81 matches
-
pentru nici unul dintre ei să-și arate în felul acesta susținerea pentru traian băsescu, dacă li s-a părut la un moment dat că împărtășesc aceleași valori. dar că traducătorul lui heidegger în română să candideze pe aceleași liste cu Joiana pedelistă, eventual să meargă la mitinguri împreună și să facă, umăr la umăr, băi de mulțime, asta mi s-ar părea puțin aiurea. M-aș bagă la pariu, mai ales după ce am aflat că dl Liiceanu e cam îngrozit de
Marş în front? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82838_a_84163]
-
om..." Moment urmat de niște aplauze înțelegător-afectuoase, câteva secunde de reculegere și de-o discretă alunecare spre-o zonă crepusculară... Ei, așa da!, ne-am luminat noi imediat cu înțelepciunea că, într-adevăr, văzând unele (nu prea puține!) emisiuni teve, Joienele noastre, oricât ar iubi ele televiziunea, ar fi în stare să abandoneze pășunea și tradiționalul lor muget și s-o apuce peste plaiurile carpato-danubiano-pontice... urlând revoltat-omenește. - Mai așteptăm provincia, sau...?, mă întreabă Haralampy. Însă, deși ne aflăm în plină epocă
"Mari români": Coriolan Haralampy! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10464_a_11789]
-
mea, nașă Marioara Să mochiș, fostă Cetățeanu de-o seama cu Bartolo meu Anania și care este în viață, cu o memorie excelentă își aduce aminte și acuma cum ea păștea un cal Suru, iar el păștea o vacă frumoasă Joiana. Aveau în jur de 10 ani după cum spune mătușa mea și erau prieteni. Au trecut anii. Eu am reușit să scap din RSR în anul 1984 și să ajung în Nord America, mai exact la Montreal. O perioadă de timp
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mea, nașă Marioara Să mochiș, fostă Cetățeanu de-o seama cu Bartolo meu Anania și care este în viață, cu o memorie excelentă își aduce aminte și acuma cum ea păștea un cal Suru, iar el păștea o vacă frumoasă Joiana. Aveau în jur de 10 ani după cum spune mătușa mea și erau prieteni. Au trecut anii. Eu am reușit să scap din RSR în anul 1984 și să ajung în Nord America, mai exact la Montreal. O perioadă de timp
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
care conțin carne, margarină sau chiar și unt, că și-acela-i hrănitor pentru câini. La felul doi, le pui în altă farfurie lapte praf, dar nu "praf", ci îl prepari cu apă de zici că atunci l-ai muls de la vaca Joiana. După ce hrănește câinii, spală farfuriile în două ape după care le șterge cu prosop curat și le pune la locul lor. Paznicul acesta angajat în dublă calitate (că-i și pe post de "administrator") nu are cu cine schimba o
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
mea, nașă Marioara Să mochiș, fostă Cetățeanu de-o seama cu Bartolo meu Anania și care este în viață, cu o memorie excelentă își aduce aminte și acuma cum ea păștea un cal Suru, iar el păștea o vacă frumoasă Joiana. Aveau în jur de 10 ani după cum spune mătușa mea și erau prieteni. Au trecut anii. Eu am reușit să scap din RSR în anul 1984 și să ajung în Nord America, mai exact la Montreal. O perioadă de timp
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Mai trec unele pe deasupra lăsând o dâră de fum. - ...și boala vacii nebune. - Nu-i bai! Asta-i la noi de când lumea! E un obicei încetățenit din tată-n fiu să rostești când o pui la jug: „Na, boalo! Hăis, Joiano! Cea, Priano!” - Uf! - răsuflară ușurați cei doi parlamentari. Ce ne-ați mai speriat cu glumele dumneavoastră! - Calmați-vă, oameni buni, interveni împăciuitoare primărița. - V-ați zbătut singură să ne faceți o școală elementară și să nu desființeze biserica, căci domnii
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
glasul și tu, cocoșului, ce dimineața, Mereu ne-ai anunțat cât este ceasul. Adio tu, Grivei, amică bătrân, și credincios, de când erai cățel; Abia acum, ți-am devenit stăpână, Când vai! Te lasă pe drum, ca un mișel! Adio tu, Joiano, voi mioare și voi, găini avide de iubit. Ne despărțim și inima mă doare; Adio somn în car cu fân cosit! De-acum în bloc, eu viața-mi voi petrece, Cu grijă ca să nu conturb pe alții și să ascult
