47 matches
-
drept un adevărat fenomen al modernismului și - de ce nu? - un clasic al avangardei artistice universale. 1. Despre crearea cuvintelor Dacă vă aflați într-o dumbravă, vedeți stejari, pini, brazi... Apoi, ceva mai departe, remarcați glacialele nuanțe sinilii-întunecate ale pinilor, brunul jubilant al conurilor de brad, argintiul albăstrui al unui desiș de mesteceni. Însă, în totalitatea ei, această diversitate de frunzișuri, tulpini, rămurișuri a fost generată de o mână de semințe care aproape nu se deosebeau unele de celelalte. Astfel, o întreagă
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
infirma drastic un text, ci a-l examina meticulos în vederea stabilirii unor trăsături multiple, a unui ansamblu de nuanțe, cu scopul proporționării calităților și defectelor care de regulă coexistă în același product. O străbună sapiență îl împiedică a le izola jubilant, riscînd artificializarea actului critic. Autorul Explorărilor în actualitatea imediată procedează metodic, "răbduriu" (un cuvînt care-i place), pîndind parcă opera în creșterea și-n eventuala sa descreștere, atît în cadrul antum, cît și în cel postum, ultimul subordonat în speță inevitabilelor
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
simt cum îți întinzi în mine rădăcinile și crengile, cum îți pîrguiește în mine roadele. A crede înseamnă a-L lua pe Hristos în tine, a fi gestant în duh, a fi maică" (Psalmul 1). Apendicele ambiguu al acestei fiziologii jubilante îl reprezintă implorarea masochistă: "Fă-mă bubos, Doamne, ca să nu mă mîndresc, slăbănogește-mă ca să mă smeresc" (Psalmul 26). Găsim aci o sforțare a înălțării spre divin, de-o bună credință egală cu o expiere, care înțelege a lua asupră
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
exuberanță a asociațiilor (mod de-a da replică prolificității naturale) care îmbrățișează ca o acoladă vîrstele ființei. Nu e doar o "întoarcere spre natură", un rousseauism liric, ci o provocare a acesteia prin limbajul inventiv, productiv pe făgașul unei autosatisfacții jubilante. Idila incipientă capotează în violența devenirii: "Cai pe drum; primăvară dezpotcovită./ Pe insula pustie m-am adăpostit eu singur.// Sub apăsarea serii de aprilie așteptam...// Puhoiul rîului după poarta grădinii/ Se zbate și nimeni nu-l va opri.../ De violență
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
viețile oamenilor: și, totodată, a individualității mefiente, disimulantă pe curba ei concavă, acceptând cu un zâmbet laș toate directivele pentru a nu respecta, în fond, nici una. Copilul și adolescentul firav și nevrotic, introvertit și contemplativ, dezvoltând o filozofie a cameleonismului jubilant, își trage seva morală tocmai din ascunderea cu grijă a adevăratelor repere, din depozitarea sub plapumă a opiniilor personale. Când alternativa este ,brazda sau șantierul", întreaga creativitate a lui Paul Cernat se irosește în afara unui cadru firesc de manifestare, în
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
evoluează, sunt perisabile și din acute se relativizează până la caducitate. Le uităm, schimbate cu altele... Visele vârstei târzii vestesc logodna senilității cu o sensibilitate ce se întoarce, descătușata, la pragul izvoarelor. Nu mai au însă deloc caracterul revelatoriu și câteodată jubilant al viselor de junețe, pas către o primăvară interioară, o renaștere în taină pregătită de către organele ce lucrează silențios. Devin, poate, mai bizare, dar și cu o tentă de nefinisare, semn și aceasta de scurtare a vremii. O enciclopedie a
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
