17 matches
-
contra..." dar nu avui timp să mă mir, deodată Cubleș răcni: "Trăiască Ardealul întors la patria mumă". Apoi iar răcni de câteva ori repetând... În clipele acelea Cubleș nu mi se mai păru ca are înfățișarea lui obișnuită, a unui juisor cinic și egoist, incapabil de a gândi și la altă cauză decât a propriei sale persoane. Și mă pomenii gîndind: " Da, foarte bine, de ce să nu trăiască Ardealul nostru întors la patria mumă? Era firesc, destul suferiseră românii ardeleni, populație
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din fructul pomului cunoașterii, acest păcat de moarte care se află la originea îndepărtării de Dumnezeu și de oameni! 7. Un hedonism creștin... După lectura acestui scurt dialog, nu prea vedem cum am putea face din Lorenzo un epicurian, un juisor, un libertin mascat... A ieși în lume cu chipul acoperit presupune mai multe precauții! Fără zigzaguri conceptuale sau intelectuale, Valla gândește și reflectează ca un creștin, își afirmă pe șleau credința și preferă practicarea virtuților teologale - credință, speranță, milostenie - mecanicilor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cuprindă o semnificație. Obiectul artei, în argumentația lui uneori prolixă, plastică foarte adesea, este realitatea care există, dar și aceea care ar putea să existe. În ce privește critica, socotește că ea trebuie să fie luminătoare, un demers întreprins cu multă comprehensiune. Juisor în viață, el etalează în artă riguroase principii etice. Selectează, în special, acele scrieri cu o tendință morală evidentă, în care frumosul iradiază ca un reflex al binelui, logica nu se lasă uzurpată, iar stilul se împletește armonios cu gândul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
metropolitană, privită nediferențiat. Dar nu într-o opoziție activă. Virtuală întrupare a creatorului ce nu se poate simți în largul său decât detașându-se de ambianța alcătuită din nesățioși de avere, ambițioși de rând, ariviști fără scrupule, escroci, mondene nevropate, juisori, cocote, Trestian, în loc să se autoconstruiască și să învingă impunându-se ca personalitate, cedează vocației de inadaptabil și se lasă învins. Nu știe să se realizeze avant la lettre, ca Ioanide, eroul lui G. Călinescu, ci adoptă psihologia lui Dan al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
până la sfârșitul patetic al celor doi. Fata moare de ftizie, iar contele de prea multă durere. Lecturile, trimiterile livrești sunt puse mereu, din plin, la contribuție. În descrierea ambianței sau a personajelor (visătorul conte, însetat de absolut, baronul de Brinville, juisor cinic și amoral, nefericita actriță Aurélie, un „înger căzut”, încercată, ca și contele, de ardoare mistică pentru sublimități), scriitorul se folosește de foarte multe referințe, îndeosebi din domeniul picturii și al sculpturii. De altfel, în „Trompeta Carpaților” (1865), publică un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
mea și care mă silesc să folosesc la scris toate peticelele de hârtie, foile din dosare și din registre vechi, altfel vândute la kilogram; și, peste toate astea, mai posedând, congenital, acele predispo zi ții stricătoare de diletant și de juisor al vieții, atât de străine „abstractorilor de chintesențe“, printre care nu m-am simțit niciodată bine; neavând nici o explicație și osârdie laborioasă la exercițiul speculațiilor spirituale, ci Îndemnat fiind, mai degrabă, spre trebile mă runte și cotidiene de gospodărie a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din ̀ nvățământul superior, din instituțiile culturale și din viața publică. Foarte des aveam prilejul să-l văd pe Ralea, care mă fascina cu inteligența lui suplă, deschisă, foarte cultivată, dar total lipsită de pedanterie, precum și cu firea lui de juisor rafinat, om de lume sociabil și spiritual. Volumașul lui din 1936, Valori, delectabil și incitant, a intrat și el, oarecum în prelungirea lui Zarifopol, în repertoriul referințelor mele curente. Ralea și Eliade nu se simpatizau. În prezența lui Ralea evitam
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și se prăbuși fulgerat de un atac. Lumea începe să se clatine cu ea imediat ce iese în stradă. Dar iese. Iau toți metroul ca să vadă expoziția Melancolie. Geniu și nebunie în Occident. Există oameni, zei și animale melancolice, sfinți și juisori melancolici, ființe abandonate și îndrăgostiți melancolici, bolnavi și sănătoși melancolici, temperamente, vârste, expresii, gesturi, priviri și atitudini melancolice, cuburi și poliedre melancolice. Marmura e melancolică. Cunoașterea e melancolică. Geometria și arta sunt melancolice. Viața e melancolică. Doar moartea nu e
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un crin soarbe o halbă de bere”, „viitorul pe care nu l-a putut încă uita” (condiția umană?), „ochiul care cântă la pian”, circumstanțe, în fine, în care „tânărul poet e silit a deveni suprarealist/ cum un sturz.” Exhibiționist și juisor, puritan și ascet, moralist cu pedală și deșuchiat în relațiile cu aștrii, global pesimist și de o proaspătă receptivitate a darului vieții - de o catifelată tandrețe și de sticloasă cruzime - iată un portret ce include aura crepusculară, drama timpului și
