din Bosnia natală, și-apoi intrară alții și alții, mai mari sau mai mici, hatmanul Scorbură, paharnicul Surdu, vistiernicul Ximachi, armașul Abăluță, vel-postelnicul Gherman, căpitanii Juravcu, Spoiciu și Bașotă, vornicul Prișcu, jitnicerul Haralambie, vel-spornicul Tartore, cazangiul Ilie, datornicul Stredie, Mitru cobzarul, glumețul Petrică, țiganii Borșu și Fekete ce scoteau flăcări la comandă pe toate găurile, bărbierul Luigi cu doctorul Lemberg, pripășiți la Curte, și, în sfârșit, umflat de nesomn, pomădat și subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de veseli, de umani în fond, încât, dacă nu ți s-ar fi făcut milă de ei știind ce-i așteaptă, ți-ar fi fost mai mare dragul să-i privești. Uitând de prezența inoportună, scrutătoare a lui Husain Ramza-pașa, jitnicerul Haralambie se urcase pe masă și juca geamparalele; hatmanul Scorbură, profitând de înfățișarea sa serioasă la care se adăuga lipsa unui ochi, făcea ținându-și mâinile sub masă mici ghiulele din pâine pe care apoi, din vârful unghiei, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
n-avu ce să mai pustiască, fiind precedat de un val de tătari. Pe cer - semn totdeauna rău, vestind timpuri de jale - se ivise o stea cu coadă, ce abia mai târziu va primi numele de cometa Halley. La curtea jitnicerului Haralambie singura vacă rămasă dintr-o înfloritoare cireadă născu vlăguită un vițel cu două capete, prilej deopotrivă de spaimă și bucurie, căci monstrul fu tăiat, având loc un ultim chef. Birurile creșteau: pe lângă fumărit, văcărit, albinărit, fu născocit doinitul, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Drăguțescu și jupâneasca lui Păulina, vel-logofatul Samoilă și ciudata lui fiică, medelnicerul Bucșe, vel-comisul Agache Natriul, sărdariul Basile Neaoșu zis și Urechilă, mitropolitul Nazazarie Iscariotul, hatmanul Scorbură, paharnicul Surdu, armașul Abăluță, vel-postelnicul Gherman, căpitanii Juravcu, Spoicu și Bașotă, vornicul Prișcu, jitnicerul Haralambie, vel-spornicul Tartore, cazangiul Ilie, datornicul Stredie, Mitru Cobzaru, glumețul Petrică, țiganii Borșu și Fekete, bărbierul Luigi și doctorul Lemberg, șarlatanul Roger, povestitorii Parnasie, Surduc, Gancioc și Stejeran cu hangița Stălinoaia și homunculul Buhuș, straja Dărăban, frații haiduci Stănciulescu Petre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
merge dumneaei logofeteasa la sat și va videa moșia, îmi va face plata deplin trecît va fi prețul. i cîndu am făcut zapisul acesta, s-au prilejit vornici de poartă dumnealui Dumitrașco Bocșa vornicul și Enachie și Scorîi și Chirilă jitnicerul și Poian uricarul și Ioca uricarul și mulți oameni buni. i pentru credință, am pus degitul și acești boieri au iscălit ca să se știe. * Fșrș dat Cîrstina Platoneasa și cei trei feciori ai ei vînd lui Pătrașcu al treilea logofăt
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Buhuș de la care primește ca zestre mai multe moșii. Iordache și Manolache sunt fiii lui Constantin Cuparul, mai cunoscut fiind Manolache (înainte de 1650-1716) care a avut patru copii cu Irina Buhuș: Nastasia, Anița, Ștefan și Ileana. A îndeplinit funcția de jitnicer (avea grijă de recoltele domnești și de depozitele de cereale) între anii 1669-1672 și de mare comis (avea în subordine grajdurile domnești și hergheliile de cai) din 1672, iar în 1672 cumpără în Moldova mai multe moșii, ajungând în 1682