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fiecărei vaci în funcție de ziua săptămânii în care se iveau pe lume. Lunița s-a născut într-o zi de luni. Dacă s-ar fi născut marți numele i-ar fi fost Micuța, miercuri numele i-ar fi fost Mândra, joi, Joiana, vineri, Vireana, sâmbătă, Sâmbi iar duminica, Dumana. M-am dus pe islaz după Lunița și am luat-o cu mine la sălaș. Sălașul a devenit locuința mea. A fost construit de bunicul meu din bârne. Acolo locuia el pe timp
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
glumă Chiar de e april cu suflet de mumă, Minciua, hoția prinse-n joc de iele Alunecă-n valuri spre groase zăbrele. Nu e păcăleală, hoții se divulgă C-a-nțărcat bălaia și n-au ce să mulgă, Pajiștea-i vândută și joiana-i slabă, Goală-i visteria scoasă la tarabă! Baronii și boșii prinși cu păcăleala Din arest ne plimbă, grea e abureala Că au boli ascunse în seifuri pline De-aur în lingouri, bani ca vitamine. Cam târziu norodul păcăleala vede
VÂLTOARE DE APRILIE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367502_a_368831]
-
atâta vorba... că mămică mea nu era nimeni pe lume. De când eram copil mi-au plăcut animalele. La Bardăr, aveam o gospodărie destul de mare. Trăind la țară, aveam câteva oi pe care le țineam la o stana, aveam o vacă Joiana, care „fătași o fetiți” pe care o chema Vinerica. Deci Joiana venise pe lume într-o joi și Vinerica într-o vineri. Aveam iepuri, așa ziși „de musca”, într-o groapă în care sfredeliseră o groaza de găuri, adevărate tuneluri
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
eram copil mi-au plăcut animalele. La Bardăr, aveam o gospodărie destul de mare. Trăind la țară, aveam câteva oi pe care le țineam la o stana, aveam o vacă Joiana, care „fătași o fetiți” pe care o chema Vinerica. Deci Joiana venise pe lume într-o joi și Vinerica într-o vineri. Aveam iepuri, așa ziși „de musca”, într-o groapă în care sfredeliseră o groaza de găuri, adevărate tuneluri, de unde odată te pomeneai cu încă o duzină de epurași. Se
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
bălaie. Am văzut și eu acele caiete. În timp ce-mi povestea baba istoria lui Vasilco al lor, răsfoindu-mi caietele de desen, moșul Iuțman plângea după sobă. Doar atât rămăsese de la băiatul lor, acele caiete pline de desene cu joiene bălțate!... Pe vremuri, treburile au mers bine pentru Iuțman. Era un vânător și un braconier iscusit. În timpul războiului, ca mulți alții, Iuțman pusese mâna pe câteva arme de vânătoare valoroase. Umbla prin păduri și vâna jderi pentru blănițele lor scumpe
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
cum se citește Și de unde-s vânturile, Iernile cum se așază, Îi macină gândurile. Duminica se închină, La biserica din sat, Sunt aici cu rădăcină, Niciodată n-au plecat. Pământul le este pâinea, Animalele-s de preț, Doina, Iambor și Joiana, Ca pe ochi le îngrijesc. Copilași roșii la față, Ca și Ionatanele, Sar zglobii și se răsfată, Joc de-a avioanele. Viața lor nu e ușoară, Dar se-nchină când se scoală Și cu Dumnezeu în gând, Lucrul cumpănesc pe
ARIPI FRANTE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347561_a_348890]
-
oaia cea batrână, neagră, și începu să-l împungă, cu capul, înghesuindu-l la colț. Atunci au luat vătuiul de-acolo și l-au pus în țarcul de viței. Acolo n-a fost primit nici atât! În fine, l-a acceptat Joiana, vaca cea bătrână și înțeleaptă. A început să-l miroase bot în bot, apoi a continuat să rumege liniștită. Vătuiul s-a culcat chiar lângă ea, de parcă era maică-sa de când e lumea. (va urma) Referință Bibliografică: Casa pădurarului (4
CASA PĂDURARULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347625_a_348954]
-
mulțumiți. Măcelarii de bruma de bani primită pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă nu mai are. Apă bea dacă are fântână în curte. La țară nu sunt cișmele. Ba sunt uneori și cișmele. Unele care apar și dispar precum Fata Morgana. Sunt în sloganurile electorale
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
atâta vorba... că mămică mea nu era nimeni pe lume. De când eram copil mi-au plăcut animalele. La Bardăr, aveam o gospodărie destul de mare. Trăind la țară, aveam câteva oi pe care le țineam la o stana, aveam o vacă Joiana, care „fătași o fetiți” pe care o chema Vinerica. Deci Joiana venise pe lume într-o joi și Vinerica într-o vineri. Aveam iepuri, așa ziși „de musca”, într-o groapă în care sfredeliseră o groaza de găuri, adevărate tuneluri
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
