64 matches
-
că ne place să aruncăm cu samburi de corcodușe în orice by default. Și după aia să ne erijam în urmași ai lui nea Descartes și să ne demonstrăm nouă înșine că există... Dubito ergo cogito... E un soi de juisare cognitivă, nu? Și apropos Salve Bucurenciule, îmi aduc aminte de tine din Liceu. Ăla cu buturuga, biți și mesaje porcoase prin băi. Pt Nora, Codruț, Lector. Nora - Mulțumesc că ai mutat postarea mea anterioară la rubrică potrivită. Codruț - Tu spui
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
a sufletului și nu pentru ca să scriu despre ele. Părerea mea este că un om se poate bucura plenar de o carte, chiar și critic fiind, doar atunci când nu trebuie să scrie despre ea. Când lectura rămâne gratuită este ca o juisare generală care încântă și păstrează inima într-o stare de prospețime, de bucurie pe care n-o mai poți întâlni altfel. - Suferința pe care, fără îndoială, o îndurați, v-a schimbat, v-a modificat? - Suferința aceasta m-a făcut mai
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
atât din volumul de povestiri, cât și din acest roman ar fi putut fi explorate mai minuțios și cu rezultate, probabil, remarcabile. Scena din povestirea Strania moliciune, în care un profesor se lasă sedus de o elevă și, în momentul juisării, călătorește peste un curcubeu, ar fi putut da o pagină de o fantezie imaginară memorabilă, dacă nu s-ar fi mărginit la câteva fraze mai mult sau mai puțin inspirate. La fel în roman. Când Taina contemplă, după moartea subită
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
Mihăieș Între un circ și altul, între o demisie scrisă și apoi ruptă, între o ceartă în familie urmată de divorț, România are și bucurii: pentru câteva zile, suntem stăpânii sabiei lui Ștefan cel Mare! Prilej de nestăvilită mândrie, de juisări clocotitoare și de infinite ropote de aplauze. Purtată precum sfintele moaște, obiectul de recuzită din dotarea faimosului autocrat medieval a devenit un titlu de noblețe pentru bieții români cărora în afara bucuriilor abstracte nu le-a mai rămas absolut nimic. Farsa
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
fi să credem ziarele, de când au intrat în UE, ungurii încep să moară de foame... Numai așa se explică invazia "lăcustelor hunice" (după cum le numea cineva) în spledidele nostre piețe și măcelării din Carei, Marghita, Salonta sau Nădlac. Prilej de juisare intensă și de nostalgică aducere-aminte a vremurilor când, prin anii '60, generoasa piață alimentară din România era asaltată de vecinii de dincolo de Tisa. Atunci a fost vorba, într-adevăr, de o clară superioritate a industriei alimentare de la noi asupra aceleia
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
suprarealiștii, ca "inspirații" și mai de demult, găsind, scrie Chioaru în dreptul Marianei Marin, "în revoltă soluția salvării". Poate de aceea o socoate mai apropiată, dintre poeții Cenaclului de Luni, de romantismul exaltat și boem, trăindu-și căderea cu secrete, discrete juisări. Vara indiană (titlul volumului cu care a debutat Ioan Morar), lungă și caldă, pînă aproape de mijlocul toamnei, se potrivește, ca anotimp de nelămurită, domoală tranziție, optzecismului. Niște "moftangii" emancipați și subtili, visînd în berării, pălăvrăgind cu vervă de poltroni simpatici
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
Simona Vasilache Nu știu cum ar fi arătat capetele de copil ale lui Tonitza dacă le picta, bunăoară, cu tușa deformantă a unui Hieronymus Bosch. Ar fi avut, poate, ceva din juisarea paradoxală a corpurilor iremediabil bolnave și din grația înșelătoare a serviciului de porcelaine cu defect. Așa sînt personajele lui H.Bonciu: copii trecuți din "copt", care știu (și regretă...) totul, deși n-au apucat să trăiască mai nimic, părelnic rubiconzi
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
un „poem dumnezeiesc“, așa cum visa „într-o altă vârstă poetică“, pe când trăia „în interiorul poeziei ca într-un halou mistic“. Numai că: „La trezire, starea asta incomparabilă s-a topit ca aburul./ Nici un vers în memorie, nici un cuvânt./ Ca în urma unei juisări/ o sfârșeală în măruntaie dureros de dulce./ Și fulguranța acelei imagini a textului derulându-se lent,/ înspăimântător de lent,/ dinspre cer spre pământ.“ Dar preconizata antiteză dintre prezentul sleit de moarte, refuzat de poezie, și trecutul „vârstei de aur” a
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
această Maria Magdalena a orgasmului, îi ia locul în icoană. Inversiunea este puțin credibilă și nereușită, cu scrâșnet, pentru a mai oferi o ultimă satisfacție regizorului care nu suportă un final comod, calm, preferând pleznitura de bici pentru o ultimă juisare.
