67 matches
-
îi cheamă pe câmpul de onoare. Era ceasul acțiunii. Ca la comandă, această adunătură de lumpeni, se ridică cu figurile lor îndârjite și pornesc grămadă prin gangul otelului spre obor. „La 2 și jumătate despre ziuă, consemnează cu o acribie jubilatorie junele iacobin, Caragiale, telegraful e în mâna republicanilor; toate firele rupte și mai ales casa confiscată. La patru, ușile temniței de pe drumul Rudului se deschid pentru câțiva republicani închiși în prevenție. La cinci batalionul de linie din cazarma de la Sf.
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxvii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
este o comedie dramatică absurdă, filmată alb-negru, în care un tanar ipohondru devine îngrijorat de propria sănătate atunci când mama lui află că va muri în curând. FinlandezulDistractions, în regia lui Aleksi Salmenperä, este o comedie neagră bizară, condimentata cu excese jubilatorii.
Eva Peron, polițiști pe tocuri, țapi ispășitori și sex în filmele Fără Limită la TIFF 2016 by http://www.zilesinopti.ro/articole/12380/eva-peron-politisti-pe-tocuri-tapi-ispasitori-si-sex-in-filmele-fara-limita-la-tiff-2016 [Corola-blog/BlogPost/100519_a_101811]
-
timpul comercial, care îl integrează într-o economie preocupată înainte de orice de raționalitate și de productivitate ". În acest sens, cultura de masă pare să lucreze în favoarea democrației, prin inserarea unor indivizi care par a fi mai împliniți (plăcerea și dimensiunea jubilatorie a consumului cultural) și mai bine informați în spațiile publice în care se negociază în mod continuu legătura colectivă. Cu toate acestea, această cultură de masă poate la fel de bine să aibă efecte perverse și să producă o formă de "depolitizare
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
imagini prin care creația se autocelebrează și trăiește o continuă stare de beatitudine. Răspunzînd acestui dar al creației dumnezeiești, chiar dacă neidentificată în mod explicit ca atare, pictorul se comportă el însuși ca un oficiant, ca o conștiință în plin exercițiu jubilatoriu, și privește totul filtrat prin lumina infailibilă a unei incontinente stări de grație. Această creație solară, atentă la cea mai mică vibrație a materiei și a luminii, transmite un mesaj plenitudinar și o încredere blîndă în valorile eterne și mereu
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
spontan, din înseși latențele stihinice ale limbii, se naște, de fapt, printr-un enorm efort arheologic, printr-un procedeu de scufundare în materialul lingvistic pe care puțini creatori pot să îl facă și apoi să îl și valorifice cu aerul jubilatoriu al unui exercițiu ludic. Spontaneitatea de suprafață a poeziei lui Șerban Foarță este, în fapt, produsul unui sacerdoțiu, consecința unui travaliu de miner. Intră cu picamerul și dizlocă strat după strat pînă ajunge acolo unde nucleul mineral zace în stare
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
oamenilor impune o obligație etică radicală: existență mea etică, în calitate de individ, mă obligă să-i recunosc și pe semenii mei ca atare. Numai concordia cu mine însumi face posibilă concordia cu aproapele meu; individualismul hedonist fondează o politică anarhistă și jubilatorie care, în contrapartidă, face posibil acest individualism hedonist. Niciodată niște fragmente de filosofie antice n-au conținut atâtea potențialități pentru secolele următoare... MOMENTUL AL TREILEA INVENTAREA PLĂCERII: JUBILAREA LUI ARISTIP DIN CIRENE VI ARISTIP și „voluptatea care gâdilă” -1Filosoful cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
se prăbușește treptat pe parcursul schimbului de replici cu Socrate și dovedește nu atât un temperament de conducător, cât o natură insignifiantă... Oare Philebos iese din scenă pentru a căuta efebi? în acest caz, el merită calitatea de hedonist preferând acțiunea jubilatorie în locul conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nu te temi, să nu duci lipsă, să nu pătimești; o plăcere căutată în mod pozitiv la Cirene: bucurie, jubilație, veselie, toate active și militante, expansive, demonstrative. Pâinișoarele și apa primului, parfumul costisitor al celuilalt, hedonismul ascetic epicurian contra hedonismului jubilatoriu cirenaic. în realitate, lucrurile par mai puțin distincte decât o afirmă tradiția. Doxografia cirenaică propune puține texte utile pentru tranșarea dezbaterii. Dar a-l considera pe Aristip apărător doar al unei plăceri active, dinamice, ține de o neînțelegere asociată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lor cotidiene. Iar lumea persistă în felul ei de a fi: o junglă în care brutalitatea se întrece cu viclenia, iar forța cu cărpănoșiile... -15Grădina, o