33 matches
-
După lumea aceasta, se întinde „lumea nevăzută“, a lui Dumnezeu, în „înaltul cerului“, sau a diavolului, în „fundu’ pământului“. În afara acestor două lumi, mai există credința în „celălalt tărâm“, un loc misterios de unde apar făpturi supranaturale precum strigoii, ielele sau joimărițele. Aceste lumi nu sunt străine una de alta, ci se influențează reciproc, oferind experienței un caracter tainic: „lumea nevăzută dă suflu cosmic și mistic celei văzute, iar aceasta din urmă dă celeilalte consistență. De aceea poporul român trăiește în cele
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
ci "melcul prost, încetinel...". Încetul, chiar dacă place ochiului - ce miracol nu se desface au ralenti? - nu-i o viteză pentru basme. Așa ajunge melcul, descîntat pe zi, să iasă abia la ceas de seară, cînd iarna prinde puteri. O mătușă, joimăriță, stîrnește furtuna, întîmpinată copilărește: "Mi-a fost frică, și-am fugit!". Lîngă sobă, țîncul adoarme în îndoieli: "Roagă vîntul să se-ndure." Moșul Ene, chemat în ajutor, zeitate de pădure, din cele pe care poți să le tragi de barbă
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
noi despre Hinchipun, spiridușul șchiop, despre Vampir, Strigoi, despre Zâna Zorilor. Îi sunt prezentați Gnomul, Trolul cel Uriaș și urât, Scorpia, Vasiliscul verde, cele mai hidoase și mai rele dintre babe: Dochia, Pâca, cea mereu cu luleaua între dinți, Muma-Pădurii, Joimărița; ascultă poveștile, spuse de ei înșiși, vârcolacului și Licornului, ca și povestea perversei Aspide; zboară spre soare, vertical, călare pe Hipogrif; se întreține cu Iormorogul, cea mai veche creatură din rezervație, ființă cu două fețe, patru mâini, patru picioare, bisexuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
veche creatură: Iormorogul Pe aleea principală, vecină cu Zâna Zânelor se află casa babelor; casă cu patru uși, patru geamuri și patru coșuri; aici locuiesc cele mai hidoase și mai rele dintre babe: Baba Dochia, Pâca, baba tutunului, Muma-Pădurii și Joimărița. Văzute separat, fiecare dintre ele poate trece drept cea mai îngrozitoare și urâtă dintre creaturi, dar când apar cu toatele pe prispă, la o șuetă, sau croșetează, sau fac o partidă de bridge, cu greu te poți hotărî pentru cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dintre ele poate trece drept cea mai îngrozitoare și urâtă dintre creaturi, dar când apar cu toatele pe prispă, la o șuetă, sau croșetează, sau fac o partidă de bridge, cu greu te poți hotărî pentru cea mai hâdă dintre ele. Joimărița, cea lungă și slabă, cu părul despletit și dinții galbeni, e alergică la usturoi. Îți povestește întâmplări cu fete leneșe, cărora le strivea degetele cu vătraiul. Muma-Pădurii are părul în șuvițe de șerpi, e adusă de spate și are mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vin, pentru a rămâne până la Paști. Din Joia Mare până în ziua de Paști se zice că nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toaca. În tradițiile românilor, Joia Mare se mai numește Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră, Joimărița. Ea este termenul până la care femeile trebuiau să termine de tors cânepă. La cele leneșe se spunea că vine Joimărița să vadă ce-au lucrat. Iar dacă le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92409_a_93701]
-
clopotele bisericilor, ci doar se toaca. În tradițiile românilor, Joia Mare se mai numește Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră, Joimărița. Ea este termenul până la care femeile trebuiau să termine de tors cânepă. La cele leneșe se spunea că vine Joimărița să vadă ce-au lucrat. Iar dacă le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie bătrână mergea pe la casele cu fețe mari și dădea foc cânepii netoarse. Sau copiii, unși pe fata cu negreala
