28 matches
-
pagină ne aflăm în fața prestației unui clovn alb, de-o gravitate oferită de ținuta-i doctă, pseudopedantă și de-o, în paralel, inepuizabilă comicărie, de parcă și-ar extrage din gură nu un lanț de hîrtie colorată ci unul de cuvinte joculare care nu se mai termină. Poantele se leagă una de alta fără nici o pauză, într-o continuitate inspirată care-ți taie suflarea: ,2002 e omofonul lui Ťdouă mii d^oiť... Ciobănaș cu două mii d^oi! Aceasta e varianta optimistă a
Virtuozul number one by Gheorghe Grigurcu [Corola-website/Journalistic/10958_a_12283]
-
de eseuri semnată de douăsprezece literați și prieteni apropiați ai lui Joyce (Samuel Beckett, Frank Budgen, Stuart Gilbert, William Carlos Williams etc.), cu scopul de a risipi perplexitatea cauzată de neobișnuita proză a "Operei în lucru". Titlul colecției de eseuri, jocular, de o pompozitate parodică, a fost ales chiar de Joyce: "O exagminare a factificării pentru încaminarea „Operei în lucru”" ("Our Exagmination Round His Factification For Incamination Of Work In Progress"). În ciuda vederii slabe, Joyce nu renunță la micile plăceri intelectuale
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
student’s creative abilities. Visual education is especially suitable for such a goal, since it hâș more permeable rules than other subjects. The increasing hardships brought on by Romanian capitalism made me attempt to awaken the political conscience through various jocular ways that would get pupils to relate to certain topics. I try to get them to think about other areas, such aș the political and social ones or the public sphere, șo that they can at some point take a
Școala de artă activistă () [Corola-website/Science/295701_a_297030]
-
ți-e nume, ți-aș desprinde aripile alea ieftine de pe umeri (poți zbura și fără ele, deschizîndu-ți porii cum trebuie)..." ...prin Țara Intermediară Spre deosebire de Dan Stanciu (deși ,diferențele sînt de ordin vestimentar" cum spune propriul laitmotiv), Iulian Tănase este mai jocular și mai discursiv. El scrie mai relațional, poate prea controlat, construind o oarecare taxinomie a inconștientului poetic. Textul se dezvoltă apoftegmatic și, mai ales, în jurul noțiunilor suprarealiste familiare. Devine astfel și mai clară imaginea unei mitologii paralele, ușor parodice, atent
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
întîlni cu inconștientul personal, cu cel colectiv, dar și cu diverse rude subconștiente plecate de mult dintre cei vii;)/ Rochiile ereditare (: în privința cărora e mult mai bine să se păstreze tăcerea, o tăcere nici măcar cochetă;)". Cînd nu este laconic prescriptiv, jocular taxinomic sau hieroglific (la propriu), Iulian Tănase are momente de grație fantezistă, precum acesta din Burcep: ,Burcep este o amprentă, Feen. Mai exact, Burcep este amprenta unei amprente. Altfel spus, Burcep este amprenta care își este sieși amprentă. Este singura
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
din The Secret History), o Universitate de arte liberale din Vermont, unde, se presupune, începe lucrul la primul ei roman (apărut abia zece ani mai tîrziu!). Peste încă un deceniu, publică și The Little Friend. În interviuri, Donna Tartt abordează jocular această elaborare lentă a prozelor sale. Spune, de exemplu, la un moment dat, că "nimic nu i se pare mai înfricoșător decît editarea unei cărți pe an", activitate similară "iadului pe pămînt". Altădată, afirmă că, dacă ar publica mai des
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de oracol olimpian. Tragedia ei/lui se consumă pe falia implacabilității de destin (de fatum malus, mai precis), întocmai ca la Oedip al lui Sofocle. În pofida fatalității biologice, naratoarea/naratorul își proiectează drama pe întreg parcursul romanului pe un fundal jocular, lipsit de sentențiozitatea scrierilor tragice. Iată cum arată "istoria" familiei lui Cal(lie), la o perspectivă succintă, dar cuprinzătoare: "Deci să recapitulăm. Sourmelina Zizmo (născută Papadiamandopoulos) nu era numai verișoara bunicilor mei. Era și bunica mea. Tatăl meu era nepotul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rețeaua gardului de sîrmă sau de pe zid sînt dulci prin definiție. Noi nu le-am gustat încă, dar numele lor ne spune că sînt dulci. Glicinele au gust de glicerină" (Sora Glyceria). Sau acest răsfăț al miresmelor angelice într-o joculară montură literară: "Parfumeria s-a umplut de îngeri. îngerii par fumul unui rug: parfumul unei rugăciuni în ger. îngerii au aripi pectinate, nestașnice ca niște branhii care transformă aeru-n parfum. Pieptenele lor, numai parfum, depene arsele peneturi ale noastre! Il
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