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Capul uneltirii fusese marele vistiernic Vasive Gheuca, însurat cu Simina, fiica lui Grigore Ureche. încercase marele boier să-i ridice pe mereu neliniștiții locuitori din Orhei și Lîpușna 198 și să-și alăture și alți boieri. între ei, pe marele jitnicer Gheorghe Bogdan, căsătorit cu fiica marelui vistiernic Palade, Maria 199. De inimiciția unor voievozi boierii scăpau, uneori, autoexilându-se. Câteodată pribegia era fără întoarcere. Marele vornic Vasile Costachi, cel însurat cu Catrina, fiica lui Iordache Toderașcu Cantacuzino (mare vistiernic la fel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
incendiate „în țară și la Iași”- auzise de el: „care pe urmă acel Crupențichi au agiunsu de au fost și jicnicier maré”. Cronicarul îl are desigur în vedere pe Alexandru Crupenschi, fiul marelui ușar Andronachi Crupenschi, care a fost mare jitnicer în două rânduri: din 1693 până în 1695 și apoi din 1697 până în 1700572; fratele său, Vasile (și el va ajunge mare postelnic), era stăpânul moșiei Feredeni, aflată hotar în hotar cu Delenii Doamnei Ruxandra. O expediție condusă de regele Jan
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
VÂRNAV, Teodor (1.III.1801, Florești, j. Vaslui - 25.II.1868, Pociumbeni, j. Bălți), memorialist. Mama, Mărioara, era fiica boierului Dumitrache Chiruș din Soroca, iar tatăl, Costachi, era fiul jitnicerului Sandu Vârnav și nepot al stolnicului Toader Vârnav, astfel încât V. se mândrea a fi „adevărat cugetător dintr-același neam de boieri”. A învățat carte cu preotul din Florești, apoi cu dascălul Iftimie, în satul Hreațca. Cum familia scăpătase, a avut
VARNAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290437_a_291766]
-
când au arsu târgul”. --Din acest simplu zapis aflăm două lucruri deosebite, părinte... Că după 20 ianuarie 1664 partea de târg dinspre Mitropolie a ars și apoi că “din gios” de Mitropolie “au fost pitărie domnească”. Și dacă de la fostul jitnicer am aflat de “pităria domnească” din zapisul făcut la 1 octombrie 1683 (7192) de “Alexandra spătăroaia răposatului Iordachie ce-au fost spătar mare”, prin care vinde niște case doamnei Anastasia văduva lui Gheorghe Duca voievod, aflăm că “ Aceste casă de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vorbim de mărturia din 18 august 1668 (7176) a marilor boieri cu privire la niște locuri de case de lângă Podul Vechi. Apoi uite ce spun marii boieri: „Scriem și mărturisim cum au venit înaintea noastră Canila, fratele lui Hristodor ce-au fost jitnicer și cămănar... ce de a lui bunăvoie au dat și au dăruit la svânta mănăstire ce se cheamă Dealul Mare, care iaste închinată metoh la ascultarea svintei svinției sale ocârmuitorul de legea noastră, patriiarhul de Ierusalim; la aceea mănăstiri au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
case aicea , în tîrgu în Iași, pre Ulița Mare, lîngă Mitropolie, din gios”. Și ce-i cu asta, părinte? Stai, că nu s-au sfârșit lucrurile aici. Amintește-ți de zapisul din 20 septembrie 1669 (7177) al lui Chirilă biv jitnicer. După o scurtă meditație, mi-am adus aminte că jitnicerul spune: „Am vândut...o casă cu pivniță de piiatră și cu tot locul...ce iaste pre Ulița Mare, lîngă Mitropolie, din gios,... Și mai departe? Aha! Iaca ce spune mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Mitropolie, din gios”. Și ce-i cu asta, părinte? Stai, că nu s-au sfârșit lucrurile aici. Amintește-ți de zapisul din 20 septembrie 1669 (7177) al lui