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92409_a_93701]
-
cei ce voiau să-l ucidă. Există și câteva superstiții referitoare la această zi: - nu este bine să dormi în Joia Mare, căci cine doarme în această zi va rămâne leneș un an întreg; - daca doarme o femeie, va veni Joimărița care o va face incapabilă de lucru tot anul; morții vin în fiecare an în această zi la vechile lor locuințe, unde stau până în sâmbătă dinainte de Rusalii; - în credința populară această zi este termenul final când femeile trebuie să termine
Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor [Corola-blog/BlogPost/92811_a_94103]
-
însoțește. Dacă, la vârsta mea, aș mai putea cânta, m-aș alătura bucuros, dar și cu un oarecare scepticism. Aș considera exercițiul poetic (și poetic naturist), ca o minunată himeră, mai mult pentru a slobozi din scorburile inimii poporul de joimărițe ori mumi ale pădurii, în chip de inofensive și strălucite baloane de săpun. Dar, m-aș pregăti pe această cale, de alt cântec mai vrednic, închinat lucrurilor care nu se zăresc, nici nălucesc: lucrurile care se văd. Un cântec care
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
După lumea aceasta, se întinde „lumea nevăzută“, a lui Dumnezeu, în „înaltul cerului“, sau a diavolului, în „fundu' pământului“. În afara acestor două lumi, mai există credința în „celălalt tărâm“, un loc misterios de unde apar făpturi supranaturale precum strigoii, ielele sau joimărițele. Aceste lumi nu sunt străine una de alta, ci se influențează reciproc, oferind experienței un caracter tainic: „lumea nevăzută dă suflu cosmic și mistic celei văzute, iar aceasta din urmă dă celeilalte consistență. De aceea poporul român trăiește în cele
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
considerat templul lui Dumnezeu, Inătoarea era o femeie carnivoră, lacomă și foarte urâtă. Aceste trăsături se vor întâlni, pe cuprinsul teritoriului locuit de români și la o altă reprezentare mitică românească, numită, de astă dată Marțolea, în regiunea Muscelului sau Joimărița, zeița morții, ce își făcea apariția în prejma rugului de incinerare sau de pârlire a porcului, în noaptea de Joimari. Femeia a reprezentat întotdeauna, în concepțiile multor religii de constituire a pedepsirii greșelilor, a păcatului, punctul instigator, pentru că ea era
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
apărut în 2013, în limba germană, sub titlul Kleine und mittlere Geschichten); Cartea cu euri (Editura Curtea Veche, 2005); Cartea cu bunici (Editura Humanitas, 2007, volum coordonat de Marius Chivu); Anii '90 și bucureștenii (Editura Paideia, 2008); Îngeri, zmei și joimărițe (Edi¬tura Humanitas, 2008, în colaborare cu Ana Pascu, Carmen Mihalache, Cosmin Manolache), Despre pă¬rin¬tele Macarie (culegere de mărturii, Editura Areopag, 2013), volumul autobiografic Diavolul din pahar. Prin urmare, îi dorim autorului Ciprian Voicilă să aibă parte de
CIPRIAN VOICILĂ, SFINŢII DE LÂNGĂ NOI, (ÎNTÂMPLĂRI. PORTRETE. REFLECŢII), EDITURA AREOPAG, BUCUREŞTI, 2014, 272 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347939_a_349268]
-
operatori mitici precum călătoria, vânătoarea, metamorfoza, somnul, spălatul, datul peste cap ș.a.m.d.; c) temele etiologice, În care se adună istorisirile legate de acțiunea unor protagoniști benefici sau malefici (precum Maica Domnului, Dracul, Solomonarul, Meșterul Manole, Ielele, Toderii, Priculicii, Joimărița) care, folosindu-se de operatori mitico-magici precum vraja, dansul, darul magic, obiectul fermecat, sacrificiul etc., fie făuresc diverse lucruri ieșite din comun, fie le strică pe cele ce sunt, fie instituie noi relații Între oameni, oameni și alte ființe, oameni
