60,190 matches
-
lumină orbitoare, continuu supravegheat și țintă a unor insulte). Ceea ce era nou și oribil era că atât acuzatul, cât și torționarul, la fel ca anchetatorul sau judecătorul erau convinși că totul e o minciună, ei o repetau însă până la exasperare, jucând un rol într-o piesă sinistră. Ancheta n-avea nici un sens căci adevărul fabricat într-o noapte era stabilit dinainte, uneori modificat în noaptea următoare până coincidea cu verdictul convenabil puterii bolșevice. Era produsul unei perversiuni care fusese imposibil de
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
eroul tipic, caucazian, dur și moral. Așa s-a făcut loc pentru westernul afro-american, cel ecologic sau cel hippy, ca să nu mai vorbesc de parodia lui Mel Brooks. Comportamentul lui Eastwood din această perioadă demonstrează simțul lui în afaceri. A jucat în westernuri cât acestea erau "pe val", dar a jucat în și a regizat ultimul film de acest gen în 1980, când deja era pe cale de dispariție. Între westernuri, mai juca și în polițiste, vezi seria de Dirty Harry. Pe la
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
loc pentru westernul afro-american, cel ecologic sau cel hippy, ca să nu mai vorbesc de parodia lui Mel Brooks. Comportamentul lui Eastwood din această perioadă demonstrează simțul lui în afaceri. A jucat în westernuri cât acestea erau "pe val", dar a jucat în și a regizat ultimul film de acest gen în 1980, când deja era pe cale de dispariție. Între westernuri, mai juca și în polițiste, vezi seria de Dirty Harry. Pe la începutul anilor '70, Eastwood și-a luat inima-n dinți
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
din această perioadă demonstrează simțul lui în afaceri. A jucat în westernuri cât acestea erau "pe val", dar a jucat în și a regizat ultimul film de acest gen în 1980, când deja era pe cale de dispariție. Între westernuri, mai juca și în polițiste, vezi seria de Dirty Harry. Pe la începutul anilor '70, Eastwood și-a luat inima-n dinți și camera în mână. Merită să vă comunic o constatare a criticilor de film. O situație se repetă în majoritatea peliculelor
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
veritabil patriarh și stăpîn al filierei, amintind la infinit să se înscrie pe orbita succesului. El e totodată marginalizatul privilegiat din regimul trecut, care a mîncat o pîine bună rezistînd prin cultură (un adevărat sport național) și care își va juca și dincolo de mormînt șansa de a se universaliza, fără să-i treacă vreodată prin cap să-și ceară scuze în public pentru contraperformanțele sale literare. Una din grijile lui de căpătîi este să-i împiedice pe alți conaționali să-i
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
financiar: Familia Bundy, Roseanne sau The Simpsons. Cam în aceeași perioadă, preluarea celor trei rețele de televiziune importante din SUA a făcut parte dintr-o mișcare de orientare spre dreapta a societății americane, în care un rol esențial l-au jucat grupurile corporatiste: ABC a fost preluat de Capital Cities, NBC de General Electric și CBS de Tisch Financial Group. Rezultatul a fost că aceste grupuri, obținând nu puține beneficii de pe urma regimului, au minimalizat criticile aduse administrației Reagan. Nici "Thatcherismul" britanic
Mai comic decât Python nu se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11261_a_12586]
-
de desene animate care legau scheciurile. Dincolo de acestea, au produs și câteva filme: În căutarea sfântului potir Graal (o parodie a legendelor arthuriene), Viața lui Brian (parodie la viața lui Isus) și Sensul vieții. Ei făceau cam totul, scriau scenariul, jucau rolurile, regizau, se băgau chiar și la montaj. S-au apucat chiar să facă o suită de scheciuri în germană, limbă pe care nici unul nu o cunoștea, dar au avut probleme cu imitația accentelor. În germană, e relativ dificil să
Mai comic decât Python nu se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11261_a_12586]
-
a imita voci și accente. Eric Idle se axează pe jocuri de cuvinte și cântecele. Doamnele sunt specialitatea lui Terry Jones (o idee mai visceral) în special când sunt bătrâne și cicălitoare. Terry Gilliam e cel mai puțin doritor să joace roluri, așa că apare foarte rar. Graham Chapman e distribuit cel mai des în rolurile principale din filme. Dar, repet au făcut și filme. Nu oricum: când EMI i-a lăsat baltă, fostul membru The Beatles George Harrison a pus pe
Mai comic decât Python nu se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11261_a_12586]
-