anti-Republică a lui Platon. Și apoi, mai există și o altă soluție: un stat jubilatoriu în statul decadent, o enclavă scutită de negativitate, un refugiu în care nu se promite că fericirea va fi atinsă mâine, într-o altă lume sau într-o altă viață, ci aici și acum cu trupul pe care-l ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și a Numărului, a Armoniei, și mai puțin problema receptării sunetelor de către un corp capabil de percepție, deci de emoții, de senzații și, în final, de plăcere... Muzica pitagoriciană a Sferelor sau Armonia platoniciană a Sufletului sunt categoric opuse teoriei jubilatorii asupra muzicii pe care o formulează Philodemos. Bineînțeles, Epicur păstrează tăcerea asupra acestui punct. înțelegem însă ușor de ce condamnă muzica, de vreme ce aceasta nu prezintă niciun interes direct în realizarea ataraxiei. Scopul muzicii nu este acela de a elimina temerile, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ar dori pentru sine, el face ca cineva să se bucure și îl scutește de o suferință. Cu o treaptă mai sus decât morala negativă a lui Pavel, Eloi se situează pe o poziție de înfruntare a unei autentici etici jubilatorii. în 1526, Eloi este arestat împreună cu nouă din prieteni săi. Reputația sa este considerabilă, loiștii, discipolii săi se numără cu miile. I se reproșează că citește cărți interzise și că propovăduiește doctrine eretice. Ostil martiriului, căruia nu-i vede nici
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
eternizarea unui prezent densificat până la jubilare, fluiditatea a tot ce trece încurajează permanentizarea în acea stare care face posibilă voluptatea; moartea acționând din interior în ființa noastră încă din clipa când ne-am născut ne obligă la imaginarea unor forme jubilatorii de rezistență; filosofia tragică, marcată de realitatea entropiei justifică formularea unei științe voioase, expansive: accidentul căderii de pe cal demonstrează precaritatea oricărei existențe și-l convertește pe om la practicarea unei vieți puse sub semnul fericirii; boala - această pietricică imposibil de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la rinichi. Așadar, îți impui un regim alimentar: iată o neplăcere recomandabilă pentru că ea te scutește de una mai mare, iar cel care și-a calculat plăcerile și și-a jucat bine numărul său hedonist se bucură de un beneficiu jubilatoriu. Evitarea dureri e o plăcere majoră. Hedonismul este uneori privit de sus, ca o filosofie care ar căuta plăcerea cu orice preț - chiar și cu acela al unor neplăceri pentru sine sau pentru alții. Se uită că, în cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
oamenilor impune o obligație etică radicală: existență mea etică, în calitate de individ, mă obligă să-i recunosc și pe semenii mei ca atare. Numai concordia cu mine însumi face posibilă concordia cu aproapele meu; individualismul hedonist fondează o politică anarhistă și jubilatorie care, în contrapartidă, face posibil acest individualism hedonist. Niciodată niște fragmente de filosofie antice n-au conținut atâtea potențialități pentru secolele următoare... MOMENTUL AL TREILEA INVENTAREA PLĂCERII: JUBILAREA LUI ARISTIP DIN CIRENE VI ARISTIP și „voluptatea care gâdilă” -1Filosoful cu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se prăbușește treptat pe parcursul schimbului de replici cu Socrate și dovedește nu atât un temperament de conducător, cât o natură insignifiantă... Oare Philebos iese din scenă pentru a căuta efebi? în acest caz, el merită calitatea de hedonist preferând acțiunea jubilatorie în locul conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu te temi, să nu duci lipsă, să nu pătimești; o plăcere căutată în mod pozitiv la Cirene: bucurie, jubilație, veselie, toate active și militante, expansive, demonstrative. Pâinișoarele și apa primului, parfumul costisitor al celuilalt, hedonismul ascetic epicurian contra hedonismului jubilatoriu cirenaic. în realitate, lucrurile par mai puțin distincte decât o afirmă tradiția. Doxografia cirenaică propune puține texte utile pentru tranșarea dezbaterii. Dar a-l considera pe Aristip apărător doar al unei plăceri active, dinamice, ține de o neînțelegere asociată în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lor cotidiene. Iar lumea persistă în felul ei de a fi: o junglă în care brutalitatea se întrece cu viclenia, iar forța cu cărpănoșiile... -15Grădina, o anti-Republică a lui Platon. Și apoi, mai există și o altă soluție: un stat jubilatoriu în statul decadent, o enclavă scutită de negativitate, un refugiu în care nu se promite că fericirea va fi atinsă mâine, într-o altă lume sau într-o altă viață, ci aici și acum cu trupul pe care-l ai