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
legendă) În care identifică patru clase: a) benefice (Zânele, Baba Dochia, Rohmanii, Spiridușii, Blajinii etc.); b) malefice (Muma-Pădurii, Zmeul, Vârcolacii, Dracul, Pricolicii, Căpcăunii etc.); c) benefice și malefice (Șolomonarul, Urieșii, Știma Apelor, Ielele etc.); d) justițiare (Ursitoarele, Marțolea, Sfânta Vineri, Joimărița). Clasificarea de mai sus, având ca axă atitudinea ființelor dotate cu puteri supranaturale față de om, nu este exhaustivă (nu face apel la figurile invocate În alte genuri folclorice) și nici unitară (ultima categorie introduce un nou criteriu, de ordin moral
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bătrânețe), personificări calendaristico-meteorologice (Paparuda, Sântilie, Baba Dochia, Zorilă), zâne bune (Sânzienele, Ileana Cosânzeana, Iana Sânziana), zâne rele (Iele, Rusalii, Brehne, Piaza Rea), eroi arhetipali (Făt-Frumos, Agheran Viteazul, Aleodor-Împărat) personaje magice binevoitoare (Ageru Ochilor, Ageru Pământului), demoni (Cățelul pământului, Muma-Pădurii, Drăgaica, Joimărița, Pricolicii, Strigoii, Dracul), inițiați (Meșterul Manole, solomonarii), suflete sacralizate (Blajinii), monștrii (Balaur, Zmeu, Dulf, Ghionoaie, Sfarmă-Piatră, Ciuta Nevăzută), animale sapiențial-oraculare (oaia năzdrăvană, pasărea măiastră, ariciul, albina), elementele (apa vie, apa moartă, focul nou), obiecte, plante și unelte magice (carul de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cazul descântecelor antifurtună, mama - cu copilul în brațe - amenință aceste duhuri cu toporul sau secera și aruncă în direcția lor, ca ofrandă, bucăți de mămăligă (59, pp. 224-227). Mi se pare că este abuzivă afirmația lui Ion Mușlea conform căreia Joimărița ar fi „una din foarte puținele, poate unica figură demonică românească” (60, p. 237). Dar personificările de care am vorbit mai sus se referă la întunecarea datorată apusului Soarelui, și nu (așa cum cred că se întâmplă în cazul incantațiilor infantile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este Sf. Foca. Sânzienele sunt zâne frumoase care au putere să-i facă fericiți pe oameni și se sărbătoresc pe 24 iunie, când se fac coronițe din flori galbene de sânziene și se sare cu ele pe cap peste foc. Joimărițele sunt urâte și pedepsesc pe cei ce lucrează joia în vii și livezi, aducându-le ploi și furtună, pocesc fetele tinere care torc joia. Se arată numai de Joia Mare. HRAMUL Hramul, ca sărbătoare religioasă a patronilor bisericești, este cel
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de o zi (Dragobetele) sau mai multe zile (Zilele Babei, Filipii), patronate de sfinți creștini (Sântoader, Sângiorz, Sântilie, Sâmedru, Foca, Moș Alexie, Lăzărelul, Dochia) sau fără a avea vreo legătură directă cu creștinismul Călușul, Caloianul, Paparuda, Ropotinul Țestelor, Dragobete, Drăgaica, Joimărița, Marțolea, Martinii, Filipii, Circovii, Bestecarii.48 Calendarul popular, privit în concepția unitară asupra lumii, are rolul unui orologiu cosmic, biologic și social. Unitățile de măsură proprii anului anotimpul, lunile, zilele săptămânii, ceasul bun sau ceasul rău se desfășoară în deplină
