540 matches
-
Dragoș Bucurenci Cică Champix da ideație depresiva. Mi se pare foarte tare că există un medicament care dă ideație pur și simplu... Deci eradicarea prostiei nu mai e chiar un vis. În altă ordine de idei, între un fumător jovial și un nefumător depresiv voi ce-ați alege? Nu va obosiți să răspundeți, îmi asum riscurile. Eu aleg să fiu nefumtor depresiv decât.... Nefumător jovial...: P Deci ne întoarcem la Zyban, stimabile ? Deocamdată citesc Allen Carr. Și-mi place de
Ultimele fumuri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82883_a_84208]
-
Zyban, stimabile ? Deocamdată citesc Allen Carr. Și-mi place de mor... Dintre o femeie frumoasă, deșteaptă și bogată și o fată “emo” care plânge într-un colț pentru că a făcut-o masă proastă urâtă și săracă tu ce ai alege? Jovialul cu sau fără fumat, ca de depresivi ne-am cam săturat. dar între o țigară și un hamburger ce alegi? știu, ai să-mi spui că, spre deosebire de țigară, care face rău și celor din jur, nu numai celui care o
Ultimele fumuri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82883_a_84208]
-
și printre cărți, mici obiecte, ca un despre preocuparea librăriei nu pentru cartea în sine, ci pentru cartea ca obiect. Deja din prima încăpere, senzația de librarie-muzeu-instalatie se strecura în aer, insidioasa că umezeală venețiana. Librarul, un italian plinuț și jovial, te imbia, asemenea unui cârciumar, să treci și în odaia cealaltă. Aici, aceeași dezordine frumoasă, doar că actorii erau cărți de anticariat. O ușă lăsată deschisă în buza canalului dădea o perspectivă lichidă întregii scenografii. Într-o cadă de baie
Carte la Venezia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83039_a_84364]
-
mișcare a unei guvernări cleptocrate ajunsă în faza în care nici măcar nu se mai străduie să-și nege hoțiile. Spre marele ei noroc, destinul a hărăzit-o cu niște supuși nu doar indiferenți la propria soartă, dar fericiți când, cu jovial cinism, diverși burtoși cățărați în vârful piramidei îi batjocoresc ademenindu-i c-un mic și-o sticlă de bere. Nefericiții, nici măcar nu-și dau seama că mizerabila mită provine din chiar sudoarea lor!
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
potențează conștient multe paradoxuri rizibile, asemenea unui scriitor sau actor umorist. Exact ce spune el despre Creangă: "Luat în seamă de lume, Creangă începu să dea reprezentații de "înțelepciune"". Cu atît mai vîrtos poate funcționa analogia cu Caragiale, ambii cinici joviali, zeflemiști impenitenți, neezitînd a se manifesta, după cum remarcă I. Negoițescu, pe terenul mobilității sociale și chiar al celei biologice. Regizor și, concomitent, actor al reprezentațiilor sale, autorul Principiilor de estetică urmărește cu atenție efectul acestora, distracția, rîsul, însă, în speță
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
vor înfrumuseța efemeroteca literaturii române, faptul că exact la această dată mai țin afișul, vii și proaspete, Titanic vals la Nottara și ...Escu la Teatrul de Comedie este un semn că și acum, la Centenar, soarta îi face cu ochiul jovialului Tudor Mușatescu.
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
cetățeanul turmentat. Nu era o copie realistă cum o faci tu, și cum se înțelege e frumos, fiindcă-l știu din experiență, ci era un om vesel dar de salon, un om degajat numai după înțelesul cuvintelor și în tonul jovial cu care vorbea, dar fără să presinte mirosul de rachiu al omului bat. Mai greu a mers representarea adunarei electorale. Cu totul fără charme a fost discursul lui Cațavencu, mai cu samă la trecerea de la emoțiune, la tonul avocățesc, cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
revelarea firescului, a zîmbetului (vorba lui Mihai Șora), a libertății de gîndire, în detrimentul încrîncenării, crispării, imbecilității cinice a regimului comunist care ajunsese să interzică pînă și cuvîntul „libertate”. Spirit dilematic prin excelență, adversar natural al celor care nu cunosc îndoiala, jovial și bonom, degustător de finețuri artistice care nu disprețuiește nici bucuriile mundane ale vieții, arbitru al bunului gust, mereu atent la argumentele alterității, întotdeauna cu o vorbă plină de miez pe limbă, Andrei Pleșu este unul dintre personajele vieții publice
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
un cazan cu iahnie de fasole ( eu, fiind evlavios cu intermitențe, am luat și din una, și din alta). Marea surpriză a fost fanfara țigăneasco-țărănească adusă de Mircea Dinescu din nu știu ce sat din Bărăgan. Membrii formației, cu figuri de draci joviali, cântau cântece de lume ca pe niște marșuri triumfale. Solistul făcea cunoscute, vers cu vers, poeme de un umor nebun, despre viața noastră de azi. Se zbânțuia ca un rocker, urmat de toată formația. Dar adevăratul dirijor al cântăreților năstrușnici
Infernul vesel by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13986_a_15311]
-
florile, de fiecare dată altele, de fiecare dată mai splendide, pe care-mi mărturisea că le aștepta cu nerăbdare, mulțumea, iar prietenul meu pleca fericit că s-a mai întâlnit încă o dată cu un adevărat mit. La una dintre aniversări însă, jovială ca niciodată, Schwarzkopf l-a poftit în casă, i-a oferit dulciuri și vin, a discutat cu el o mulțime, iar el m-a chemat să-mi spună cât de fericit era. în anul următor, lovitură de teatru. Elisabeth a
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
buză. Analizam// lumina solară, după/ trecerea ei prin atmosfera planetară. «Pe o/ spirală/ a reînnoirii» - cu două picioare de vițel descărnate lîngă mine” (Chemat la căpătîiul celei ce dă semn). În versurile lui Liviu Ioan Stoiciu transpare incredulitatea ironică și jovială, tristețea înclinată spre bufonerie a fibrei naționale românești, care a plăsmuit Cimitirul vesel de la Săpânța.