Chirilă biv jitnicer. După o scurtă meditație, mi-am adus aminte că jitnicerul spune: „Am vândut...o casă cu pivniță de piiatră și cu tot locul...ce iaste pre Ulița Mare, lîngă Mitropolie, din gios,... Și mai departe? Aha! Iaca ce spune mai departe jitnicerul: „Pînă în locul unde au fost pitărie domnească și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o scurtă meditație, mi-am adus aminte că jitnicerul spune: „Am vândut...o casă cu pivniță de piiatră și cu tot locul...ce iaste pre Ulița Mare, lîngă Mitropolie, din gios,... Și mai departe? Aha! Iaca ce spune mai departe jitnicerul: „Pînă în locul unde au fost pitărie domnească și pînă în locul preuților săsești”. Cred că ai băgat de seamă că „din gios” de Mitropolie a fost o pitărie domnească, fiule. Băgat-am de seamă, părinte. Mă miram eu de ce simt că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
aici pe Ulița Mare a apărut un ceasornicar - un franțuz - pe nume Gașpar Caille, care cumpără orice casă ce îi cade în mână. Așa se face că la 1 iunie 1671 (7179) cumpără niște case de la Iorga, fiul lui Isar jitnicer, care se găsesc pe Ulița Mare. Apoi, pe 6 martie 1673 (7181), cumpără o casă cu pivniță de piatră aflată pe Ulița Mare, înaintea curții vistiernicului Ursachi. Din câte știu, ceasornicarul n-a ținut prea multă vreme aceste case, ci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
care Măriuța, sora lui Pintilie, dăruiește mănăstirii Dealul Mare două poieni din Codrul Iașilor”. Mai aflu că marii boieri ai Moldovei, la 18 august 1668 (7176), dau mărturie precum: „Au venit înaintea noastră Camila, fratele lui Hristodor ce-au fost jitnicer și cămănar... și au dăruit la svânta mănăstire ce să cheamă Dealul Mare, care iaste închinată metoh la... patriarhul de Ierusalim... nește locuri de casă den târgu den Iași, ce sint pre Ulița Mare și lângă Podul Vechiu”. În această
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
unde a fi rânduit”. Cum se vede, vodă a rânduit toate acestea ca un bun gospodar. Părinte, cred că știi spusa: degeaba te scoli de noapte dacă n-ai noroc și parte. De unde până unde cu zicala asta? Pentru că sărmanul jitnicer Ștefan Bosie - ctitorul mănăstirii Sfântul Spiridon și al Schitului din Codrul Iașilor - după cum spune vodă în hrisovul din „Vălet 7269”: „tâmplându-să den oarecare pricini cu nedreptate de au venit la proastă stare supus robii datoriilor... am găsit domnie mea cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
la proastă stare supus robii datoriilor... am găsit domnie mea cu cale și cu mare dreptate și i-am dat venitul... pârcălăbiii Sorocii să fie în sama lui”. Nu te bucura însă, fiule, înainte de a afla că din acest venit jitnicerul trebuia să dea pentru cheltuiala bolniții câte 120 de lei, pe care îi va da „în toți anii, la ziua Sfântului Spiridon”. După moartea lui Ștefan Bosie însă, venitul pârcălăbiei Sorocii a fost dat „la trebuincioasele cheltuiele ale bolniții”. Dacă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pașa ce merge la Hotin”. Nu scapă de porunca lui vodă nici Mihalache Sturza - ispravnicul ținutului Roman - care trebuie „să orânduiască la ținutul Romanului 30 cai pentru ridicarea agarlâcului măriii sale pașii”. Cu aceeași strășnicie vine și porunca către Toader jitnicer - ispravnicul ținutului Iași „să orânduiască 60 cai și 10 cară câte cu 4 boi...pentru ridicarea agarlâcului pașii”. O „țidulă” primește și aga orașului Iași, care trebuie „să facă de la breslele din Iași 20 căruțe câte cu 2 cai, și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
