17 matches
-
un șir de nașteri/renașteri i-au răscolit viscerele/rezervele, acea „sămânță a rodirii”, dar și continua veghe a sinelui în sine („în tine într-una ai fost / și nicicând n-ai lipsit”) trezind latențele. Promisul rod e anunțat, părelnic jubilativ, de apele verzi, umflate, de mirosul putrid, de fascinația morbidă cu o senzație ciudată de început de lume, autoarea plonjând în egală măsură în sine și în măruntaiele Veneției, precum într-un uter etern (...). Traducând "Veneția ca un dat" de
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
expresie trăirii simpatetice a întregii varietăți a existenței, la mijloacele ei recurge și B. în eseul Popas în lumină, viziune poematică a metamorfozelor eului traversând imaginar spațiile galactice, regnurile și istoria într-o adevărată beție a cunoașterii. Un eu plin, jubilativ, care își proclamă fericirea în ubicuitate și în predispoziție ludică. Plecând de la date de genetică, biologie și psihologie, B. s-a ridicat până în pragul unei antropologii filosofice, având drept corolar o teorie a personalității, înțeleasă ca obiect modelat și subiect
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
creier." (Îndelung). Recitind cu atenție aceste versuri, observ un paradox. Pesimismul istoric al poetului, amărăciunea lui că totul decade (explicit: "totul s-a degradat de la epoca de aur la epoca de fier"), se asociază cu o expresie lirică, așa-zicând, jubilativă. Poezia este deprimată, prin starea dominantă a eului și prin tonalitățile frecvent întâlnite; și în același timp plină de vigoare expresivă, de forță, cu reflexele intacte. Cu cât subiectul e mai dezamăgit, cu atât obiectul artistic pe care-l compune
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
îmbrățișează și să se amuze de acest contrast. Când e vorba de o știință umflată ridicul, care se pricepe la toate, se potrivește, din punct de vedere ironic, intrarea în joc, căderea în admirația acestei științe, impulsionarea ei cu aplauze jubilative pentru a o vedea urcând din ce în ce mai mult spre o treaptă tot mai înaltă și mai înaltă de sminteală, cu toate că ironistul e conștient de dedesubtul gol și lipsit de conținut. Față de un entuziasm fad și inept e indicată, din punct de
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
scris, dar nu a întrerupt scrisul literar, după cum se poate vedea, printre altele, din continuitatea de viziune și de atmosferă sufletească a noilor poeme cu cele de mai demult. Nu mă refer la poezia începuturilor Blandianei, care era expansivă și jubilativă, ci la aceea de mai tîrziu, din ce în ce mai mult încărcată de tensiuni dramatice. Apar trimiterile la o lume contemporană dezaxată, explicite câteodată, aceste trimiteri, până la a da sentimentul că vor să impună o teză, impresionând totuși puternic prin imaginea degradării văzutelor
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
constituie regula pentru această generație atât de promițătoare, și care pare și astăzi încremenită într-o poză de grup juvenil, cu ochii arși de speranță într-un viitor ce va să vină. Cincuagenari acum, aflați la momentul "jubiliar" (și nu jubilativ) al antologiei de autor, ei par să-și încarce bateriile și să forțeze reintrarea pe velodromul poetic la o vîrstă la care un Nichita Stănescu, de pildă, își făcuse întreaga cursă, își scrisese marile opere, și putea muri cu seninătate
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
vorba i se face văzduh, nu mai puțin tonul își păstrează faconda, la modul macedonskian: Deschide ușa, mâine voi pleca!/ E vremea dusă. Noapte bună!/ În zorii zilei va fi brumă/ Și păsările nu vor mai zbura." Cu accente mai jubilative: "Dați bice cailor, băieți! / «nu mai e mult până departe»!/ Să trecem dincolo de moarte/ cu ale noastre șapte vieți." Numai că, succedând armoniilor, se insinuează aceea care va stăpâni mai apoi, tăcerea: "Adâncă liniște urmează./ Pune urechea și ascultă/ că
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
statuie de sare,/ umblând și plângând pe la morți/ și în lumea morților,/ pe la obor și bazare." (Umblând prin lumea morților). Poemele se învârt în jurul astrului matern ca planetele în jurul Soarelui, registrul fiind și el, în mai multe rânduri, unul solar, jubilativ, extatic. Mihail Gălățanu este un mistic atipic, acoperind cu o incandescentă religiozitate episoade și reflexe biologice, acte fiziologice, cele mai elementare instincte. Dumnezeu apare, în acest sistem de valori, ca Atoateîndurătorul, iar adversarul Lui tradițional - ca un Amăgitor ușor tautologic
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
un accent imposibil/ limba frumoasă și arogantă a țării prin care tocmai/ călătorim, călătorim..." Așadar, un jurnal de aventuri cotidiene ale emigrantului este lirica dlui Theodor Vasilache, jurnal scris sub aștrii lucidității, de felul ei amăruie, deci, compensativ, cu pantagruelic jubilativă poftă de a da în vileag potopitoarea ipocrizie a unei societăți ajunsă la opulență prin mijloace care nu-l privesc pe străin. Dar nici în Occident, fantasmele lăsate în urmă nu sunt inactive, cel plecat simte urma celor ce și