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
Constantin Țoiu Au fost miniștrii, care, direct ori indirect, au amenințat cu moartea oameni ai scrisului. În felul lor, de bestii joviale, ajunse. Inși cu educație precară. Vagmiștrii ai puterii, instalată, cică, pe veci... Ei, nu-i așa! Și Dumnezeu, se știe, nu bate cu parul... Alți dregători, duioși, sentimentali, însă prefăcuți, nu te amenință cu dispariția fizică. Ei încearcă să te
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
tipic al climei temperat-continentale. Insă dincolo de această pregnanță somatică și de evidenta armonie a construcției sale exterioare, se ascunde o conștiință de sine plină de contradicții și într-o continuă stare de interogație. Ținuta sigură îi maschează marile timidități, aerul jovial îi camuflează angoasele, după cum aparenta dezabuzare nu face decît să disimuleze o enormă curiozitate. În al doilea rînd, ea se particularizează printr-o prezență socială sumară. Fără instincte de grup și fără vocația imaginii publice cu orice preț, discretă și
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
propagandistic al totalitarismului, maniheist și autoritarist, provocînd ispita gloriilor regizate și fluturînd instrumentul tabuizărilor. înfruntînd prejudecățile, a fost un spirit lucid, vertical, exponent al normalității criticii în timpuri anormale. Onest, grav sub masca sa adesea ludică, desăvîrșit stăpîn al idiomului jovial și persiflator ce și l-a forjat, Cornel Regman rămîne un martor în nota realist-tradițională a fibrei sale interioare, un martor dintre cei mai credibili ai epocii noastre abundînd în martori falși ori măcar timorați.
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
de postură cere două atribute absolute: profilul moral incontestabil al însuși oratorului și retorica impecabilă. În opinia mea - și nu mă sfiesc să o spun - Andrei Pleșu este o persoană mai mult decât potrivită. Dar să reținem (și) motivațiile aparent joviale ale lui Andrei Pleșu însuși de a inventaria "desfrânarea cu însutite chipuri ale imediatului" și de a povesti "marele bordel al tranziției". Autorul Minimei moralia o spune metaforic, pe ocolite, delicat, problematizând în micro printr-un autoportret ludic apărut la
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
de val, pierde controlul și își lasă în voia soartei interesele oneste. Cu prea multă ceremonie inutilă în adresare, ea pierde partida, care nu se mai joacă decât în termenii celuilalt. Ca și când nu l-ar fi avut în fața ochilor pe jovialul ei coleg de generație, ci pe cine știe ce somitate patagoneză greu de relaxat, ea se simte păgubos datoare să-i netezească îndelung, cu fiecare întrebare, vanitatea. îl ridică pe un piedestal până la cer, ea făcându-se mică lângă soclu și eșuând
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
un regizor pamfletar, gustat de marele public, dar detestat deopotrivă de conservatori (care îl consideră un impostor) și de intelighenția de stînga, alergică la populismul lui. Michael Moore, se vede cu ochiul liber, se simte bine în pielea de grăsan jovial care calcă totul în picioare, ca un iconoclast self-made man, plecat dintr-un orășel sărac, dintr-o familie săracă și ajuns "un fenomen al culturii americane pop", un paradoxal proletar milionar, care denunță orînduirea cea crudă și nedreaptă, dar se
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
pe Marx, Stalin și Mao. În schimb, timidele încercări de a folosi drept suport publicitar chipurile lui Hitler, Göring sau Goebbels au stîrnit un imens scandal. Concluzia este una singură: în vreme ce părinții gulagului pot fi prezentați astăzi ca "simpatici", "pișicheri", "joviali", slujitorii nazismului trebuie denunțați cu neostoită vigilență drept criminali odioși. Mutatis mutandis așa stau lucrurile și cu "isteria anticomunistă" declanșată la Hollywood la începutul anilor '50 de senatorul McCarthy. Televiziunea franceză a prezentat în anul 2001 un reportaj foarte acid
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]
-