eram copil mi-au plăcut animalele. La Bardăr, aveam o gospodărie destul de mare. Trăind la țară, aveam câteva oi pe care le țineam la o stana, aveam o vacă Joiana, care „fătași o fetiți” pe care o chema Vinerica. Deci Joiana venise pe lume într-o joi și Vinerica într-o vineri. Aveam iepuri, așa ziși „de musca”, într-o groapă în care sfredeliseră o groaza de găuri, adevărate tuneluri, de unde odată te pomeneai cu încă o duzină de epurași. Se
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
zile la ea acasă să simt pe viu acea lume cosmică : casa ei mică și modestă în fața căreia trona un nuc imens, având vârsta de peste 80 de ani, la umbra căruia creștea fân pe care-l consuma lipsită de griji, Joiana, văcuța sa cu care vorbea permanent. Tușa Varvara, cum îi spuneam eu, înainte de a-ți vorbi, cântărea cu mare precizie vorbele sale . Când ne reîntâlneam, îmi vorbea de fiecare dată despre viața sa sau alte experiențe dureroase care o asaltau
DESCULŢĂ PRIN OGRADA CU FĂN de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351258_a_352587]
-
Când te-ntorci cu doru-n piept. Te rog, nu te enervă, Stai, să văd la cineva C-are foc ce nu se vede De-aprinde și lemnul verde. Până mă întorc, de vrei, Da la pui și niște mei, Pe Joiana mulge-o bine C-o să am grijă de tine. Voi aduce slana grasă; Merge dup-o zi de coasă După-o zi de muncă struna, Ne vom spune ,, Noapte bună!” Referință Bibliografica: Vai, bărbate,-ai și venit? / Elenă Spiridon : Confluente
VAI, BARBATE,-AI ŞI VENIT? de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351263_a_352592]
-
scurți, De droaia de copii din alte curți Cu care mă luam la trântă; Prispa de lut a casei noastre Luminată-n nopțile cu lună Și astăzi nostalgiile-mi adună De pe întinderile sihastre - Îmi cereau părinții să-i ajut Legam joiana cu un lanț Să pască iarba de pe șanț Alături, cei mai mari, jucau barbut Fugeam după amiaza să mă scald Adeseori mă înțepam pe grund Și prelungeam distracția c-un rund Și cât puteam să fur din timpul cald Dereticam
MI-E DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355778_a_357107]
-
cine e sătul, se simte bine N-apuca ceaunul să dea-n clocot Să-l umple cerul de steluțe albe Că pofta zămislea în mine salbe La start toți concurenții într-un ropot! Să aibă lapte, mă rugam în așternut Joiana fiecărei zile Pentru atâtea câte mi le Petreceam cu dânsa la păscut Masa joasă, străchini de pământ Și totuși mai curat ne era traiul Cu toată sărăcia și vătraiul Că astăzi tihna mi s-a scurs în vânt. Acum mănânc
DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358951_a_360280]
-
sărit cu vehemență să-și apere puișorii pândiți de un pericol imaginar. Știu numai că am țipat până când a venit mama să mă scoată din ghearele ei nemiloase. Când m-am făcut ceva mai mare, mă trimiteau părinții fie cu Joiana la păscut, fie să adun burean pentru hrana ei de seară, fie să o duc dimineața la izlazul comunal pentru păscut, mă luau cu ei la muncă pe câmp, la cules de porumb, la tăiat coceni, sarcina mea fiind în
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
2014 Toate Articolele Autorului Aveam un loc unde alergam desculță, pentru a fi prima la întâlnirea cu soarele. La capătul grădinii era o fâneață acoperită cu mulțime de flori sălbatice din care albinele culegeau polenul și nectarul, în fiecare dimineață. Joiana, vaca țaței Corina, întâmpina și ea soarele în același loc. De cum mijea de ziuă, păștea priponită de un țăruș iarbă proaspătă, spălată de rouă. Nucii uriași din grădină nu lăsau soarele să încingă pământul. Aproape toată ziua aerul era răcoros
FÂNEAŢA ( DIN RAIUL ÎN CARE AM FOST-POVESTIRI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340582_a_341911]
-
Mă recompensa cu o oală de lapte la două zile și cu una prinsă nesmântânită sâmbătă seara. Dumnica eram libera. Credeți că așteptam să-mi dea ea lapte? Când ugerul era plin, mă distram servindu-mă direct de la țâța vacii. Joiana era de fiecare dată recunoscătoare pentru serviciul ce i-l făceam! Îi ușuram ugerul greu pe care trebuia să-l poarte până seara târziu. Dacă ar fi știut stăpâna ei... Era totuși o vaca cumsecade și nu i-a spus
FÂNEAŢA ( DIN RAIUL ÎN CARE AM FOST-POVESTIRI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340582_a_341911]