localizat și prin reperul Teiul lui Baliță. De pildă, într-o hotarnică pentru Sasul de Jos, sat situat la vest de Siret, aflat pe atunci în stăpânirea stolnicului Ștefan Dia, apare menționată o hotarnică anterioară și o „mărturie a răposatului jitnicer Negre Apostol din veleat 7258 (1750) iunie 20 ci au arătat răzășii din moșia Umbrărești prin carili diosăbești moșia Umbrărești din moșia Sasul di Gios”, iar capătul de apus al moșiei Umbrăreștilor, numit de răzăși „Cotul Umbrăreștilor” (oare cătun ?), situat
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
hotarnicii în mărturia dată, prin urmare, mai spre apus de apa Dimaciului. În cele din urmă, Ștefan Dia obține câștig de cauză, boierii fixând hotarul în dispută pe Dimaci. Răzeșii își întemeiau revendicările pe o mărturie hotarnică anterioară, obținută de la jitnicerul Negre Apostol, tatăl lui Costin Negre, din veleatul 7258 (1750) iunie 20, hotarnică „prin carili diosăbești moșia Umbrăreștii di moșia Sasul di Gios”, în care se specificase cum urmează hotarul dinspre apus al răzeșilor numit Cotul Umbrăreștilor, ce fusese pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
direct și pe Vasile Iurașcu, să deschidem o mică paranteză despre familia de boieri Cananău, care își avea reședința la Bănești, pe dreapta Siretului, aproape de mal. Acestei familii i-au fost deschise toate ușile de la Domnie, mai ales după ce marele jitnicer, Gh. Cananău, s-a căsătorit cu Maria, sora voievo dului Ioan Toader Callimachi. În șesul Siretului, pe dreapta apei, și din jos de domeniul lui Balș de la Dumbrăveni, familia Cananău stăpînea: Corocăeștii, Hancea, Băneștii, Fîntînelele, Slobozia și Roșcanii, iar la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acelor nepoți ai mitropolitului și le-am redat înapoi Mitropoliei”. Acum povestea îi limpede, dar nu te iert, ci ți-l aduc din nou pe Gheorghe Duca, în chip de vistiernic, cumpărând o vie la Vacota de la Vasile Șoldan, fost jitnicer. Asta se întâmpla în intervalul <1659 (7168) decembrie 8 - 1661 (7169) mai 25>. Nu-i ultima dată când ai să auzi de Gheorghe Duca. Mai ai vreme, vere. Acum, însă, am să-ți amintesc de un personaj contemporan cu Duca-vodă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o face la 20 feb.1662 (7170), când s-a îmbogățit cu două pivnițe cu loc și cinci dugheni, cumpărate de la Calea, soția lui Chiriac, fost vameș. Iar la 26 martie 1669 (7177) cumpără de la Canela, fratele lui Hristodor, fost jitnicer - să nu fie de deochi - douăzeci de dugheni cu locul lor pe Ulița Sârbească din Iași. - Iaca însă, dragule, că la 2 mai 1709 (7217) - doar la 48 de ani de la zidire și 41 de ani de la închinare la Sfântul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
satul și moșia Mlenăuți au avut mai mulți proprietari care le-au deținut în totalitate sau numai părți din ele, avându-le ca moștenire sau obținându-le prin cumpărare. Amintim în continuare doar pe cei mai importanți: Măriuța Brănescu (1698); jitnicerul Lupașcu Gherghel (1701); frații Ilie și Gheorghe Costrij (1772); postelnicul Drăghici (1832); D-tru Brahă (1857); căpitan Gh. Giosanu căsătorit cu Maria Gherghel (1876); Leon Balasinovici (1892). La 1756 satul și moșia Mlenăuți au devenit proprietatea căpitanului de Dorohoi, slugerul Toader
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]