despre oglinzi. Nu despre fleacurile matlasate, păstrate lîngă pudrieră, ci despre apele adînci, încorsetate într-o ramă, prin care se strecoară, nu o dată, firicele de cinism. Cinismul galaxiei de lumină rece, al mărilor cu reliefuri nemișcătoare, de gheață, care se joacă de-a-ncălzirea în cadrele unei oglinzi. Altfel spus, un haos întreg, alb ca privirile orbilor, își caută viața și culoarea în evantaiul ăsta de chipuri ce se destramă. Și-atunci da, omul care se vede îmbătrînind în oglindă e mai
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
academic fiind înlocuită cu aceea pentru ,the real thing", cum se exprimă ea, în legătură cu tentația pătrunderii la tot mai mare adîncime în ,universurile reale sau imaginare produse de conștiințe creatoare": autori de povestiri, romane, biografii, autobiografii. Ceea ce poate să fi jucat un rol, din momentul în care s-a văzut confruntată cu ,sentimentul de criză și haos interior produs de condiția de neînțeles a dezrădăcinării", în nevoia înțelegerii de sine, și aplecarea implicită pentru jurnal, pentru consemnarea propriilor experiențe interioare și
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
se dilată înspăimîntător - ce era înainte un secol a devenit un mileniu. Inaccesibilitatea unui anumit tip de retorică nu se datorează numai unor incompatibilități de programare culturală. Nu înțeleg de ce pe tinerii poeți români îi respinge experimentul, de ce nu se joacă, de ce nu sînt ironici, de ce pun forma la zid, de ce grația, eleganța, surdina au devenit păpuși împăiate și lumea e o latrină plină cu vomă, scîrnă și spermă și strigă peste tot: asta e existența, noi nu ne jucăm, noi
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
se joacă, de ce nu sînt ironici, de ce pun forma la zid, de ce grația, eleganța, surdina au devenit păpuși împăiate și lumea e o latrină plină cu vomă, scîrnă și spermă și strigă peste tot: asta e existența, noi nu ne jucăm, noi ne purgăm, ăsta e conținutul nostru, singurul real, singurul valabil - conținutul e scîrba! Și cititorul înțelege acest mesaj pentru că se vorbește pe limba lui, se simte pe simțirea lui. Se pare că popoarele îngenunchiate, înfometate, umilite, trăiesc nostalgia suferinței
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
aceasta, după un drum argumentativ care a trecut prin psihosociologie, în fața unei cărți celebre - Homo ludens, a lui Huizinga. Și de aici, un pas în plus, de natură critică: ,Făcînd istoria civilizației din punctul de vedere al celor care se joacă, Huizinga a uitat s-o facă și din a celor jucați; altfel spus, teoreticianul culturii l-a nedreptățit pe sociolog". Lumea jocului cultural se dovedește stăpînită de o contradicție constitutivă: ,la început, se părea că omul își anulează ființa în
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
e ziuă sau dacă e noapte,/ iar pe pămîntul Suediei tocmai se declanșase/ războiul dintre autorități și lupoaica Ylva.(...)/ Și lupoaica a fost judecată și condamnată în contumacie./ Atunci cineva a spus:/ ŤPe ăștia să nu-i crezi/ nici cînd joacă în Lacul Lebedelor!ť/ M-am plimbat într-o vară prin Suedia" (Vară în Suedia). Iar voga postmodernismului e și ea așezată-n rama unei ironii ce sugerează că nu e altceva decît un simptom al unui moment ce-și
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
rară ori poate chiar vreo femeie/ ascunsă vederii lor mici. Doar la gândul ăsta mai pot surâde puțin/ iar dacă aș izbucni în râs ar însemna să anulez atâția ani de rețineri/ un timp discret în care chiar inima își joacă plină de pudoare/ ingratul rol al părăsitei/(...) am renunțat/ de atâtea ori să ating capătul/ Să renunț e forța mea" (Prăpastia cu ochi albaștri). De observat cum renunțările în ordine lumească tind să se suprapună cu cele în ordine poetică
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
în care textul ,își face uneori de cap" o ,ia razna" înseamnă și o relaxare literară sau dimpotrivă, implică o concentrare, un travaliu intens? H.M.: Nu este o relaxare în sensul curent al termenului.Este un fel de a mă juca pentru că știu că este un lucru singular, îl fac doar o dată, îmi ,fac damblaua" cum se zice... Dar cînd lucrez la text-colaj, îmi trebuie două-trei zile la fel ca și atunci cînd scriu cu mîna sau la laptop. Deci mă
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
de "ți-o bagi pe sub unghii ca să nu le mai rozi") pentru amatorii de Real TV, cei în care abundă mirifica noastră țară. Cum? Simplu: filmul prezintă o variantă ideologizată de Real TV, adică un film intitulat Reconstituirea, în care joacă "tâlharii" propriile roluri. Nu știi dacă jaful e real, procedura miliției/securității sigur nu e, dar sfârșitul, în speță condamnarea lor la moarte, e cât de real se poate. Tocmai pentru că filmul e o exagerare, o împingere până la absurd a
