495 matches
-
fi sunetul acesta și persistența lui ajunge să te oprești o clipă și totul se duce de râpă. un sunet alb despică țestele zdrobește coșul pieptului lovește peste gură cu puterea unui armăsar asta este. picioare amorțite ochii tuse cu junghiuri la ce bun să mut munții de cărți peste munții de cărți să înalț o structură impertinentă ca să se prăbușească la suflarea unui prunc. mai bine aici în dosul șopronului să dau apă la câini și ceai la șoareci. să
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
că de vizavi, curioasa de Mirovna a deschis ușa ca să spioneze, iar. Se aud strigăte dincolo de peretele despărțitor, ca într-o poiată. Or să mă omoare ăștia cu certurile lor, mi-am spus, lungindu-mi pe baston piciorul străbătut de junghiuri. Continuă acolo, înăuntru, furnicături de la bazin până la degetele de la picioare. Doctorul mi-a spus că e firesc, e din cauza inactivității. Inactivitatea și încă ceva ce s-a pus acolo de-a curmezișul. Ar fi trebuit să deschidă pentru ca să repare chestia
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
era consens". Asta-i viața: o pauză cît o zi de post între două lucruri făcute - eventual... - cu temei. |stimp, ce face cultura, ce fac, adică, finii cronicari? Merg pe vîrfuri, să nu-i deranjeze cu mai mult de-un junghi între coaste pe mai sus pomeniții oameni ai muncii. Și se mulțumesc să se amuze, chit că nu-i totdeauna rîsul lor. Peste toate lumile astea, strînse în boccele înnodate gazetărește, s-a întins comod un non combat de vacanță
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
că poemul emblematic pentru această stare a "trecerii" - cel mai scurt și unul dintre cele mai delicate ale cărții - se intitulează Patul: "Patul meu gândește prea mult/ de când nu mai sunt fetița care face baloane de hârtie./ Mi-e un junghi în propria carne." Una peste alta, este decisiv modul în care te raportezi la acest volum. Fie refuzi versurile amestecate, insuficiente, ezitante ale tinerei poete căreia îi place să scrie despre toate, amestecând poeme biografiste cu altele expresioniste, onirice sau
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
sofisticate, mai tari ar zice vulgul, chimicale de complexă sinteză, prin urmare și cu efecte secundare - greață, vomă, hemoragii pe diverse căi de ieșire, pierderea echilibrului, halucinații, surzire, orbire, demență. însă fără ele șchioapeți mai departe, rabzi dureri mistuitoare, incredibile junghiuri ce-ți distrug răbdarea și te fulgeră, transformându-te în martir fără voie și crez. Așa că desfaci capacul și scoți rotunda pastilă de Maxidolor, pe cea lunguiață de Torturantril, cea minusculă de Otravex, bei cu bolbor ceaiul de ghiara diavolului
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
Dorin Tudoran Pisicuț - prima strigare - In memoriam Mariana Marin Fallen angel from a falling sky I’m the evil you fight shy of... Of! Într-o lume de junghiuri, tu erai tusea de seară. Un fel de redingotă Armani printre borfașii în blugi Dracula Park. Tot îngerul se ridică și cade, tot omul vine și pleacă. Tot. Of! Vin încet - vin ca un murmur - dintr-o călătorie neputincioasă. Am
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
servitute, a respectat-o întocmai, fără să crîcnească. De curînd, Walburga nu-i mai permitea, seara, înainte de culcare, să fie de față cînd ea se dezbrăca. ,Bine, mein Herzblatt, dar cum vrei să te ajut altfel?" întrebase el, simțind un junghi în inimă. Știi doar că nu poți să te descurci singură" și în vocea lui nu se strecură nici cea mai mică umbră de compasiune. ,Vreau ca, din această seară, nimeni să nu mai fie de față, cînd mă dezbrac
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
de-a bătaia la tine pe streets? Dar n-au fost camonii, a fost Angelo, Angelo s-a ambalat imediat, a fost o ispravă de-a ăstora din Cap sau Pajură, Cap sau Pajură împreună cu camonii sunt ca tusea cu junghiul, ca lacrimile cu geamătul, Nea Mârâilă cu bastonul în aer apărând la colțul străzii în brațele lui Roque Paracliseru, Mafalda Claponăreasa alergând după găini, Zeca Trampa căutând calamari și sborși printre verzele lui Hipólito, Un-Metru-Jumate vomând tot soiul de materii
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
DC"!), fără vreun țăruș de sprijin pe Turnul Eiffel, acoperișul Catedralei "Notre Dame" sau, și mai și, pe "Domul" din Köln... Avem axe de rezervă - uraaaaa! Însă, cu sau fără ajutorul televiziunilor, se simte apropierea noului anotimp însoțit de fidelele junghiuri reumatice, dar și de știrile teve dinspre Guvern și agențiile de turism cum că se vor reduce tarifele în stațiunile de odihnă și tratament, iar spațiile de cazare vor fi pe măsură... Nu ne îndoim. Încep să cadă frunze de