cm. Creațiile se vor expedia până în 30 septembrie pe adresa Direcției pentru Cultură, str. Unirii nr. 10, Botoșani - 6800, cu mențiunea „Pentru concursul Constantin Dracsin”. Informații, la tel. 0231 516 925. S. POPOVICI din presa vremii acum... 100 ani „Episcopie jubilantă. Episcopia Lugojului, carea s-a fondat în anul 1853, își va ține în anul acesta, în 14 iuniu sau în Duminica tuturor sfinților, jubileul de 50 ani ai existenței sale“. (Controla din 10 mai 1903). „Populațiunea României. După datele cele
Agenda2003-19-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280992_a_282321]
-
culturii umane. Scrie românește, gâdește clasic românește, iubește frumosul, dispretuiește urâtul. Citindu-l și recitindu-l astăzi pe Horia Stamatu - poezie, proză politică, vie, neconformistă, justă și formulată viguros, studii critice vechi și noi semanate prin publicațiile exilului ai sentimentul jubilant de a fi în marea istorie și literatură românească” (Titus BĂRBULESCU). 2.1. Scurte note bio-bibliografice Născut la 9 septembrie 1912 în Vălenii de Munte, judetul Prahova, poetul, eseistul și traducătorul Horia Stamatu (Stamatopol) absolvă cursurile Facultății de Litere și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
de gauchismul perfid ori numai bornat care a făcut atîtea ravagii, autorul Interlocuțiunilor se plasează în spațiul unei inteligențe acute, gata a sfîșia vălurile prejudecăților, orientate de un moralism pururi chemat în ajutor. Un moralism sceptic, dar mai cu seamă jubilant. Avînd oroare de convențiile uzate, de toate formalismele, de pedanterie (Goethe socotea că pedanteria e "în fond un diletantism"!), Al. Paleologu se pronunță în numele unui "bun simț" intratabil care e naturalețea spiritului. Dispunînd de o solidă formație și informație culturală
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
autoportret poetic. Eugen Suciu se desparte discret, dar net, de o poetică - aceea, generică, a generației ’60 - și ne propune un alt mod de a scrie poezie. El abandonează vizionarismul metaforizant și poezia ca mod de cunoaștere, ca și lirismul jubilant care constituia marca poeticii șaizeciste, în favoarea unei poezii mai „simple” (nu simpliste!), a unui lirism „vătuit” (amintind de Virgil Mazilescu, cel din Va fi liniște, va fi seară, din același an 1979) și a poemului care nu mai este o
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
nu pare secundă în raport cu cealaltă. Am impresia că e vorba de un fond efervescent, frenetic, de un eu de artist năvalnic care se străduiește a se autodisciplina. Activitatea științifică nu reprezintă decît o refrigerare a materiei primare, oprite de la înflăcărările jubilante ale libertății. Are loc un joc între comprimare și decomprimare, cu predominarea primului termen, întrucît și în versurile proprii ca și în cele selectate în vederea tălmăcirii putem constata o preferință pentru expresia rodată, pentru tiparele „clasice”. La un moment dat
Sub scutul moralistului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4714_a_6039]
-
confirma, procedeu mai convingător decît nuda declarație. Așternute peste luminozitatea exaltării, liniile deformatoare (exacte, crud realiste) ne duc gîndul la desenele lui Florin Pucă. Numai că acesta trata mai cu seamă stările postbahice, de mahmureală. Aici precumpănește incizia în miezul jubilant al experienței, drept care un asemenea ton rezervat constituie o excepție: „Iar mi-e frică. Mi-e frică. Mi-e frică peste măsură. Stau culcat pe frunze galbene și uscate. / picuri-picuri sîngele îngerașului îmi cade pe gură” (A venit toamna). Poetul
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
beneficiarul unui tonus special al afecțiunii. Și cu asta, basta cu sentimentalismul! Îți doresc un an nou după inima ta, și nu doar de hatârul calendaristic și după datină, dar și pentru ca să te abați cât mai curând la un filtru jubilant. Și acum poanta poantei, vorba lui nenea Iancu, ăla cu strada ta: Ion Barbu, în mare amor față de tine, ridicându-se adineauri de la masă, m-a rugat să îți transmit de fiecare dată, prietenia lui integrală. Și Vinea întreabă acum