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
distracție inocentă și sfîrșește cu o metamorfoză nocentă, adică cu una dăunătoare psihicului. Dependenții de televizor (sau de monitorul calculatorului) sînt precum mutanții cărora li s-a extirpat organul realității pentru a li se implanta un alt organ, unul al juisării virtuale pe bază de imagini mișcătoare, mutația suferită fiind atît de profundă că ea echivalează cu o anulare a voinței și cu o distrugere treptată a propriei imaginații. Ei nu mai vor și nu-și mai închipuie nimic, afară doar
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
înfrățire internațională, cînd știut este (după șoapte ridicule) că s-a închis nu știu ce fiindcă are să se-ntîmple oarece. Ei bine, nu s-a închis nimic. O navă a spart lin valurile și s-a întors încărcată cu fructe toride." Nevoia de juisare, făcîndu-i în ciudă chiar mizantropiei, reface, din pliculețe parfumate (și ele, nu mai puțin, ale Minervei...), mutra, atît de stîlcită, zi de zi, a firescului. Oblojeli de scris liber, supunîndu-se canonului unei periodicități de ziar-revistă, dar fără să aibă vreo
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
grandilocvența ostentativă, la exacerbarea imagistică a aceluia, degajînd, în schimb, un sentiment cald al ambianței ornamentale, o apropiere intimă de obiecte și decor, în general un spirit de interior". Stil al galanteriei, al saloanelor dar și al contemplației eliberatoare, al juisării spirituale, rococoul reprezintă perioada finală a poeziei macedonskiene, "artă de lux și artă de potolire". O artă deschisă luminii, dansului cuceritor al aparențelor mutat pe un meridian exotic, ca un dar al seninătății aduse de apropierea senectuții. Iată cum evoluția
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
grandilocvența ostentativă, la exacerbarea imagistică a aceluia, degajînd, în schimb, un sentiment cald al ambianței ornamentale, o apropiere intimă de obiecte și decor, în general un spirit de interior". Stil al galanteriei, al saloanelor, dar și al contemplației eliberatoare, al juisării spirituale, rococoul reprezintă perioada finală a poeziei macedonskiene, "artă de lux și artă de potolire". O artă deschisă luminii, dansului cuceritor al aparențelor mutat pe un meridian exotic, ca un dar al seninătății aduse de apropierea senectuții. Iată cum evoluția
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
tău să rămână cu îndărătnicie tânăr, știa că e un moment ratat care poate nu se va mai repeta niciodată, dar o stăpânea un ridicol sentiment de pioșenie, ca în fața unui altar, cum să încheie măreția acelei zile cu o juisare slabă, realizată după îndelungi eforturi? Foarte curând în casa celor doi tineri s-a instaurat o atmosferă laborioasă. Ea fusese precedată de o ciudată stare de apatie a lui Ovidiu. Trecuse avalanșa de vizite, de cadouri, de surprize... prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nefavorabilă și la temperaturi foarte joase"), cearșafuri împinse cu piciorul, care vor trebui puse apoi la loc. Trupul Dianei savurând plăcerea. Și așteptând ca focul să-i consume, mai întâi pe ea (întotdeauna ea prima), apoi pe el, și acceptând juisarea rapidă care, după spasm, nu-i niciodată satisfăcătoare. (Fragment din romanul în curs de apariție la Editura Vellant
Andrés Barba - Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6158_a_7483]
-
cu aluzii antisemite, pe arabi cu un comportament ultragiant etc. Patrick invită două tinere englezoaice dispuse să facă sex în prezența unei fetițe placide și supraponderale care afișează un dispreț statuar, însă jocul său erotic nu vizează compromisul burghez al juisării, ci un joc nervos, puțin exhibiționism, marca épater le burgeois. Manifestul este grosier, Patrick, cu o elocvență ordurieră, urinând în jacuzziul perechii de onorabili hotelieri, modelul unei domesticități oneste până la injurie, apoi masturbânduse cu o figură inexpresivă de pește în
Ziua care va veni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5354_a_6679]
-
de pildă. Primul e construit pe un refren cu sonoritatea reclamei la flori. Gratuită, naivă și plăcută, tocmai din primele două motive. O scuzabilă nebunie de primăvară aprinde, printre rânduri, niște versuri altminteri sărăcuțe. Paștele schimbă bucuria liturgică pe o juisare de serbare câmpenească, pe o vână a bucuriei venite de niciunde și care contaminează fără discriminări: „Bătrâni cu fețe stinse, români cu fețe dalbe,/ Românce cu ochi negri și cu ștergare albe/ Pe iarba răsărită fac praznic la un loc
