47 matches
-
plexă, de mare rafinament constructiv, cu un gust rafinat, aproape estetizant și-i apare în acel moment una dintre cele mai bine definite personalități ale picturii romînești con- temporane. Elogiile aduse la tinerețe strică cel mai adesea dar o constatare jubilantă la maturitate, consacră. În alt sens, obligă, și povara unei notorietăți timpurii fixează cote de exi- gență severe, dacă nu chiar inhibante. Luciditatea invocată mai înainte l-a scutit însă de derapaje și materia altor expoziții a validat pronosticurile stînjenitoare
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
culturii umane. Scrie românește, gâdește clasic românește, iubește frumosul, dispretuiește urâtul. Citindu-l și recitindu-l astăzi pe Horia Stamatu - poezie, proză politică, vie, neconformistă, justă și formulată viguros, studii critice vechi și noi semanate prin publicațiile exilului ai sentimentul jubilant de a fi în marea istorie și literatură românească” (Titus BĂRBULESCU). 2.1. Scurte note bio-bibliografice Născut la 9 septembrie 1912 în Vălenii de Munte, judetul Prahova, poetul, eseistul și traducătorul Horia Stamatu (Stamatopol) absolvă cursurile Facultății de Litere și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/poetul-horia-stamatu/ [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
a valorificat în muzica vocal-simfonică. Prima lucrare religioasă este „Magnificat” (1723), un oratoriu cu arii, coruri și pagini orchestrale, executat la slujba de vecernie de la Crăciun, Paști și Rusalii. Textul este latin, fiind extras din Evanghelia lui Ioan. Alături de caracterul jubilant al textului, muzica dă luminozitate și strălucire grandioasă lucrării. Încadrată în serviciul religios și cântată după predică, „Magnificat” conține 12 numere, dintre care cinci coruri, cinci arii, un duet și un terțet. Corurile sunt dominate de atmosfera bucuriei sincere, iar
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
jubileze pentru marea victorie. Ziarul "Examiner" din Richmond a descris-o ca pe „o uimitoare înfrângere a invadatorului, o splendidă victorie a apărătorilor pământului sfânt”. Generalul Lee, în mod normal rezervat, a fost descris de ziarul "Mercury" din Charleston ca „jubilant, ..., părea dornic mereu să îmbrățișeze pe toți cei pe care-i întâlnea.” Același ziar a afirmat și: „generalul Lee știe meserie și armata sa încă nu a cunoscut înfrângerea.” Reacțiile au fost opuse în nord, unde atât armata cât și
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
Times" apreciază „ritmurile de muzică Rock & Roll”, în timp ce "Entertainment Weekly" îl considera „un deschizător [de album] demențial”. Despre interpretarea celui de-al doilea cântec de pe album "The Boston Globe" afirmă: „Underwood sună mai mult că ea însăși pe dulcele și jubilantul hibrid «All-American Girl»” („Față tipic americană”), fiind considerat cel mai bun cântec al albumului. „Șo Small” („Atât de mic”) este considerat de "Entertainment Weekly" un „imn masiv”, părere împărtășită și de "The Boston Globe", în timp ce "Billboard" afirmă: „este un cântec
Carnival Ride () [Corola-website/Science/317257_a_318586]
-
au tras asupra italienilor. El s-a distanțat de Asociația Eliberatoare și a hotărât să nu-și mai dezvăluie intențiile. La 27 iunie 1862, s-a îmbarcat de la Caprera, a revenit la Palermo unde a fost primit de o mulțime jubilantă. A parcurs locurile emblematice ale expediției sale până la Marsala (20 iulie) unde și-a început campania de cucerire a Romei cu . Între timp, condițiile nu mai erau aceleași, oamenii de care dispunea nu erau pregătiți pentru să se sacrifice pentru
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
beneficiarul unui tonus special al afecțiunii. Și cu asta, basta cu sentimentalismul! Îți doresc un an nou după inima ta, și nu doar de hatârul calendaristic și după datină, dar și pentru ca să te abați cât mai curând la un filtru jubilant. Și acum poanta poantei, vorba lui nenea Iancu, ăla cu strada ta: Ion Barbu, în mare amor față de tine, ridicându-se adineauri de la masă, m-a rugat să îți transmit de fiecare dată, prietenia lui integrală. Și Vinea întreabă acum
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
perenă; plenitudinea se înfăptuiește la "lumina erotică a stânjeneilor". Trăiești în bucurie atâta timp cât repeți cuvinte consacrate: "Cuvinte vechi auzi "iubit", "iubito"! / Ce morți vom fi, când n-o să le mai știm" (Nu crezi). Semnale paradisiace, stări de infraconștiență, o religie jubilantă, fără dogme, acestea se contrapun singurătății, lăsând să vorbească eternul uman: Nu rareori am adorat frumusețile vieții: Nopțile putrede, diminețile fragede, Păcatul încă neînfăptuit. Gustul tăcerii punând un lacăt de deget pe gură. Formele fructelor, dulcețile lor. Odihnitoare peisaje cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cealaltă emisferă. Comentariul și emoția nu mobilizează aceiași neuroni. Simbolul și indicele se opun unul altuia. Este, prin urmare, cât se poate de adevărat