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
paradă, nu se poate să nu observi că totul (aproape totul) este - cu un termen dușmănos - o porcărie. Reporterul se vede contrariat, bruscat și, de la un punct, dislocat de pe orbita sa de către realitățile pe care le tot cosmetizează și înfățișează jubilant. Lipsită de suport artistic, ficțiunea devine o biată, jalnică minciună, împovărând pagina și sufletul autorului de serviciu. Ca la un Panait Istrati, dar într-o durată considerabil mai lungă (cu ezitări, îndoieli, decepții și reveniri temporare la credința inițială), realitatea
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
a versurilor lui Ion Davideanu rămîne cea, de cînd lumea, a individului cu vocație de artist: inadaptarea la un mediu față de care, minoritar printr-o sensibilitate intrinsecă, reacționează printr-o prezență oblică, impregnată de anxietate, decepție, eventual sfidare. Mai niciodată jubilant, imnic, mieros-euforic, bardul nostru ia distanțe față de realul resimțit cel puțin ca suspect, dacă nu de-a dreptul ca ostil. Inadaptarea sa nu are un aer factice, mimetic, ci (dată fiind și vîrsta autorului care aparține generației subsemnatului) se impune
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
nori. La unul dintre aceste bazare, stînd sub firma „Duhan autentic. Delicatese caucaziene tradiționale”, Ippolit Matveevici a făcut cunoștință cu soția procurorului local, Elena Stanislavovna Bour. Procurorul era bătrîn, însă soția lui, după asigurările grefierului, era ...Toată - tinerețe înfiorată, Prospețime jubilantă, Și atît de diafană, Încît s-o săruți te-ndeamnă. Grefierul n-o nimerise cu poezioara lui. Elena Stanislavovna, cea care „s-o săruți te-ndeamnă”, purta pe cap o farfurioară neagră de catifea cu o rozetă de mătase în
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
Dar Dali? Dacă Van Gogh e marcat maladiv, aceasta cabrîndu-i, violent, pictura (contorsiunile care antrenează elementele peisajului), Dali își joacă (sau, poate, nu) nebunia, complăcîndu-se în splendorile unei imaginații debordante, cu soluții dintre cele mai abrupte, mai vexante. Splendorile nebuniei jubilante! De o plasticitate histrionică sînt scenele povestite de Cioran (în filmul lui Liiceanu), cu "deranjații" din satul natal, fie ei alunecați bine spre nebunie, fie doar ușor ciupiți la bodegă. Scenele sînt văzute cu ochiul copilului, dar resuscitarea lor tîrzie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Churchill, cinicul (pentru noi) fumător de trabuc, îl dorea o Anglie ce nu-și putea îngădui lentoarea. Pe tătucul popoarelor îl aștepta o treabă serioasă nu numai în continentul său perpetuu însîngerat, ci și în vreo trei sferturi de glob. Jubilanta fotografie a unui secol bolnav. Cu cîtă plăcere dau curs rugăminții celor doi de a-i fotografia cu aparatul lor! De data asta, în fața Teatrului. Băiatul îmi întinde obiectul, un minuscul Nikon, explicîndu-mi sumar manipularea, îi prinde fetei talia și-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
marele top internațional, cel ce se situează la antipodul diagnosticului pus, local, de îngrijoratul Marius Chivu. Consistenta serie, administrată, magistral, de Editura Polirom dar și de alte case editoriale, îmi întrețin acum așa cum a făcut-o eroic altădată Univers un jubilant regim de lectură. Să fim lucizi: formidabilele strategii narative ale englezilor, americanilor (dar și, mai puțin, ale francezilor, spaniolilor, italienilor) înglobează situații extrem de paradoxale, unele în vecinătatea derapajelor psihice (aici, da, acești occidentali sînt postmoderniști!), dar... dar... capacitatea narativă ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