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
opresori și posedați, în puternici și slabi, între cei care umilesc și cei nevoiți să-i lingușească pe cei care-i umilesc, în ultimă instanță între masculin și feminin. Sexualitatea reprezintă chintesența acestui joc al puterii și nu întîmplător ea joacă un rol esențial în demonstrația lui Gabriel Diradurian. Ideile din Comandantul închisorii și deținutul nu sînt noi, nici neapărat corecte (politic), dar ele au meritul de a da de fiecare dată de gîndit. De aceea, dincolo de retorismul ei, piesa lui
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
lor sfărîmate. Dezlănțuirea sa e bonom-atroce. Departe de-a fi un visător, un complexat al sensibilității, Nicolae Magnificul ține morțiș a-și acredita postura de macho, ,tare" nu doar în ordinea vivacității duhului poeticesc ci și în cea fizică: ,am jucat box și m-am întrecut în lupte greco-romane/ pînă am ajuns suplu elastic scînteie electrică/ și la trup și la duh/ la plînsul din rîs și la rîsul din plîns am luat ca orice samurai/ de lux numai notele maxime
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
sînt atîtea exiluri cîți exilați sînt. Adică o sumă de inși extrem de diverși, mînați de mobiluri nu o dată divergente, în cadrul, după cum adaugă Vintilă Horia, unei ,entropii" în care penuria de informații și sleirea energiilor favorizau partidele de ,pocker cu diavolul", jucate pînă și de unii prelați, ,în speranța absurdă de a cîștiga ceva pînă la urmă". De unde nevoia unei diferențieri scrupuloase. A unei replieri ,pe ultima stîncă, deasupra abisului", a unui ,exil în exil", pentru ca ,esențele" să nu poată fi murdărite
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
din 1990 încoace a fost în permanență un protagonist al conflictelor de idei și de viață literară. E un optzecist combatant, cum au mai fost doar Mircea Nedelciu și Gheorghe Crăciun, un veteran al războiului literar dintre generații și curente. Joacă cu garda deschisă, cu franchețe și transparență. Nu e, de aceea, de mirare că are adversari, destui contra-opinenți care nu sunt dispuși să-i recunoască vreun merit sau vreo calitate. Și e - o spun răspicat - o profundă nedreptate. Explicabilă și
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
servilismul, acceptat, din jur, în mediocritatea unanimității cădelnițându-și stăpânul. Qui scribit, bis legit... Cine scrie, citește de două ori. Adică știe bine ce scrie. De cultură, ce să zic?... Aia populară azi se face cu droaia de filme vechi jucate de iluștrii actori români răposați, fie-le țărâna ușoară, drame, comedii, tovarășe în sus, tovarășe în jos, de pe timpurile alea bună când cu trei lei treceai cu bine o zi, fără bere neapărat, ori țuică, ducă-se... Era unu' Eugen
Căldură mare, deși veche by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11346_a_12671]
-
suficiente. Iată că, la un sfert de veac după căderea Cortinei de Fier și a faliei strategice de pe Elba, aceasta falie a renăscut în inima geografică a Europei, reostilizând Rusia, agasând Statele Unite și scoțând din confortul postbelic Uniunea Europeană, obligată să joace din nou, în pofida forței sale economice și financiare uriașe, între cele două extreme, cu un ochi euroatlantic și cu altul european, rolul de pivot de granit între cei doi coloși nucleari. 3. Confruntându-se cu efectele crizei financiare declanșate pe
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
jumătate"6. Perspectiva unui război rece cu împărțirea sferelor de influență este o paradigmă frecvență în științele politice și relațiile internaționale, folosită în special în discursurile publice din postcomunismul românesc, ca o formă de explicație și înțelegere a rolului modest jucat de elitele politice refugiate în Vest. Interpretările lui Mihai I cu privire la guvernul României din exil vin să întregească un model solitar de referință pentru ceea ce se întâmplă în Europa Occidentală cu cei care încercau să formeze o opoziție politică autentică
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
țării la lumea liberă și valorile Occidentale, o continuare simbolică a opțiunii de la 23 August 1944. În acest context, un semnal semnificativ a venit de pește Atlantic. Congresul Statelor Unite ale Americii a marcat, în mod oficial, la 23 august 1994, recunoașterea rolului jucat de rege cu 50 de ani în urmă. Monitorul Oficial al Congresului a publicat în deschiderea să decretul de decorare a monarhului de către președintele Truman. Evenimentul a fost văzut ca având semnificația unei duble recunoașteri de către SUA33. Mai mult, istoricul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]