Mari nostalgii de toamnă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10321_a_11646]
-
l-aș fi putut ajunge în România) provine din faptul că românii se simt dezavantajați istoric; și știm cu toții că asta e adevărat. Deci, când ceva ,născut al nostru" pare că n-a putut fi păstrat, inima românească simte un junghi familiar. Am pierdut, din nou am pierdut, noi românii. Nu, nu în cazul meu. Ce scriu eu azi e nu numai interesant, dar e chiar necesar pentru cititorii români. Crede-mă, Alex, și vă rog credeți-mă, cei ce citiți
A fi scriitor român și în engleză by Petru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/10035_a_11360]
-
vocea lui semăna cu a lui Miron Mitrea când a declarat, în duminica alegerilor, unui reporter de televiziune: ,- Din '92 până azi m-a durut în spate de toate, da' acum mă doare-n piept..." - Îl cred, fin'că e junghiul nealegerii în funcția de secretar general al PSD, ne-a lămurit Haralampy. Și a continuat către fiu-so: și de ce ți-a dat doi, mă, pruncuțule? - Că n-am înțeles cum arată un pustiu... - A, păi e simplu, dragu' lu' tatii
Porcul, pesta și Ignatul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10057_a_11382]
-
a ajuns la spital după ce a sărit de la 7 metri pentru emisiunea ”Splash, vedete la apă”. Alinei i s-a făcut rău la antrenamente, după o săritură de la platforma de 7 metri: vedetei i-au înțepenit mâinile și a avut junghiuri puternice. A fost transportată de urgență la spitalul din Bacău unde, în urma unor investigații medicale, doctorii au aflat că are o contractură musculară puternică și un început de pneumonie. "După ce am sărit, mi s-au blocat iar mâinile. M-au
Alina Pușcaș, de urgență la spital după ce a sărit de la 7 metri by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/22223_a_23548]
-
sânge cald, a îndepărtat din sine și neamul păsărilor, el a ajuns la maturitatea necesară pentru a primi în sine spiritul, în prima lui formă” - cf. Rudolf Steiner, Noțiunile fundamentale ale teosofiei. “Injunghierea” nu este (aici, cel puțin!) transfigurare, prin “junghiul solar”-Raza/Revelație - ci este mărturia involuției canibalice, autofage (“mutația/Reciclările din interregn/Energofagia reciprocă”), a unei umanități damnate (dar damnate, dimpreună cu Dumnezeul ei! - “nemila” este complementară trădării/”vânzării” Sinelui Divin, anticipând funcția Iudei!): “Mieii zburdând pe morminte/Mieii
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
te-ai coace toată toamna Ești mai acră decât coarna; De te-ai coace-un an ș-o vară, Tot ești acră și amară; Ieși afară ca o pară; Intri-n casă ca o coasă; Șezi în unghi ca un junghi. Ca să putem afla mai multe, cine ne ajută oare? Paula Chirilă ne spune povestea soacrei, înconjurată de actorii de la teatrul Zurli care, împreună cu copiii, vor încinge apoi cea mai frumoasă petrecere după această aventură. Și totul se întâmplă în minunatul
Program cultural educativ Sâmbătă de basm [Corola-blog/BlogPost/98179_a_99471]
-
Simona Tache Am câteva obsesii, recunosc. Una dintre ele e cuvântul “Mulțumesc!”. Am observat că românului îi vine greu să-l pronunțe și nu-nțeleg de ce. Doare? Dă crampe, junghiuri, dureri de dinți, pietre la rinichi? Produce infarcturi? Omoară lent, dar sigur? Dacă da, de ce n-am fost informată și eu, ca să mă feresc? Dacă nu - și eu zic că așa e, totuși - de ce fuge lumea de el, domnule? Cea
Cât de greu o fi să spui “Mulțumesc”? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20372_a_21697]
-
Poeme > Meditație > TRANSFIGURĂRI Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Alter ego-ul meu din oglindă nu încetează nici azi la răscruce de drumuri de viață să mă surprindă, mai pune câte un junghi de gheață în spate, câte o cuta adâncă în colțul de ochi străvăziu, mai trece peste obraji c-o pensula muiată-n culori diluate spre griu desprinse parcă dintr-o bucată de stâncă... * mereu și mereu mă destrăma că pe
TRANSFIGURĂRI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384305_a_385634]
-
rătăcind în amintiri. Toamna îl însoțea la fel de posomorâtă. O bufnitură puternică strică liniștea ce se înstăpânise peste oraș și un țipat lung îi sfâșie auzul, acompaniat de ploaia care începu deodată să muște din asfalt rece și dușmănoasă. Simți un junghi și grăbi pasul cu o presimțire sumbră în inimă. Dar pașii lui obosiți păreau că bat drumul pe loc iar timpul trecea în viteză pe lângă el așa cum trecu o mașină a poliției urmată imediat de ambulanță. - Doamne ai grijă de