un spațiu profan, vagă imitație a actului demiurgic, așadar un sacrilegiu. Astfel încît - surpriză! - Amintirile, receptacol, în optica obștească, al bonomiei și al hazului, n-ar fi decît "una din cele mai triste cărți ale literaturii române". în felul acesta jovialul, veselul, ludicul Creangă își recîștigă o față de gravitate, în măsură a face posibilă joncțiunea cu poezia romantică a întoarcerii spre fenomenalitatea naturală și spre arhetipurile existenței, a-l apropia într-un fel imprevizibil de Luceafărul cu care sîntem îndemnați a
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
comunist măcar renunțînd la a fi un dușman al ideilor mele" (p. 48). Scriitoarea este suficient de inteligentă pentru a observa ticăloșia sistemului, dar preferă să meargă cu valul dintr-o lașitate pe care astăzi o recunoaște cu o seninătate jovială. Ședința de excludere din partid a lui Al. Jar (fost membru al Rezistenței franceze, a cărui soție, Olga Bancic fusese decapitată de naziști) este relatată cu o simplitate dezarmantă: "Nu aveam nici o îndoială că era un comunist cinstit, m-am
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
Meniuc din micul provincialism. O notă de colocvialitate din alte poeme din anii ´80 pare conectată la poezia lui Marin Sorescu: în Fosile, Vămile văzduhului, Lulu, Sofia Ardilean și în nu puține altele adoptă stilul unei poezii înșelător anecdotice, pilduitoare, joviale și ludice, cu un umor al ideii. Prolegomene inventează sorescian o pildă de Ion Creangă. În ce are mai bun în poezia sa, George Meniuc pare a fi glisat periculos de la Arghezi spre Marin Sorescu, izbutind să nu fie mimetic
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
din 1996 până în 2012, când, în urma alegerilor desfășurate cu prilejul celei de a XIV-a Conferințe a organizației, funcția a revenit realizatorului de emisiuni radiofonice Doru Dinu Glăvan. O responsabilitate uriașă, în spatele căreia stă pasiunea pentru jurnalism. Este un om jovial, deschis, optimist. Îi place punctualitatea și apreciază oamenii și atitudinea lor profesionistă. Consideră piața de media din România ca fiind aparte, colorată și vie. O comentează și o disecă fie ca jurnalist în presa scrisă, la Radio și Televiziune, fie
„Televiziunea a fost şi a rămas pentru mine, prima şi ultima dragoste profesională” [Corola-blog/BlogPost/93883_a_95175]
-
trunchi de copac tăiat la vreo 80 cm de sol, mâncăm ciorbă de perișoare din carne de oaie, ciulama de pui cu mămăligă și o prăjitură cu înveliș de ciocolată, toate pregătite de Lucian. Ospătar este Marius, înalt și suplu, jovial, spiritual, parcă făcut pentru un restaurant al scriitorilor. - De ce nu scrii, Marius? - Ce să scriu? Notă de plată? E prea din vreme... - Literatura. Să creezi, esti plin de spirit. - Eu o fac zilnic, oral. - Te risipești. Tace. Pleacă, cu brațele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
humuleșteanului Creangă (evocarea casei părintești, chipul mamei și al tatălui, obiceiurile satului, credințele și superstițiile rustice). Imaginile din copilărie, îmbrăcate în vraja duioasă a amintirilor, respiră, ca și la Creangă, un aer de nostalgie. La Creangă - o nostalgie cutreierată de unde joviale; la Cipariu - una gravă, solemnă. Povestirea unor întâmplări năstrușnice se încheie la Creangă, de obicei, cu proverbe și zicători populare ce deveneau un fel de concluzie aforistică, având un înțeles pe deplin luminat în context. Cipariu apelează la sentințe biblice
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
din mușuroi în mușuroi, silențioase, robace, amestecate de-a valma cu melcii bătrîni, cu rîmele portocalii, cu șerpii, cu cîrtițele neprihănite și cu duhurile necurate. se deplasau spre țeluri dulci, definite de ouăle albe, cărate, datorită instinctelor țepene, spre protectori joviali. Iarba albăstruie unduia semeață, amețitoare, ușor amenințătoare, fiecare fir avea la oblînc cîte un bob strălucitor de rouă matinală, neexplodată, neevaporată încă, irizînd curcubeie vaste. de se crucea și Cărtărescu. Pînzele de painjeni organizaseră fatale capcane tremurătoare, împletite lax, în
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]