144 matches
-
În nordul Chinei, și Înghiți cele șase linguri. DÎndu-și timp să mai răsufle, așteptă ca doamna Vincent să Înceapă cartoful dulce. — Chiar trebuie s-o faci, Jim? Întrebă domnul Vincent. Nu mai Înalt decît Jim, agentul de bursă și fost jocheu amator ședea pe prici lîngă fiul său bolnav. Cu părul lui negru și fața galbenă ridată, ca o lămîie stoarsă, Îi amintea lui Jim de Basie, dar domnul Vincent nu se Împăcase niciodată cu Lunghua. — O să-ți lipsească lagărul cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o trenă nesfârșită garnisită cu dantele, pe umeri o mantilă de satin alb pe margine cu zibelină, pe cap diadema de perle oferită de orașul București la căsătorie. Opt cai bogat înhămați, cu pene și egrete albe, sunt încălecați de jochei îmbrăcați în uniformele roșu și argint; de partea fiecărei portiere câte 2 lachei în livrele de mare ținută. Înainte doi picheri călări pe cai cu panașe tricolore. Prințul Leopold, în mare ținută de general prusian, stă alături de Regină, dinainte prinții
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
o ieși! . . ." și fluiera a ducă, punîndu-și mâinile în buzunare, tocmai când Ada era mai în fierbere. Dacă Lică, la grajduri, nu era de mare folos, nici nu era de prisos. Caii erau, e drept, de mâna întîia, achiziționați cu jocheii lor cu tot, dar Lică avea calitatea de a fi simpatic personalului. Nu venise cu nici o pretenție, din contra, se interesa cu o sinceră și naivă curiozitate de la neamț, jocheul-șef, ca de la cineva mai competent; în schimb, când pusese
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
prisos. Caii erau, e drept, de mâna întîia, achiziționați cu jocheii lor cu tot, dar Lică avea calitatea de a fi simpatic personalului. Nu venise cu nici o pretenție, din contra, se interesa cu o sinceră și naivă curiozitate de la neamț, jocheul-șef, ca de la cineva mai competent; în schimb, când pusese mâna pe cai, o pusese bine și neamțul văzuse că domnișorul cunoaște afacerea, așa încît se înțelegeau împreună și tot așa și cu cei mai mici. Lică era destul de aproape de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
prințesa se ținea după el, ceea ce silea pe toată lumea - afară de dîn-sul - să muncească. Neamțul, cu nume de englez, firește, mister Whip, nu putea suferi pe Ada, fiindcă țipa când vorbea. Așa că Lică slujea de amortisment între ei, ținând fățiș partea jocheului, fiindcă de femeie era mai sigur și o putea împăca. Mister Whip era uimit de curajul lui Lică de a contrazice pe patroană fără să provoace țipete. In schimb, când veneau ordine de la Maxențiu, Lică se trăgea la o parte
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
avut însă raporturi de familie cu Drăgăneștii, lucrul s-ar fi schimbat. Ada știa că în curând lumea va vorbi de ea și de stahlmaistrul ei. Mai știa că o prințesă autentică ar fi putut să-și permită șoferul sau jocheul, dar că ei, care era prințesă numai prin alianță și încă de mâna stângă, nu i s-ar fi trecut cu vederea. Abia strecurată în societatea înaltă, ar fi fost pusă la index. Avea deci două păreri precise: ținea la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pare arogant cum era pe pistă, la curse, sau pe scara de marmoră a palatului Maxențiu. Po-acolo, prin dos, Lică intrase la început cu mister Whip. Domnul Paul lucra croitorie cu două intrări separate, pentru două feluri de clienți: jocheul cu punga groasă și sportsman-ul care îi făcea reclamă. Același preț era șoptit stăpânului, ca o grație, și jocheului ca o concesie amicală. Mai îmbrăca cu prețuri mai mari pe oricine putea plăti bine firma, dar marea diplomație a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lică intrase la început cu mister Whip. Domnul Paul lucra croitorie cu două intrări separate, pentru două feluri de clienți: jocheul cu punga groasă și sportsman-ul care îi făcea reclamă. Același preț era șoptit stăpânului, ca o grație, și jocheului ca o concesie amicală. Mai îmbrăca cu prețuri mai mari pe oricine putea plăti bine firma, dar marea diplomație a domnului Paul era că știa să refuze. ,.Nu pot nici cu 10.000. Am clientela mea!" Victimele refuzului erau selectate
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