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și a Numărului, a Armoniei, și mai puțin problema receptării sunetelor de către un corp capabil de percepție, deci de emoții, de senzații și, în final, de plăcere... Muzica pitagoriciană a Sferelor sau Armonia platoniciană a Sufletului sunt categoric opuse teoriei jubilatorii asupra muzicii pe care o formulează Philodemos. Bineînțeles, Epicur păstrează tăcerea asupra acestui punct. înțelegem însă ușor de ce condamnă muzica, de vreme ce aceasta nu prezintă niciun interes direct în realizarea ataraxiei. Scopul muzicii nu este acela de a elimina temerile, de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se dezvoltă într-un timp asemănător și pornind de la poziții teoretice radical opuse: Democrit nu crede decât în atomi și în vid, el renunță încetișor la zei, făcând loc oamenilor, celebrează realitatea concretă și imanentă și îndeamnă la o existență jubilatorie; în ce-l privește, Platon propovăduiește ideile, conceptele pure evoluând într-o lume celestă; el se închină unei puteri demiurgice și dă zeilor puterea arhitectonică asupra lumii, ne învață să întoarcem spatele sensibilului în favoarea inteligibilului, în sfârșit transformă existența într-
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
oamenilor impune o obligație etică radicală: existența mea etică, în calitate de individ, mă obligă să-i recunosc și pe semenii mei ca atare. Numai concordia cu mine însumi face posibilă concordia cu aproapele meu; individualismul hedonist fondează o politică anarhistă și jubilatorie care, în contrapartidă, face posibil acest individualism hedonist. Niciodată niște fragmente de filosofie antică n-au conținut atâtea potențialități pentru secolele următoare... MOMENTUL AL TREILEATC "MOMENTUL AL TREILEA" Inventarea plăcerii: jubilarea lui Aristip din Cirenetc "Inventarea plăcerii \: jubilarea lui Aristip
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
se prăbușește treptat pe parcursul schimbului de replici cu Socrate și dovedește nu atât un temperament de conducător, cât o natură insignifiantă... Oare Philebos iese din scenă pentru a căuta efebi? În acest caz, el merită calitatea de hedonist preferând acțiunea jubilatorie în locul conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nu te temi, să nu duci lipsă, să nu pătimești; o plăcere căutată în mod pozitiv la Cirene: bucurie, jubilație, veselie, toate active și militante, expansive, demonstrative. Pâinișoarele și apa primului, parfumul costisitor al celuilalt, hedonismul ascetic epicurian contra hedonismului jubilatoriu cirenaic. În realitate, lucrurile par mai puțin distincte decât o afirmă tradiția. Doxografia cirenaică propune puține texte utile pentru tranșarea dezbaterii. Dar a-l considera pe Aristip apărător doar al unei plăceri active, dinamice, ține de o neînțelegere asociată în
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cotidiene. Iar lumea persistă în felul ei de a fi: o junglă în care brutalitatea se întrece cu viclenia, iar forța cu cărpănoșiile... 15 Grădina, o anti-Republică a lui Platon. Și apoi, mai există și o altă soluție: un stat jubilatoriu în statul decadent, o enclavă scutită de negativitate, un refugiu în care nu se promite că fericirea va fi atinsă mâine, într-o altă lume sau într-o altă viață, ci aici și acum, cu trupul pe care-l ai
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și a Numărului, a Armoniei, și mai puțin problema receptării sunetelor de către un corp capabil de percepție, deci de emoții, de senzații și, în final, de plăcere... Muzica pitagoriciană a Sferelor sau Armonia platoniciană a Sufletului sunt categoric opuse teoriei jubilatorii asupra muzicii pe care o formulează Philodem. Bineînțeles, Epicur păstrează tăcerea asupra acestui aspect. Înțelegem însă lesne de ce condamnă muzica, de vreme ce aceasta nu prezintă niciun interes direct în realizarea ataraxiei. Scopul muzicii nu este acela de a elimina temerile, de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
festivalurile literare „Costache Conachi”, „Grigore Hagiu”, „Hortensia Papadat-Bengescu”. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2002). Sub semnul neotradiționalismului modernizat, de factură șaptezecistă, V. exaltă sentimentul existenței în natură și în istorie într-o dispoziție optimistă, cam convențional jubilatorie. Natura, freamătul tainic al peisajului agrest, germinația vegetalului sunt învestite ca miracol și conectate la noimele omenescului. V. arborează nu o dată mărcile unui patriotism și ruralism programatic. Textele sunt colorate de imagini luminoase sau evocatoare, uneori pregnante, în maniera lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]