a dreptul demonică"? Metafizica adusă la starea de ,comedie" nu e o drastică relativizare a metafizicii? Transcendentul care se ,amuză" nu e cumva unul pus sub semnul dizolvantei îndoieli? Unul compromis? Reflectăm la Psalmii lui Arghezi de-o analoagă circumspecție joculară, probînd ceea ce s-a numit ,ateismul religios" al marelui poet. Să menționăm că însuși scrisul i se năzărea lui Caragiale ca o treabă ,necurată". întîmplarea cu masa de brad care i-a fost făcută cadou de doamna Vlahuță și pe
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
aveau ținte înscrise într-un orizont am putea spune circular. Glume și calambururi, ultimele servite pe bandă rulantă de mișcările imprevizibile ale entităților verbale, apte nu o dată de impacturi dintre care mai savuroase. Care să fi fost sorgintea acestei naturi joculare la un mod caracteristic? Originar din zona Târnavei Mari, importantul critic nu se afla departe de locul obîrșiei lui Ion Budai-Deleanu și nici la o distanță astronomică de Humulești, drept care ne luăm îngăduința a presupune că prin venele sale pulsa
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
unei autobiografii. Adică o analogie și o simetrie cu sine, oglindă discursivă în care-și potrivește chipul în evoluție, îndatorat unor straturi ancestrale ca și unor circumstanțe formative, aventuros nu doar în jocurile ideii captate de un verb primejdios de jocular el însuși, ci într-un plan al existenței asumate. Chip cu echivalare speculară în durată, în cauzalități și conexiuni. Să-i urmărim cîteva aspecte. începutul e chiar numele auctorial întors pe față și pe dos ca o mînecă, cu contribuția
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
lui. Și fie ca să șsic!ț câștige cel mai bun." Formularea preventivă a punctelor slabe ale propriului scris nu o scutesc însă de obiecțiile criticii. Strategia e comună. Narațiunea este asistată îndeaproape de ideologie, inserturile teoretice și conceptualizările, chiar și joculare, fracturând discursul literar a cărui evenimențialitate devine un fel de anecdotică de gen. Cartea este, astfel, subminată din ambele sensuri. Ca eseu, fragmentele așa-zis teoretice rămân niște ipoteze de lucru sau doar enunțuri conclusive (excepție face capitolul Where have
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
pe cîteva unghiuri de atac ce concură în a înfățișa o ingenioasă participare a autorului la obiectul său ludic, dar și tandru, versatil, dar și atașant, martor al unei simțiri care leagă ființa umană de necuvîntătoare. Mai întîi o familiaritate joculară, cu tușele unui portret: „Eram în relații bune/ de ziua mea o țigară/ de ziua lui o țigară/ negru pufos cu ochii verzi/ mustăți de husar/ răsucite pe deget/ și-a-nvechit gheara în așternutul meu”. Apoi un patetism explicativ
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
Macedonski (în Afinități selective) o admirabilă exprimare valabilă inclusiv autorului Simplerozelor. Iat-o: ,un joc aproape gratuit (și delectabil) al propriei lui civilizații." Unde, spun eu, accentul nu cade atît pe ,joc", cît, mai ales, pe această ,proprie civilizație". Tehnica (joculară) a fost remarcată cu asupra de măsură, versurile lui Șerban Foarță fiind, practic, exemplificări obligatorii în dicționarele de figuri de stil la rubricile despre gama eufoniilor, aliterație, omofonie și tautofonie. (Mai puțin participativ decît Brumaru, Foarță este, mai degrabă, un
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
lume acuzîndu-i de-a dreptul de pornografie - un pretext convenabil pentru a înfiera și respinge la grămadă întreaga generație de tineri scriitori -, fac acum, pe lîngă aceste sonete, figură de naivi puberi. Doar diferența de ton - grav la cei tineri, jocular la Emil Brumaru - le mai salvează impresia de impotență fantezistă și stilistică pe care o resimți prin comparația fragmentelor unde junii se ,rup" în frustețe și perversiuni. Lucrurile sînt într-o oarecare măsură explicabile dacă ne gîndim că tradiția acestei
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
rulabil sau actuala «cărămidă» ce «clivează», «feliată», deci, în zeci și zeci de «lame», nu monolitică precum aceea din bibliotecile din Babel?". Așadar o erudiție dilatată prin libertatea conexiunilor umplute de mirajul imaginii ce-i depășește limitele. Prin grăuntele său jocular, o erudiție dansantă. E un mod de a-i contrabalansa sicitatea, monotonia, automatismul atît de antipatice în cazul unora din practicanții săi, nu printr-o asumare, ci printr-un fel de subminare ce-i mimează trăsăturile, printr-o bufonerie sui
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
-și curăța spațiul textual de miasmele ce, în răstimpuri, îl inundă, cozeurul se dedă la subtilități verbale în care e neîntrecut (omonimii și omofonii, tautologii și tautofonii, dismorfologii ale vorbirii de tot soiul), care semnifică destinderile instantanee ale încordării spiritului jocular. E mica recreație a funambulului ce se cuvine a fi hiperatent la fiecare pas: „Dacă ți-aș răspunde în maghiară (din care, prin Ildiko, mai prind cîte ceva), ar ieși un nostim calambur (nu fonic însă, ci vizual): Cea mai