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în mozaism, Sfântul Hermes și Sfântul Mercur, în politeismul greco-roman, Sfântul Ioasaf din budism / Budha-Botisava)Pe lângă sfinții canonici, având accepțiuni diferite în mentalitatea populară, există și personaje, considerate sacre, în credința arhaică: Rusaliile -zânele rele care-i pocesc pe oameni, Joimărițele persoane feminine fantastice care pedepsesc fetele și femeile care nu și-au tors cânepa până la Joimari, Sântoaderul reprezentare mitologică hipomorfă care pedepsește fetele care se strâng în șezători sau ies pe ulițele satului în serile din săptămâna denumită "Caii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se regăseau perechi/ două câte două/ Se așezau în clădirea cea nouă/ Mănăstirea își leapădă șubrezirea/ tencuiala neîntocmeala/ temelia și nurii/ slăbiciunea nelegăturii." Ca și la Arghezi, descântecul este de dragoste, de boală, de brâu, de subțioară, boală dată de joimărițe, boala semințelor. Puterea de proliferare, zbânțul din sămânță, cum spune Ion Gheorghe se realizează într-o stare magică: "Cum știți a-ncolțit/ și să prăsiți unul pe zi/ de vă coc copiii pe pirostrii". Poemul "Cocoșul", într-o aparentă dezordine pitorească
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și ferecat"), la lumină, micuțul fiind o ființă solară. O furtună s-a dezlănțuit pe neașteptate și a surprins melcul care voia să iasă din claustrare. Încercând să tulbure ritmurile naturii, cu descântecul său, copilul a dezlănțuit forțele obscure (căpcăun, joimărițe, muma-pădurii) și a grăbit moartea ființei plăpânde. Există în univers o ordine a firii, ascunsă, care nu trebuie tulburată. Copilul știa că melcul părăsit în pădure, suferă din cauza lui și căuta o explicație fantastică: "Mi-adusei atunci aminte/ C-auzisem
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Antoaneta Olteanu (Tot În legătură cu existența unui ritual inițiatic aici În legătură cu torsul poate fi pusă și povestea cânepii un fel de parolă cu ajutorul căreia persoanele inițiate puteau dovedi ființelor malefice că sunt la curent cu marea taină. Pentru a scăpa de Joimărița, de exemplu, femeile care nu terminau Încă torsul și stăteau sub amenințarea pedepsei cunoscute, puteau scăpa spunând lunga istorie a cânepei: cum a fost culeasă, topită, melițată, toarsă, pieptănată, țesută, albită, cusută etc.) Nuielușele de alun reprezintă componente ale recuzitei
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Antoaneta Olteanu ("Tot în legătură cu existența unui ritual inițiatic - aici în legătură cu torsul - poate fi pusă și "povestea cânepii" - un fel de parolă cu ajutorul căreia persoanele inițiate puteau dovedi ființelor malefice că sunt la curent cu "marea taină". Pentru a scăpa de Joimărița, de exemplu, femeile care nu terminau încă torsul și stăteau sub amenințarea pedepsei cunoscute, puteau scăpa spunând lunga istorie a cânepei: cum a fost culeasă, topită, melițată, toarsă, pieptănată, țesută, albită, cusută etc.") Nuielușele de alun reprezintă componente ale recuzitei
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
realității transcendente, deci atât timp cât înțelegem natura ca o manifestare materială a spiritului divin ea poate fi interpretată ca parte a lui Dumnezeu. Bate cineva în fereastră, deschid, nu e/ nimeni. Bate din nou. Nici o mișcare./ Nu tu pasăre, nu tu joimăriță, nu tu strigoi!/ Pe aripi de vânt sosește o carte a lui/ Paracelsus. În ea e plânsul din vid786. Scăldat de lumina universului, ploaia de lumină, poetul e credința cu care poate muta munții. Și când ne gândim câtă realitate
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nătâng, și fă-te-ncoace” Descântecul are un efect neașteptat, de proporții, cosmice, într-o viziune fabuloasă, a unei furtuni dezlanțuite din senin (figura 5). Prin actul magic al descântecului s-au dezvăluit forțe obscure ale naturii, ale întunericului: căpcăuni, joimărițe, muma pădurii. Înspăimântat, copilul fuge acasă, părăsind melcul. Acesta, ieșit din cochilie sub influența descântecului, îngheață. Întors la locul unde-l lăsase , copilul descoperă consecințele nefaste ale cuvântului său și plânge amar, cu un acut sentiment al culpabilității. Momentul de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]