că emoția începe unde se oprește discursul. Va trebui atunci să luăm de bun orgoliosul și jubilantul refuz de a spune al susținătorilor cărnii? Ei iau universul drept martor al completei lor inocențe semnificative și revendică factura împotriva mesajului. Obiectul sfidează proiectul. Împotrivindu-se intelectualului, artistul se exaltă în artizan, opune limbajului lucrarea. Pentru acest om, un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care e alianța cu secretul: avea de gând să-i pândească din adăpostul rezervei, lăsându-i să vină, fanfaroni, în cuvânt și să-și umfle pieptul cu substanța lui minată de hohote comprimate, pe care el avea să le detoneze jubilant în jerbe răsunătoare. Asta să-i fi putut construi lui domnii de față, dacă se credeau șmecheri: un buncăr inexpugnabil și portabil pentru rezervă, o carapace perfect camuflată de țestoasă, din care el să scruteze circumspect situația fără a putea
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
expresia convenabilă În ornamentația excesivă, În acea erupție imagistică ce transpune o nesiguranță funciară, o gamă frenetică a echivalențelor, precum o ciornă Încărcată de monstruoase corecturi”, - și că: „Aproximarea este genul psihologic al unei atari creații care nu se decide, jubilant nesatisfăcută de sine, Înșelată de scînteierea fiecărui contact insolit, pe fundalul unei ancestrale anxietăți”. Opera poetică a lui Ilarie Voronca și cîștigă, și pierde, cum am văzut, de pe urma acestei indecizii. În ambele situații, ea rămîne Însă expresivă ca document al
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
s-au exprimat însușirile sufletești specifice poporului român. Nimeni, niciodată, nu a propagat iubirea pentru ceea ce este românesc cu o mai ardentă convingere decât N. Iorga. Din tot ceea ce a scris, în toate domeniile, iradiază o prețuire infinită, o mândrie jubilantă pentru trecutul eroic, pentru arta populară, pentru datinile strămoșești, pentru creațiile de cultură apărute de-a lungul secolelor, o dragoste fremătătoare pentru frumusețea țării. Dorind să vadă literatura angajată în serviciul cauzei naționale, a afirmării valorilor spirituale specific românești, N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
pornit cu noapte-n cap, din zorii lumii / el n-a ajuns la stână nici acum. Încremenit sub gluga lui așteaptă / un semn divin cu magii austeri /, iar pe la spartul plaiului, pe toamnă, / pornește după steaua lui din cer”. Tonul jubilant și encomiastic, atitudinile euforice sunt contrapunctate intermitent de tonalități elegiace, cu vagi tente simboliste, pe alocuri date de terminologia neologistică: „Trec ființe morgane și tremură-n zare / schelete de berze muiate în clor, / mileniul a stat, nici un om nu mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
plină de efuziuni și alte lejere palpituri, nu-i lipsește sinceritatea, ci fiorul. Ecouri din stihuirile anacreontice, din romanțe, din cântecul de lume sunt perceptibile. Melancoliile, ușoare, trec aproape fără să lase urme. A. e, fără nici o adumbrire, o natură jubilantă, expansivă, gata să vestească tuturor bucuria dragostei împărtășite. O dragoste tihnită, ocolită de neliniști și suferințe, la care natura întreagă este chemată să ia parte. Veneția însăși, cu toată înfățișarea ei cernită, protejează fericirea tânărului cuplu. Când iubita, „dulce înger
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Pe de altă parte, criticul descinde din ceea ce el numește „simbolismul” textului lovinescian, revendicându-se și dintr-o înțelegere a actului critic ca expresie intuitivă. Călinescian până la un punct este N. printr-o concretețe aproape senzuală a limbajului, prin imprevizibilitatea jubilantă a asociațiilor și comparațiilor ori printr-o anumită tehnică a citatului. Cu toate acestea, originalitatea sa rămâne frapantă, pe unele paliere chiar ostentativă. Cărțile tipărite până la plecarea din țară sunt în majoritate culegeri de studii și articole: Scriitori moderni (1966
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
veacul un astrolog, un măscărici, boieri, jupânese, oșteni. Acorduri romantice însoțesc aparițiile lui Năvalnic, visătorul tânăr, și ale zânei pădurilor, Goruna. Sălășluind fiecare pe un alt tărâm, iubirea lor nu are sorți de împlinire. Un accent de tristețe, într-o jubilantă lume de candori. SCRIERI: Primele amintiri în literatura română: Teodor Vârnav, „Istoria vieții mele”, Iași, 1973; Teatru, pref. Al. Piru, postfață Constantin Ciopraga, Iași, 1994. Repere bibliografice: I. D. Lăudat, Pagini din istoria literaturii române, Iași, 1990, 348-353; Mircea Anghelescu, Teatrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
mai apăreau texte (precum Tu ce-ai făcut? sau Pentru pace luptăm) ce prefigurează șabloanele epocii de după 1945, precum și obosite încercări de a traduce imagistic „sensul” existenței (Muritor, Convoiul vieții). Ultimele poezii reiau teme cultivate anterior, într-un ton când jubilant, când elegiac. Poet este C. și în bucățile ce compun volumul Povestiri pentru tine, fie că ele se prezintă ca schițe fantezist-satirice (Pălării și capete, Muzeul virtuților), ca o istorie orientală ilustrând curgerea vieții (Korisadar), ca reminiscențe din copilărie (Copilul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