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
perdiție revenindu-i unui fost hingher, Puzderie (Gheorghe Dinică). În mijlocul marasmului general al schimbărilor, elementul revoluționar instalat de clasa muncitoare pe o poziție de răspundere descoperă avantajele capitalismului muribund și devine „acționar” al fabricii de plăcere unde clientela servește ultimele juisări de dianinte de marea asceză. O celulă de partid se inaugurează în subsolul stabilimentului, iar ședința este condusă de una dintre pensionarele cu state vechi de plată. În mijlocul facerilor și desfacerilor revoluționare, stabilimentul pare să cunoască o ultimă înflorire, spirit
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
urmată de hotărîrea de a nu mai părăsi stadiul discuțiilor web. Există o „cochetărie web” și un „flirt web” a căror plăcere se trăiește fără a mai fi nevoie de întîlniri reale. Îl privești pe celălalt prin camera video și juisarea se face cu ochii la o imagine. Atingerile devin inutile, căci privirea ia locul celorlalte simțuri, culmea fiind că pînă și creierul cade în capcana senzațiilor vizuale, pe care le resimte ca provenind de la o ființă aievea. Mai mult, tu
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
ori pe Eliade: ,moartea lumii vechi în brațele lumii noi". Asta, pe ocolite, se-ntîmplă. Cîțiva seniori în prag de pensie se amestecă printre chipuri noi și tinere, ,tinerețea pe care el însuși o avusese cîndva", trăindu-și cu ultime, discrete juisări anii de la șaizeci încolo. Nu-i totuși vorba - și Adrian Costache are, trebuie spus, suficientă finețe în descrieri - de invidiile și ticăielile unei lumi ramolite, vestind cu voce tare sfîrșitul grabnic al liceului pe care ei, ,bătrînii", l-au apucat
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
cum se afla în șezut, apăsă cu toată puterea de care era capabilă, pe capul bărbatului ascuns între pulpele sale, scoțând un țipăt de plăcere. Îi dăruia acestuia definitiv bijuteria sa prețioasă primită de la natură. Simțea că este gata de juisare și că drum de renunțare nu mai există. A pășit pe drumul pierzaniei și nu va căuta calea de întoarcere, așa că îl invita pe Ștefan să se bucure de toată abandonarea ei voluntară, așteptând să-i dăruiască plăceri de care
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
cum se afla în șezut, apăsă cu toată puterea de care era capabilă, pe capul bărbatului ascuns între pulpele sale, scoțând un țipăt de plăcere. Îi dăruia acestuia definitiv bijuteria sa prețioasă primită de la natură. Simțea că este gata de juisare și că drum de renunțare nu mai există. A pășit pe drumul pierzaniei și nu va căuta calea de întoarcere, așa că îl invita pe Ștefan să se bucure de toată abandonarea ei voluntară, așteptând să-i dăruiască plăceri de care
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
cum se afla în șezut, apăsă cu toată puterea de care era capabilă, pe capul bărbatului ascuns între pulpele sale, scoțând un țipăt de plăcere. Îi dăruia acestuia definitiv bijuteria sa prețioasă primită de la natură. Simțea că este gata de juisare și că drum de renunțare nu mai există. A pășit pe drumul pierzaniei și nu va căuta calea de întoarcere, așa că îl invita pe Ștefan să se bucure de toată abandonarea ei voluntară, așteptând să-i dăruiască plăceri de care
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
În vidul absolut, ambele plante suferă. Regnul vegetal e mai sensibil decât regnul animal. La plante totul se bazează pe empatie, pe intuiție. O execuție pe scaunul electric provoacă la unii dintre spectatori o reacție de satisfacție, de plăcere, de juisare În gol. Nu același lucru se Întâmplă cu o mușcată cu un ficus sau cu oricare altă plantă. Plantele nu au orgoliu, nici sadism, nici masochism. Natura lor nu e perversă. Ele sunt mai apropiate de Dumnezeu decât sunteți voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Am putut arăta în diverse moduri relația strânsă dintre raționalismul cartezian și logocentrismul care era o consecință a acestuia 14. Acest "gândesc" suveran, constitutiv al eului și al lumii și fabricând societatea, pare a fi înghițit de un "supra-eu" al juisării. Exacerbarea corpului individual în cadrul corpului colectiv trimite la o altă formă de legătură socială, cu o pronunțată componentă lococentrică. Ceea ce contează, într-adevăr, este spațiul. Spațiul propriului corp pe care îl lucrăm în voie, pe care îl îmbrăcăm pentru rugăciune
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]