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
totul e prea imund pentru imaculatul tău picior" (Pablo Neruda). Printr-o temperare a expresiei, iubirea pentru pisică dobîndește imagini benevolent amuzate, tandre, dar scoțînd gheare (relativ) inofensive aidoma obiectului său. E un stil al "pisicelii", adică al unei seducții joculare, încă o probă a asocierii funciare pisică-femeie: "Cît a slăbit pisica ta puiandră. / Ea suferă de-o boală, - însă nu / de alta, ci de-aceea-n care tu / încerci un fel de sfîșiere tandră. N-o simți bătînd ca inima, necalma / ta
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
muntelui venind la mahomed/ sau tusea înfundată a profetului cine știe” (Cu o carte deschisă pe piept). Cu adevărat, „pe nepusă masă imaginația începe să o ia razna” (ibidem), conducînd la un autoportret de un cinism diluat printr-o tristețe joculară care-și îngăduie a trasa insolite linii: „Fruntea mea lucește în umbră/ ca o piele tăbăcită de cîine/ ca piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu” (Tîrziu). Dezvoltîndu-și zeflemeaua, poetul declară că-și duce melancolia pe brațe
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
Codrin Liviu Cuțitaru Titlul de mai sus nu parodiază în vreun fel analiza (altfel controversată) a lui Harold Bloom. Nici nu trimite - în notă vag peiorativă - la exercițiile canonice din spațiul nostru predominant jocular. Restabilește mai curînd, cu toată seriozitatea, o realitate istorică prea puțin amintită în sofisticatele teorii ale postmodernității. Este vorba despre originea răsăriteană, dacă nu chiar balcanică, a termenului ce identifică acțiunea "canonizării". În recentul (2006) ei studiu* asupra canonului și
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
Fiind organice, așadar insolubile, contradicțiile mele m-au predestinat eșecului. Mă îndrept spre el fără remușcare, în chip aproape triumfal". Una din scrierile cele mai substanțiale consacrate autorului franco-român o datorăm lui Mircea A. Diaconu, care îi pune un titlu jocular: Cui i-e frică de Emil Cioran? Avem impresia că nimănui, precum unui idol în fine recunoscut. În orice caz, precizează criticul, "nu celui care se recunoaște în el sau celui ce recunoaște în el inconsistența devenită forță și hăul
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
fundamentale: lingvistică, reflexivă și tranzitivă (ultimele două concepte sînt împrumutate din Tudor Vianu). Poate din pricini polemice, ne e prezentată mai întîi poezia lingvistică (ludică și experimentală), apreciată ca fiind cea mai "dezolantă". E un rod prin excelență al limbajului jocular, o producție experimentală care "cedează inițiativa cuvintelor", dislocînd materia verbală curentă, tentînd a inventa noi texturi ale exprimării. "Realitate implacabilă" a evoluției literaturii, ea s-ar ivi în perioadele de oboseală, alexandrine. Un asemenea moment critic l-a reprezentat în
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
muntelui venind la mahomed/ sau tusea înfundată a profetului cine știe” (Cu o carte deschisă pe piept). Într-adevăr, „pe nepusă masă imaginația începe să o ia razna”, ducînd și la un autoportret de un cinism diluat de o tristețe joculară, care își îngăduie a-i trasa insolite linii: „Fruntea mea lucește în umbră/ ca o piele tăbăcită de cîine/ ca piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu// Stau cu o pușcă la tîmplă/ cu o floare de
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
Cum singură spune și autoarea: "ușă de biserică/ trupul meu desferică..." Versurile sunt, pe rând, niște dantelării asintactice, suprarealiste și ermetice uneori (ŕ la Nichita), refrene similifolclorice duios-naiv-ațâțătoare sau pseudopsalmi și elegii ortodoxiste. Din această alternanță a registrelor vine farmecul jocular al multor versuri, dar și kitsch-ul altora. Ușă de biserică este un debut onorabil, dar un volum inegal, piesele bune, îndelung meșteșugite, alternează cu altele greoaie și de un artificial bătător la ochi. Când însă între tendințele formulate mai
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
nițel, vedem că are, în cuprinsul literelor autohtone, vecinătăți dintre cele mai onorabile. Afinul speculativ și erudit al lui I. L. Caragiale, acel gourmet al literelor numit Paul Zarifopol, n-a fost și el un ,diletant"? După cum un alt diletant, jovial, jocular, dar nu mai puțin livresc ni se pare a putea fi recunoscut în persoana virtuozului risipitor Al. O. Teodoreanu-Păstorel. Venind mai încoace, ne putem referi la Al. Paleologu, ,nespecializat" și acesta în pofida numeroaselor sale sclipitoare scrieri, om-spectacol de un aristocratism
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]