cele mătăsoase, pe cele aspre, pe cele colorate, pe cele sumbre, pe cele cu miez bun, pe cele seci, pe cele cu azur, pe cele înnoroiate, pe cele suave, pe cele puturoase, pe cele năucitoare, pe cele întremătoare, pe cele jubilante, pe cele asasine, pe cele scăpărătoare, pe cele opace. Pe rînd, auzul a juisat și s-a întristat. De orice fel ar fi fost însă, cuvintele nu m-au lăsat nepăsător. Plăcute sau neplăcute, m-au urmărit, uneori obsedant, cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cei mai reputați ,oriunde a întâlnit omenia, în ceea ce are mai nobil, penelul său s-a simțit ispitit să-și încerce puterile. Spre deosebire însă de peisaje, florile și naturile sale statice, care au evoluat de la lirismul grav la cel jubilant, euforic, atmosfera generală a portretelor își menține constantă nota de sobrietatesub raport ideatic și afectiv - deși cromatismul a evoluat și aici spre lumină, spre vibrație: Actorul George Popovici, Portret în roșu, Autoportret, Octav Băncilă. Aceleiași condiții de pictor al cetății
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
recuperative, nici ca o dramatică questa în care se angajează eul liric, ci se instituie dintru început. Poetul se află dintotdeauna acolo și se bucură. Conștiința interogativă și angoasată a teologiei dialectice îi e străină. I. se întoarce la poezia jubilantă a laudelor și a contopirii mistice cu misterul divin, în vecinătatea tipologică a Sfântului Simeon Noul Teolog, a Sfântului Ioan al Crucii și a Sfântului Francisc: extaz și beatitudine a locuirii în sacru, a eucharistiei sau, cu vorbele poetului, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
expresia convenabilă în ornamentația excesivă, în acea erupție imagistică ce transpune o nesiguranță funciară, o gamă frenetică a echivalențelor, precum o ciornă încărcată de monstruoase corecturi”, - și că: „Aproximarea este genul psihologic al unei atari creații care nu se decide, jubilant nesatisfăcută de sine, înșelată de scânteierea fiecărui contact insolit, pe fundalul unei ancestrale anxietăți”. Opera poetică a lui Ilarie Voronca și câștigă, și pierde, cum am văzut, de pe urma acestei indecizii. În ambele situații, ea rămâne însă expresivă ca document al
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu tendențiozitatea religioasă sau cu cea eticistă. Ochiurile negației sînt prea strînse, imaginile prea încrîncenate în năzuința lor de-a invocă o lume posedata, o umanitate desemnificată, pentru că lirismul să nu învedereze o anume crispare (omogena!), o monotonie, de altminteri jubilant urmărită. Demonizarea nu e decît un caz particular al spiritului speculativ. Prin urmare homo ludens nu e, ca să zicem așa, în contextul dat, un liber profesionist, ci, ca să zicem așa, un angajat, supus unor norme pe cît de inaparente, pe
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
nu pare secundă în raport cu cealaltă. Am impresia că e vorba de un fond efervescent, frenetic, de un eu de artist năvalnic care se străduiește a se autodisciplina. Activitatea științifică nu reprezintă decît o refrigerare a materiei primare, oprite de la înflăcărările jubilante ale libertății. Are loc un joc între comprimare și decomprimare, cu predominarea primului termen, întrucît și în versurile proprii ca și în cele selectate în vederea tălmăcirii putem constata o preferință pentru expresia rodată, pentru tiparele „clasice”. La un moment dat
Sub scutul moralistului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4714_a_6039]
-
evoluează, sunt perisabile și din acute se relativizează până la caducitate. Le uităm, schimbate cu altele... Visele vârstei târzii vestesc logodna senilității cu o sensibilitate ce se întoarce, descătușata, la pragul izvoarelor. Nu mai au însă deloc caracterul revelatoriu și câteodată jubilant al viselor de junețe, pas către o primăvară interioară, o renaștere în taină pregătită de către organele ce lucrează silențios. Devin, poate, mai bizare, dar și cu o tentă de nefinisare, semn și aceasta de scurtare a vremii. O enciclopedie a
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
drept un adevărat fenomen al modernismului și - de ce nu? - un clasic al avangardei artistice universale. 1. Despre crearea cuvintelor Dacă vă aflați într-o dumbravă, vedeți stejari, pini, brazi... Apoi, ceva mai departe, remarcați glacialele nuanțe sinilii-întunecate ale pinilor, brunul jubilant al conurilor de brad, argintiul albăstrui al unui desiș de mesteceni. Însă, în totalitatea ei, această diversitate de frunzișuri, tulpini, rămurișuri a fost generată de o mână de semințe care aproape nu se deosebeau unele de celelalte. Astfel, o întreagă
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]