făcea crupă, cu buzunarele puse sus ca să-și afunde în ele mâinile fără lucru. Se lăsase însă ispitit să comande un rând de călărie și unul de oraș, tot sportiv, la fel cu al lui mister Whip, cu diferența că jocheul era urât ca o maimuță si Lică era băiat nostim. Nu grăbea lucrul, ceea ce era explicabil, dar 'acea vizite dese și se deprinsese cu magazinul de lux. Atunci când, mat târziu, avea să intre prin ușa principală în 200 laboratoriul elegantelor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Bumboy a ieșit leneș din boxă, fiecare picior zburându-i în altă direcție, după care a început să necheze și să se arunce cu ochelarii lui de cal și cu pălăria Dobbin cu tot în cele din urmă, biciuit de jocheu, Bumboy s-a apucat și el să alerge după colegii lui care goneau în față. Comentatorul n-a apucat să pomenească în bătaie de joc numele calului, înainte ca tata să fi făcut praf radioul, să fi terminat sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a mai sărit ultimul gard viu: pur și simplu și-a croit drum prin el, mâncându-l. Apoi, doar cu iarba netedă și verde în față, la douăzeci de metri de linia de sosire, Bumboy s-a prăbușit la pământ. Jocheul, care era și el terminat, a încercat să încalece din nou, O parte din colegii lui care erau la pământ au avut și ei aceeași idee. Cam după zece minute - o parte din caii fără călăreți trecuseră deja linia, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
administrator de fonduri“. În cea mai simplă accepție, un administrator de fonduri este un jucător de jocuri de noroc stilat. Munca mea constă În a studia societățile din Întreaga lume, a evalua situația produselor lor pe piață, a verifica performanțele jocheilor, a paria un teanc gros de bani pe favorit și apoi a spera din tot sufletul că nu va cădea la primul gard. Toată lumea din sală râde, râsul acela excesiv al unor tineri de douăzeci și ceva de ani blocați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ar fi căzut de câteva ori dacă n-ar fi intervenit mătușă-sa, speriindu-l de fiecare dată, cal și călăreț opriră la fântână cu gând să bea apă. „Calul” constată bucuros că nu mai avea cui da explicații deoarece jocheul cu broboane de transpirație În jurul năsucului și În marginea bretonului În dezordine, adormise. Dorița luă hotărârea să ocolească un pic și să intre cu Va prin spatele casei lor, prin Hotar, cu un dublu scop, să mănânce câteva prune brumate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ceva foarte interesant și limba ei, care la ore rămânea de multe ori sechestrată În cavitatea bucală, solicita de multă vreme să-și Întâlnească perechea. Destul de târziu, Va descifră mesajul, se conformă și rezultatul avea să-i Întreacă orice așteptare. Jocheul apelând din ce În ce mai des la cravașă, Îndemnurile de „fă ca mine!” Înmulțindu-se, a făcut ca procesul de Învățare să Înainteze lent, dar sigur, până când Marinița zise: Așa tre’să faci, a fost greu, a fost bine? Da! Să nu uiți
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nuc pe neașteptate, ca în prima seară, și la fel de misterioasă în lumină ca și-atunci, în aburul împletit cu fum și cu izul iute de carne friptă. Avea părul strâns într-o coadă la spate și era echipată ca un jocheu, cu chipiu și cizme de călărie. Îți lipsește doar calul, îi spuse năuc, fiindcă n-o auzise apropiindu-se. — Doar atât poți, Homer? Te credeam mai artist! Calul, uite-l în câmp! Îl privi aiurit și fără să creadă: era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pur și simplu, la grajduri, într-o dimineață apăru un client cu totul trăsnit. Voia să plătească un cal doar al lui, pe care să-nvețe să-l stăpânească. Începu călăria într-o dimineață de luni, cu un fel de jocheu care n-avea mai mult de treizeci de ani. Din primul moment îl consideră un rival și, tocmai de asta, statul pe cal și ceea ce el îi mai explica îi păreau o corvoadă. În schimb, ordinea locului, ciripitul din pomi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Nu a coborât niciodată, dar s-a risipit, ducând cu el, În perfecțiunea sa, un lucru care nu a mai apărut după aceea decât degradat. Turf-ul* buimăcitor a luat locul dandysmului. Acum, În high life nu mai există decât jochei și biciuitori de