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
și adepții desfigurărilor ei dezumanizante toată tragedia greacă se rezumă la pulsiunea erotică. La sînge, crimă, incest, nesațiu vulvar și cruzime falică. Nu-i poți convinge că orfismul bate freudismul. Dar de ce simte nevoia un arhitect baroc de fantasme în jubilativă desfoliere să etaleze măruntaiele, palpitul maladiv și convulsiile animalice, într-o morbidă beție de sînge, greață și orgasm epileptic? ș...ț Și totuși, un ce profit tot am avut. Cît m-am perpelit pe scaun în fața zvîrcolirilor de o ridicolă
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
trăiesc [...]. Am căzut la testul vieții [...]. Mă privesc acum: un om de cincizeci și patru de ani care, probabil, n-a făcut nimic adevărat în viață...“(V. și Mircea Cărtărescu, Ochiul căprui al dragostei noastre, Huma nitas, București, 2012.) Pentru ca jubilativul Mircea Cărtărescu - ludicul parodic, seninul oniric, beatnicul insurgent atras de suprarea lism și psihedelic - să ajungă un degustător atât de înverșunat al apocalipsului propriu, a fost nevoie de o Românie pe măsură. De disprețul național față de cultură, inteligență, talent. De
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
demult în Dilema și de Cezar-Paul Bădescu), ori se rezumă la axa TVR 2-Cultural-Discovery- Mezzo-Viasat History, preferând să-nchirieze bine mersi DVD-uri. Dar văd tot mai multă lume cultivându-și la modul binecuvântat maniacal hobby-urile (grădinărit extatic, bucătărie jubilativă în siajul lui Jamie, filatelie, fitness, cartofilie, anticărie, fotografie, climbing, bricolaj, trasee în Alpi la 60 de ani etc.), hotărând să-și serbeze ziua de naștere în fiecare an într-o altă țară, apucându se la 50 de ani să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cărui alcătuire fizică paradoxală - de virilitate diafană și forță eterică, de farmec crud și ludic ritualic - am admirat-o de la Valurile Dunării la Agamemnon Dandanache, de la Pădurea spânzuraților la copleșitorul final, de carnaval bahtinian, al Scrisorii pierdute, trecând prin coregrafiile jubilative din Leonce și Lena și, mai ales, prin halucinantele metamorfoze la care (Prospero alchimic!) i-a supus pe Victor Rebengiuc, Clody Bert h ola și Irina Petrescu, pe Toma Caragiu, Ion Cara mitru și Florian Pittiș, pe Gina Patrichi, George
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
suspiciunii instituționalizate cum apăreau În fișele birocrației polițiste, nici unul, nici celălalt, nici tatăl, nici prietenul, nu Îmi furnizau, de fapt, acum surprize, trebuia să admit. Confirmarea pe care mi-o dăruiau nu era, Însă, deloc neglijabilă. Asemenea momente rarisime și jubilative luminează ambiguitățile, primejdiile și curajul sub dictatură, dar, s-o spunem, și În cinicul pragmatism al lumii libere. Nu puteam să nu mă gândesc, mai ales, la ceea ce s-a Întâmplat și după 1989, În bizantina tranziție românească de la bizantinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
prilejul publicării la Albin Michel a primului meu volum În franceză, Le thé de Proust. O călătorie Încărcată emoțional nu doar de bucuria acestei apariții. Căzuse ZIDUL Între Estul și Vestul Europei. Interesul față de realitatea din fostele țări comuniste era jubilativ. Aveam să Întâlnesc la Paris colegi din România cu care nu mai comunicasem În ultimii ani. Aveam să revăd și câțiva prieteni apropiați, exilați cam În aceeași perioadă cu mine, În anii când balaurul vlăguit, rănit și dementizat Își trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
din interjecția culorii, din transcenderea instantanee a nuanțelor care se proiectează în noi, selectându-și sentimente și combustii imaginare. Tocmai această răsturnare de realuri, prin care densitatea de tonuri migrează spre trăiri și cuvinte, face să existe această aventură lirică jubilativă, venită din perspectiva experienței plastice, mereu dornică să smulgă ceva din omonimia și muzicalitatea lucrurilor". Treptat însă, apetența pentru lexemele cromatice raportate la elementele primordiale și regnurile știute ale universului este din ce în ce mai redusă. Ea va face locul unei simbolistici geometrice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prin refugiul în impersonal, în vizionarism abstract, într-un orfism patetic ori într-un intimism cerebralizat, distilat în metafizic ori învestit ca receptacul al scrutării moralului și ontologicului. Poetul se înfățișează ca un iscusit versificator al trăirilor juvenile, solar și jubilativ, nu fără profunditate și melancolie, cu o exprimare ceremonioasă, recurgând la un arsenal retoric consacrat. I-au fost depistate posibile ascendențe literare în modernismul interbelic (s-a vorbit despre Ion Vinea și Adrian Maniu, iar referirea la „stilul spumos intelectualizant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]