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
bătrân" la drept ( are 37 de ani), având la activ și "trei ani încheiați de medicină", "scund, rotofei, spân", guraliv și petrecăreț, om de redacție la "Ardealul" unde ocupă o funcție oarecare ("un mărunt trepăduș de presă"), Mârzea este un juisor și un cinic declarat: "- Da, eu am un stomac de rechin Forța mea morală stă în stomac, dacă vreți puteți să mă călcați în picioare, vă stau la dispoziție șiii... încă cu plăcere". Își asumă pe rând umilitatea și semeția
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
ar fi plecat dacă deocamdată persoana lui Hagienuș nu l-ar fi interesat mai mult. În mare dezorientare se găsiră câteva minute Smărăndache și Smărăndăchioaia, care se și consultară din ochi. Aceștia reprezentau un cuplu matri G. Călinescu monial de juisori, pe care unii îi și clasau în speța pique-assiettl, ceea ce era o mare nedreptate, fiindcă ei nu umblau după expediente alimentare, ci după plăcerile societății. De altfel îi chemau toți, notîndu-le lipsa. Smărăndache era un om inteligent, de foarte bună
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
când Bâlba spune gata/ Ușurel se lasă gloata/ Burtărie și ciacâri pe/ Șoaptă feselor pe cârpe/ Clanț clanț clanț și clanță clanță/ Supurează redundanta”... Poezia care Împrumuta volumului titlul „Omul interzis” este tot pe atât de clară În acuzarea hibelor: ,,Juisori de toată mâna la o bacara triviala Întemeiază spiritul de Înțelegere Al sclavului festiv - Pistoale manierate ornează gorila, Licențiata la poligoanele lichelismului universitar Se fac internări În clinici violente Pentru accidente de logică marxista. Pegra roșie absoarbe Resturi obscure Pripășite
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
evidentă; Pentru că o continuitate standard burghezo-proletară va nutrește antipatia agresivă Împotriva necăjiților Iașului, bântuiți de opresia sinuciderii și lăsați pradă coteriilor mafiote; Pentru că egoismul și gustul fastuos pentru voiaje va interzic vedeta spirituală a primarului autentic: empatia; Pentru că sunteți un juisor poleit cu emblemele Partidului Alianței Civice, si mai ales pentru că ați supus prestigiul Convenției Democrate unei strategii personale (În sensul potrivit al cuvântului, reprezentați pegra clinică a ceaușismului remanent); Pentru că Iașul proliferează În promiscuitate, melopeea cerșetorilor, În climatul delictual fără
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
însuși nu pare să fi fost străin. E, în causticele lui ieșiri moralizatoare și justițiare, un alibi subtil și, poate, dincolo de exercițiul retoric, un gest de expurgare a unui subconștient mereu încărcat. Estet al viciului și vicios al artelor, acest juisor cu rafinamente uneori echivoce s-a răscumpărat, într-o bună măsură, prin gesturile lui de mecena cu gusturi fine. Frecventând la început cercul lui Al. Macedonski, și-a alcătuit cu timpul un fel de cenaclu, la el acasă strângându-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
București, l-a îndemnat stăruitor să le scrie. Astfel, cel care, autodefinindu-se, credea că fusese o viață întreagă marcat de un complex în care intrau deopotrivă „timidități ascunse cu grijă”, obsesia stilului frumos, „acele predispoziții stricătoare de diletant și juisor al vieții, atât de străine abstractorilor de chintesențe”, „lipsa de aplicație și osârdie laborioasă la exercițiul speculațiilor spirituale”, cel care se socotea „un rătăcit prin lumea intelectualilor” s-a hotărât, în primăvara anului 1950, să-și redacteze amintirile, adunându-le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
problema rămîne de actualitate. Iar peisajul atît de mișcător, de contradictoriu și de suprapopulat al literelor franceze cedează cu greu în fața unei evidențe desuete, precum cea generată de involuntara confruntare de acum un deceniu și mai bine dintre doi străluciți juisori, spadasini ai conformismelor iluziilor și delirurilor noastre, doi moraliști de sens opus, dar cu același talent sclipitor. E vorba de două din cele mai tulburătoare romane dăruite nouă de Hexagon în ultimii ani Longtemps, de Erik Orsenna și Les Particules
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu faci nimic, susține gînditorul român, să nu practici nici o meserie sau, cel mult, pe cea de rege, precum Solomon, căci munca frenetică nu e decît negarea sensului eternității. Spirit de contradicție sau necesitate vitală? Cert este că, în calitate de perpetuu juisor al neîmplinirii, Cioran se cuibărește în euforia inutilului, considerînd că a trăi e suficient de extenuant și dificil, ocupație deplină ce descurajează orice veleitate de gest suplimentar, amintind de o zicere latinească: Nu sunt niciodată mai ocupat decît atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]