plină de efuziuni și alte lejere palpituri, nu-i lipsește sinceritatea, ci fiorul. Ecouri din stihuirile anacreontice, din romanțe, din cântecul de lume sunt perceptibile. Melancoliile, ușoare, trec aproape fără să lase urme. A. e, fără nici o adumbrire, o natură jubilantă, expansivă, gata să vestească tuturor bucuria dragostei împărtășite. O dragoste tihnită, ocolită de neliniști și suferințe, la care natura întreagă este chemată să ia parte. Veneția însăși, cu toată înfățișarea ei cernită, protejează fericirea tânărului cuplu. Când iubita, „dulce înger
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
mai apăreau texte (precum Tu ce-ai făcut? sau Pentru pace luptăm) ce prefigurează șabloanele epocii de după 1945, precum și obosite încercări de a traduce imagistic „sensul” existenței (Muritor, Convoiul vieții). Ultimele poezii reiau teme cultivate anterior, într-un ton când jubilant, când elegiac. Poet este C. și în bucățile ce compun volumul Povestiri pentru tine, fie că ele se prezintă ca schițe fantezist-satirice (Pălării și capete, Muzeul virtuților), ca o istorie orientală ilustrând curgerea vieții (Korisadar), ca reminiscențe din copilărie (Copilul
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
lui C., dincolo de inflexiunea de batjocură, se deslușește și o undă de simpatie, ipochimenii (care moștenesc, tipologic, date ale personajelor din comedia clasică - demagogul, încornoratul credul, servitorul slugarnic și duplicitar, confidentul ș.a.) fiind, în definitiv, o expresie a unei dispoziții jubilante. Inapți de devenire sufletească, eroii lui comici par să fi încremenit într-o mărginire definitivă. Modul lor de a fi, în afara agitației exterioare, se refugiază în limbaj, un limbaj deformat, stropșit, înțepenit în ticuri absurde care le divulgă vacuitatea interioară
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
am și cântat o jumătate de ceas întruna, pe când ne întorceam. După aceea limba mea liberată își regăsi vorbirea binecuvântată, și discursul, grămădit în mine în atâtea ceasuri lungi, începu să curgă în torente. Ș-a curs mereu înainte, vesel, jubilant până ce-a secat izvorul și s-a uscat. Când, la despărțire, întinsei mâna amicului meu zisei: - N-a fost oare admirabil de frumos astăzi? Dar îmi aduc aminte că de două ceasuri n-ai vorbit nici un cuvânt. Ia vezi, începe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
recuperative, nici ca o dramatică questa în care se angajează eul liric, ci se instituie dintru început. Poetul se află dintotdeauna acolo și se bucură. Conștiința interogativă și angoasată a teologiei dialectice îi e străină. I. se întoarce la poezia jubilantă a laudelor și a contopirii mistice cu misterul divin, în vecinătatea tipologică a Sfântului Simeon Noul Teolog, a Sfântului Ioan al Crucii și a Sfântului Francisc: extaz și beatitudine a locuirii în sacru, a eucharistiei sau, cu vorbele poetului, a
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
veacul un astrolog, un măscărici, boieri, jupânese, oșteni. Acorduri romantice însoțesc aparițiile lui Năvalnic, visătorul tânăr, și ale zânei pădurilor, Goruna. Sălășluind fiecare pe un alt tărâm, iubirea lor nu are sorți de împlinire. Un accent de tristețe, într-o jubilantă lume de candori. SCRIERI: Primele amintiri în literatura română: Teodor Vârnav, „Istoria vieții mele”, Iași, 1973; Teatru, pref. Al. Piru, postfață Constantin Ciopraga, Iași, 1994. Repere bibliografice: I. D. Lăudat, Pagini din istoria literaturii române, Iași, 1990, 348-353; Mircea Anghelescu, Teatrul
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]