câini 1. XI Când scrii această poveste, bazată mai mult pe impresii decât pe fapte, ajungi repede la dispariția meteoritului, la finele acestui incredibil roman (care nu e totuși o poveste) a cărui eroină a fost societatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să se ridice peste roua care acoperea totul, eu Îl ajutam să-și scoată cizmele, apoi Își lua o pereche de teniși și toate bluzele alea și Îi dădeam drumu’. — Hai, puștiule, Îmi zicea În timp ce Își Încălzea gleznele În fața vestiarului jocheilor, hai să-i dăm drumu’. Apoi făceam poate un tur de stadion, cu el În frunte, alergând lejer, și apoi ieșeam pe poartă și o luam pe șoselele mărginite de copaci care pleacă din San Siro. Când ajungeam la șosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lăsa pe spate, Închizându-și ochii și respirând adânc, nu-i deloc ca atunci când ești puști. Apoi se ridica și alergam Înapoi spre grajduri, cât Încă avea mușchii Încălziți. Așa-și menținea el greutatea. Era mereu Îngrijorat din cauza asta. Cei mai mulți jochei pot slăbi doar călărind. Se pierde cam un kilogram la fiecare cursă. Da’ bătrânu’ meu era cam sleit și atunci nu-și putea menține greutatea fără alergătură. Îmi aduc aminte că eram odată la San Siro și Regoli, un macaronar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cursă pe zi, și o noapte din două o petrecea În tren. Și mie-mi plăceau caii la nbunie. Era o minune să-i vezi când ieșeau și mergeau spre linia de pornire. Erau Încordați și Își jucau picioarele, iar jocheii Îi țineau strâns de căpăstru și uneori slăbeau strânsoarea lăsându-i să fugă puțin. Cel mai mult Îmi plăcea când ajungeau la start. Mai ales la San Siro, unde era terenul mare și verde, cu munții profilați departe-n zare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fugă puțin. Cel mai mult Îmi plăcea când ajungeau la start. Mai ales la San Siro, unde era terenul mare și verde, cu munții profilați departe-n zare, cu macaronarul gras care dădea startul cu un bici lung și cu jocheii care se agitau nerăbdători de colo-colo; apoi bariera zvâcnea Într-o parte și porneau toți la grămadă și apoi Începeau să se Înșire. Știți cum e să vezi o grămadă care se pune-n mișcare. Dacă ești sus În tribună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ziua la Café de Paris cu toată gașca, erau o grămadă de tipi pe care-i știa de când concurase În Paris, Înainte de război, care stăteau În Maisons și aveau tot timpul, pentru că munca la grajduri, În ce-i privește pe jochei, se termină la nouă dimineața. La cinci jumate scot primul grup de cai și Îi aleargă la galop, iar la opt scot al doilea grup. Da’ asta Însemna să te scoli chiar dimineață de tot și seara să te culci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dimineața. La cinci jumate scot primul grup de cai și Îi aleargă la galop, iar la opt scot al doilea grup. Da’ asta Însemna să te scoli chiar dimineață de tot și seara să te culci devreme. Iar când un jocheu e sub contract, n-are voie să se Îmbete pentru că antrenorul Îl ține mereu sub supraveghere, asta dacă-i un puști, și dacă nu e, știe el singur să nu bea. Așa că ce făcea un jocheu În timpul liber era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
devreme. Iar când un jocheu e sub contract, n-are voie să se Îmbete pentru că antrenorul Îl ține mereu sub supraveghere, asta dacă-i un puști, și dacă nu e, știe el singur să nu bea. Așa că ce făcea un jocheu În timpul liber era să stea la Café de Paris cu gașca, unde puteau să tragă două-trei ore de, să zicem, vermut cu apă minerală și discutau, povesteau și jucau biliard, ca Într-un club sau În Galleria din Milano. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sus a țării, și În alte câteva locuri dar părea că nu reușește să obțină totuși un contract. Toți Îl plăceau și de câte ori veneam la cafenea, Înainte de prânz, Îl găseam bând cu cineva, pentru că bătrânul nu era zgârcit, ca restul jocheilor care-și câștigaseră primul dolar În 1904, alergând la Expoziția Universală din St. Louis. Așa zicea taică-miu când râdea de George Burns. Cu toate astea, se vedea treaba că toți se fereau să-i ofere bătrânului un contract. Plecam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]