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
pus sub teasc spre a i se obține sucurile fonice: "Plouă-n zi de Anul Nou. Doamne fă să cadă / Stropii mari ca lacrimi în / Formă de zăpadă. // Ca să nu cumva, la drum / Ce pornește-acum... Dar pușchea pe limbă, tîngă, / Junghi de mînă stîngă!" (Anul Nou ). Dar, mai frecvent, un ermetism pastoral, în textura căruia se-ngroapă chiotul haiducesc, bonomia juvenții sătești: "Prin Adunare, cum răzbești, Scădere! / Prin Înmulțire, Împărțire cum, / Haiduc de codru, poteră, -ți faci drum! / Eh plînsul Ťochii
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
și somnul nu avea moartea în el. Punea capul jos și-ncepea să zboare. Trupul său măcinat, brațele vlăguite și ochii istoviți, care deslușeau tot mai des umbre acolo unde erau făpturi vii, se umpleau de ceva dulce și ciudat. Junghiurile vechi încetară, și-mpunsătura din șale și din încheieturi, respirația greoaie și gâfâită cu izbucniri de tuse se ușură pe nesimțite, ca și cum pământul ar fi acoperit-o pe încetul, și cum dormea, și-ntinerea prin somn, sau numai căpăta acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să se răzbune pe Împăratul vecin, uitase se cineva: de mama lui. Alun trimise pe ascuns niște oșteni de furară fata și-n miez de noapte au purces la o mănăstire.Când starețul le-a pus cununia pe cap, un junghi străbătu inima mamei lui.Adormită , ea visa că feciorul ei drag se cunună cu fata celui ce i-a omorât bărbatul.Când starețul le puse inelele pe deget, ca de un foc mare o usturară ochii.Se trezi. Geamurile erau
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Simona Vasilache Pare mai elegantă, această viață de pe care s-au luat culorile, desenată în cerneală de luptă, urma cefalopodei atacate. Viață pe care n-o mai ai, dar ale cărei dureri le simți, ascuțit, ca junghiurile în membrele-fantomă. Despre ea, ilustrată din altă lume, amestecînd renunțări fine cu jinduri groase, după lucrurile cele mai neînsemnate, îngăduite celor vii și liberi, scrie Blecher Vizuina luminată. Un jurnal din anii goi, prin care se merge cu pași mici
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
de rigoare, monden, se pălăvrăgea "despre moarte, depresiuni și de-ale vieții". Acum, moartea devine o realitate atroce, aproape cotidiană, care poate surveni în orice clipă. Prietenii și cunoscuții se tot săvârșesc, conștiința propriului sfârșit devine tot mai acută. Un junghi, o durere obscură, o indispoziție îi suscită spaime și previziuni sumbre: "Oricât de indiferent mi-ar fi destinul meu pământesc, oricât aș fi de detașat de tribulațiile mele fizico-terestre, indiferența și detașarea dispar în momentul când sentimentul de frică, de
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
muta greutatea întregului său corp, de pe un picior, pe celălalt. Din când în când, își ducea și mâna în partea stângă a pieptului, masând ușor locul și încercând să potolească ceva ce părea a fi o mare durere, ca un junghi. Deja, de câteva minute bune, ea răsufla foarte din greu și neobișnuit de șuierător. Șerban era mai conștient decât oricine altcineva că, nu peste prea mult timp, ceva din cale-afară de neplăcut ar putea să se petreacă. În aerul de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în pielea personajului, așa că Zinzin se dusese la ale ei, umorul lui negru, luat din cea mai apropiată realitate o durea. Un sentiment de neliniște îl cuprinse din ce în ce mai apăsat, simțea un fel de greutate în coșul pieptului, o apăsare, un junghi. O să crăp naibii, se gândea cu îngrijorare. Trebuie să ies din casă sau să mă sinucid. Ar trebuie să recunosc că nu sunt un geniu. Creierul meu, azi, nu a produs nicio idee de doi bani. Se chinuie cu un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mironosițelor și trimiși la promenadă, să plimbe „ursul”, vorba cântecului: „Pleacă, pleacă, mâine o să-ți treacă”! Simțeam că partenerii mei de năzdrăvănii, parascovenii și matrapazlâcuri, apăruți probabil după ce a tunat și i-a adunat, de s-a întâlnit tusea cu junghiul, iar capul lor de retardați care avea muci în creier și era „plin de șmecherii ca WC-ul de hârtii”, mă stimulau întruna să le luminez bezna minții și să-i fac fericiți. Eu eram moneda lor de schimb, de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]